BARAJUL STRÂMTORI – FIRIZA, JUD.

MARAMUREŞ

SINTEZA DATELOR GEOLOGICE

Barajul Strâmtori este situat pe râul Firiza, la 10 km în amonte de oraşul Baia Mare.
Amplasamentul barajului a fost ales în zona cea mai îngustă a văii, în care condiţiile
geologice au fost cele mai favorabile. Secţiunea transversală a văii are o formă asimetrică.
Versantul stâng şi albia râului sunt constituite din andezite la zi. Versantul drept are o
alcătuire geo-morfologică eterogenă. Roca de bază formată din andezite este acoperită cu un
strat de aglomerate de 25 – 30 m grosime, peste care era un strat de deluviu de 3 – 8 m
grosime. Această situaţie a impus o soluţie de rezolvare diferită pentru cele două maluri. Pe
malul stâng şi în albie un baraj cu contraforţi ciupercă, iar pe malul drept un dig de închidere
din anrocamente fundat pe stratul de deluviu.
În baza lucrărilor de studii s-a determinat următoarea constituţie litologică a
versanţilor şi albiei, în amplasamentul barajului:
Versantul drept
Deluvii. Pe acest versant, deluviile sunt constituite dintr-un material neomogen: argile
deluviale (slab nicipoase), cinerite alterate (argilizate), pietrişuri rulate de andezite slab
alterate, cu diametre de 5 – 10 cm şi blocuri mari, colţuroase, de andezite proaspete, cu
dimensiuni de 0,80 – 3,00 m.
Urmărind stabilitatea acestor deluvii în cursul lucrărilor de săpătură, s-a observat că în
perioadele lipsite de ploi, precum şi în perioadele de îngheţ, acestea sunt stabile. În perioadele
ploioase ele permit uşor infiltrarea şi circulaţia apei prin versant, în special prin zonele
nisipoase, unde apar izvoare temporare. Circulaţia apei duce la înmuierea particulelor fine,
argiloase, antrenarea lor în curgeri noroioase, determinând deplasări locale ale terenului, care
se produc, de obicei, după o suprafaţă cu înclinare foarte mare (70 – 80°).
Depozite de terasă. În zona plotului nr. 1, sub deluviile menţionate se află depozite de
terasă aparţinând terasei medii (T2) a râului Firiza. Ele sunt constituite din bolovănişuri rulate
de andezite de diferite tipuri, cu diametrul de 10 – 30 cm, în masă de argile aluvionare gălbui
şi nisipuri fine şi medii argiloase.
Andezite. Cotele de apariţie a andezitelor în zona axului barajului, sunt următoarele:
Ax P1 - +346,20m,
Ax P2 - +346,00m,
Ax P3 - +342,00m,

1
 Ax P4 - +337,20m,
Ax P5 - +333,00m,
Ax P6 - +328,40m,
Ax P7 - +325,00m.
În amonte de axul barajului aceste cote scad cu 1,00 – 1,50 m, iar în aval ele cresc cu
până la 2,00 m, exceptând zona dintre P1 – P2, unde andezitele au fost erodate de torentul
situat imediat aval de amplasamentul barajului.
Andezitele sunt alterate la suprafaţă pe grosimi de 0,50 – 1,00 m, alteraţia având
grosimi mai mari (maxim 1,50 m) în dreptul plotului nr. 1 (sub depozitele de terasă) şi în
dreptul ploturilor P6 – P7 (la baza versantului). Ele sunt străbătute de numeroase diaclaze
tectonice cu lărgimi de 0,05 – 1,50 m, umplute cu breccii.
Brecciile sunt constituite din fragmente colţuroase sau slab rotunjite de andezite prinse
într-o masă de tufuri, sau roci sedimentare (probabil marne). Întrucât acest material prezintă,
aparent, caracteristici de rezistenţă mai scăzută decât andezitul din fundaţii şi în contact cu apa
se înmoaie uşor, zonele cu diaclaze au fost adâncite pe o grosime egală cu lărgimea lor şi
maximum pe 50 cm adâncime. Diaclazele tectonice au orientarea, în general, NV-SE, cu
înclinări de 40 – 70° spre NE. Forma lor este foarte neregulată, prezentând zone de îngroşări
sau de efilări, atât în plan orizontal, cât şi vertical.
Pe profilul geologic anexat studiului, se poate observa că faţă de planul de izobate a
andezitului, întocmit în faza de studii, cotele reale de apariţie a andezitului sunt, în general, cu
0,50 – 1,50 m mai ridicate.
Pe căile de circulaţie create prin diaclazele tectonice, în apropierea acestora, pe fisurile
de separaţie a andezitului, au pătruns soluţii care au depus mici filoane de calcit cu cristale de
pirită, şi în acelaşi timp, cruste şi plaje cu cristale de pirită. Conform prevederilor caietului de
sarcini, acestea au fost îndepărtate în cea mai mare parte de pe suprafeţele de fundaţie, prin
buceardare, sau au fost tratate în mod special prin turnarea betonului pe o anumită înălţime, cu
ciment special alitic.

Albia
În zona albiei râului Firiza aluviunile au o grosime de 1,0 – 1,5 m în amonte de axul
barajului şi 1,5 – 2,0 m la limita aval a amplasamentului barajului. Sub aluviuni andezitul este
alterat pe o grosime de 0,3 – 0,8 m.
În săpăturile de fundaţie ale ploturilor P7 – P8 – P9 se constată că fisurile de separaţie
ale curgerilor de andezit sunt situate la 30 – 50 cm distanţă una de alta şi sunt orientate, în
general, pe direcţia NE-SV, cu înclinări de 40 – 60° spre SE (spre aval şi spre versantul stâng.
2
Local, pe distanţe de 5 – 10 m (în plan orizontal), apar zone mai zrobite în care fisurile apar
paralel, la diastanţe de 5 – 15 cm între ele. Asemenea zone sunt cuprinse în lamela c din plotul
nr. 7 şi lamelele a şi d din plotul nr. 9.

Versantul stâng
Pe versantul stâmg deluviile sunt constituite din argile nisipoase cu fragmente de
andezite şi au grosimi variabile. La partea superioară a versantului grosimea lor este de 0,50 –
1,0 m iar spre baza versantului creşte până la 3,0 m.
Sub deluvii se găsesc andezite, alterate pe grosimi de 4 – 6 m la baza versantului, 3,0 –
5,5 m la cota +344,00 m şi 2,0 – 3,0 m la partea superioară a versantului.
S-a constatat că în partea situată în amonte şi în aval a amplasamentului barajului,
andezitele sunt alterate pe grosimi mai mari, iar în partea centrală alteraţia superficială
afectează andezitele pe grosimi mai mici.
Fisurile de separaţie ale curgerilor de andezite, în zona din aval de axul barajului, sunt
orientate NNE-SSV, cu înclinări de 45 – 50° spre S-E (spre aval). În amonte de axul barajului
curgerile de andezite prezintă ondulări cu aspect de cute, pe direcţie orientării mai sus arătate.
Fisurile sunt situate, în medie, la distanţe de 30 – 60 cm, între ele. În amonte de axul barajului
apar şi zone mai zdrobite, cu o fisuraţie mai intensă.
Diaclaze tectonice, cu lărgimi de maximum 25 cm apar în fundaţiile ploturilor 11 şi 12
şi sunt orientate aproximativ N-S, cu înclinări de 65 – 70° spre V (spre albie). Diaclazele sunt
umplute cu material tufogen, uneori slab silicifiat sau cloritizat. Datorită răspândirii mici a
acestor diaclaze, suprafeţele pe care s-au depus cruste de pirită sunt şi ele mult mai restrânse
decât pe versantul drept şi în albie.