PETROLUL

“aurul negru”

PROIECT REALIZAT DE ONICĂ ALEXANDRU

 CUPRINS
1. Sumar 8. Comerțul cu petrol
2. Definiția petrolului 9. Utilizarea petrolului
3. Compoziție chimică 10.Petrolul și poluarea aerului
4. Clasificare 11.Concluzii despre petrol
5. Proprietăți fizice 12.Bibliografie
6. Originea petrolului 13.Anexă
7. Extragerea petrolului
 1.SUMAR
•Petrolul este un amestec de hidrocarburi solide și gazoase dizolvate într-un amestec de hidrocarburi lichide și un produs de natura
organică, care se găseşte în scoarţa pământului, formând zăcăminte de origine biogenă. Acesta este de trei tipuri: petrol parafinos ,
petrol asfaltos și petrol de tip intermediar. Petrolul este un lichid vâscos, a cărui culoare variază de la galben-verde până la negru,
având reflexe colorate diferite, iar mirosul petrolului este caracteristic. Petrolul nu este solubil în apă şi mai uşor ca aceasta. Fiind un
amestec din diverși compuși ,petrolul nu are punct de fierbere definitiv. Origine petrolului este exprimată prin teoria biogenă de
formare a zăcămintelor de petrol care susține că petrolul ia naștere din organisme marine , dar și prin teoria abiogenă care afirma că
petrolul s-a format în straturi adânci ale scoarţei prin acţiunea apei asupra carburilor metalice: CaCl 2, Al4C3. Extragerea petrolului se
face prin sonde de petrol, acțiunea exercitată de acestea fiind numită procedeu de foraj. Deoarece petrolul este o materie primă atât de
utilă lumea a devenit dependentă de petrol, astfel țările în curs de dezvoltare au utilizat veniturile din exportul petrolului pentru a
finanţa proiecte de asistenţă socială, pentru a construi şcoli şi pentru a ridica nivelul de trai. Petrolul are numeroase avantaje: asigură
aproape jumatate din energia utilizată în lume, astfel fără acesta transporturile s-ar bloca,  masinile si utilajele  industriale,centralele
termice nu ar putea functiona. Petrolul este utilizat şi pentru producerea unor lubrifianţi uleioşi şi a vaselinelor necesare funcţionarii
utilajelor şi maşinilor, dar și în industria chimică care foloseşte produse obţinute din petrol ca materii prime pentru sinteze .Parafina ,
uleiurile de uns și asfaltul sunt alcătuite din petrol și constituie o bună importanță în societate. Dar constituie și o parte considerabilă
în poluarea ecosistemelor astfel petrolului provoacă poluări masive ale aerului în multe oraşe provocând smogul, iar atunci când acizii
de azot se combină cu picăturile de apă din nori, ia naştere ploaia acidă care poluează lacurile şi râurile, distrugând şi pădurile.
Poluarea apei cu reziduuri petroliere reprezintă o problemă deosebit de importantă şi greu de prevenit şi remediat. Reziduurile de
petrol ajung în bazinele naturale de apă care duce la formarea unei pelicule de petrol la suprafaţa apei sau a unor emulsii şi la
schimbarea compoziţiei apei.
 2. Definiția petrolului

Petrolul, sau țițeiul, împreună cu cărbuni și gazele

naturale fac parte din zăcămintele de origine
biogenă care se găsesc în scoarța pământului. Petrolul,
care este un amestec de hidrocarburi solide și gazoase
dizolvate într-un amestec de hidrocarburi lichide, este
un amestec de substanțe lipofile. Țițeiul în stare brută
(nerafinat) conține peste 17 000 de substanțe organice
complexe, motiv pentru care este materia primă cea
mai importantă pentru industria chimică (vopsele,
medicamente, materiale plastice, etc.) și
producerea carburanților.
 3.Compoziție chimică
• Din punct de vedere al compoziţie chimice, petrolul este
un amestec foarte complicat de hidrocarburi cu molecule de
diferite mărimi,începând de la metan până la hidrocarburi
cu mase moleculare foarte mari.
Compoziţia petrolului variază de la un zăcământ la altul.
• Petrolul mai conţine şi alţi diferiţi compuşi , în proporţii mici , ca de exmplu : compuşi cu oxigen ,
compuşi cu sulf , compuşi cu azot şi diferite substanţe minerale 
• Toate ţiţeiurile sunt însă amestecuri din trei clase de hidrocarburi şi anume: hidrocarburi saturate
aciclice (alcani), hidrocarburi saturate ciclice(cicloalcani; cicloalcanii din petrol se numesc şi naftene)
şi hidrocarburi aromatice. În petrol nu se găsesc hidrocarburi nesaturate.
• Nici un petrol nu a fost separat încă în toate componentele sale, în număr de câteva sute. Sunt cunoscute
cel mai bine fracţiunile de petrol cu puncte de fierbere mai scăzute având molecule mai mici.
• Din clasa alcanilor au fost identificate majoritatea hidrocarburilor cu
catenă normală de la un atom de carbon la 50 atomi de carbon în
moleculă. Aceste hidrocarburi sunt însoţite de izomerii lor cu catenă
ramificată. Clasa alcanilor este reprezentată
de ciclopenan şi ciclohexan, precum şi de derivaţii lor substituiţi cu
grupe alchil. În fracţiunile superioare de petrol se găsesc şi hidrocarburi
cu mai multe cicluri în moleculă.
• Ţiţeiurile conţin şi
mici cantităţi de acizi organici (acizi naftenici sub
1%), iar unele conţin şi sulf (pînă la 3%). Acesta din urmă trebuie
îndepărtat în cursul prelucrării, căci dă prin ardere bioxid de sulf (un
gaz corosiv).
 4.Clasificare
•Pe baza compoziţiei chimice , respectiv a predominării
unor categorii de hidrocarburi , petrolul a fost
clasificate în mai multe tipuri :
1. Petrol parafinos caracterizat prin procentul mai ridicat
dealcani (pînă la 78%) , aşa cum sunt în general petrolurile americane .
2. Petrol asfaltos , caracterizat prin procentul mare de hidrocarburi aromatice (în
fracţiunile uşoare) cît şi de substanţe asfaltoase , aşa cum sunt petrolurile din Caucaz .
3. Petrol de tip intermediar , caracterizat prin procentul mare, fie de cicloalcani,fie de
alcani şi hidrocarburi aromatice .
•Petrolul din  Rusia,de exemplu este bogat în hidrocarburi ciclice, petrolul nord-american
conţine în special alcani, iar cel din Kalimantan este bogat în hidrocarburi
aromatice. Petrolul românesc are o compozţie intermediară.
 5.Proprietăți fizice

• Petrolul brut  (numit şi ţiţei) este un produs de

natura organică, care se găseşte în scoarţa
pământului, formând zăcăminte . El este un
lichid vâscos, a cărui culoare variază de la galben-verde până la negru, având
reflexe colorate diferite. Mirosul petrolului este caracteristic. Densitatea lui este
cuprinsă între 0,750 şi 0,970 g/cm³. Petrolul nu este solubil în apă şi mai uşor ca
aceasta. Fiind un amestec din diverși compuși ,petrolul nu are punct de fierbere
definitiv , el se distilează continuu ,la temperatura de 30-360 C. Petrolul brut
este considerat la fel de valoros ca şi aurul, de aceea a fost numit aurul negru.
 6.Originea petrolului
•Asupra modului de formare a ţiţeiului în scoarţa pământului s-au emis mai multe teorii.
•Unele din acestea consideră ţiţeiul ca fiind de origine anorganică, altele îi atribuie origine organică.
•Teoria biogenă de formare a zăcămintelor de petrol susține că petrolul ia naștere din organisme
marine ,plancton ,care după moarte s-au depus pe fundul mării, fiind acoperite ulterior de
sedimente.
Conform acestei teorii perioada de formare a petrolului se întinde pe perioada de timp de circa 350
– 400 milioane de ani în urmă, Devonian perioadă în care a avut loc în rândurile florei și faunei o
mortalitate în masă, explicată prin teoria meteoritului uriaș care a căzut în aceea perioadă pe
pământ, declanșând temperaturi și presiuni ridicate.
Astfel s-au format așa numitele substanțe cherogene ce provin din substanțe organice cu un
conținut ridicat în carbon și hidrogen.
Prin procesele următoare de diageneză aceste substanțe cherogene pot deveni substanțe
bituminoase, rocile  sedimentare ce conțin substanțe cherogene sunt denumite roci mamă a
zăcămintelor de petrol.
Compoziția zăcământului de petrol poate avea un raport diferit de alcani și alchene, la fel poate
diferi raportul grupărilor alifatice și aromatice.
TEORIA BIOGENA SE FUNDAMENTEAZA PE MAI MULTE IPOTEZE, SI ANUME:
•-ţiţeiul este de origune vegetală (Figuier), formându-se din plante, prin putrezirea acestora şi transformarea lor în
metan, bioxid de carbon şi acizi graşi etc.;
•-ţiţeiul este de origine animală (Engler), rezultând din transformarea grăsimilor animalelor marine, în special a
peştilor, la temperaturi şi presiuni mari în scoarţa pământului;
•-ţiţeiul este de origine mixtă, vegetală-animală (Potonié): prin transformarea unor plante şi animale marine
microscopice, acoperite de nămol, şi sub acţiunea unor bacterii anaerobe a rezultat o materie organică, numita
“sapropel”, care a îmbibat nămolul. Sub influenţa temperaturii şi a presiunii înalte, “saprolpelul” din nămol a
suferit transformari chimice, rezultând ţiţeiul.
•Teoria abiogenă  asupra originei ţiţeiului a fost formulată de M. Berthelot şi a fost completată şi susţinută de
D. I. Mendeleer. Acestă teorie afirma că ţiţeiul s-a format în straturi adânci ale scoarţei prin acţiunea apei asupra
carburilor metalice: CaCl2, Al4C3 etc. care în contact cu apa se descompun, rezultând acetilenă, metan şi alte
hidrocarburi; sub acţiunea temperaturii şi presiunii înalte din interiorul pământului şi în prezenţa catalizatorilor
naturali, hidrocarburile nesaturate sau polimerizat formând ţiţeiul de astăzi.
•Dacă zăcământul de petrol se află aproape de suprafață, exploatarea se poate realiza prin cariere de suprafață,
zăcămintele din profunzime sunt extrase prin sonde de petrol (foraje de adâncime). O altă modalitate de extragere
a petrolului este extragerea din zăcămintele submarine cu ajutorul unor insule sau platforme de foraj unde
dificultățile de forare sunt mult mai mari.
 7.Extragerea petrolului
La toate procedeele de foraj se folosește un lichid de
sondă cu polimeri pentru a stabiliza gaura de foraj,
care lichid necesită o greutate specifica mare, pentru
aceasta se adaugă baritină, lichidul de foraj trebuie să
aibă o anumită viscozitate. Capul de foraj, freza, este
prevăzut cu tăișuri cu vârf de diamant, coloana de sondă este alcătuită din țevi de
oțel care se montează împreună prin înșurubare (una în alta) această coloană
atingând lungimi de până la câteva mii de metri. În cazul zăcămitelor de petrol care
nu se află sub presiune, această presiune se realizează prin pomparea de apă sau
gaz, iar în cazul zăcămintelor cu o vâscozitate ridicată se presează lichide pentru
reducerea vâscozității.
 Primele 5 țări cu cele mai mari rezerve de
petrol
• 1.Arabia Saudita: Rezervele de petrol cunoscute sunt de 259,9 de miliarde de barili,
echivantul a 19,2% din totalul rezevelor de pe Glob. Productia zilnica este de 9,76 de
milioane de barili, in timp ce consumul este de 2,43 de milioane de barili. Arabia Saudita
exporta zilnic aproape 1,1 de milioane de baril
• 2.Canada: Detine 12,9% din totalul rezervelor mondiale de petrol, adica 175,2 de
miliarde de barili. Produce intr-o zi 3,29 de milioane de barili, fiind al saselea cel mai mare producator mondial de petrol,
consuma 2,15 de milioane de barili, iar exporturile zilnice catre SUA ajung la 2,71 de milioane de barili.
• 3.Iran: Rezervele de petrol ajung la 10,1% din total, adica 137,6 de miliarde de barili. Productia zilnica este de 4,18
milioane de barili, iar consumul este de 1,69 de milioane de barili. Iranul nu exporta catre SUA. Iran este al cincelea cel mai
mare producator de petrol din lume.
• 4.Irak: Detine 8,5% din totalul rezervelor mondiale de petrol, adica 115 de miliarde de barili. Produce intr-o zi 2,4 de
milioane de barili, consuma 0,63 de milioane de barili, iar exporturile zilnice catre SUA ajung la 0,33 de milioane de barili.
Cu toate acestea, tara se afla pe locul 12 in clasamentul mondial al producatorilor de petrol.
• 5.Kuweit: Are 101,5 de milioane de barili in rezerva, echivalentul a 7,5% din rezervele mondiale. Produce intr-o zi 2,5 de
milioane de barili, consuma 372.000 de barili si exporta catre SUA 125.000 de barili. Kuweit este pe locul 11 in clasamentul
celor mai mari producatori de petrol din lume.
 8.Comerțul cu petrol
Deoarece petrolul este o materie primă atât de utilă,producţia
acestuia a crescut de la 10 milioane de barili pe zi în 1950, la 65
de milioane de barili pe zi în 1990. În 40 de ani lumea a devenit
dependentă de petrol. În unele ţări produsele petroliere erau atât
de ieftine încât ţiţeiul se utiliza adesea cu o mare risipă. În anii 1960 a fost creat OPEC (Organizaţia Ţărilor
Exportatoare de Petrol), iar în 1970 a avut loc naţionalizarea resurselor de petrol din statele slab dezvoltate din
Golful Persic, ceea ce a cauzat ridicarea preţului produselor petroliere. Ţările dezvoltate şi-au epuizat rezerva
proprie de petrol, şi odată cu creşterea cererii au fost obligate să importe cantităţi din ce în ce mai mari. Sursele
principale de ţiţei din comerţul internaţional includeau şi câteva ţări în curs de dezvoltare, care au beneficiat
curând de extracţia şi exportul petrolului în statele dezvoltate. Unele state în curs de dezvoltare au utilizat
veniturile din exportul petrolului pentru a finanţa proiecte de asistenţă socială, pentru a construi şcoli şi pentru a
ridica nivelul de trai. Multe state au făcut investiţii majore în proiecte de dezvoltare, cum ar fi instalaţiile de
desalânizare din Arabia Saudită, care transformă apa marină în apa potabilă şi Marele Râu Artificial din Libia,
care captează apa din rocile situate sub deşertul Saharei, şi transporta apa până pe coastele mediteraneene.
REZERVELE DE PETROL DIN LUME, ANUL 2013
(ÎN MILIARDE DE BARILI)
 9.Utilizarea petrolului

• Petrolul, numit “aurul negru”,  asigură aproape jumatate din energia utilizată
în lume. Fără acesta transporturile s-ar bloca,  masinile si utilajele  industriale,
centralele termice nu ar putea functiona. Ţiţeiul brut este utilizat pentru
producerea combustibililor, printre care difeirite tipuri de petrol, motorină sau
cherosen. Petrolul este utilizat şi pentru producerea unor lubrifianţi uleioşi şi a vaselinelor necesare funcţionarii utilajelor şi
maşinilor. Petrolul este utilizat şi la producerea asfaltului necesar şoselelor şi o mare varietate de produse din industria
petro-chimică.
• O ramură relativ recentă a industriei chimice , dar care se găseşte în dezvoltare rapidă  este industria petrochimică , adică
acea parte din tehnologia chimică organică care foloseşte produse obţinute din petrol ca materii prime pentru sinteze .

• Parafina se fabrică din pacuri parafinoase, prin distilare la presiunea normală, cristalizarea fracţiunilor obţinute şi
purificare. Produsul obţinut este compus din alcani normali amestecaţi în diverse proporţii, după cum punctul de topire
este mai ridicat sau mai scăzut. În petrol se mai găseşte şi o “ceara moale”, compusă din molecule, conţinând un ciclu
naftenic. Punctele de topire ale acestor hidrocarburi sunt mai scăzute decât ale alcanilor normali cu acelaşi număr de
atomi. Această ceara moale, amestecată cu ulei, formeză vaselina. Cerezina sau ceara de pământ, opţinută din mineralul
ozocherită sau din depozitele ce se formează în tuburile prin care circulă petrol brut, se compune în cea mai mare parte
din alcani superiori. Aceste hidrocarburi au puncte de topire mai înalte, se cristalizează greu şi sunt puţin solubile.
• Uleiurile de uns se obţin atât din petrolurile asfaltoase, cât şi din cele parafinoase, prin
distilare în vid. Hidrocarburile care compun uleiurile de uns au, după vâscozitatea uleiurilor
respective, greutăţi moleculare între 300 şi 700, şi conţin, prin urmare, hidrocarburi cu 20-
50% atomi de C în moleculă. Structura lor nu se cunoaşte în amănunt, se ştie însă că
moleculele conţin 2 sau mai multe inele şi o catenă alifatică.
• Asfaltul, componenta de culoare închisă din petrol, provine din hidrocarburile aromatice
superioare, prin condensare şi prin reacţii nelămurite de polimerizare. Raportul C/H în
asfalt este mare, ceea ce denotă un grad de condensare avansat.
Greutatea moleculara variază între 2500 – 5300. Asfaltul
se precipită din păcura cu dizolvanţi (propan, benzină uşoară,
acetona), în care este insolubil.
Se fabrică pe scară largă asfalt artificial prin suflare de aer
în pacura asfaltoasă, concentrată şi încălzită.
 10.Petrolul și poluarea aerului
• Utilizarea petrolului provoacă poluări masive ale aerului
în multe oraşe. Gazele de eşapament evacuate de autoturisme
şi de alte maşini cu combustie internă conţin gaze otrăvitoare
cum ar fi monoxidul de carbon, hidrocarburi nearse, oxizi de azot
şi plumb. Unii dintre aceşti agenţi de poluare reacţionează cu
lumina soarelui, producând acel smog neplăcut, fotochimic,
care pluteşte deasupra multor oraşe, cum ar fi Los Angeles sau
Mexico City. Atunci când acizii de azot se combină cu picăturile
de apă din nori, ia naştere ploaia acidă care poluează lacurile şi
râurile, distrugând şi pădurile. S-au făcut paşi importanţi pentru a micşora efectul gazelor de eşapament.
Se produce benzină fără plumb, iar unele maşini sunt dotate cu filtre catalitice care transformă gazele
nocive în gaze inofensive. Însa eficienţa acestor îmbunătăţiri este diminuată de creşterea consumului de
petrol.
• Poluarea apei cu reziduuri petroliere reprezintă o problemă
deosebit de importantă şi greu de prevenit şi remediat. Afectează
atât apele de suprafată , cât şi pe cele subterane . În prezent , acest
gen de poluare a devenit ubicvitar , iar consecintele ei asupra
proprietăţilor organoleptice ale apei , faunei şi florei acvatice sunt deosebit de nocive şi durabile .
Reziduurile de petrol ajung în bazinele naturale de apă prin diversarea de ape reziduale rezultate de la
rafinării , uzini de cracare şi alte instalaţii de prelucrare a ţiţeilui . Aceste reziduuri conduc la creşterea
temperaturii şi turbidităţii , la formarea unei pelicule de petrol la suprafaţa apei sau a unor emulsii ( apă-
petrol sau petrol-apă ) şi la schimbarea compoziţiei apei , prin dizolvarea în aceasta a substanţelor
petroliere solubile , toxice în anumite concentraţii , pentru organismele acvatice , om şi animale .
• Indicatorii de poluare cu reziduuri petroliere sunt substanţele extractibile, ca indicatori chimic global,
se evidenţiază totalitatea reziduurilor şi germenii petrol oxidanţi , ca indicator bacteriologic care,
folosind pentru dezvoltarea lor substanţele petroliere , se înmulţesc cu atît mai puternic, cu cît acest
substrat este în cantitate mai mare. Germenii petrol-oxidanţi sunt în acelaşi timp şi indicatori de
autopurificare de reziduuri petroliere .
 11.Concluzii despre petrol
PETROLUL ARE ATÂT AVANTAJE CÂT ȘI
DEZAVANTAJE:
AVANTAJE
•Este ușor de extras
•Este ușor de transportat
•Oferă energie constantă
•Oportunitate de afaceri
•Densitate mare de energie
•Are diverse aplicații
DEZAVANTAJE
•Posibile probleme de sănătate
•Este o resursă neregenerabilă
•Eventualele deversări de hidrocarburi
•Susține creșterea corupției
•Dependență
•Deteriorarea ecosistemului
•Poluarea marina, terestră și a aerului

Astfel petrolul constituie o resursă foarte importantă în industrie ,

dar trebuie prelucrat și extras cu grijă pentru că acesta poate
distruge ecosistemul.
12.BIBLIOGRAFIE

• https://ro.wikipedia.org
• https://questionofwill.com
• https://eafanasiuc.wordpress.com
• https://www.slideshare.net
• https://ro.warbletoncouncil.org
• https://prezi.com
 13.ANEXĂ
ȘTIAȚI CĂ:
1. Tot din petrol se produc si: cardurile bancare, antigelul, telefoanele, detergentul, rujul de buze, ghetele de fotbal,
umbrelele, soselele sau parasutele.

2. Cele mai vechi marturii scrise despre petrol le datoram scriitorilor antici, printre care Herodot, Diodor din Sicilia,
Strabon, Pliniu cel Batran si Plutarch.

3. Titeiul a fost folosit la tratarea a numeroase boli ca: astma, guta, reumatismul, dizenteria, oprirea hemoragiilor, oblojirea
ranilor, raia, calmarea durerilor de dinti.

4. Pentru ventilatie in put s-au folosit initial manunchiuri de crengi ce erau miscate de la suprafata, apoi foalele de forjare
si, mai tarziu, pompe rudimentare.

5. Iluminatul interiorului putului s-a facut folosind un sistem de oglinzi, care captau lumina solara si o reflectau in put si,
intr-un stadiu evoluat, cu lampi de miner, ce prezentau avantajul ca se stingeau in momentul infiltrarii gazelor la suprafata,
evitand, deci, explozia si, in felul acesta, accidentarea muncitorilor.

6. Titeiul a fost folosit in antichitate ca mortar, mijloc de combatere a igrasiei, la calafatuirea corabiilor, la conservarea
cadavrelor, la iluminat prin torte sau opiate, la asfaltarea soselelor in Persia, la incalzit printr-un sistem de conducte.

7. Primul oraş din lume iluminat cu petrol lampant este Bucureşti.