Nicolaescu Alexandra Georgiana

Clasa a X-a F

PETROLUL-REFERAT CHIMIE OBTIONAL

Petrolul brut (titeiul), este un lichid vascos, de culoare bruna,

neagra sau verde masliniu, inflamabil, cu miros caracteristic, insolubil in
apa, cu densitatea mai mica decat a apei. Nu are temperatura de fierbere
fixa fiind un amestec complex de hidrocarburi. Contine in cantitati mici si
substante anorganice ca sulf, oxigen si azot.

Titeiul sau petrolul brut constituie una dintre principalele bogatii

naturale ale tarii noastre. Zacaminte de titei se gasesc in judetele: Bacau,
Arges, Prahova si Gorj.

Teorii existente asupra originii petrolului brut (titeiului) :

Asupra modului de formare a titeiului in scoarta pamantului s-au emis

mai multe teorii. Unele din acestea considera titeiul ca fiind de origine
anorganica, altele ii atribuie origine organica.

Teoria anorganica asupra originei titeiului a fost formulata de M.

Berthelot si a fost completata si sustinuta de D. I. Mendeleer. Acesta teorie
afirma ca petrolul brut s-a format in straturi adanci ale scoartei prin actiunea
apei asupra carburilor metalice: CaCl2, Al4C3 etc. care in contact cu apa se
descompun rezultand acetilena, metan si alte hidrocarburi; sub actiunea
temperaturii si presiunii inalte din interiorul pamantului si in prezenta
catalizatorilor naturali, hidrocarburile nesaturate sau polimerizat formand
titeiul de astazi.

Teoria organica se fundamenteaza pe mai mute ipostaze, si anume:

-Titeiul este de origune vegetala (Figuier), formandu-se din plante,

prin putrezirea acestora si transformarea lor in metan, bioxid de carbon si

acizi grasi etc.;

-Titeiul este de origine animala (Engler), rezultand din

transformarea grasimilor animalelor marine, in special a pestilor, la
temperaturi si presiuni mari in scoarta pamantului;
 -Titeiul este de origine mixta, vegetala-animala (Potonié): prin

transformarea unor plante si animale marine microscopice, acoperite de

namol, si sub actiunea unor bacterii anaerobe a rezultat o materie organica,

numita “sapropel”, care a imbibat namolul. Sub influenta temperaturii si a

presiunii inalte, “saprolpelul” din namol a suferit transformari chimice,

rezultand titeiul.

Teoria biogenă de formare a zăcămintelor de petrol susține că petrolul ia

naștere din organisme marine plancton care după moarte s-au depus pe
fundul mării, fiind acoperite ulterior de sedimente.
Conform acestei teorii perioada de formare a petrolului se întinde pe
perioada de timp de ca. 350 – 400 milioane de ani în
urmă Devonian perioadă în care a avut loc în rândurile florei și faunei o
mortalitate în masă, explicată prin teoria meteoritului uriaș care a căzut în
aceea perioadă pe pământ, declanșând temperaturi și presiuni ridicate.
Astfel s-au format așa numitele substanțe cherogene ce provin din substanțe
organice cu un conținut ridicat în carbon și hidrogen.
Prin procesele următoare de diageneză aceste substanțe cherogene pot
deveni substanțe bituminoase, rocile sedimentare ce conțin substanțe
cherogene sunt denumite roci mamă a zăcămintelor de petrol.
Materia cherogenă alcătuită din particule fin dispersate în roca mamă, sub
anumite condiții, mai ales în prezența temperaturilor înalte suferă un proces
de migrație fiind împinse de apa sărată care are o greutate specifică mai
mare, sub presiunea exercitată particulele fine se unesc într-o masă
compactă de petrol. Această migrație are tendință ascendentă spre
suprafață, dacă acest proces de migrație este oprită de un strat impermeabil
(argilos), are loc sub presiune îmbogățirea zăcământului care se află deja în
porii rocii de depozitare a petrolului, în condiții asemănătoare iau
naștere gazele naturale, de aceea deasupra unui zăcământ de petrol se
poate afla o cupolă de gaz natural. În peninsula Arabiei zăcămintele de
petrol se află înmagazinate într-un calcar poros biogen care a luat naștere
din corali. Compoziția zăcământului de petrol poate avea un raport diferit
de alcani și alchene, la fel poate diferi raportul
grupărilor alifatice și aromatice.

Exploatarea petrolului . Petrolul se extrage din zacaminte prin sonde .

Saparea sondelor se face prin metode mai vechi de izbire , sau prin metode
mai noi de foraj rotativ . Ca metode de extractie se cunosc : eruptia
naturala , eruptia fortata si extractia mecanica (pompare) .

Eruptia naturala se produce cand presiunea titeiului in zacamant

este suficient de mare ca sa-l ridice prin sonda , pana la suprafata . Cand
presiunea in zacamant nu este suficient de mare , atunci ridicarea petrolului
la suprafata este ajutata prin introducere de aer sau gaze comprimate pana
in zacamant . Cu toate acestea , la un moment dat , zacamantul de petrol
trebuie sa fie exploatat prin pompare . Multe zacaminte , chiar de la inceput
, nu au presiune suficienta pentru o eruptie naturala sau ajutata si deci
trebuie exploatate prin pompare .

Compozitia petrolului . Petrolul este un amestec de

hidrocarburi (hidrocarburi gazoase si solide dizolvate in hidrocarburi lichide) ,
care mai contine si alti diferiti compusi , in proportii mici , ca de exmplu :
compusi cu oxigen , compusi cu sulf , compusi cu azot si diferite substante
minerale .

Nefiind o substanta unitara , petrolul brut nu are punct de

fierbere constant .

Variatia , in limite destul de largi a proprietatilor petrolului :

culoarea , densitatea , vascozitatea , este o urmare a varietatii compozitiei
chimice a componentelor , cum si a proportiilor in care se gasesc .

Hidrocarburile existente in petrol fac parte din urmatoarele

clase: alcani , cicloalcani si hidrocarburi aromatice . Petrolul nu contine
hidrocarburi aciclice nesaturate (acestea apar insa in unele produse de
cracare) .

a) Alcanii intra in proportia cea mai mare in petrol . Ei se gasesc

mai ales in fractiunile usoare . Astfel , gazele de sonda sunt alcatuite
aproape numai din alcani inferiori , care se gasesc amestecati in zacamant
(adeseori ei erup din pamant formand gaze naturale) . In fractiunile cu
puncte de fierbere mai inalte (fractiuni medii) , proportia de alcani scade .
In schimb , parafina care este formata din alcani cu un numar mare de atomi
de carbon , peste 16 se gaseste in proportii ridicate in fractiunile de ulei .

b) Cicloalcanii (naftenele) se gasesc de asemenea in proportie

mare . In petroluri exista numai naftene cu cicluri de C5 si C6 . In fractiunile
inferioare se gasesc derivati ai ciclopentanului si ciclohexanului cu una sau
mai multe catene alchilice de lungimi diferite . In frctiunile superioare sunt
prezente naftene policiclice cu 2-6 cicluri , in ale caror molecule se gasesc si
catene alchilice .
 c)Hidrocarburile aromatice se gasesc in proportie mai redusa
decat celelalte hidrocarburi . Totusi , proportia lor in petrol variaza in limite
foare largi . Astfel in fractiunile usoare se gasesc in proportie de 4-20%
hidrocarburi aromatice monociclice ; in fractiunile care fierb peste 2000C ,
creste continutul in compusi cu mai multe nuclee aromatice . Cu cat
continutul in hidrocarburi aromatice din fractiunile grele este mai mare , cu
atat petrolul respectiv contine mai mult asfalt .

Dintre celelalte clase de substante organice care se gasesc in

petrol , se mentioneaza compusii cu oxigen : acizi grasi , acizi naftenici si
fenoli , care imprima petrolului caracter acid : compusii cu sulf : hidrogen
sulfurat , mercaptani etc. , care imprima petrolului miros neplacut si
proprietati corosive ; compusii cu azot , care au caracter bazic ; diferite
substante organice cu stuctura complexa continand O , S si , uneori , N ,
denumite rasini si asfaltene .

Petrolul este cea mai importanta resursa energetica, in actualul stadiu de

dezvoltare al societatii umane. Romania a fost cel mai mare producator de petrol
pana la cel de al II-lea Razboi Mondial, de altfel fiind si prima tara din lume care a
rafinat petrolul la Rafov 1857-Ploiesti , Brasov-1849.

Petrolul este utilizat ca si combustibil sau ca materie prima in industria

petrochimica. Detinem inca zacaminte de petrol ( se presupune ca ar exista la mari
adancimi) insa, unele sunt pe cale de epuizare, fapt ce determina importul unor
mari cantitati pentru acoperirea necesarului si pentru a proteja zacamintele
existente.

Principalele regiuni de exploatare sunt:

Campia Romana- in subunitatile

 C. Brailei C. Ploiesti, C. Targoviste, C. Pitesti,C. Gavanu-Burdea, C.

Boianului C. Romanatilor

Subcarpati - aici au fost descoperite si exploatate primele zacaminte de

petrol in Subcarpatii Curburii

-in prezent principalele exploatari se concentreaza in:

 Subcarpatii Moldovei, Subcarpatii Curburii, Subcarpatii Getici

Podisul Getic

 cu exploatari in regiunea dintre Dambovita si Olt

  cu exploatari in regiunea dintre Olt si Jiu

Campia de Vest

 zona Arad-Timisoara

 zona de la N de Oradea

Dealurile de Vest

Depresiunea Brasov

Platforma continentala a Marii Negre- exploatari cu ajutorul platformelor

de foraj marin

Petrolul este prelucrat in rafinariile de la: Ploiesti, Brazi, Campina,

Midia-Navodari, Borzesti, Suplacul de Barcau, Timisoara.

Aproape peste tot pe Glob exista bazine de extractie a petrolului. Cele mai mari
sunt:Golful Persic (tarile din regiune sunt cele mai mari exportatoare de petrol din
lume),Alaska(Prudhoe Bay-10 miliarde de barili* de petrol se presupune ca
adaposteste acest bazin) dar si unele mari cum ar fi Marea Nordului(platformele
Norvegiei,in principal), Marea Neagra, Marea Ohotsk (in Rusia) etc.Dar cel mai
bogat dintre ele este, cu siguranta Golful Persic.De-a lungul ultimelor decenii
tarile din regiune au detinut si detin monopolul in ceea ce priveste exporturile
de petrol.De altfel, intreaga economie a acestor tari se bazeaza pe productia de
petrol. Cele mai mari exportatoare de petrol din lume au fondat o organizatie
denumita OPEC(Organizatia tarilor exportatoare de petrol) care are ca domeniu
de activitate politica petroliera.Tarile membre sunt: Algeria, Arabia Saudita,
Ecuador, Emiratele Arabe Unite, Gabon, Indonezia, Irak, Iran, Kuweit, Libia,
Nigeria, Quatar, Venezuela.

Extractia si prelucrarea titeiului . Pentru exploatarea titeiului sunt

necesare doua operatii succesive : forajul sondelor si extractia titeiului.
Prin sonda intelegem o gaura cilindrica ,sapata in scoarta Pamantului cu
ajutorul unor dispozitive mecanice ,caracterizata printr-o sectiune foarte
mica in comparatie cu lungimea ei care poate ajunge la cateva mii de
metri(pana la 15000 m). Deschiderea de la suprafata se numeste gura
sondei (cu diametrul de aproximativ 60 cm), iar fundul gaurii cilindrice
poarta numele de talpa (cu diametrul minim de 10 cm).

Forajul sondei reprezinta ansamblul operatiilor care se fac in vederea

obtinerii unei gauri de sonda cum sunt : saparea (forarea) propriuzisa,care
consta in dislocarea rocilor intalnite ,cu ajutorul unui instrument numit sapa
sau trepan, eliminarea detritusului(curatirea gaurii de sfaramaturile de teren
rezultate din sapare), tubarea gaurii(consolidarea peretilor gaurii de sonda
prin introducerea unor burlane de otel,insurubate cap la cap care se fixeaza
prin cimentare), inchiderea apelor ,etc. saparea unei sonde se poate
executa umed (eliminarea detritusului se realizeaza cu ajutorul noruiului de
foraj) folosind sistemul de foraj percutant(cand sapa avanseaza prin cadere
libera, percutie sau bataie pe talpa sondei) si rotativ(la care sapa avanseaza
prin apasare si rotire continua ,ca un burghiu)sau uscat (numai
percutant).S-a creat si o noua metoda de foraj(de sapare a sondelor)
caracterizata prin folosirea unor motoare (masini de forta) care se introduc
in sonda ,la talpa si actioneaza direct asupra sapei.motoarele care
actioneaza direct sapa sunt amplasate imediat deasupra sapei.ele sunt
hidraulice(ansamblul motor-sapa numindu-se electrobur sau motor electric
de fund).

Sistemele de extractie a titeiului din tara nostra sunt foarte diferite, ele

depinzand de adancimea ,pozitia si de presiunea titeiului sau a gazelor pe

care le contine. Astfel, din zacamintele fara presiune el trebuie extras cu

dispozitive corespunzatoare.sistemele de extractie a titeiului utilizate ,dupa

ce forarea a ajuns pana la stratul de titei,sunt :

- prin eruptie , daca in zacamant titeiul este insotit de op cantitate mare

de gaze naturale, presiunea exercitata de acestea asupra titeiului poate
fi destul de mare pentru a ridica titeiul pana la suprafata .

- prin eruptir artificiala (gaz-lift), cand presiunea gazelor a scazut in asa

masura incat eruptia naturala nu mai poate avea loc si in acest caz se
provoaca sifonarea fortata a titeiului la suprafata,prin introducerea in
gaura sondei a gazelor sub presiune, cu ajutorul compresoarelor.

- Extractia prin pompare, cu ajutorul pompelor de adancime se aplica

sondelor neeeruptive ,izolate si putin adanci(pana la 1000 m).

Titeiul extras prin sistemele mentionate este amestecat cu apa si nisip.

Nisipul se separa prin sedimentare iar daca insa ,apa formeaza cu titeiul o
emulsie ,atunci se adauga titeiului anumite substante cu actiune
dezemulsionanta pentru a se separa de apa. Titeiul extras este supus in
continuare ,unor tratamente speciale in instalatii de prelucrare a titeiului
numite rafinarii. Prin incalzirea progresiva a titeiului, la presiunea
atmosferica sau la presiune joasa ,se separa componentii sai dupa
temperatura lor de fierbere. Operatia aceasta se numeste distilare
fractionata si hidrocarburile care se separa in intervale diferite de
temperatura se numesc fractiuni de distilare. Se considera ‘fractiuni usoare’
cele cu punct final de distilare de 2000 C si ‘fractiuni medii’ cele care au acest
punct final intre 200 si 3600 si ‘fractiuni grele’ cele cu punctul final de
distilare peste 3600 C.

Utilizarile petrolului. Titeiul este important deoarece este mai curat si mai ieftin decat
carbunele si mai usor de transformat decat gazele naturale. El are nenumarate utilizari.
Uneori numit "aurul negru", el asigura aproape jumatate din energia utiliyata ]n lume.
Fara acesta transporturile s-ar bloca si masinile si utilajele industriale sau centralele
termice nu ar putea functiona.

Titeiul brut este utilizat pentru producerea combustibililor, printre care difeirite tipuri de
petrol, motorina sau cherosen. Petrolul este utilizat si pentru producerea unor lubrifianti
uleiosi si a vaselinelor necesare functionarii utilajelor si masinilor. Petrolul este utilizat si
la producerea asfaltului necesar soselelor si o mare varietate de produse din industria
petro-chimica.

Din produse petrochimice se fabrica cosmetice, medicamente, vopsele, explozibili,

fertilizatori, fibre sintetice cum ar fi nylonul, cerneluri, insecticide, coloranti, mase
plastice si cauciucuri sintetice - utilizate la anvelope.Principala metoda de optinere.

Reactii de halogenare ale arenelor.

In reactia de halogenare a arenelor la nucleu, un atom de hidrogen legat de

un atom de carbon din ciclul aromatic este substituit cu un atom de halogen,
X. Se foarmeaza derivati halogenati derivati aromatic, Ar-X, unde X= Cl, Br,
I.

Halogenarea benzenului prinreactie de substitutie se face in prezenta de

catalizatori: FeCl3 FeBr3, sau AlCl3 pentru Cl2 si Br2 si HNO3 pentru I2 .

Halogenarea naftalinei. Teoretic, se pot obtine 2 deriviati monohalogenati

difetiti, in functie de pozitia atomului de carbon la care s-a facut substitutia
H cu halogen: cele 8 grupe – CH- nu sunt toate echivalente numai pozitiile
1, 4, 5, 8, care se noteaza cu alfa, precum si pozitiile 2, 3, 6, 7, care se
noteaza cu beta. Naftalina poate avea 2 derivati monosubstituiti: alfa si
beta. Pozitia alfa este mai reactiva decat pozitia beta.