AMPLASAMENT IZVOARELE SI SCHELA, JUD.

GALATI

Geologia zonei Promontoriului Nord-Dobrogean

Zona investigata este situată din punct de vedere tectonic in cadrul prelungirii nord- vestice
a orogenului Dobrogei de Nord, zona cunoscuta sub numele de Promontoriul Nord-Dobrogean
(Paraschiv et al., 1983).
Acesta este delimitat tectonic de prelungirea faliei Peceneaga-Camena si de falia Trotusului,
care truncheaza toate unitatile tectonice majore ale orgenului Nord Dobrogean.
Orogenul Nord-Dobrogean reprezinta cel mai vestic segment al lantului alpin timpuriu
care se extinde spre est in Crimea de Sud si Caucazul Mare. El apartine catenelor Kimmerice
(Sandulescu, 1980), care se extind mult mai la est in Asia Centrala si pana la coastele asiatice ale
Pacificului.
Orogenul Nord - Dobrogean, este interpretat ca o succesiune de panze cu vergenta NE –ica
de varsta alpina timpuriu care incaleca peste Depresiunea Prebrogeana (Sandulescu, 1984; Visarion
et al., 1990). Incalecarea Orogenului Nord - Dobrogean peste Depresiunea Predobrogeana, care este
de legata de orogeneza mezo-Cretacica, a fost subsecvent afecatata de falia Galati – Sf. Gheorghe
(FGS), ceea ce a dus la o complicare si mai mare a relatiilor tectonice dintre cele doua unitati.
Fiind marginit tectonic de arii cratonice rigide, spre nord de Platforma Europeana, incluzand
Platforma Est Europeana si Paltforma Scitica, si spre sud de Blocul Moesic, Orogenul Nord-
Dobrogean este interpretat (Sandulescu (1984) ca fiind un orogen intracratonic. Avand in vedere
orientarea predominanta NW-SE a structurilor majore, Gradinaru (1984, 1988), interpreteaza
Orogenul Nord-Dobrogean ca fiind ca fiind o centura mezo-Cretacica de tipul “strike-slip
transpressive belt” care a rezultat dinamic printr-un mecanism “simple-shear block-couple” al
Platformei Europene si Blocului Moesic.
Principalele unitati tectonice ale Orogenului Nord Dobrogean sunt reprezentate de la cele
superioare spre cele inferioare prin: Panza de Macin (PM), Panza de Consul (PN), Panza de
Niculitel (PN) si Panza de Tulcea (PT) (Fig. 1).
Unitatile tectonice cele mai interne, Panza de Macin si Panza de Consul, precum si cea
externa, Panza deTulcea, sunt panze cu soclu continetal. In schimb unitatea interna reprezentat prin
Panza de Niculitel este interpretata ca find zona de sutura Kimmerica (Sandulescu, 1984).

Fig. 1. Schita tectonica a Orogenului Nord Dobrogean si a prelungirii ascestuia (Promontoriul

Nord- Dobrogean) (dupa Sandulescu 1984)
 Promontoriul Nord-Dobrogean
Promontoriul Nord Dobrogean reprezinta extensia vestica, dincolo de Dunare a Orogenului
Nord Dobrogean si consta dintrun fundament alcatuit din formatiuni metamorfice precambriene si
formatiuni paleozoice (Cambrian - Carbonifer) slab metamorfozate, similare cu cele din panza de
Macin, acoperite de o cuvertura sedimentara formata din roci ce apartin Badenian-Cuaternarului.
Prelungirea spre NW a promontoriului indica o exondare a acestuia in zona sa centrala astfel incat
formatiunile Sarmatian- Cuaternare stau direct pe fundamentul cristalin, depozitele paleozoice fiind
erodate si se dezvolta numai pe flancurile acestui bloc ridicat cunoscut si sub numele de
„Culminatia Galati” ce se dezvolta pe directia Galati-Cudalbi.

Fundamentul
Panza de Macin se prelungeste in cuprinsul promontoriului nord dobrogean de la nord-vest
de Dunare in cadrul lui fiind recunoscute formatiuni mezo si epimetamorfice comparate cu seriile
de Orliga, Megina si Boclucea, formatiuni Siluriene, Devoniene si Carbonifere (Formatiunea de
Carapelit) (Fig. 2).
Seria de Orliga, o succesiune de roci mezometamorfice alcatuite din micasisturi, cuartite,
gnaise amfibolitice, paragnause biotitice cu disten, cu varsta radiogenica de 390-400 Ma.
Seria de Megina, este tot o serie mezometamorfica ce se dispune peste seria de Orliga in
zona dinspre Carpati a promontoriului si este alcatuita din amfibolite, sisturi cuarto feldspatice,
micasisturi cu granat si gnaise cu biotit care au in baza granitul gnaisic de Megina. Varsta este
cuprinsa intre 240 si 420 Ma.
Seria de Boclugea, este o succesiune epimetamorfica alcatuita din sisturi cuartito-
sericitice in alternanta cu sisturi verzi, fiind acoperite de un complex filito-cuartitice cu nivele de
sisturi grafitoase.

Ciclul paleozoic
Formatiunea Tepu de varsta Siluriana alcatuita din argilite, calcare si gresii silicioase, slab
metamorfozate.
Formatiunea Maxineni de varsta Devoniana consta din calcare cristaline si calcare
dolomitice, cu intercalatii de sisturi argiloase.
Formatiunea de Carapelit, de varsta Carbonifer - Permian inferior, formata din roci
epiclastice (arenite , rudite si pelite) asociate cu roci vulcanice (tufuri riolitice,ignimbrite si curgeri
riolitice).
Depozitele Paleozoice se intind pe zone limitate din partea de nord la Braila-Calmatui-Galati
si sunt strapunse de cateva corpuri granitice, rezultate ca o consecinta a activitatii orogenice
plutonice tarzii.
Intervalul Permo-Triasic consta din serii formate din gresii silicioase, argilite si pe alocuri
calcarenite ce sunt prezente doar in nordul Promontoriului, in zona Corod - Craiesti.

2
 Fig. 2. Schita tectonica a Promontoriului Nord Dobrogean, aratand dezvoltarea
formatiunilor metamorfice si paleozoice din fundament (dupa Sandulescu, 1984).

Aceste formatiuni sunt lipsite de continut fosilifer si ca o consecinta a acestui fapt, datarea
lor s-a facut pe baza corelarilor cu depozitele sincrone din Orogenul Nord Dobrogean.

Ciclul Badenian – Cuaternar

Depozitele acestui ciclu de sedimentare se intind neconforme deasupra elemetelor
Promontoriului Nord Dobrogean, si sunt un rezultat al evolutiei pomontoriului odata cu unitatile
tectonice adiacente. Suita sedimentare este compusa din depozite Miocene (Badenian, Sarmatian,
Meotian) si depozite Pliocene (Fig. 3).

Badenianul Superior. Depozitele acumulate in timpul Badenianului Superior sunt depuse

transgresiv peste sedimentarul Paleozoic sau peste fundamentul cristalin si se intalnesc incepand cu
partea de N-NV a Promontoriului Nord Dobrogean si pana in sudul localitatilor Cosmesti-Tecuci-
Cudalbi. Seria Badeniana este reprezentata prin calcare cu Lithothamnium si gresii calcaroase cu

3
Borelis melo, si ocazional prin siltite subtiri cu marne intercalate. Grosimea Badenianului este in
medie de 50 m si creste spre avanfosa carpatica.

Sarmatian. Depozitele Sarmatiene se intalnesc in partea centrala si de sud-est a

Promontoriului si se depun transgresiv peste depozitele Badeniene sau mai vechi. Succesiunea
litologica incepe cu o secventa ce consta din calcare nisipoase oolitice, intercalatii de marne si
sisturi argiloase, cu moluste si foraminifere apartinand Sarmatianului Inferior (Volhnian). Apoi
urmeaza marne cu intercalatii de calcare, iar ultima secventa intalnita doar un sudul promontoriului,
este formata din calcare argiloase, nisipoase si calcalre oolitice cu intercalatii de marne. Analiza
continutului fosilifer a evidentiat un ansamblu in care elementele faunistice apar mai noi decat cele
caracteristice Bassarabianului, si astfel aceste depozite au fost atribuite Sarmatianului Superior
(Kersonian). Grosimea Sarmatianului este de cateva sute de metri spre vest si scade treptat spre est,
ajungand la 70 m pe valea Prutului la Frumusita.

Meotian. Depozitele Meotiene s-au depus discordant deasupra celor Sarmatiene, in timp ce
in sectorul sudic al promontoriului s-au depus deasupra fundamentului. Suita litologica Meotiana
este formata din marne calcaroase cu intercalatii de nisip cu moluste si ostracode, urmate de marne,
gresii si nisipuri cu Chara oogonium. Grosimea depozitelor meotiene este foarte diferita, incepand
de la 100 m spre E si ajungand la 500 m spre SV.

Pontian. Depozitele sedimentare Miocene se incheie cu marne si calcare argiloase cu

intercalatii de nisipuri ce contin ostracode.

Pliocen. Ultimul ciclu de sedimentare este completat de depozite daciene si romaniene.

Dacianul este reprezentat prin marne si calcare argiloase cu intercalatii si lentile de gresii,
nisipuri si pietrisuri, cu urme de carbuni.

Romanianul in Depresiunea Predobrogeana, ca de altfel in tot bazinul dacic, reprezinta un

stadiu avansat de colmatare a lacului pliocen. Romanianul este dezvoltat in doua faciesuri: un facies
continental cu mamifere in partea de nord a Depresiunii Barladului, reprezentat prin nisipuri galbui
sau brune cu intercalatii argiloase. Un al doilea facies, cu unionide, se dezvolta in partea de sud si
este reprezentat prin argile nisipoase si nisipuri. Faciesul continental al Romanianului s-a extins
treptat, pe masura retragerii apelor, incat Depresiunea Predobrogeana a evoluat spre un regim
continental-fluviatil si s-a colmatat la inceputul Cuaternarului.

Grosimea cuverturii sedimentare Badenian-Cuaternar

Cuvertura sedimentara de varsta Badenian-Cuaternara se dispune discordant peste un
fundament format din formatiuni metamorfice proterozoice si formatiuni sedimentare paleozoice.
Depozitele acestui ciclu de sedimentare face parte din bazinul de foreland al Carpatilor Orientali, in
zona de curbura, constituind flancul estic al Depresiunii Focsani.
Grosimea cuverturii sedimentare tertiare variaza de la 200 m in partea de Est (in zona
Dunarii) la peste 12.000 m in partea de Vest (la contactul cu structurile in panze de sariaj al
Orogenului Carpatic. Harta de grosime intocmita de Tarapoanca et. al (2003) (Fig. 4) evidentiaza
tendinta de ingrosare a cuverturii sedimentare.

4
 Fig. 3. Litostratigrafia formatiunilor geologice
din promontoriul Nord- Dobrogean (D.Lazar,2008)

5
 Fig. 4. Harta structurala la baza Tertiarului cu pozitia faliilor active.. AF, Adjud fault;
IMF,Intramoesian fault;OSF, Ostrov-Sinoe fault;PCF, Peceneaga-Camena fault; SFF, south Focsani
fault; TF, Trotus¸ fault. (Tarapoanca et al, 2003)