Petrolul

CE ESTE PETROLUL?

Petrolul, sau țițeiul, împreună cu cărbuni și gazele naturale fac

parte din zăcămintele de origine biogenă care se găsesc în
scoarța pământului. Petrolul, care este un amestec de
hidrocarburi solide și gazoase dizolvate într-un amestec de
hidrocarburi lichide, este un amestec de substanțe lipofile.
Țițeiul în stare brută (nerafinat) conține peste 17 000 de
substanțe organice complexe, motiv pentru care este materia
primă cea mai importantă pentru industria chimică (vopsele,
medicamente, materiale plastice, etc.) și
producerea carburanților. Ca o curiozitate, se poate menționa
că unele varietăți de țiței devin fosforescente în prezența
luminii ultraviolete.
 COMPOZIŢIA CHIMICĂ

Din punct de vedere al compoziţiei chimice, petrolul este

un amestec foarte complicat de hidrocarburi cu molecule de
diferite mărimi, începînd de la metan pînă la hidrocarburi
cu mase moleculare foarte mari. Compoziţia petrolului
variază de la un zăcămînt la altul.
Toate ţiţeiurile sunt însă amestecuri din trei clase de
hidrocarburi şi anume: hidrocarburi saturate
aciclice (alcani), hidrocarburi saturate ciclice(cicloalcani;
cicloalcanii din petrol se numesc şi naftene) şi
hidrocarburi aromatice. În petrol nu se găsesc hidrocarburi
nesaturate.
Nici un petrol nu a fost separat încă în toate componentele sale,
în număr de cîteva sute. Sunt cunoscute cel mai bine fracţiunile
de petrol cu puncte de fierbere mai scăzute avînd molecule mai
mici.
Din clasa alcanilor au fost identificate majoritatea
hidrocarburilor cu catenă normală de la un atom de carbon la 50
atomi de carbon în moleculă. Aceste hidrocarburi sunt însoţite
de izomerii lor cu catenă ramificată. Clasa alcanilor este
reprezentată de ciclopenan şi ciclohexan, precum şi de derivaţii
lor substituiţi cu grupe alchil. În fracţiunile superioare de petrol
se găsesc şi hidrocarburi cu mai multe cicluri în moleculă.
Ţiţeiurile conţin şi mici cantităţi de acizi organici (acizi
naftenici sub 1%), iar unele conţin şi sulf (pînă la 3%). Acesta
din urmă trebuie îndepărtat în cursul prelucrării, căci dă prin
ardere bioxid de sulf (un gaz corosiv).
 CLASIFICARE
Pe baza compoziţiei chimice , respectiv a predominării unor
categorii de hidrocarburi , petrolurile au fost clasificate în mai
multe tipuri :
1. Petrol parafinos caracterizat prin procentul mai ridicat dealcani
(pînă la 78%) , aşa cum sunt în general petrolurile americane .
2. Petrol asfaltos , caracterizat prin procentul mare de
hidrocarburi aromatice (în fracţiunile uşoare) cît şi de substanţe
asfaltoase , aşa cum sunt petrolurile din Caucaz .
3. Petrol de tip intermediar , caracterizat prin procentul mare, fie
de cicloalcani,fie de alcani şi hidrocarburi aromatice . Petrolul
din  Rusia,de exemplu este bogat în hidrocarburi ciclice, petrolul
nord-american conţine în special alcani, iar cel din Kalimantan
este bogat în hidrocarburi aromatice. Petrolul românesc are o
compozţie intermediară.
 PROPRIETĂŢI FIZICE

Petrolul brut  (numit şi ţiţei) este un produs de natura

organică, care se găseşte în scoarţa pămîntului,
formînd zăcăminte . El este un lichid vîscos, a
cărui culoare variază de la galben-verde pînă la
negru, avînd reflexe colorate diferite. Mirosul
petrolului este caracteristic. Densitatea lui este
cuprinsă între 0,750 şi 0,970. Petrolul nu este solubil
în apă şi mai uşor ca aceasta. Fiind un amestec din
diverși compuși ,petrolul nu are punct de fierbere
definitiv , el se distilează continuu ,la temperatura de
30-360 C. Petrolul brut este considerat la fel de
valoros ca şi aurul, de aceea a fost numit aurul negru.
 ORIGINEA PETROLULUI
Asupra modului de formare a ţiţeiului în scoarţa pămîntului s-au
emis mai multe teorii. Unele din acestea consideră ţiţeiul ca fiind
de origine anorganică, altele îi atribuie origine organică.
Teoria biogenă de formare a zăcămintelor de petrol susține că
petrolul ia naștere din organisme marine plancton care după
moarte s-au depus pe fundul mării, fiind acoperite ulterior de
sedimente.
Conform acestei teorii perioada de formare a petrolului se întinde
pe perioada de timp de circa 350 – 400 milioane de ani în urmă, 
Devonian perioadă în care a avut loc în rândurile florei și faunei o
mortalitate în masă, explicată prin teoria meteoritului uriaș care a
căzut în aceea perioadă pe pământ, declanșând temperaturi și
presiuni ridicate.
Astfel s-au format așa numitele substanțe cherogene ce provin din
substanțe organice cu un conținut ridicat în carbon și hidrogen.
Prin procesele următoare de diageneză aceste substanțe cherogene pot
deveni substanțe bituminoase, rocile  sedimentare ce conțin substanțe
cherogene sunt denumite roci mamă a zăcămintelor de petrol.
Materia cherogenă alcătuită din particule fin dispersate în roca mamă, sub
anumite condiții, mai ales în prezența temperaturilor înalte suferă un proces
de migrație fiind împinse de apa sărată care are o greutate specifică mai
mare, sub presiunea exercitată particulele fine se unesc într-o masă
compactă de petrol. Această migrație are tendință ascendentă spre
suprafață, dacă acest proces de migrație este oprită de un strat impermeabil
(argilos), are loc sub presiune îmbogățirea zăcământului care se află deja în
porii rocii de depozitare a petrolului, în condiții asemănătoare iau naștere 
gazele naturale, de aceea deasupra unui zăcământ de petrol se poate afla o
cupolă de gaz natural. În peninsula Arabiei  zăcămintele de petrol se află
înmagazinate într-un calcar poros biogen care a luat naștere din corali.
Compoziția zăcământului de petrol poate avea un raport diferit de alcani și 
alchene, la fel poate diferi raportul grupărilor alifatice și aromatice.
Utilizarea Gazului Natural 
Combustibilii
Diferența dintre hidrocarburile al
ifatice și aromatice