Petrol

Petrolul, sau țițeiul, împreună cu cărbunii și gazele naturale fac parte din zăcămintele de

origine biogenă care se găsesc în scoarța pământului. Petrolul, care este un amestec de
hidrocarburi solide și gazoase dizolvate într-un amestec de hidrocarburi lichide, este un
amestec de substanțe lipofile. Țițeiul în stare brută (nerafinat) conține peste 17 000 de
substanțe organice complexe, motiv pentru care este materia primă cea mai importantă
pentru industria chimică (vopsele, medicamente, materiale plastice, etc.) și
producerea carburanților. Ca o curiozitate, se poate menționa că unele varietăți de țiței devin
fosforescente în prezența luminii ultraviolet.

Petrolul a fost descoperit în urmă cu câteva mii de ani. Având densitatea mai redusă decât a
apei sărate, s-a găsit în zone cu straturi sedimentare calcaroase, argiloase, sau nisipoase de la
suprafață, în Germania de exemplu, în jurul Hanovrei și Braunschweig). În cazul în care
straturile impermeabile de argilă sunt deasupra, nepermițând ieșirea la suprafață a petrolului,
acesta se va găsi în straturile profunde de unde va fi extras prin sonde petroliere.
Straturile de petrol situate la suprafață prin oxidare se transformă în asfalt acesta fiind deja
descoperit în Orient în urmă cu cca. 12 000 de ani în Mesopotamia antică.
Oamenii au învățat să folosească asfaltul, prin amestecare cu nisip și alte materiale ce
etanșează pereții corăbiilor.

Teoria biogenă de formare a zăcămintelor de petrol susține că petrolul ia naștere din

organisme marine plankton care după moarte s-au depus pe fundul mării, fiind acoperite ulterior
de sedimente.
Conform acestei teorii perioada de formare a petrolului se întinde pe perioada de timp de cca.
350 - 400 milioane de ani în urmă Devonian perioadă în care a avut loc în rândurile florei și
faunei o mortalitate în masă, explicată prin teoria meteoritului uriaș care a căzut în acea
perioadă pe Pământ, declanșând temperaturi și presiuni ridicate.
Astfel s-au format așa numitele substanțe cherogene ce provin din substanțe organice cu un
conținut ridicat în carbon și hidrogen.

Dacă zăcământul de petrol se află aproape de suprafață, exploatarea se poate realiza prin
cariere de suprafață, pe când zăcămintele din profunzime sunt extrase prin sonde de petrol
(foraje de adâncime). O altă modalitate de extragere a petrolului este extragerea din
zăcămintele submarine cu ajutorul unor insule sau platforme de foraj, unde dificultățile de forare
sunt mult mai mari. La toate procedeele de foraj se folosește un lichid de sondă
cu polimeri pentru a stabiliza gaura de foraj, lichid care necesită o greutate specifică mare -
pentru aceasta se adaugă baritină, lichidul de foraj trebuind să aibă o anumită viscozitate. Capul
de foraj, freza, este prevăzut cu tăișuri cu vârf de diamant, iar coloana de sondă este alcătuită
din țevi de oțel care se montează împreună prin înșurubare (una în alta), această coloană
atingând lungimi de până la câteva mii de metri. În cazul zăcămitelor de petrol care nu se află
sub presiune, această presiune se realizează prin pomparea de apă sau gaz, iar în cazul
zăcămintelor cu o viscozitate ridicată se presează lichide pentru reducerea viscozității.
Combustibil

Din punct de vedere chimic combustibilii sunt materiale care prin reactia chimica cu alte

substanțe eliberează energia stocată în structură sub formă de căldură sau care poate fi
utilizată ca lucru mecanic.
În industria energetică prezintă importanță combustibilii energetici, la care caldura degajată
prin ardere poate fi utilizată avantajos din punct de vedere tehnico-economic
După starea de agregare combustibilii se clasifică în combustibili solizi, lichizi și gazoși. La
combustibilii solizi și lichizi compoziția se exprimă în fracții (sau procente) masice, iar
proprietățile lor fizice și chimice se exprimă raportate la un kilogram (kg). La combustibilii gazoși
compoziția se exprimă în părți (sau procente) volumice, iar proprietățile lor fizice și chimice se
exprimă raportate la un metru cub normal (m3N).
După modul de obținere combustibilii se împart în naturali și artificiali.
După puterea calorifică inferioară raportată la masa inițială combustibilii se clasifică în:

 combustibili inferiori, cu putere calorifică inferioară sub 12,56 MJ/kg (3000 kcal/kg),

 combustibili medii, cu putere calorifică inferioară între 12,56 – 20,93 MJ/kg (3000 –
5000 kcal/kg),
 combustibili superiori, cu putere calorifică inferioară peste 20,93 MJ/kg (5000 kcal/kg).

Combustibili solizi
Dintre combustibilii solizi naturali fac parte biomasa din plante arse ca atare
(paie, lemn), cărbunii, șisturile combustibile. Sunt considerați combustibili
artificiali mangalul, cocsul și semicocsul, brichetele de cărbune, deșeurile combustibile solide
(rumeguș, talaș, coji de semințe, puzderii etc.), combustibilii pentru rachete solizi.

Combustibili lichizi
Singurul combustibil lichid natural este considerat țițeiul. Sunt considerați combustibili
artificiali benzina, petrolul lampant, combustibilul pentru aviație, motorina, combustibilul lichid
ușor, gazul petrolier lichefiat, păcura, metanolul, combustibilii pentru rachete lichizi.

Combustibili gazoși
Dintre combustibilii gazoși naturali fac parte gazul natural și gazele de sondă. Sunt considerați
combustibili artificiali gazul de furnal, gazul de cocserie, gazele de rafinărie, hidrogenul.