Sunteți pe pagina 1din 1

Aurel Angelescu

Aurel Angelescu (n. 15 aprilie 1886, Ploiești, d. 6 aprilie 1938, București) a fost un
matematician român care a contribuit la dezvoltarea algebrei și teoria funcțiilor.

Biografie
A urmat cursul primar și liceul la Ploiești. Revista Gazeta Matematică i-a desăvârșit apoi,
în cursul superior de liceu, gustul pentru matematici, căci el a fost un asiduu corespondent al
acestei publicații. În ultima clasă de liceu l-a avut ca profesor de matematici pe Nicolae
Abramescu, care își începea pe atunci cariera sa didactică. Abramescu s-a mândrit totdeauna că
în prima lui serie de liceeni a avut ca elev pe Aurel Angelescu, care, ulterior, întrecându-și
maestrul, și-a luat doctoratul în matematici cu câțiva ani înaintea lui Abramescu.

După terminarea liceului, Angelescu a plecat la Paris. Aici, la Sorbona, și-a luat licența în
matematici, iar la 7 aprilie 1916 și-a luat doctoratul în științele matematice cu o teză având ca
subiect: „Sur les polynômes généralisant les polynômes de Legendre et d’Hermite et sur le calcul
approché des intégrals multiples”. După ce și-a trecut teza de doctorat în matematici, Angelescu
se întoarce în țară. La propunerea lui Gheorghe Țițeica, ocupă la 1 noiembrie 1919 postul de
profesor agregat de teoria funcțiilor la Facultatea de Științe a Universității din Cluj, catedră la
care a fost titularizat în 1922. Aici a funcționat până la 1 ianuarie 1930.

În 1930 Angelescu a fost chemat ca profesor titular de algebră superioară și teoria


numerelor la Facultatea de științe a Universității din București (succesor al lui Traian Lalescu). A
fost numit astfel la o altă catedră decât cea în domeniul căreia era consacrat. La această catedră a
funcționat până la deces, în 1938.

A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie


1935

Contribuții științifice
Aurel Angelescu a realizat cercetări în legătură cu funcțiile generatoare ale claselor de
polinoame; ale ecuațiilor diferențiale liniare; asupra seriilor trigonometrice; asupra teoriei
generale a ecuațiilor algebrice. S-a ocupat de clasele de polinoame ale lui Legendre, Laguerre,
Apell, Hermite.

S-ar putea să vă placă și