Petrol

~Petrolul, sau țițeiul, împreună cu cărbunii și gazele naturale fac parte din zăcămintele de
origine biogenă care se găsesc în scoarța Pământului. Petrolul, care este un amestec de
hidrocarburi lichide în care sunt dizolvate mici cantități de hidrocarburi solide și gazoase, este
un amestec de substanțe lipofile. Țițeiul în stare brută (nerafinat) conține peste 17 000 de
substanțe organice complexe, motiv pentru care este materia primă cea mai importantă pentru
industria chimică (vopsele, medicamente, materiale plastice etc.) și producerea carburanților.
Ca o curiozitate, se poate menționa că unele varietăți de țiței devin fosforescente în prezența
luminii ultraviolete.

~Petrolul a fost descoperit în urmă cu câteva mii de ani. Având densitatea mai redusă decât a
apei sărate, s-a găsit în zone cu straturi sedimentare calcaroase, argiloase, sau nisipoase.

~Petroleum este un cuvânt de origine romană care provine din „oleum petrae“ = ulei de piatră
denumire pe care romanii au preluat-o de la egipteni, care descoperă petrol la suprafață în
regiunea munților Golfului Suez se presupune că în antichitate romanii foloseau petrolul ca
lubrifiant la osiile carelor romane, sau în timpul Bizanțului acesta era parte componentă a focului
grecesc o armă temută în luptele navale de odinioară.Petrolul era folosit și în medicina veche
fiind vândut ca leac miraculos universal.

~Din punct de vedere al compoziţie chimice, petrolul este un amestec foarte complicat de
hidrocarburi cu molecule de diferite mărimi, începînd de la metan pînă la hidrocarburi cu mase
moleculare foarte mari. Compoziţia petrolului variază de la un zăcămînt la altul.Toate ţiţeiurile
sunt însă amestecuri din trei clase de hidrocarburi şi anume: hidrocarburi saturate aciclice
(alcani), hidrocarburi saturate ciclice(cicloalcani; cicloalcanii din petrol se numesc şi naftene) şi
hidrocarburi aromatice. În petrol nu se găsesc hidrocarburi nesaturate.Ţiţeiurile conţin şi mici
cantităţi de acizi organici (acizi naftenici sub 1%), iar unele conţin şi sulf (pînă la 3%). Acesta din
urmă trebuie îndepărtat în cursul prelucrării, căci dă prin ardere bioxid de sulf (un gaz corosiv).

~La toate procedeele de foraj se folosește un lichid de sondă cu polimeri pentru a stabiliza
gaura de foraj, care lichid necesită o greutate specifica mare, pentru aceasta se adaugă
baritină, lichidul de foraj trebuie să aibă o anumită viscozitate. Capul de foraj, freza, este
prevăzut cu tăișuri cu vârf de diamant, coloana de sondă este alcătuită din țevi de oțel care se
montează împreună prin înșurubare (una în alta) această coloană atingând lungimi de până la
câteva mii de metri. În cazul zăcămitelor de petrol care nu se află sub presiune, această
presiune se realizează prin pomparea de apă sau gaz, iar în cazul zăcămintelor cu o
vâscozitate ridicată se presează lichide pentru reducerea vâscozității.
~