ORIGINEA SI FORMAREA PETROLULUI SI A GAZELOR NATURALE

In aceasta lucrare voi prezenta, succint, ipotezele privind geneza hidrocarburilor naturale,
pornind de la ipotezele formarii acestora pe cale anorganica, in prima parte a referatului, si punand
accent, in cea de-a doua parte a referatului, pe ipotezele formarii petrolului si a gazelor naturale pe cale
organica, ipoteze larg acceptate in comunitatea stiintifica din prezent.

Originea anorganica a petrolului

Conceptul originii anorganice a petrolului se bazeaza pe reactii chimice produse intre
elementele anorganice ce au loc in scoarta Pamantului si in cadrul Sistemului Solar, negand interventia
biosului in formarea petrolului.
Ipoteza originii cosmice (lansata de V. Sokolov, 1890), se bazeaza pe sudiul meteoritilor si al
planetelor Sistemului Solar cu ajutorul spectografelor de masa. In spectrele de lumina realizate de
spectografe, s-au descoperit liniile de absortie ale metanului si ale altor substante organice prezente in
atmosfera planetelor Sistemului Solar. In 1900 au fost descoperiti meteoriti cu structuri chimice
organice, simple, asemanatoare cu hidrocarburile. Ipoteza presupune ca atmosfera primordiala a
Pamantului a fost constituita din metan. Odata cu formarea Pamantului si racirea sa, metanul a fost
absorbit de crusta fierbinte a Pamantului. Aceasta ipoteza a fost demontata stiintific, deoarece, conform
acesteia, ar fi trebuit sa se gaseasca hidrocarburi in cantitati mari in rocile cele mai vechi, metamorfice,
aflate pe Pamant.
Ipoteza originii vulcanice a fost lansata de naturalistul Humboldt, care in perioada anilor 1830-
1840 a vizitat Insula Trinidad – Tobago – Lacul “La Brea” (Satdler, 1897). Humboldt a observat ca prin
jurul lacului de smoala exista vulcani noroiosi, care, pe langa noroi si gaze, scoteau si fragmente de
smoala si asfalt, si, a presupus ca petrolul se formeaza pe baza vulcanismului endogen. Mai tarziu, s-au
descoperit in emanatiile vulcanice ale unor vulcani (Etna), continuturi mari de hidrocarburi (0,01 – 0,1
%). Aceasta ipoteza presupune ca magma incinsa strabate rocile sedimentare si datorita temperaturii
mai mari de 1000°C, carbonatii se descompun, iar carbonul, astfel eliberat, se combina cu hidrogenul
preluat din disocierea apei (tot datorita T). Ulterior, metanul sau hidrocarburile simple vor polimeriza in
mod succesiv si vor deveni complexe asemanatoare celor din petrolul natural. Ipoteza originii vulcanice
nu a primit un suport stiintific bine argumentat, deoarece nicaieri in lume nu exista zacaminte de petrol
asociate cu fenomenul de vulcanism (vulcani stinsi sau activi).
 Ipoteza originii radioactive a fost lansata tot de V. Sokolov, in 1929. Acesta a condus urmatorul
experiment: in baloane de sticla ce contineau hidrogen (H), carbon (C), oxigen (O), azot (N) si sulf (S), au
fost introduse substante radioactive. Dupa circa 6 luni de zile s-a constatat ca in baloane se formeaza
vapori de apa (H2O), dioxid de carbon (CO2), si in proportii de 5-7 % hidrocarburi. Contraargumentul
pentru aceasta ipoteza este ca nu s-au descoperit zacaminte de petrol asociate in aproprierea
zacamintelor de minereuri radioactive.
Ipoteza originii minerale (geochimice interne) a fost principala ipoteza din curentul anorganic,
care a dominat lumea stiintifica din a doua jumatate a secolului XIX pana in secolul XX. Aceasta ipoteza a
fost initiata de Berthelot (1860) care a preluat experimente facute de asistentul lui, Doubré. Berthelot a
lasat sa treaca peste metalele alcaline, vapori de apa supraincalziti (cca 400°C) si astfel s-au format
carburi metalice de fier (Fe), aluminiu (Al) si calciu (Ca). In continuare, prin contactul dintre vaporii
supraincalziti si carburile metalice se formeaza acetilena (hidrocarbura aromatica instabila care poate
polimeriza in curent de apa supraincalzit si sa treaca in hidrocarburi naftenice si parafinice mai stabile).
Aceste experimente sunt continuate de marele savant rus Mendeleev (1877). Petrolul se poate forma in
scoarta terestra, la adancimi >30-40 km, unde exista metale alcaline care vin in contact cu vapori de apa
supraincalziti.
Geochimistii nu neaga existenta hidrocarburilor formate pe cale anorganica. Cantitati mici de
hidrocarburi sunt generate de procese ce implica serpentinizarea rocilor ultramafice (Sherwood et al.,
1993, McCollom et al., 2001), de descompunerea termala a sideritului in prezenta apei (McCollom et al.,
2003), si in timpul racirii magmei ca rezultat al reactiilor de tip Fischer-Tropsch (Potter et al., 2001). Cu
toate acestea, nu s-au gasit niciodata cantitati de hidrocarburi generate anorganic care sa reprezinte un
factor economic de interes.

Originea organica a petrolului

Conceptul originii organice a petrolului se bazeaza aproape in totalitate pe transformarea
materiei organice sub influenta temperaturii, a timpului geologic si a diferitilor catalizatori naturali,
transformare care are loc in interiorul scoartei Pamantului.
Ipoteza originii petrolului din ape marine a aparut dupa ce in 1920 a fost descoperit zacamantul
Panhandle, din Statele Unite, zacamant care ar fi fost asociat cu o mare transgresiune marina. Acest
zacamant era ecranat de o importanta discordanta stratigrafica si nu de un anticlinal. Ulterior, s-au
descoperit si alte zacaminte asociate cu mari transgresiuni marine si a aparut ipoteza originii petrolului
din ape marine.
 Ipoteza spune ca apele marine bogate in materie organica, dispersata sau dizolvata in apa,
inainteaza pe uscat in perioada marilor transgresiuni marine si patrunde la adancimi mari, de 4-6 km,
unde, sub influenta temperaturii, materia organica se transforma in hidrocarburi. Contraargumentul
acestei ipoteze este faptul ca materia organica din ape este distrusa foarte rapid de bacterii.
Transgresiunea marina are loc pe perioade foarte indelungate de timp; apele marine nu pot patrunde la
adancimi mari in rocile poroase si permeabile decat dupa o perioada mare de timp, dupa ce are loc
echilibrarea presiunii hidrostatice.
Ipoteza originii petrolului din ape freatice a pornit de la descoperirea in sedimentele recente, in
sol si in apele freatice, a unor hidrocarburi aromatice si olefinice. Pornind de la aceasta descoperire,
Kuznetsov (1958), studiind bazinele petrolifere Volga-Ural, lanseaza aceasta ipoteza care presupune ca
petrolul se formeaza in sol, din apele freatice care imbiba solul prin transformarea resturilor organice
animale si vegetale in hidrocarburi sub influenta bacteriilor si acizilor organici prezenti in acest mediu.
Ipoteza originii petrolului din carbuni: a fost lansata de Lomonosov si Beroldingen (1778).
Ipoteza presupune ca petrolul se formeaza prin ingroparea carbunilor la adancimi din ce in ce mai mari,
unde temperatura este crescuta T >1000°C si determina scindarea structurilor chimice din carbuni si
formarea de hidrocarburi lichide si gazoase. Experientele efectuate in laborator au aratat ca din carbuni
obisnuiti se formeaza petrol daca acestia sunt incalziti la temperaturi T > 1000°C. Incalzirea usoara a
carbunilor nu conduce la formarea de hidrocarburi lichide, formanduse numai hidrocarburi gazoase si
aproape in totalitate metan (CH4). Aceasta ipoteza, in prima jumatate a sec XX a fost exclusa pentru ca,
pentru atingerea unei T > 1000°C, adancimea de ingropare a carbunilor trebuia sa fie > 10 km.
In anul 1950, Bella Hubbard, un cercetator american, a reluat ipoteza originii petrolului din
carbuni, deoarece, studiind carbunii inferiori si superiori a observat ca, in carbunii inferiori (turba si
lignit), continutul de ceara si parafina este ridicat iar in carbunii superiori (huila si antracit), continutul de
ceara si parafina este nul.
Aceasta noua teorie se bazeaza, pe langa interventia substantei organice, si pe interventia unui
factor anorganic, precum radiatiile radioactive. Desi aceasta ipoteza a parut la inceput destul de
interesanta, a fost abandonata deoarece pe suprafata globului terestru nu se cunosc asocieri intre
bazinele carbonifere si bazinele petrolifer-gazeifere.
 Ipoteza originii petrolului in varianta sedimentara moderna
Aceasta ipoteza este in prezent acceptata de majoritatea cercetatorilor din domeniul petrolului.
Ipoteza spune ca petrolul se formeaza prin descompunerea tehnica a kerogenului continut de rocile
sursa de hidrocarburi. Rocile sursa de hidrocarburi se formeaza prin sedimentarea materiilor organice
impreuna cu sedimentarea minerala, intr-un mediu euxinic sau anoxic. Materia organica trebuie
incorporata intr-un sediment mineral cu granulatie foarte fina pentru protejarea ei impotriva atacului
bacterian. Dupa incorporarea sedimentului mineral are loc procesul de compactare a sedimentului; in
acelasi timp are loc rearanjarea particulelor minerale de la starea haotica la o forma ordonata. Pe
masura ce creste adancimea de ingropare, are loc consolidarea elementelor minerale impreuna cu cele
organice dupa care se produce litificarea insotita de mici schimburi mineralogice. Aceasta schimbare
minerala are loc pe seama pierderii unor molecule de apa (H2O) si eventual imbogatire in potasiu (K).
Dupa ce sedimentul atinge adancimi de peste 2000 m, acesta a devenit deja roca si pentru ca
are un continut relativ ridicat de materie organica, se numeste roca sursa de hidrocarburi.
La o adancime >2000 m, temperatura rocilor depaseste 650°C iar kerogenul incepe sa se
transforme in petrol si gaze hidrocarburice. Descompunerea kerogenului in petrol continua pana la
temperatura de 150°C, temperatura de la care are loc distrugerea petrolului si transformarea in gaze
(fig.1).
Din kerogen va ramane eventual doar un reziduu solid, asemanator cu, cocsul de petrol ramas la
rafinarii dupa distilarea totala a petrolului.

Fig. 1 Model al
descompunerii kerogenului in
functie de temperatura. Sursa:
Walters, 2007

Concluzii
 Teoria conform careia petrolul se formeaza pe baza materiei organice sedimentare este in
conformitate cu toate observatiile, analizele de laborator si experimentele efectuate in acest sens,
impreuna cu consideratiile de natura teoretica si modelarile de bazin. Acumularea unor cantitati
importante din punct de vedere economic necesita desfasurarea unor serii de procese complexe in
cadrul bazinelor sedimentare. Materia organica se transforma in kerogen, o macromolecula insolubila cu
o compozitie ce reflecta amprenta biotica si alterarile chimice ce se desfasoara in timpul diagenezei.
Toate aceste procese, impreuna cu migrarea petrolului si acumularea lui in capcane, descriu un sistem
petrolifer.