Vladimir Ilici Lenin

Cine este Lenin?

• Vladimir Ilici Lenin (Ulianov) (10 aprilie 1870-Simbirsk, azi Ulianovsk;
21 ianuarie 1924-Gorki), revoluţionar şi teoretician marxist, creator al 
marxismului epocii imperialismului şi al revoluţiilor proletare,
fondator al Partidului bolşevic, lider al Marii Revoluţii Socialiste din
Octombrie 1917.

• Lenin” a fost unul dintre pseudonimele sale. Se crede că l-a creat ca

să demonstreze antagonismul față de Gheorghi Plehanov, care
folosea pseudonimul Volghin, după râul Volga; Lenin a ales râul Lena
 care este mai lung și care curge în direcția opusă. În orice caz, sunt
multe teorii despre proveniența pseudonimului său, iar Lenin nu a
explicat niciodată alegerea sa. Uneori, în Occident, este în mod
eronat numit „Nikolai Lenin”, deși niciodată nu a purtat acest nume în
Rusia.
 Tinereţea
Lenin s-a născut la 10 (22) aprilie 1870, la Simbirsk (astăzi
Ulianovsk). Tatăl său, Ilia Nikolaevici Ulianov, a fost inspector, apoi
director al şcolilor primare din gubernia Simbirsk. Fratele mai mare
al lui Lenin - Alexandr Ulianov - student la Universitatea din Kazan,
a fost executat în mai 1887 pentru participare la pregătirea
atentatului împotriva ţarului Alexandru al III-lea.
În 1887 Lenin a absolvit liceul şi s-a înscris în septembrie la
Facultatea de drept a Universităţii din Kazan. Pentru participare
activă la mişcarea revoluţionară a studenţilor este însă după scurt
timp arestat, eliminat din universitate şi trimis în satul Kokuşkino 1921-portret
din gubernia Kazan, unde i se fixează domiciliu forţat. 
 
 1989, 1899, 1900 1903,1907,1908 1917

In iulie 1898 s-a căsătorit Lenin a fost un personaj activ în  La 3-4 aprilie 1917 s-a reîntors la Petrograd,
cu Nadejda Krupskaia, Partidul Social Democrat al Muncii din R cu ajutorul lui Parvus, urmărind răsturnarea
activistă socialistă. În usia țarului Nicolae al II-lea. În acea perioadă,
aprilie 1899 a publicat  (PSDMR), iar din 1903 a condus Lenin a preluat un rol conducător în mișcarea
cartea  fracțiunea bolșevică după ruptura cu  bolșevică, publicând Tezele din aprilie. După
Dezvoltarea capitalismul menșevicii, ruptură care a fost inspirată, o revoltă a muncitorilor eșuată în iulie 1917,
ui în Rusia cel puțin parțial, de pamfletul său Ce Lenin a fugit în Finlanda. S-a reîntors în
. În 1900 exilul său ia este de făcut?. În 1906 a fost ales în octombrie 1917, conducând o revoluție
sfârșit. Călătorește prin prezidiul PSDMR. În 1907 s-a mutat în  armată, cu sloganul „Toată puterea –
Rusia și prin Europa și Finlanda din motive de siguranță. A sovietelor!” împotriva Guvernului Provizoriu.
publică ziarul Iskra continuat să călătorească în Europa și să Ideile sale de guvernare au fost exprimate în
 (Scânteia) și diferite participe la numeroase întruniri  eseul „Statul și Revoluția”, care invoca o nouă
articole și cărți legate de socialiste, inclusiv la  formă de conducere, bazată pe consiliile
mișcarea revoluționară. Conferința de la Zimmerwald din 1915. muncitorilor numite soviete (sfaturi).
Șeful statului sovietic

• La 8 noiembrie 1917 Lenin a fost ales Președinte al Consiliului

Comisarilor Poporului de către Congresul Sovietului Rus. În fața
amenințării invaziei germane, Lenin a fost de părere că Rusia trebuie
să semneze imediat un tratat de pace. Alți lideri veterani bolșevici,
precum Buharin, apărau ideea continuării războiului, cu scopul de a
stârni revoluția în Germania. Troțki, care a condus negocierile, era
pentru o poziție de mijloc, fiind de acord cu un tratat de pace care să
stipuleze condiția niciunui câștig teritorial pentru vreo parte din
conflict. După ce negocierile au eșuat, Germania a lansat o invazie
care a avut ca rezultat pierderea unei importante părți din teritoriile
vestice ale Rusiei. Ca un rezultat al acestei situații, Lenin a câștigat
sprijinul majorității liderilor bolșevici și Rusia a semnat, în cele din
urmă, în condiții dezavantajoase Tratatul de la Brest-Litovsk (martie
1918).
• În cele din urmă, coaliția lor însă s-a prăbușit, după ce socialiștii-
revoluționari s-au opus tratatului de pace de la Brest-Litovsk, ei
încercând chiar, prin alianțe cu alte partide, să răstoarne guvernul
sovietelor. Situația a degenerat, iar partidele non-bolșevice (și chiar
unele grupuri socialiste) au încercat în mod activ să răstoarne
guvernul sovietelor. Lenin a reacționat încercând să le oprească
activitățile
 Asasinare
La 30 august 1918, Fania Kaplan, membră a Partidului Socialist Revoluționar, s-a apropiat de Lenin după ce
acesta luase cuvântul la un miting și se îndrepta către mașina sa. Ea l-a strigat pe Lenin și, când acesta s-a
întors să-i răspundă, a tras trei focuri de revolver asupra lui, dintre care două l-au nimerit pe liderul bolșevic în
umăr și în ureche. Lenin a fost dus în apartamentul său privat din Kremlin, el refuzând să riște sa meargă la
spital, deoarece credea că și acolo este așteptat de alți asasini. Au fost convocați doctorii, dar ei au decis că era
prea riscant să extragă gloanțele. În cele din urmă Lenin și-a revenit, dar sănătatea sa s-a deteriorat în
continuu, începând din acel moment, și se crede că incidentul a contribuit la atacurile cerebrale de mai târziu.

Fania Kaplan nu a fost judecată. A fost împușcată la ora 4 dimineața,

în data de 4 septembrie 1918, de către comandantul militar
al Kremlinului, într-un garaj, cu motorul unei mașini în funcțiune. La
execuție a fost invitat și un poet bolșevic, Demian Bednîi, ca să se
„inspire din revoluție”.
 Moartea
La sfârşitul anului 1922 se îmbolnăveşte grav, dar în timpul bolii
nu şi-a încetat activitatea.
Prima aniversare a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie,
noiembrie 1918, Moscova
Lenin la masa de lucru, octombrie 1918, Moscova
Pe 30 decembrie 1922, la primul Congres unional al Sovietelor
este proclamată Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. Într-o
serie de articole - Pagini de jurnal, Despre cooperaţie, Despre
revoluţia noastră, Mai bine mai puţin, dar mai bine - Lenin face
în 1923 bilanţul muncii depuse în anii revoluţiei şi schiţează
planul de construire a socialismului (industrializarea,
electrificarea întregii economii naţionale, transformarea
agriculturii pe baze socialiste, realizarea revoluţiei culturale).

Condiţiile grele de viaţă din timpul ţarismului, încordata sa

activitate teoretică şi practică şi consecinţele rănii i-au subminat
forţele şi i-au scurtat viaţa. La 21 ianuarie 1924, Lenin a încetat
din viaţă la Gorki, lîngă Moscova.
Prima aniversare a Marii Revoluţii Socialiste din
Octombrie, noiembrie 1918, Moscova
Lenin-geniu
Creierul lui Lenin a fost scos înainte de îmbălsămarea trupului
său. Guvernul sovietic l-a însărcinat pe cunoscutul neurochirurg
german Oskar Vogt să studieze creierul lui Lenin și să localizeze
zona precisă a celulelor creierului care erau responsabile de
geniu. Institutul Creierului a fost creat în Moscova pentru acest
scop. Vogt a publicat o lucrare despre creier, în 1929, în care
raporta că unii neuroni piramidali din al treilea strat al 
cortexului cerebral al lui Lenin erau foarte mari. Totuși, legătura
dintre aceștia și genialitate a fost contestată. Munca lui Vogt a
fost considerată de către sovietici ca fiind nesatisfăcătoare. Alte
cercetări au fost făcute după aceea de o echipă sovietică, dar
rezultatele muncii pe creierul lui Lenin nu au mai fost făcute
publice.
 Mausoleul lui Lenin
Mausoleul lui Lenin, aflat în Piața Roșie din Moscova, este locul în care a
fost depusă mumia lui Vladimir Ilici Lenin. Trupul îmbălsămat a fost expus
publicului la scurtă vreme după moartea sa din 1924. Structura monumentală
din granit proiectată de Alexei Șciusev incorporează elemente din arhitectura
mausoleelor antice, precum [piramida în trepte].
Trupul îmbălsămat al lui Iosif Vissarionovici Stalin a fost expus din 1953 până
pe 31 octombrie 1961 alături de cel al lui Lenin. După această dată, trupul lui
Stalin a fost îngropat lângă zidul Kremlinului.
 Resurse
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Fania_Kaplan
• https://www.marxists.org/romana/dictionar/l/img/lenin_1918-1
M.jpg
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Vladimir_Ilici_Lenin