Ipotezele de formare a petrolului

Conceptiile privitoare la provenienta petrolului natural au fost numeroase si adesea

contradictorii. Aceste conceptii se impart in doua mari curente: unul care sustine originea
organica si unul care o sustine pe cea anorganica. In fata numeroaselor evidente geologice si
chimice, astazi opinia originii organice a petrolului este acceptata de geologi deoarece explica in
cel mai satisfacator mod repartitiile acumularilor de petrol si gaze in rocil scoartei.

1. Ipoteza originii anorgance a petrolului.

Conceptul provenentei anorganice a petrolului neaga interventia oricarei forne de viata
organica in procesele de constituire a hidrocarburilor si sustine originea acestuia din surse
anorganice, ca rezultat al afinitatii chimice care se manifesta in domeniul subtrantelor minerale
in general. In cadrul acestui concept sunt grupate opinii destul de diferite, reprezentand tot
atatea variante, care admit ca petrolul este fie o emanatie naturala a Pamantului sau a
Universului, fie rezultatul unor reactii chimice intre substantele minerale, la presiuni si
temperature inalte.

In mod sintetic, s-au conturat si au avut o adeziune mai mare ipotezele originii cosmice,
radioactive, vulcanice, subcrustale a petrolului.

1.1. Originea cosmica

Aceasta ipoteza este elaboarata de catre N. S. Sokolov si se sprijina pe doua constatari

principale: 1) prezenta hidrocarburilor in masa meteoritilor si 2) identificarea metanului in
atmosfera unor planete ale sistemului solar(Jupiter, Saturn, Uranus)

Potrivit acestei opinii, daca metanul(singur sau in asociatii cu alte specii de hidrocarburi) este un
component universal al atmosferei corpurilor ceresti, Pamantul nu putea face exceptie, in faza
initiala a formarii lui. Astfel, in atmosfera initiala a planetei trebuie sa fi existat asemenea
substante in stare de vapori formate prin sinteza directa dintre atomii liberi de carbon si
hidrogen. Odata cu racirea atmosferei, acesti vapori au condensate si lichidul, petrolul matural,
a cazut pe suprafata scoartei in formare si a fost absobit de aceasta.

Este sigur ca elementele carbon si hidrogen, ca multe alte elemente chimice, erau prezente in
atmosfera primitive a Pamantului si in materialul solid sau lichid al planetei, dar nu s-a putut
demonstra ca ele formau combinatii hidrocarburice.
Daca pentru astronomi si pentru unii chimisti ipoteza origiii cosmice a petrolului ar putea
contitui un punct de plecare pentru explicarea mecanismelor formarii si acumularii
hidrovarburilor, pentru geologi aceasta ipoteza apare inacceptabila in confruntarea ei cu
informatiile privitoare la repartitia acumularilor si cu multe alte date de teren si experimentale.

1.2. Originea radioactive

Protagonistul ipotezei originii radioactive a petrolului a fost V. A. Sokolov(1929) care a

observant ca intr-un mediu lipsit de oxygen, sub actiunea emanatiilor radioactive, metanul
polimerizeaza trecand in hidrocarburi mai grele. In acest mon, a emis idea ca, intr-un mediu
radioactive, apa ar putea si descompusa in elementele constitutive, iar hidrogenul s-ar combina
cu carbonul liber diseminat in roci sau cu dioxidul de carbon , formand metan care prin
polimerizare determina aparitia altor hidrocarburi:

4H2O → 2H2 + 2O2

2C + 2O2 = 2CO2
CO2 + 4H2 = CH4 + H2O
2CH4 → 2CH3 + 2H2
2CH3 → C2H6…etc.

Datele experimentale cat si observatiile de teren, nu sustin aceasta ipoteza. Astfe s-a constatat
ca petrolul situat in apropierea unor corpuri sau roci cu radioactivitate mai ridicata sunt mai
evoluate din punct de vedere chimic, adica mai parafinice, ceea ce atesta numai ca sub actiunea
emanatiilor α sau γ’ hidrocarburile sufera modificari in sensul decondensarii, al deciclicizarii,
adica al simplificarii edificiilor si nu al polimerizarii.

1.3. Originea vulcanica

Prima formulare a ipotezei provenientei vulcanice a petrolului I se atribuie lui A. Humboldt

(1804), care, studiind coastele estice ale Venezuelei, cu frcvente manifestari superficiale de
petrol (izvoare de petrol, vulcani noroiosi etc) a fost convins ca petrolul este rezultatul
proceselor de distilare a diferitelor substante minerale in rocile afectate de fenomene
vulcanice.

O puternica deterioare a provenientei vulcanice a petrolului a produs-o H, Coqusad (1867),

adept al originii anorganice, totusi, care, dupa ce a studiat vulcanii noroiosi din Romania si
Sicilia a aratat ca ei nu reprezinta un fenomen vulcanic intern, si unul legat in exclusivitate de
roci sedimentare tinere care contin petrol, aceasta fiind cauza si conditia indispensabila a
formarii vulcanilor noroiosi. Ei apar acolo unde petrolul si gazele acumulate in strate putin
adanci au posibilitatea de a ajunge la suprafata, antrenand cu ele apa si particule minerale din
roci.
Dupa H. Coquand, formarea petrolului adus la suprafata prin vulcanism sedimentar trebuie
legat de zonele profunde ale Pamantului. Astfel ipoteza orignii vulcanice a perolului ramane sa
se sprijine doar pe prezenta hidrocarburilor in emanatiile legate de vulcanismul intern. La ea se
adauga observatia ca, in unele lave consolidate exista hidrocarburi gazoase, lichide sau solide
sub forma unor fine incluziuni.

Catre finele secolului XIX, ipoteza originii vulcanice a petrolului nu se bucura de prea multa
sustinere, pentru cel putin 3 motive: 1) asocierea hidrocarburilor cu manifestarile
magmatismului endogen este foarte limitat; 2) perolul nu are temperature mari comparabile cu
acelea care insotesc magmatismul endogen; 3) acumularile de petrol nu se afla in zonele cu
manifestari vulcanice si in zone sedimentare neafectate de procese magmatice.

1.4. Originea interna

Primul cercetator care a intrevazut posibilitatea formarii petrolului prin reactii intre substante
anorganice, la presiuni si temperature mari, pare sa fi fost D. Sokolov (1839). Aceasta ipoteza a
capatat o acceptare din ce in ce mai larga, pe masura verificarii ei in laborator, prin
experimente de sinteza anorganica a hidrocarburilor. In cadrul experimentelor s-au utilizat
hidrogenul obtinut prin descompunerea apei si carbonul obtinut din dioxidul de carbon sau din
diferite carburi metalice. Rezultatele lor s-au concretizat intr-o gama larga de hidrocarburi
lichide si gazoare, asemanatoare celor naturale.

O alta variant a acestei ipoteze enuntata de M. Berthelot ar fi ca in paturile adanci ale

Pamantului, in zonele topiturilor magmatice, exista metale alcaline in stare libera care, in
contact cu dioxidul de carbon, determina formarea acetilidelor alcalice. Acestea se descompun,
in prezenta vaporilir de apa, astfel rezultand acetilena. Aceasta din urma trece, in final, in
hidrocarburi condensate, similar celor din bitumenele solide, sau aditionand hidrogen trecand
in parafinice. Intr-o prima etapa, hidrogenarea acetilenei determina aparitia etilenei, iar
printr-o noua hidrogenare se ajunge la etan. Tipurile de reactive a acetienei sunt de o mare
diversitate, in functie de temperatura si de substantele prezente in mediul de reactie.

Intrucat subtantele primare ale acestui proces sunt amplu reprezentate in zonele profunde ale
litosferei, in cantitati practic infinite, rezula ca procesul formarii hidrocarburilor pe aceasta cale
sunt continui si generale.

Ipoteza provenientei anorganice interne a petrolului a primit un puternic impuls din partea lui
D. Mendeleev (1877). In conceptia savantului s-a definitivat conceptual carburilor in formarea
petrolului, bazat pe idea ca in interiorul Pamantului carbora de fier este larg reprezentata si ca
ea, in prezenta apei, determina aparitia hidrocarburilor. Mendeleev respindea idea ca petrolul
ar putea aparea din resturi organice, pentru faptul ca rocile paleozoice, formate intr-o etapa in
care viata organica era slab reprezentata, contin petrol in multe regiuni ale planetei.
Se stie ca in contact cu apa la temperature inalte, carbora de fier(si, in general, carburile
metalice alcaline) trece in hidrocarburi:

FeC2 + 2H2O → C2H2 + Fe(OH)2

3C2H2 → C6H6

Al4C3 + 12H2O → 3CH4 + 4Al(OH)3

2CH4 →C2H6 + H2
3CH4 → C3H8+2H2 etc.

In anul 1958 s-a tinut la Moscova o conferinta nationala de dezbatere a originii petrolulu unde
s-a dovedit ca argumentele orginii anorganice sunt neconforme cu realitatea si gandirea
geologica. Principalele idei dezdatute au fost:

a. Exista posibilitatea formarii hidrocarburilor pe cale anorganica, in zonele profunde ale

scoartei, dar nu s-a dovedit ca prin aceasta modalitate se pot forma amestecuri
hidrocarburice atat de complexe ca acelea din petrolul natural;
b. Adeptii originii anorganice a petrolului au incercat sa explice originea petrolului in cadrul
geologic regional, dar faptele si factorii geologici admisi pot fi interpretati si intr-o
modalitate care defavorizeaza originea anorganica;
c. Toate variantele originii anorganice a petrolului ignora complet orice argumentatie si
sunt in contadictie cu principile geochimiei petrolului si cu repartitita spatiala a
petrolului in litosfera;
d. Cercetarea corpurilor ceresti a pus in evidenta prezenta hidrocarburilor, dar nu exista
nicio certitudine ca hidrocarburile au existat in atmosfera primordial a Pamantului si ca
ele au fost absorbite de crusta in timpul contituirii ei;
e. Proportiile de hidrocarburi din emanatiile vulcanice sunt extreme de mici, ceea ce nu
justifica rezervele cunoscue pe glob, iar pe de alta parte, exista posibilitatea ca o parte
din aceste hidrocarburi sa fie legata genetic de rocile sedimentare;
f. Sinteza hidrocarburilor pornind de la substante anorganice s-a realizat in laborator in
conditii neeprezentative nici pentru fazele timpurii ale planetei, nici in paturile profunde
ale scoartei in actuala faza de dezvoltare a Pamantului;
g. Analiza termodinamica a conditiior arata imposibilitatea subzistentei orcarei forme de
hidrocarburi, cu expeptia metanului;
h. Repartitia inegala a rezervelor de petrol, in functie de varsta stratelor nu este explicabila
pe baza originii anorganice, dar este foarte bine explicate pri originea organica

In concluzie, petrolul care formeaza rezervele planetare nu poate avea origine anorganica.
Singura posibilitate ramane alternative originii organice.
2. Ipoteza originii organice a petrolului
Conceptele originii organice a petrolului a avut o evolutie care a urmat indeaproape
dezvoltarea chimiei origanice si a geochimiei petrolului si cunoasterea tot mai aprofundata a
compozitiei titeiurilor natural.