Petrolul, sau 

țițeiul, împreună cu cărbunii și  gazele naturale fac parte din zăcămintele de

origine biogenă care se găsesc în scoarța pământului. Petrolul, care este un amestec de
hidrocarburi solide și gazoase dizolvate într-un amestec de hidrocarburi lichide, este un amestec
de substanțe lipofile. Țițeiul în stare brută (nerafinat) conține peste 17 000 de substanțe organice
complexe, motiv pentru care este materia primă cea mai importantă pentru industria chimică
(vopsele, medicamente, materiale plastice, etc.) și producerea carburanților. Ca o curiozitate, se
poate menționa că unele varietăți de țiței devin fosforescente în prezența luminii ultraviolete.

Istoria

Teoria biogenă de formare a zăcămintelor de petrol susține că petrolul ia naștere din organisme
marine plancton care după moarte s-au depus pe fundul mării, fiind acoperite ulterior de
sedimente.

Conform acestei teorii perioada de formare a petrolului se întinde pe perioada de timp de cca.
350 - 400 milioane de ani în urmă Devonian perioadă în care a avut loc în rândurile florei și
faunei o mortalitate în masă, explicată prin teoria meteoritului uriaș care a căzut în acea
perioadă pe Pământ, declanșând temperaturi și presiuni ridicate.

Astfel s-au format așa numitele substanțe cherogene ce provin din substanțe organice cu un
conținut ridicat în carbon și hidrogen.
Prin procesele următoare de diageneză aceste substanțe cherogene pot deveni substanțe
bituminoase, rocile sedimentare ce conțin substanțe cherogene sunt denumite roci mamă a
zăcămintelor de petrol.

Extragerea

Dacă zăcământul de petrol se află aproape de suprafață, exploatarea se poate realiza prin cariere de
suprafață, pe când zăcămintele din profunzime sunt extrase prin sonde de petrol (foraje de adâncime).
O altă modalitate de extragere a petrolului este extragerea din zăcămintele submarine cu ajutorul unor
insule sau platforme de foraj, unde dificultățile de forare sunt mult mai mari. La toate procedeele de
foraj se folosește un lichid de sondă cu polimeri pentru a stabiliza gaura de foraj, lichid care necesită o
greutate specifică mare - pentru aceasta se adaugă baritină, lichidul de foraj trebuind să aibă o anumită
viscozitate. Capul de foraj, freza, este prevăzut cu tăișuri cu vârf de diamant, iar coloana de sondă este
alcătuită din țevi de oțel care se montează împreună prin înșurubare (una în alta), această coloană
atingând lungimi de până la câteva mii de metri. În cazul zăcămitelor de petrol care nu se află sub
presiune, această presiune se realizează prin pomparea de apă sau gaz, iar în cazul zăcămintelor cu o
viscozitate ridicată se presează lichide pentru reducerea viscozității.