CENTRALA HIDROELECTRICĂ BRĂDIŞOR

DATE GEOLOGICE ŞI TECTONICE GENERALE

Condiţii geologice şi petrografice

Din acest punct de vedere rocile care intră în alcătuirea amplasamentului CHE Brădişor,
tunelului auto şi centralei, precum şi a uvrajelor aferente, aparţin formaţiunilor metamorfice ale
Seriei de Sebeş – Lotru.
Acestea sunt reprezentate prin două tipuri de gnaise puse în contact de un accident
tectonic cu orientare 330°/60°.
# Gnaise micacee
Sunt roci alcătuite din benzi cuarţo-feldspatice xenoblastice, care alternează cu benzi
biotito-muscovitice cu granaţi.
Ca minerale accesorii şi secundare sunt prezente turmalina, titanitul, epidotul, zoizitul,
cloritul, oxizi de fier etc.
Cuarţul provine şi din aportul hidrotermal şi este dispus în lentile alungite pe şistuozitate.
Se observă că alterarea biotitului a dus la un aspect cloritos-argilos al rocii, diminuându-
se rezistenţa la eforturile din masiv.
Presiunile mari la care a fost supus masivul au dus la o fisurare mecanică şi
contorsionarea benzilor micacee cu o tendinţă de brecifiere.
Acest tip petrografic s-a întâlnit în zona amplasamentului iniţial al centralei.
Caracteristicile sale mecanice, gradul de alterare şi fragmentare mare, au dus la
abandonarea acestui amplasament şi montarea cavernei în poziţia actuală, dincolo de zona
tectonică amintită, la 12 m distanţă spre SE.
# Gnaise cuarţo-biotitice
Sunt roci în care cuarţul şi feldspatul reprezintă masa principală.
Silicifierile din aport hidrotermal au creat stabilitatea chimică a rocii.
Ca minerale secundare sau accesorii, apar: epidot, zoizit, granat, turmalină, titanit, apatit,
pirită etc.
Prezenţa cuarţului casant în cantitate mare şi eforturile la care a fost supus masivul în
timpul geologic, au crescut gradul de fragmentare a rocii.
În zonele cu grad de fragmentare mare (brecifieri, cataclazări) apar argilizări şi
caolinizări.

Tectonica şi microtectonica
Din punct de vedere tectonic s-a semnalat, încă din faza de investigaţii, şi s-a confirmat la
execuţia aducţiunii principale, existenţa unei zone de falie ce traversează interfluviul Lotru –
Sturişor. Se observă prezenţa unor micaşisturi puternic alterate, îmbibate cu apă, cu intercalaţii
pegmatitice alterate.
Pe conducta forţată (intervalul 262 – 294 m) s-a întâlnit o zonă cu şisturi clorito-
sericitoase, foarte alterate, zdrobite, ce se degradează la contactul cu apa şi aerul.
Orientarea celorlalte accidente secundare (falii, fisuri) este paralelă cu acest accident
major.
Prezenţa altor sisteme de fisurare şi şistuozitatea creează o zonă cu grad de fragmentare
mare, care se corelează şi cu acoperirea minimă a uvrajelor în zona V. Sturişor.
În aceste condiţii s-a recomandat ca excavaţiile în galeria de acces să fie făcute cu
avansamente scurte, consum redus de exploziv şi susţinerea imediată a secţiunilor.
Ca o caracteristică pregnantă a tuturor faliilor o constituie înclinarea acestora la valori de
60°/80°. Şistuozitatea are valori mult mai mici ale înclinării 30° - 55°, ceea ce duce la un grad
mare de fragmentare a masivului de rocă.
 # Falia Lotrului
Element tectonic cunoscut, are o direcţie generală orientată E – V, având în zona
acumulării Brădişor aproximativ acelaşi traseu cu V. Lotrului. Este o falie asemănătoare faliei
Loviştea şi constituie prelungirea vestică a acesteia.
În zona centralei Brădişor falia traversează interfluviul dintre V. Lotrului şi V. Sturişor,
fiind foarte bine marcată morfologic printr-o înşeuare care corespunde cu roca slabă care
flanchează falia.
Elementele geologice cunoscute până în prezent arată că falia se afundă cu un unghi de
70° – 90° la o distanţă de 100 – 150 m de caverna centralei, având o zonă de rocă slabă care se
încadrează în categoria IV.
Zona de roci categoria a III-a, cu grad de alterare şi fragmentare mare, este prezentă până
în imediata apropiere a cavernei centralei, afundându-se sub aceasta în zona peretelui amonte.
Prezenţa acestei falii poate explica, parţial, creşterea seismicităţii locale şi regionale,
înregistrată – de altfel – şi la nivelul întregului teritoriu al ţării.

Alterarea şi alterabilitatea gnaiselor micacee şi a micaşisturilor din masiv

# Alterarea de adâncime
Din cele două aspecte ale alterării chimice şi fizice, cel fizic este preponderent în masivul
stâncos afectat de CHE Brădişor, reprezentat prin gnaise cuarţo-feldspatice micacee şi
micaşisturi aflate la distanţe diferite de un accident tectonic major.
Alterarea fizică are loc sub influenţa forţelor tectonice care determină apariţia unor
planuri de separaţie – falii, adesea însoţite de sisteme de fisurare, material zdrobit – brecii.
Materialul din brecii, pus în contact cu apa şi aerul, se degradează în scurt timp, în
excavaţiile neprotejate cu beton sau torcret.
Sistemele de fisuri ce apar în roci ca urmare a forţelor de tensiune sau comprimare,
provoacă la rândul lor o slăbire de ansamblu a masivului stâncos, creând o categorie aparte a
rocilor fisurate în care problemele inginero-geologice se pot complica. Deşi fisuraţia este
generală în roci, ea poate deveni periculoasă când frecvenţa fisurilor este mare şi este însoţită de
alte procese asociate, cum ar fi: concentraţia apei, umplerea cu material argilos etc.
# Alterabilitatea masivului stâncos
Este proprietatea ce defineşte capacitatea pe care o au rocile de a rezista factorilor de
alterare. Ea depinde în primul rând de efectul însumat al gradului de rezistenţă al materialelor
componente alături de care întâlnim condiţiile de zăcământ, textură şi structură.
Masivul stâncos în care este amplasată CHE Brădişor cu uvrajele aferente, aparţine
rocilor alcătuite din silice liberă şi silicaţi – feldspaţi, mice. Prezenţa cuarţului casant în masa
cuarţo-feldspatică măreşte gradul de fragmentare. Pe ansamblu, gnaisele şi micaşisturile sunt
medii alterabile dar structura şi textura orientată măresc alterabilitatea.
Gnaisele micacee şi mai ales micaşisturile sunt roci cu suprafaţă unitară mare şi
reactivitate puternică şi sunt considerate alterabile, în general. Specificul amplasamentului CHE
Brădişor este dat de gradul de fragmentare mare şi de alternanţa unor benzi casante cuarţo-
feldspatice cu benzi exfoliante micacee.
Local s-a extins alterarea existentă iniţial, acesta fiind un alt factor de amplificare a
alterabilităţii.

# Activităţile umane şi alterarea rocilor

Lucrările umane de mari dimensiuni de la suprafaţă sau din adâncime pot provoca
procese de alterare care prin amploare sunt comparabile, uneori, cu cele naturale.
Două din aceste activităţi se întâlnesc în faza de execuţie:
- explozii provocate în scopul dislocării unor volume mari de roci în timp scurt;
- excavaţii subterane sub formă de caverne sau galerii, nesprijinite imediat.
Datorită undelor de şoc (seismice) pe care le generează exploziile, acestea duc la lărgirea
fisurilor existente şi apariţia altora noi.
 După punerea în funcţiune a CHE Brădişor, utilizarea continuă a turbinelor creează
vibraţii care transmise mediului stâncos fisurat natural şi artificial, pot amplifica fenomenul de
fisurare şi alterare.
De remarcat că fenomenele sunt favorizate şi de poziţia specială a CHE Brădişor, aflată
la o adâncime de numai 80 m de o sursă de infiltraţii cu apă – V. Sturişor.
Este necesară studierea amănunţită a alterării şi alterabilităţii rocilor pe durata de viaţă a
exploatării, ştiindu-se că uneori evoluţia fenomenelor de alterare poate fi rapidă şi poate diminua
coeficienţii de siguranţă în calculul de proiectare, fapt ce poate impune aplicarea unor măsuri de
consolidare şi/sau restricţii în exploatare.
Un exemplu cunoscut în zonă este barajul Vidra, unde gradul de alterare ridicat al
gnaiselor oculare (al ortozei) din versantul drept al amplasamentului de pe V. Lotrului, a dus la
schimbarea tipului de baraj de la beton în arc, la baraj din anrocamente.
De asemenea, varianta I a CHE Brădişor, situată în micaşisturi cu roci categoria a III-a, a
fost abandonată datorită alterării intense a mineralelor componente.