Evolutia Carpatilor de Vest

Evoluția Carpaților de Vest :

Prezentare generală
Evolution and structure of the Western
Carpathians: an overview

Autori: D.Plasienka, P.Grecula, M.Putis, M.Kovac si D.Hovorka

Facultatea de geologie si geofizica, UB

Student: Negru Victorita Georgiana
Curs: Tectonica Regionala

1
Evolutia Carpatilor de Vest

Abstract
In acest articol sunt comentate toate aspectele importante despre pozitia,
diviziunea tectonica, structura si evolutia Carpatilor de Vest. Accentul este pus pe
istoria pre-Tertiara. Se aduc argumente pentru tripla diviziune din Exteriorul, Centrul si
Interiorul Carpatilor de Vest. Carpatii de Vest Exteriori leaga Alpii si Carpatii intr-un
sistem orogenic coerent. Sistemul de impingere Slovakocarpatin al Centrului Carpatilor
este o extensie imediata a sistemului Austroalpin iar unitatile Ungarocarpatine ale
interiorului carpatilor sunt legate de zonele Dinarice si Sud-Alpine.
Nici Centrul Carpatilor si nici Interiorul Carpatilor nu au conexiuni directe cu
unitatile principale ale Carpatilor de Est (Orientali) si ale Balkanilor.
Complexele fundamentului CWC (Tatra-Fatra si Zona Vepor ) reprezinta zona
de interior Variscana cu un metamorphism de la mediu la ridicat. Extremitatea sudica a
CWC reprezinta complexul Variscan cu cel mai scazut grad de metamorfozare. IWC
formeaza probabil promotoriul Variscan. Exista linii de crestere care evidentiaza
polaritatea sudica a orogenului Variscan. Frontul Variscan a fost reactivat de riftingul
Permo-Triasic, creandu-se astfel oceanul Meliatic care a controlat evolutia Mezozoica a
Carpatilor Occidentali. Celalat, mai tanar, oceanul Penninic-Vahic a fost suturat in
timpul Cretacicului tarziu si Paleogenului. Convergenta progradeaza in afara OWC, o
imensa panta de acretiune, tertiara, care depaseste Platforma Nord-Europeana
Prealpina.

Introducere

Carpatii de Vest creaza curbura Alpizilor Europeni, extrem-nordica, asezata VE,

legata de Alpii de Est in vest si de Carpatii de Est (Orientali) in est (Fig.1). Promontoriul
Carpatilor de Nord este format din Platforma Nord Europeana, inclusiv din fundamentul
consolidat din timpul perioadei Paleozoice si Platforma epi-Variscana a Masivului
Bohemian si din Platforma Poloneza in NW si N. Acestea sunt separate de Linia
Teisseyre-Tonquist de la Platforma Fennosarmatian (Russian) din NE. O mare parte
din Carpatii Centrali si o mai mare parte din Interiorul Carpatilor de Vest este acoperita
de sedimentarul gros Tertiar si de rocile vulcanice legate de sistemul bazinului
Panonian de back-ark (Fig.5;Encl.2). Modelul structural actual al Carpatilor de Vest a
fost format de procesul orogenic de subductie-coliziune in Jurasicul-Tertiar Tarziu,in
zona mobila Tethyana, intre Platforma stabila Nord Europeana si fragmentele
continentale ale driftingului Apuila/Adria. Una dintre cele mai tipice caracteristici ale
evolutiei Alpidice a Carpatilor de Vest este o altfel de migratie nordica a proceslor
preorogenice si orogenice. Acestea includ riftingul Mezozoic si extensia crustei

2
Evolutia Carpatilor de Vest

continentale Variscane, comprimarea si stivuirea nappe-ului crustei continentale si

subductia bazinului longitudinal oceanic.Transpresiunea si Transtensiunea evidentiaza
de obicei principalele etape de scurtare. Orogeneza Carpatilor de Vest dispare in
timpul Tertiarului Tarziu, printr-o detasare a placii care incheie subductia sud-estica a
substratului crustei oceanice a zonei de flish a Carpatilor Exteriori.

Scopul acestei lucrari este de a fruniza o scurta introducere in evolutia si

structura Carpatilor de Vest unui cititor nefamiliarizat cu realitatile geologice ale
Carpatilor, prezentate in volumul monographic.

3
Evolutia Carpatilor de Vest

Diviziunea si structura tectonica

Carpatii de Vest au fost divizati in zona structural externa (de nord) si zona
interna ( de sud), separate de Klippele Piennine. Prin urmare, trebuie sa se
reorganizeze partea externa (Tertiara) si partea interna (Mezozoica) a Carpatilor de
Vest. Andrusov foloseste termenul de “Carpatii centrali de Vest” pentru zonele dintre
Carpatii Externi si “Zwischengebirge”( in alta terminologie cunoscuti ca Pannonian
Median Mass, fiind putin asemanatoare spatial cu IWC)ca sinonim al Carpatilor Interni
de West al altor autori.Tinand cont de studiile evolutiei Mezozoice si de structura
centrului zonelor Carpatilor Occidentali rezulta o impartire in trei zone a Carpatilor de
Vest : OWC,CWC,IWC. (Fig.2)

4
Evolutia Carpatilor de Vest

Si tripla diviziune considera ca structura fundamentului pre-Tertiar, include

zonele centrale ale Carpatilor, care sunt larg acoperite de sedimentele Tertiare si
vulcanice (comparatie Fig,2 si Fig.5). Cele trei domenii tectonice principale Carpatice
sunt limitate de doua suturi oceanice inchise. In Cimmerian (Jurasic Tarziu), sutura
Meliatica delimiteaza IWC si CWC. Pozitia lui exacta nu este intotdeauna clara, in
special in sectoarele acoperite de sedimentele Tertiare si complexele vulcanice. CWC si
OWC sunt divizate de Zoona Klippelor Piennine( PKB). Aici sunt numai indicatori
indirecti pentru o sutura oceanica pe suprafata erozionala actuala ( pietricelele crustei
oceanice si sisturile albastre din conglomeratele de flis).
Carpatii de Vest Exteriori (OWC)
--Avanfosa Carpatica—
OWC contureaza forma arcuita Nordica convexa a curburii Carpatilor de Vest.
OWC cuprinde sedimentele molasice ale Avanfosei Carpatice ale Tertiarului Tarziu,
depuse pe flancurile sudice ale Platformei Nord Europene si Zona de Flish, care este
compusa din numeroase unitati de impingere. The Flysch Belt reprezinta pana de
acretie Tertiara, a orogenului Carpatic, care in general a variat in doua grupuri (Fig.2,
Encl.2); (1) panzele Moldo-Sileziene din nord, (2) sistemul de impingere Magura, din
sud. Cativa mii de metri grosime, in cea mai mare parte sediment de flys silicioase (din
perioada Jurasic pana la Miocenul Timpuriu) au fost razuite de pe un continent puternic
atenuat, de asemenea, in umele parti probabil si crusta oceanica (Continuarea zonelor
nordice Pennianice). Crusta oceanica dedusa, ar fi trebuit sa fie produsa de Jurasicul
Tarziu ( probabil chiar mai devreme in unele zone din est, apropiindu-se de rupture
triasica translivanica) - Early Tertiary rifting.
Zona Krosno-Sileziana
Principalele unitati ale zonei Krosno-Sileziene includ (Fig.2): unitatea Zdanice,
cuprinzand formatiuni sedimentare din timpul Jurasicului pana in timpul Miocenului
Timpuriu, care imping avanfosa de molasa de-a lungul unitatilor Sileziene.( Lte-K E-ly
Miocene); Unitatea Sileziana (Lte-JE-ly Miocene cu un important vulcanism alkalin
Cretacic, al asociatiei teschenit-pikkrit) si unitatea ForeMagura-Dukla (Cretacic-
Paleogen), sunt inlocuite de Nappe Magura. Unitate Skola ( Din timpul Cretacicului
pana la Neogen,) formeaza partea frontala a Zonei Krosno in partea de NE (Fig.2).
Zona Magura
Zona Magura este compusa din cateva unitati de impingere, considerate in
general ca o extensie a Zonei de Flish Rhenodanubian a Alpilor. Cele patru unitati
principale sunt (Fig.2): Imensa unitatea Raca si unitatea Bystica (Paleocen-Eocen);
unitatea Biele Karpaty ( Cretacic Tarziu-Eocen); si unitatea Krynica (Paleogen), ultimele
doua juxtapunandu-se cu Klipele Pienine. In nordul Moraviei, panzele Sileziene au
trecut peste zonele frontale Variscane formate de Flysul “Kulm” din Carboniferul
Timpuriu si avanfosa din Carboniferul Tarziu care contine carbuni in aproapiere de

5
Evolutia Carpatilor de Vest

Ostrava( Fig.2). Studiile recente au aratat ca unitatile externe Magura contin granit,
acesta avand o afinitate pentru centrul zonei Variscane.

Carpatii de Vest Centrali (CWC)

Kilpele Pienine
Limitele dintre zona de flish a OWC si unitatile fundamentului/acoperisului CWC
sunt formate din zone inguste cu o structura complicata, Klipele Pienine (PKB,Fig.2).
Pozitia acestora cu referire la OWC si la CWC este ambigua si tranzitionala. Cei mai
multi autori considera PKB ca parte din OWC, dar zonele interioare “Periklippele”
,marcheaza foarte clar zonele Carpatilor Centrali dupa compozitie si structura. In final,in
aceasta lucrare, PKB este considerat element al OWC. Expunerile de suprafata ale
PKB sunt compuse din sediment Mezozoic, predominante fiind formatiunile calcaroase.
Geometric, fundamentul Klipelor corespunde cu domeniul Brianconnais care imparte
Aplii de Vest in zonele sudice si nordice Penninice.
PKB este subdivizat in doua zone: Zona Klippelor, care in sens strict reprezinta o
zona paleogeografica independenta, cu unitatile Czorsztyn si Kusca si PKB, construite
in principal din unitatile din Centrul Carpatilor si din cuvertura Senonian – Paleogena.
Unitatile Czorsztyn contin succesiuni care reprezinta un mediu pelagic cu calcare
Cretacice Timpurii si marne Cretacice Tarzii.Unitatea Kysuca( Pienina), cuprinde
succesiuni pelagice bazinale ( marne patate, radiolarite, calcare nodulare).
Succesiunile tranzitionale dintre unitatile Czorsztyn si Kysuca reprezinta medii
cu panta, avand numeroase resedimantari. Structura ciudata a PKB este marcata de
blocuri rigide, numite “ Klippe”.
Carpatii Centrali de Vest de la sud de PKB se afla in inima Carpatilor si
reprezinta cheia intelegerii istoriei lor alpine. CWC contine trei superunitati principale de
crusta ( de la N la S): Tatrica, Veporica si Gemerica, si cateva sisteme de panze (Fatric,
Hornic si Silicic), grupate in sistemul de impingere Slovakocarpathian (vezi mai jos).
Zona din inima muntilor Tatra-Fatra
Structura geologica a zonei Tatra-Fatra din inima muntilor (Male
Karpaty,Povazsky Inovec, Tribec, Strazovske vrchy, Ziar, Mala Fatra,Velka Fatra, Nizke
Tatry si Vysoke Tatry Mts.,Fig.2) prezinta structuri de horsturi asimetrice (Tertiarul
tarziu), cuprinzand de la baza la top:
 Fereastra de complexe de roci oceanice din Penninic-Vahic
 Fundamentul cristalin pre-Alpin Tatric si acoperisul sedimentary din Paleozoicul
Tarziu- Mezozoic
 Sistemul de panze Fatric
 Sistemul de panze Hronic

6
Evolutia Carpatilor de Vest

Vahic

Vahic este termenul pentru extensia Carpatilor de Vest ai bazinului

oceanic Piemont-Lingurian. Probabil singura unitate Vahica expusa la suprafata
este unitatea Belice din Muntii Povazsky Inovec.(Fig.2). E formata din sisturi
verzi. Subsolul unitatii Inacovce-Krichevo este cunoscut de la fundamentul pre-
Tertiar al Bazinullui Transcarpatin in estul Slovaciei si in vestul Ucrainiei.(Fig.2)

Tatric

Tatricul este o placa extensibila de crusta groasa, compusa din subsolul

cristalin pre-Alpin( in general Variscan) si acoperisul sau sedimentar. Foaia
Tatrica are aproximativ 10 km grosime, si are un corp superior tabular convex,
inradacinat in crusta inferioara sub panta Veporica situata spre sud. Unitatile
Infratatrice sunt de obicei comparate cu panzele inferioare Austroalpine ale
Alpilor de Est. Totusi, corpul Tatric Principal este probabil carpatic si nu are
echivalent in Alpii Estici. Fundamentul este compus in principal din roci cristaline:
complexe volcano-sedimentare din Paleozoicul Timpuriu ( paragnaise,
micasisturi, ortognaise, si amphibolite) .
Cuvertura sedimentara a Tatrilor prezinta o litologie carbonatica.Triasicul
Mediu este reprezentat de sedimente carbonatice iar Triasicul Tarziu este
reprezentat de formatiunea Carpatica Keuper. Stratele Liasice syn-rift contin
calcare nisipoase crinoidale si gresii. Secventa de adancire post-rift contine
marne, calcare silicioase si nodulare. Succesiunea marginala Infratatrica
(Creasta Tatrica de Nord) este marcata de corpuri imense de brecie, Jurasice.

Fatra

Fatra este un sistem de panze de sedimenatre care acopera cuvertura

Tatrei. Litostratigrafia din Fatra este mai degraba similara cu cea Tatrica. Cu
doua tipuri complementare de succesiuni- bazinul larg raspandit si bazinul de tip
restrans redirectionat. Pentru aceasta unitate sunt caracteristice alkalinele
vulcanice. Maninul si o alta unitate care apare in centura Periklippena sunt de
asemenea considerate de unii autori a fi constituente ai sistemului Fatric, ceilalti
le plaseaza paleogeografic la nord de Tatra.

7
Evolutia Carpatilor de Vest

Hronic

Hronic este un mare sistem de panze care acopera unitatile Velky Bok (Fig.2). In
Paleozoicul Tarziu, in sudul zonei Tatra-Fatra se gaseste un complex de
aproximativ doua mii de metri grosime, unde sedimentele Jurasice Tarzii si
Cretacice Timpurii sunt prezente numai in partea frontala a panzelor, aproape de
zona Periklippelor. Grupul Scythian Ipoltica din Paleozoicul Tarziu este compus
din claste deltaice din Carboniferul Tarziu,penetrate de dyke-uri dioritice.
Succesiunea Hronica din Jurasic-Cretacic Timpuriu este compusa din sedimente
pelagice, incheiate de turbidite terigene bogate in crom. Sedimentele Senoniene
si Paleogene se suprapun peste carbonatii Triasici Hronici din Zona Tatra-Fatra.

Veporic

Bazat pe investigatii de suprafata si pe seismica de reflectie, foaia

Veporica este o pana de crusta imbricata, aratand structurile panzelor
suborizontale. Foaia Veporica inlocuieste flancurile sudice ale unitatii Tatrice, si
scurteaza fundamentul anterior atenuat al domeniului Fatra.

8
Evolutia Carpatilor de Vest

Cele mai multe suprafete expuse ale Veporicumului sunt compuse dintr-un
fundament de roci cristaline, iar complexele de cuvertura sunt limitate la periferii.
Cuvertura sedimentara din Paleozoicul Tarziu si Mezozoic este subdivizata in
doua unitati: sudul si centrul unitatii Veporic Foederata ( roci sedimentare).
Depozitele cu secventa clastica sunt Carbonifere.Sedimentele Jurasice nu au
fost observate.
Partea de est a superunitatii Veporeice , expusa in centrul Slovaciei
prezinta o structura de cupola.

Fundamentul Veporicului, similar cu fundamentul Tatric, reprezinta zona

Variscana centrala. In nord este compusa in mare parte din roci metamorfice de
dimensiuni medii ( micasisturi , para-otogneisse, amphibolite) care sunt intruse
de corpurile plutonice Carpatice. Sudul fundamentului Veporic consta in
metasedimente vargate, mai ales micasist, in unele locuri intercalate de sisturi
negre si carbonate, sau de corpuri mici de amfiboliti si serpentinite. Extremitatea
Nordica a Veporicului este afectata numai de gradul slab de metamorphism
Alpin.

9
Evolutia Carpatilor de Vest

Silicica

Silicica este cel mai important sistem de panze din CWC, si acopera de
asemenea si Zona Meliata IWC (Fig.2). Aceste panze erau inradacinate in
periferiile sudice sau nordice ale suturii Meliatice. Panzele Silicicumului au fost
detasate in evaporitele Permianului Tarziu. Pe suprafata Zonei Veporiene,
Silicicum este reprezentata de panza Drienok.
Investigatiile geologice si sesismice au aratat ca Gemericum este o panza
subtire, suprapusa peste Veporicum. Oricum, linia G1 arata ca Gemericum este
inradacinata in sutura Meliatica. Trei complexe principale au fost distinse in rocile
Paleozoicului Timpuriu: Gelnica,Rakovec, Klatov si sunt cuprinse in Grupul
Volovec (Fig.4). Partea inferioara (Formatiunea Betliar) este detritica, urmand
pelite laminate negre si siltite. Partea din mijloc a Grupului Volovec (Formatiunea
Smolnik) este formata din philite verzi, din nou foarte laminate. Partea superioara
a Grupului Volovec (Hnilec Formation) este construita din roci vulcanice.

10
Evolutia Carpatilor de Vest

In zona de granita dintre Gemericum si Veporicum, bazinul din

Paleozoicul Tarziu a fost format de la inceput ca un bazin de sedimentare comun
devenind treptat mai larg si mai umplut.
In timpul coliziunii Variscane, s-a format o panza tectonica (Fig.4b si 4c).
Panza Veriscana a inceput sa se formeze deja dinanintea inceputului
sedimantarii carbonifere si s-a incheiat inaintea ciclului de evolutie Permo-
Triasic. Panzele Variscane sunt pliate si au caracteristici structurale si litologice,
reflectand anumite parti ale spatiului sedimentar riftogenetic.
Distrugerea Alpina a panzelor Variscane este semnificativa prin zonele de
transpersiune si de forfecare din zona de NE si NW de falii (Fig 4b si 4c). Multe
falii de alunecare sunt prezente de-a lungul lor.

11
Evolutia Carpatilor de Vest

Meliatic

Meliatic este reprezentat de unitatile de panza Borka si Jaklovce. Multe panze

Meliatice contin corpuri de ofiolite, inclusive peridotite serpentinizate si bazalte.
Rocile oceanice Triasice lipsite de sisturi albastre sunt localizate in partea de NE
a Zonei Gemer (Fig.2). Oricum, ele reprezinta probabil zona externa a panzei
Meliatice.

Carpatii de Vest Interiori

IWC inconjoara complexele sedimentare Paleozoice si Mezozoice. Limita

dintre CWC si IWC este data de sutura care reprezinta oceanul Meliatic. Multi
autori clasifica Gemericum ca parte din IWC. Prezenta relatie dintre unitatile
CWC si IWC este reprezentata in (Fig.2), parand ca este mostenita din stadiul de
coliziune din Jurasicul Tarziu si Cretacic. Limita sudica a IWC este aliniamentul
Mid-Ungarian (Fig.2). Prin aceste delimitari, IWC este subdivizata in patru zone
tectonice (Fig.2). Acestea sunt Meliata,Transdanubiana (Bakony), Bukk si Zonele
Zemplin.

12
Evolutia Carpatilor de Vest

Overstep complexes
Pentru IWC si CWC, post-panza de cuvertura incepe cu sedimentele Senoniene
Timpurii ale Gupului Gosau. Oricum, acestea sunt foarte rar pastrate de-alungul
marginii exterioare a CWC si IWC (Fig.2) si mai ales CWC este acoperita numai de
depozitele Bazinului Paleogen al Carpatilor Centrali (CCPB). Sedimentele CCPB includ
Eocenul Timpuriu transgressiv, claste carbonatice si calcare numulitice. IWC este
inlocuit de sedimentele Bazinului Paleogen Buda.
Bazinul Vienna este un bazin de pull-apart format in Miocenul Timpuriu, agatat
sinistral de-a lungul granitei dintre OWC si CWC. Bazine mari care acopera zonele
interioare ale Carpatilor sunt legate de Sistemul Bazinului Panonian (Fig.5). Extenisa
NE-SW din Miocenul Timpuriu deschide Bazinul Novohrad in sudul Slovaciei si nordul
Ungariei, la granita dintre CWC si IWC. Bazinul Danubian s-a format in timpul
Miocenului Mediu-Tarziu, prin extensia NW-SE, controland activitatea NE-SW-ica a
faliilor normale listrice. Bazinul Transcarpatic, in est, are o istorie complicata, formarea
lui fiind influentata de extensia NE-SW, care urmareste transpresiunea NE-SW. Cateva
bazine neogene intramontane s-au restrans in Slovacia de V si centrala, fiind localizate
intre muntii de baza ai centurii Tatra-Fatra (Fig.5)

13
Evolutia Carpatilor de Vest

Istoria paleotectonica
Evolutia Paleozoica

Fundamentul Carpatilor de Vest pre-alpini, e dezvoltat in general in zonele

interioare si sudice ale Variscanului din Europa Centrala.
Schema evolutiei Paleozoice – Carbonifere (Fig.6) este bazata pe existenta unor
complexe individuale in forma de corpuri de panza(nappe). Introducerea termenului pre-
carpatic a avut drept scop accentuarea diferențelor litologice și paleotectonice ale unor
complexe de grad scăzut (RAK, PER, GEL, PEZ, HD). Rocile fundamentului CWC sunt
intalnite in trei domenii diferite care au fost separate de doua bazine oceanice din
Paleozoicul Timpuriu (Fig.6) si care au fost contopite in timpul coloziunii progresive din
partea de sud. Primul stadiu de coliziune din Devonianul Tarziu a aparut datorita
inchiderii Prototethysului. Urmatorul stadiu de coliziune, din Carboniferul Timpuriu este
legat de inchiderea bazinului oceanic de back-ark, Rakovec(RAK,Fig.6).
Complexele metamorfice pre-alpine de grad mai înalt ale centurii Tatra-Fatra-
Complexul fundamentul Tatra (TA,Fig.6) cu granitoide, prezinta similitudini cu domeniie
Moldanubian, Helvetic, si Penninc.
Litologiile variabile ale LAC ( bazic, intermediar, ultramafic(Fig.6) si complexul
Cierny Balog (pelitic-psamitic, tonalitic,acidic, (Fig.6), poate indica un rifting Paleozoic
Timpuriu (Back-arc?) al unei margini continentale.
Prezenta LAC poate indica zonele de sutura colizionala, care se intalnesc in
marginile continentale active subtiate.
Colapsul postorogenetic din zonele interioare Variscane ale Carpatilor de Vest
ancestrali este marcată de formarea de plutoni granitici anatectici mari, fie de origine
Carboniferă Timpurie, fie Carbonifera târzie - Permiană timpurie. Acest lucru indică o
migrație spre sud a proceselor orogene care este interpretată ca o coliziune sud-
vergentă.
în zona de acretiune sudica, bazinul paleozoic timpuriu a fost format în
vecinătatea unei rupturi, într-o terrană precarpatică care a fost inițial de tip continental,
cu o tranziție secundară într-o ruptură oceanică. In acelasi timp,oceanul Paleotethys
separa terenurile pre-carpatice si Norice.
In apropierea partii axiale a riftului, s-a format un bazin de apa adanca, cu
crusta oceanica si o dezvoltare succesiva a complexului ofiolitic, intr-o zona de back-
arc,cu privire la subductia nordica a Paleotethysului, care a pornit in Devonianul Tarziu.
Complexul Gelnica e depus probabil la marginea nordica distala a unui
fragment continental legat de Gondwana.
Subductia oceanului Paleotethys a durat pana in Triasic, și, în cele din urmă, a
dus la deschiderea Oceanului Meliatic (Fig.6 si 7).

14
Evolutia Carpatilor de Vest

15
Evolutia Carpatilor de Vest

Evolutia Mezozoica

Evolutia paleotectonica a zonei Carpatilor de Vest poate fi impartita in patru

perioade principale: 1.stadiul de platfroma (Triasicul Timpuriu-Tarziu); 2.rifting, regim
tectonic extensional, subtiat la crusta (Triasic mediu-Cretacic mediu); 3. Regim tectonic
compressional, ingrosat la crusta(Jurasic Tarziu-Cretacic Tarziu); 4.regim tectonic
transpresional-trantensionalsi partial dezintegrarea crustei (Cretacic Tarziu).
Ciclul de sedimentare Mezozoic Slovakocarpathian a inceput cu o sedimentare
epicontinentala Triasica pe o crusta continentala post-Veriscana, intensificarea
subsidentei din sud, probabil fiind cauzata de riftingul de back-arc si de controlul
eustatic. Despinderea Anisian Tarzie a rifului Melitic s-a simtit in principal în sudul
Slovacocarpatilor și în zonele Ungarocarpatice, unde rampa carbonizată a fost
dezintegrată în domenii înalte și inferioare.(Fig.7).
Marginea sudică, ungarocarpată a Oceanului Meliatic a scăzut puternic în
timpul Triasicului și a fost afectată de vulcanismul de arc în vecinătatea zonei de
subducție Paleotethysiene.
La inceputul Jurasicului,zona Slovacocarpatica a suferit un impuls puternic
tensional. Reconstruirea modelului paleogeografic a avut loc la vremea respectivă, iar
bazinele longitudinale adânci-marine și înălțimile ridicate au fost stabilite pentru
următoarele 100 ma.(Fig.7). Mai multe rânduri de dovezi indică prezența unui bazin
îngust de back-arc, care se referă la subducția sudică a Oceanului Meliatic în timpul
Jurasicului Mediu, păstrat în zona Igal și în Munții Bukk. Acestea au fost afectate in
partea de sud in Jurasicul Tarziu-Cretacicul Timpuriu, dupa inchiderea finala a
Oceanului Meliatic in meridianul Gemericului.(Fig.7).
Migratia spre nord a contractiei orogenice Jurasic-Cretacica in CWC este
dezvaluita prin debutul si terminarea sedimentarii flisului terigen sinorogenic care se
intalneste in bazinele de foreland: De la Liasc la Oxfordian in Meliatic, Jurasic Mediu-
Oxfordian in Silicicum,Valanginian-Hauterrivian in Hronic, Albian Tarziu –Cenomanian
Timpuriu in Fatric, Albian Timpuriu-Turonian in Tatra si Senonian in Vahicum (v) Eocen
la est. Veporicum este o parte a nucleului capacului orogenic din Carpatii de Vest, din
timpul Cretacicului, a carei parte de vest a fost foarte distrusa de extensia Tertiara.
In perioada Aptian-Cenomanian, axa de compresie s-a deplasat spre nord in
zona Nordica a Veporicum si Fatricumului. O zona de subimpingere a fost pornita de-a
lungul coastei nordicea Veporicului, in care crusta continentala atenuata a bazinului
Mezozoic Fatra a fost impinsa sub Vatra.
In timpul perioadei Senoniene, periferiile zonei CWC au fost scufundate din
nou sub nivelul mării. Apa epicontinentala Senoniana, acopera de asemenea zona IWC
cat si unitatile Silicicum, ultima fiind in final inlocuita in zonele Veporice si Gemerice
probabil numai dupa aceea.

16
Evolutia Carpatilor de Vest

Evolutia Cenozoica
O margine distructiva a placii a existat de-a lungul marginii exterioare a
Carpatilor de Vest Centrali, in timpul intregului Paleogene si sedimentarea voluminoasa
a flyshului a afectat nu numai placa inferioara ( Bazinul Magura) , dar, datorita
deformarii acesteia in jos, a afectat si partile frontale ale placii continentale superioare
(Bazinul Paleogen al Carpatilor Centrali).
Indoirea a fost generata posibil prin eroziunea subcrustala a elementelor
oceanice inferioare crustale aduse la platoul superior in perioadele de subductie

17
Evolutia Carpatilor de Vest

precedente. Bazinul Paleogen Buda din zonele interne ale Carpatilor de Vest a fost
interpretat ca un bazin retroarc flexural, de catre Tari (1993).
Compresia ulterioara de la inceputulu Neogenului a rezultat din inchiderea
accelerate a bazinelor de fore-arc Paleogene, deasupra CWC.
Banda de impingere frontala a pantei acretionare rastoarna marginea
pasiva de sud a placii Nord-Europene, unde incarcarea prin impingere a condus la o
indoire flexurala.(Fig.8).
Inchiderea gradual de-a lungul arcului zonei de subductie Alpin-Carpatica
(dinspre vest spre est) a dus la extrudarea domeniilor CWC si IWC de la coliziunea
Alpina, asociata cu o continua scurtare crustala din fata orogenului. O subsidenta rapida
si o rata mare de sedimentare caracterizeaza evolutia zonei interne a avanfosei
Carpatilor de Est.
Ciocnirea din Miocenul Timpuriu a orogenului Carpatic Vestic cu
Platforma Nord-Europeana a dus la schimbarea directiei de miscare a placii superioare
si a fost insotita de rotatia in sensul acelor de ceasornic si ridicarea in sus a blocurilor
rigide ale fundamentului, creand actuala “inima a muntilor” in interiorul Carpatilor. In
partea de vest a Carpatilor, schimbarea a condus la activarea zonei de deplasare
sinistrala la granite dintre Alpii de Est si Carpatii de Vest, unde Bazinul Vienei a fost
deschis de un mecanism de pull-apart (separare), in regim tectonic transtensional.
In timpul Miocenului Mediu, regimul tectonic compressional a fost activat
numai in prisma acretionara din fata orogenului. Subductia retrograda a condus la
extinderea placii superioare, asociata cu subsidenta de sinrift in zona de back-arc
(Bazinul Viennei, Bazinul Danubian, Bazinul Transcarpatin).
Intinderea si ridicarea litosferica a mantalei sub Sistemul Bazinului Panonic a fost
insotit de mult acid si, mai tarziu intercalat cu calc-alkalin.
Subductia din fata Carpatilor de Vest a incetat in Miocenul Tarziu (Fig.8).
Extinderea back-arc-ului a fost indusa prin tragerea subductiei in Carpatii de Est
(Orientali) si prin subsidenta de post rift termal, deasupra materialului de manta
fierbinte. Sedimentarea intensa este prezenta numai in Bazinul Danubian. In Cuaternar,
o inversiunea tectonica pozitiva este observata in Carpatii de Vest, si numai cateva
depocentre in Bazinul Vienei si Bazinul Danubian se afla inca in subsidenta.

18
Evolutia Carpatilor de Vest

19
Evolutia Carpatilor de Vest

Concluzii
Lucrarea rezuma actualele cunostinte despre pozitia, diviziunea tectonica
regionala, compozitie, structura, legaturile cu domeniile invecinate si evolutia
Phanerozoica a unitatilor care constituie actualii Carpati de Vest. Lucrarea se axeaza
pe complexele de roci Paleozoice si pe evolutia Paleo-Alpina care a evidentiat
principalele trasaturi ale structurilor si compozitiilor recente.
Evolutia Cenozica a distrus doar partial aceste trasaturi,mai ales prin ingroparea
unor parti mari ale Pre-Mezozoicului. Este adoptata o tripla diviziune tectonica
generala,in OWC,CWC,IWC. OWC Tertiar leaga Alpii de Est si Carpatii intr-un sistem
unificat care deschide blocuri de crusta cu compozitie si evolutie diferite in tot sistemul
Carpatic. Sistemul CWC Slovakocarpatin este o continuare a sistemului Austro-Alpin,
sistemul IWC Ungarocarpatic este conectat cu initatile Dinarice-SudAlpine. Niciunul
dintre cele doua sisteme nu este conectat direct cu Carpatii de Est si cu Balkanii. Limita
sudica a IWC este in contact cu terenul Tisia.
Reconstructia provizorie a orogenezei Veriscane din zona Carpatica releva faptul
ca complexele fundamentului CWC (Tatra-Fatra si Zona Vepor) reprezinta zona
orogenica interna cu metamorfism de grad mediu si mare pentru grosimile complexelor
vulcanosedimentare din Paleozoicul Timpuriu, intercalate cu granitoizi plutonici mari.
Zona sudica din CWC reprezinta complexul de acretionare Variscan extern, de grad

20
Evolutia Carpatilor de Vest

inferior. Unitatile care formeaza actualul IWC reprezinta promontoriul Veriscan compus
dintr-un fundament pre-Variscan si cuvertura sa Paleozoica slab metamorfozata.
Partile frontale ale orogenezei Variscane,( intre Gemericul Alpin in nord si
Turnaic in sud), au fost afectate de riftingul Permo-Triasic care a inceput cu
deschiderea Oceanului Meliatic din Triasicul Mediu. Se presupune o pozitie de back-arc
a bazinului oceanic Meliatic, cu privire la subductia Paleotethysului, localizata in sud.
Bazinul Beliatic separa doua faciesuri distincte, de varsta Triasica – domeniul IWC cu
unitatile Ungarocarpatice in sud, arata legaturile Alpilor de Sud cu Dinaricii, in timp ce
marginea cea mai Nordica evolueaza ca o margine pasiva care trecea spre nord in
zona epicontinentala marcata de tendinta “germanica” a faciesurilor.
Acest model a fost distrus de riftingul Jurasic Timpuriu extensiv, contemporan cu
primele manifestari de convergenta de-a lungul celei mai dusice margini ale Oceanului
Meliatic.
Pe parcursul intregului Jurassic, consumarea Oceanului Meliatic a fost
compensate de largirea riftului oceanic Penninic-Vahic, care a separate mai tarziu
unitatile Austoalpone-Slovakocarpatine de Platforma Nord-Europeana.
Datorita coliziunii Meliatice, unitatile sudice Slovakocarpatine –Austroalpine au
prezentat diverse grosimi ale crustei, pe tot timpul Cretacicului.
La limita K/PG, cea mai mare parte a rupturii Penninic-Vahice a fost, de
asemenea consumata de impingerea sper sud sub marginea exterioara a CWC.Acesta
s-a ciocnit cu PKB, dar cateva bazine au ramas deschise pana in Eocen.
Pe timpul Tertiarului, convergenta s-a mutat in unitatile Magura ale
OWC.Acestea au fost indepartate probabil din substratul de crusta oceanica, pentru a
crea un complex urias de acumulare (acretionare).Acestea au fost indepartate probabil
de substratul de crusta oceanica pentru a crea un imens complex de acretionare care a
fost, impreuna cu cele mai detasate unitati Krosno-Sileziene din marginea distala
Europeana ,impinse peste flancurile sudice ale Platformei Nord-Europene si Neogene.

21