Pantelimon Halippa

Pantelimon Halippa sau Pan Halippa (n. 1 august 1883, Cubolta, judeţul Soroca - d. 30 aprilie
1979, Bucureşti) a fost un publicist şi om politic român basarabean. A fost unul dintre cei mai
importanţi militanţi pentru afirmarea spiritului românesc în Basarabia şi pentru unirea acestei
provincii cu România. A fost preşedintele Sfatului Ţării care a votat Unirea la 1918. A ocupat
funcţii de ministru în diferite guverne. A fost persecutat politic de regimul comunist şi închis la
Sighet. Membru corespondent al Academiei Române exclus în 1948, repus în drepturi în 1990.

Biografie

A urmat şcoala primară în satul natal, la Cubolta, apoi cursurile Şcolii Spirituale din Edineţ şi ale
Seminarului Teologic din Chişinău. După ce a absolvit seminarul în 1904, s-a înscris la
Facultatea de Fizică şi Matematică a Universităţii din Dorpat (azi Tartu, Estonia). Un an mai
târziu a izbucnit revoluţia şi s-a văzut nevoit să o abandoneze. Revenit la Chişinău, s-a apropiat
de tinerii intelectuali români, colaborând la „revista Basarabia”, prima publicaţie română a
epocii, în paginile căreia a tipărit imnul revoluţionar "Deşteaptă-te, române", fapt pentru care a
fost urmărit de autorităţile ţariste.

S-a refugiat la Iaşi şi s-a înscris la Facultatea de Litere şi Filozofie, a cărei cursuri le-a urmat
între 1908 şi 1912. În această perioadă a colaborat la revista „Viaţa românească”, în care a
publicat “Scrisorile din Basarabia”. În 1908 a tipărit la Chişinău, cu caractere chirilice, „Pilde şi
novele”, prima carte literară din Basarabia, iar în 1912 lucrarea „Basarabia, schiţă geografică”.
Revenit la Chişinău în 1913, publică împreună cu Nicolae Alexandri şi cu ajutorul lui Vasile
Stroescu, ziarul „Cuvânt moldovenesc”, al cărui director a fost. În scrierile sale, Halippa nu a
contenit să militeze pentru unirea Basarabiei cu România.

Activitatea sa politică s-a intensificat iar în 1917 a înfiinţat Partidul Naţional Moldovenesc. Anul
1918 l-a găsit pe Halippa în fruntea curentului pro-unire, drept pentru care a fost ales
vicepreşedinte, apoi preşedinte al Sfatului Ţării, adunarea care la 27 martie 1918, a votat
Unirea Basarabiei cu România. A luat de asemenea parte la adunările de la Cernăuţi şi de la
Alba-Iulia, care au proclamat Unirea Bucovinei şi, respectiv, a Transilvaniei cu România.