STABILITATEA TALUZELOR FALEZEI

ÎN ZONA ORAȘULUI GALAȚI

 Documentaţia reprezintă un studiu întocmit
pe baza datelor existente privind situaţia
forajelor geotehnice nivelului apelor freatice,
date caracteristice privind structura terenului
de fundare din zona falezei Dunării, rezultatele
testelor de laborator geotehnic efectuate de
diferite laboratoare din țară în decursul
timpului, soluțiile de fundare aplicate pentru
diferite tipuri de construcții și date privind
comportarea acestor construcții în timp.
 Scurt istoric
Faleza Dunarii la Galati ocupa o zona situata pe
malul stâng al fluviului, în aval de gura de vărsare a
Siretului, cuprinsă între acest punct şi zona fostei
Administratii a Pescariilor Statului, pe o lungime de
cca 4,5 km. Ea constituie frontul orasului spre Dunare
si este alcatuita, din punct de vedere geotehnic, din
loess galben, macroporic, sensibil la umezire,
Încadrat în grupa de sensibilitate "B", având
capacitatea de tasare la umezire sub masa proprie cu
valori de cca. 5 cm/m.
În trecut, zona de racord a orasului cu platforma
joasa ce constituia albia majora a fluviului, era
constituita din maluri abrupte, cu diferenta de cea.
20 m între crestele malurilor si Dunăre.
 Latimea platformei spre Dunăre, din
informatii, rezulta ca masoara circa 50 - 60 m
ulterior, si mai ales în perioada de dupa 1870,
au fost amenajate linia cheiului si platforma
inferioara pe zona dintre Ad-tia Pescăriilor si
zona Mazepa, cu pavare cu pavele dobrogene.
Malurile înalte alcatuiau la partea
superioara platforma pe care s-a dezvoltat de-a
lungul timpului asezarea omeneasca devenita
mai târziu târg si apoi urbe. Dezvoltarea a
început pe zona dintre actualul Palat al
Navigatiei, raspândindu-se, în timp, spre nord si
creînd, în special spre vest, cartiere si strazi noi.
 Malurile aveau vegetatie mai mult la partea superioara,
taluzele fiind aproape verticale: local se puteau distinge
orificii de rozatoare iar în unele locuri apareau efecte de
siroire. Dintre vadurile si vaile mai cunoscute se poate cita
vadul principal din zona Esplanadei de azi, vaioagele
existente de lânga Restaurantul Pescarul (aval si amonte),
valea Abatorului, valea Tiglinei si un vad amplasat În
cartierul Dunarea în zona turnului de radioreleu de azi.
În perioada 1957 - 1960 administratia regiunii Galati
luase masuri pentru începerea, continuarea si finisarea
lucrarilor de reconstructie a orasului Galati, în special zona
centru (parc Eminescu pâna la Esplanada de azi). În acest
cadru a fost realizata si scara monumentala de la
Esplanada, care este sustinuta de o structura în cadre si
plansee din beton armat realizata în tehnologie monolita.
 Realizarea acestui obiectiv a impulsionat trecerea la
sistematizarea integrala a Falezei pe zona Esplanada - Valea
Tiglinei în perioada 1959 - 1962. Actiunea a fost declansata
prin comandarea la IPACH - Bucuresti a unui proiect în acest
scop, precedat de studii geotehnice de stabilitate, realizat
pe baza studiilor elaborate de T.T.G. si I.S.P.I.F.
Proiectul a cuprins modificarea esentiala a geometriei
taluzelor din zona falezei, introducerea de terase
intermediare, introducerea unor taluze stabile, masuri de
protectie a acestora prin înierbari, accese autovehicule si
pietoni si - mai ales - stabilirea unor zone de garda pe
platforma superioara, de lățimi masurate de la creasta
taluzului si pâna la limita admisa pentru perimetrul
construibil, zona care sa fie interzisa construirii,
conditionând astfel siguranta si stabilitatea taluzelor.
 Distanta initiala recomandata prin proiect era
de 60 m, redusa - ulterior succesiv - la 50 m si apoi
la 35 m. Calculele de stabilitate au fost elaborate
atât pentru regim static, cât si pentru regim
dinamic, considerând parametrii caracteristici
În acord cu aceste conditii au fost concepute si
realizate cartierele noi Tiglina I si Mazepa I si II.
Încarcarile unitare active aduse de constructii pe
teren s-au considerat a avea valori Pai≤ 200 KPa iar
terenul de sub fundatii a fost considerat compactat
cu coloane de pamânt pe orizontul superior
masurând o adâncime de 8,00m.
 În perioada scursa de la executia lucrarilor si
predarea lor în exploatare (circa 1962 si pâna în
1990) au fost înregistrate o serie de evenimente si
actiuni, cu impact mai mult sau mai putin direct
asupra sigurantei si stabilitatii falezei, care – din
nefericire - nu au fost consemnate istoric. Unul
dintre aceste evenimente l-a constituit accidentul
petrecut la conducta de alimentare cu apa ø600
mm, care s-a defectat - în functiune fiind - pe zona
intersectiei Falezei cu prelungirea Bulev. George
Cosbuc, provocând o inundare masiva a platformei
de circulatie, umezirea puternica a terenului si
cauzând siroiri intense pe taluzul spre Dunare
 Seismele 4.03.1977, 31.08.1986 si respectiv
31.05.1990 nu au provocat modificari sensibile În
geometria taluzelor, sau fenomene de instabilitate
vizibile. Unele evenimente locale pot fi mentionate
privitor la fenomene de tasare locala pe zona ravenei
situate la N de amplasamentul Restaurantului
"PESCARUL" si pe taluzul adiacent acestei zone; alte
tasari au fost semnalate la constructiile amplasate pe
zona platformei inferioare a Complexului comercial
zona Francezi din cartierul Tiglina 1, unele fenomene de
tasare manifestate la constructia realizata pe
amplasamentul fostei cladiri de tip cazarma ce
constituia sediul Trustului de Constructii al Judetului.
 Dupa 1990 faleza a suferit un impact major prin
disparitia factorilor de urmarire si respectare a
conventiilor si regulilor de construire în incinta
orasului, inclusiv pe faleza.
Aceste circumstante au favorizat aparitia si
proliferarea de constructii, vile sau cladiri înalte pe
platforma superioara a falezei, la distante mult
reduse fata de cele limita impuse initial (5-6 m fata
de 50 ÷ 60 m). În baza recomandării cu caracter
general - de a realiza aceste constructii pe solutii de
fundare pe adâncime (piloti, coloane, barete) care
sa traverseze planul curb al suprafetelor de
alunecare si sa ramâna ancorate în stratul de baza.
 Dupa cum a rezultat din studiile cu caracter geotehnic si
hidrologic, masivul de loess pe care se afla orasul, are
grosimi de 8 - 30 m, au avut loc un număr important de
avarii, în special datorate pierderilor de apă din conductele
defecte și neînlocuite pe lungi perioade de timp, scurgeri
necontrolate ale apelor meteorice sau acumulari locale de
ape menajere și meteorice ca urmare a actiunii de umplere
a unor vai naturale.
Pe zona falezei, unele dintre vaile naturale au fost
desfiintate (fostul vad existent la nord de Restaurantul
"PESCARUL", fosta vale a Abatorului s.a.), apare necesitatea
analizei unor masuri tehnice de compensare în profil
transversal a acestor obturari naturale.
 DATE PRIVIND GEOLOGIA ȘI
HIDROGEOLOGIA ZONEI
De-a lungul timpului, asupra zonei respective s-au
efectuat o serie de studii privind analiza stabilităţii falezei
Dunării. Menționăm în acest sens:
- studiu geotehnic şi hidrogeologic pentru calculul
stabilităţii falezei Dunării – Galaţi - zona Ţiglina I, proiect
întocmit de către ISPIF Bucureşti în anul 1978;
- studiu geotehnic pentru stabilitatea falezei Dunării -
Galaţi - zona Ţiglina I, proiect întocmit de către ISPIF în anul
1989 ;
- studiu stabilitate generală Faleza Galaţi – Ţiglina I –
proiect întocmit de către IPTANA SA Bucureşti în anul 1999.
 Condiţii geomorfologice.
Zona în care este amplasat orașul face parte din
interfluviul major Siret - Prut şi corespunde din punct de
vedere geomorfologic extremităţii de sud a Podişului
Moldovenesc. Caracteristica reliefului în acest sector o
constituie prezenţa unor interfluvii cu suprafeţe plane, iar
văile consecvente au cursul orientat N – S.
Din punct de vedere geomorfologic, amplasamentul
cercetat este situat în extremitatea sudică a Platformei
Covurluiului şi anume pe zona de terasa a Siretului. Zona ce
face obiectul prezentului studiu geotehnic – faleza Dunării,
este situată la contactul dintre terasa Siretului şi zona de
luncă a Dunării.
 Condiţii geologice.

La scară geologică regională, perimetrul cercetat se află în zona

de racordare a trei mari unităţi geologice: masivul nord – dobrogean,
la S E, depresiunea Bârlad, la N şi depresiunea Odobeşti, la Vest.
Din punct de vedere structural, fundamental este un bloc
hercinic – chimmerian, prelungire a catenelor nord dobrogene,
limitat la sud de falia Siretului (prelungire a faliei Peceneaga -
Camena), falie jalonată de numeroase focare siesmice locale, unele
foarte active, iar la nord, de falia Sf. Gheorghe – Galaţi – Tecuci.
Având în vedere că obiectul acestei documentaţii îl constitue
formaţiunea geologică pe care este amplasat orașul, studiile pentru
caracterizarea constituţiei terenului se raportează la pătura loessoidă
în principal şi la roca de bază în secundar.
 Roca de bază, interceptată în foraje la cote
diferite datorită unui relief de eroziune este
constituită din argile marnoase verzui, compacte,
plastic vârtoase de vârstă levantină.
Această formaţiune a fost interceptată în foraje
de versant, în jurul cotei +20mdM.
Între această formaţiune levantină şi cuvertura
loessoidă de deasupra se găsesc argile şi argile
prăfoase plastic vârtoase, cu concreţiuni calcaroase,
care constituie “stratele de Barboşi”. Această
formaţiune geologică de vârstă Pleistocen mediu se
extinde pe sub depozitele loessoide între Siret
(confluenţa cu r. Lozovei) şi Lacul Brateş.
 Cuvertura loessoidă, constituie principala
formaţiune geologică din zona orașului Galați, de interes
maxim datorită caracteristicei fizico-mecanice generatoare
de fenomene de instabilitate : terenuri sensibile la umezire,
colapsibile chiar numai sub sarcina geologică la o umiditate
critică (apropiată de cea corespunzătoare limitei de
frământare, Wp)
Depozitele loessoide sunt roci macroporice
(subîndesate) care tind spre echilibru, spre starea de
îndesare corespunzătoare sarcinii geologice, în condiţii de
umezire.
Sub denumirea generală de depozite loessoide se
înţelege loessul tipic (loessul primar) şi transformările sale
(pământuri loessoide – loess secundar).
 Loessul este o rocă nestratificată sau slab
stratificată, în general de culoare gălbuie deschisă,
uneori mai închisă (ruginie) sau cenuşiu – gălbuie,
cu porozitate mare (10-60%) datorită macroporilor,
are o compoziţie granulometrică aproximativ 25%
nisip fin, peste 60% praf şi restul argilă, conţine
dese concreţiuni de calcar, prezintă o greutate
volumică mică (12-16KN/mc) şi se dezagregă rapid
în apă. În ceea ce priveşte originea, majoritatea
cercetările atribuie loessului tipic o origine eoliană.
Ulterior el a putut fi remaniat prin intermediul
oricărui agent de transport, devenind aluvial,
deluvial, proluvial, etc.
 Având în vedere scopul investigaţiilor,
stratigrafia zonei falezei orașului Galați a fost
individualizată în următoarele tipuri litologice:
I – umplutura
II – complex prăfos – argilos loessoid galben
(loess primar)
II.1 – soluri fosile
III – complex argilos, argilos prăfos şi prăfos
argilos de culoare galben, cafeniu, roşcat (loess
secundar)
IV – argile şi argile grase cenuşii şi verzui
 Zona falezei Dunării, supusă cercetării este
constituită astfel:

- orizontul superior – este alcătuit din depozite

loessoide de natură eoliană, constituite din loess-uri
galbene macroporice sensibile la umezire, cu intercalaţii
sub formă de lentile sau straturi de prafuri argiloase
loessoide galbene -cafenii şi cafenii. De asemenea în cadrul
acestui orizont se întâlnesc şi intercalaţii cafenii – brune de
prafuri argiloase, ca aspect de sol îngropat.
- orizontul inferior facies fluvio – lacustru este alcătuit
din depozite cuaternare recente de natură aluvionară
constituite din argile, nisipuri şi nisipuri cu pietrişuri.
 Din punct de vedere hidrogeologic, zona
amplasamentului cercetat se caracterizează prin
prezenţa la adâncimi variabile în funcţie de cotele
terenului, a unei pânze de apă subterană cu nivel
hidrostatic variabil pe verticală, sezonier.
Din punct de vedere seismic municipiul Galaţi
se încadrează în zona cu gradul VII de intensitate
macroseismică, situându-se pe linia de fractură
majoră Focşani Nămoloasa Galaţi. În zona
municipiului Galaţi se resimt puternic cutremurele
de pământ cu epicentrul în zona Vrancea.
Municipiul Galaţi este situat în aria de hazard
seismic pentru proiectare cu valoarea acceleraţiei
 La întocmirea acestei documentații s-au
folosit atât datele geotehnice din studiile privind
stabilitatea Falezei Dunării în zona Ţiglina I –
profile geotehnice + fişe de stratificaţie, precum şi
date din studii geotehnice executate pentru o
serie de obiective realizate în zonă şi menţionate
anterior.
Pentru a înțelege și a putea interpreta acest
volum mare de date date geotehnice la care am
avut acces s-au realizat o serie de profile geo topo,
numerotate de la 1 la 16, amplasate conform
planului de situaţie.
 Din analiza acestor profile au rezultat
următoarele constatări:
- partea superioară a versantului falezei
Dunării este constituită dintr-un orizont loessoid
de origine eoliană, constituit din loessuri galbene
macroporice sensibile la umezire de grupa B şi
prafuri argiloase loessoide galbene cafenii ,
vârtoase în general, umede – consistente moi, la
partea inferioară, în zona nivelului hidrostatic.
Grosimea acestui pachet loessoid vairază între
7,00m în zona Hotel Vega şi 35,00m în zona
blocurilor “U” şi Biserica SF. Gherasim şi Cassian.
 - la baza versantului (în zona de luncă a fluviului
Dunărea) se întâlneşte un orizont aluvionar argilos şi
nisipos, umezit, consistent, moale sau curgător

Pentru a avea o imagine de ansamblu a structurii

geologo-geotehnice a zonei de faleză a Dunării, pe
fiecare profil rezultat din ridicările topo sunt prezentate
variațiile pe adâncimea forajelor a pricipalilor indici
geotehnici car pot caracteriza proprietățile inginerești ale
terenului loessoid existent în zona falezei Dunării.
Rezultă din aceste diagrame complexe, amplasarea
forajelor de studiu, profilele geologice, stratificaţia
terenului şi principalele caracteristici fizico-mecanice ale
terenului interceptat.
 Nivelul pânzei de apă subetrană este situat la
adâncimi diferite în funcţie de cotele terenului. Din
documentația analizată nu rezultă poaibilitatea existenței
unor pânze de apă subterană, cu nivel hidrostatic variabil
pe verticală, sezonier, în funcţie de cantitatea de precipitaţii
căzute, de capacitatea de drenare a emisarilor naturali sau
artificiali din zonă, precum şi de nivelul apelor de suprafaţă
din zonă – fluviul Dunărea.
Considerăm că local pot apărea situații când datorită
unor pierderi importante de apă din instalațiile de
alimentare cu apă, canalizare , termoficare sau precipitații
abundente se pot dezvolta zone mai intens umezite având
aspectul unor cupole, locale, dar nu se poate extinde
fenomenul pentru întreaga faleză.
 Complexul prăfos-argilos loessoid galben (loess
primar) – constituie tipul litologic cel mai defavorabil din
punct de vedere al stabilităţii . De aceea, investigaţiile de
teren (detaliate în laborator) au acordat o mare atenţie
modului de comportarea acestui tip litologic.
Forarea în acest material a fost posibilă, în general fără
coloană de tubaj până în apropierea apei, cu menţiunea ca
roca fiind saturată, după un timp (în general sub 24h),
nivelul apei interceptat la execuţia forajului se ridică în
foraj cu câţiva metri, cu consecinţe asupra stabilităţii
pereţilor găurii de foraj.
Testele de penetrare dinamică standard efectuate,
caracterizează din punct de vedere al consitenţei acest tip
litologic ca un material plastic-moale chiar plastic-curgător
în zona nivelului apei.
 Din examinarea forajelor executate, prezentate în
documentaţiile analizate, au condus la evidenţierea unor
trăsături specifice ale prezenţei şi acţiunii apei subterane în
perimetrul investigat, cu o hidrodinamică impusă de factorii
naturali şi artificiali din teren.
Din analiza graficului în care se prezintă cotele la care a
fost întâlnită apa în forajele caracteristice din fiecare profil
care traversează zonele FALEZĂ, B-dul MARII UNIRI și ZONĂ
ORAȘ, se desprind următoarele informații:
# Nu se disting mai multe nivele de apă pe toată zona
studiată, indiferent de locul unde a fost executat forajul,
# În unele foraje amplasate în general în zona falezei,
apa are caracter ascensional,
 # În zona cuprinsă între profilele P2-P6 nivelul apei
măsurat în foraje se află la cote mai ridicate în zona B-lui
Marii Uniri, decât în zona oraș,
# În zona profilelor P7 și P14, nivele apei sunt aproape
de nivelul apei din Dunăre, cu toate că se constată existența
unor cote diferite pentru cele trei zone analizate.
# Apa subterană este cantonată în baza complexului
loessoid (loess primar), deasupra unui start fosil, mai puţin
permeabil, ce face separaţia între loessul primar şi loessul
secundar.
# Limita patului impermeabil al acviferului este argila
grasă levantină.
# Nivelul piezometric al acestui acvifer este în general
liber – uşor ascensional spre Dunăre. În apropierea Dunării
s-a evidenţiat un regim slab artezian.
 EVALUAREA PRIN CALCUL A STABILITĂȚII GENERALE ȘI
LOCALE A ZONEI FALEZEI

Amplasarea unor construcții în imediata apropiere a taluzelor

care delimitează faleza pune problema stabilitatii locale și generală a
taluzuluzului în vecinatatea carora se preconizeaza realizarea lucrarii,
Evaluarea stabilitatii generale și locale a falezei si elaborarea unei
solutii tehnice care sa permita amplasarea constructiilor în această
zonă în conditii de siguranță, din punct de vedere al stabilității
taluzelor, s-a făcut folosind profilele caracteristice întocmite de
PROIECT GALAȚI și caracteristicile geotehnice rezultate din
prelucrarea tuturor informațiilor cuprinse în studiile făcute dealungul
ultimilor 40 de ani.
Faleza Galati în aceasta zona are cote variabile între (+3,00
+3,50) în zona plajei si (+45,00 + 48,00) m în zona de creasta.
 Analizele matematice pentru evaluarea
stabilității taluzelor zonei studiate s-au făcut
folosind programul cunoscut sub denumirea de
SLOPE/W,un produs soft care foloseşte teoria
echilibrului limită pentru rezolvarea problemelor de
stabilitate a taluze naturale și artificiale.
Metode de calcul folosite au fost: Fellenius,
Bishop, Janbu, Spencer, Morgenstern – Price,
Echilibrul limită generalizat
Ipoteze de calcul
În cadrul analizei au fost modelate matematic
următoarele ipoteze de solicitare și încărcare a
taluzelor zonei studiate:
 -taluzele au geometria rezultată din
ridicări topo recente,
- nivelul pânzei freatice este cel rezultat
din măsurătorile efectuate în forajele geotehnice,
- nivelul pânzei freatice variabil, cu
izvorâre pe taluz, la diferite cote, ca urmare a
pierderilor accidentale de apă sau precipitații
abundente,
- suprasarcină existentă pe creasta
taluzului provenită din construcții amplasate la cca
30m de taluz,
- sarcini seismice corespunzătoare
cutremurului de calcul specific zonei.
 Rezultate obținute
Valorile obtinute prin calculele de stabilitate
pentru profilele 14,10,5,4,1, folosind programul de
calcul prezentat, petru zona studiata a orasului
Galați, corespunzător ipotezei încare nivelul pânzei
freatice se află la cota la care a fost întâlnit în foraje,
sunt prezentate sub formă de tabele și grafice.
Pentru a avea o imagine de ansamblu rezultatele
sunt prezentate și sub formă de grafice sintetice în
care se prezintă variația coeficientului de stabilitate
funcție de cota pânzei freatice, Fs= f( Hw).
Static

Pseudodinamic

Static

Pseudodinamic
Static

Pseudodinamic

Static

Pseudodinamic
 Static

Pseudodinamic

Static

Pseudodinamic
 Interpretarea rezultatelor calculelor de
stabilitate obținute prin modelare matematică.
Analiza ansamblului rezultatelor obținute prin
modelare matematică privind nivelul de siguranță la
stabilitate a zonelor analizate ale falezei Dunării din
dreptul orașului Galați, în diferite ipoteze de
solicitare, conduc la următoarea observații:
# În ipoteza că nivelul pânzei freatice se afla la
cotele la care a fost întâlnit în foraje, toți
coeficienții de siguranță au valori superioare celor
admiși pe plan național și mondial pentru acest tip
de terenuri, confirmând că taluzele falezei sunt
stabile.
 Această ipoteză corespunde situației reale
existente pe teren deoarece:
- Din forajele executate în diferite perioade
de timp (cca.40ani), nivelul la care se găsește astăzi
pânza freatică este relativ constant sau variază în
limite nesemnificative
- Suprasarcina adusă de construcțiile
amplasate la 30- 50m de fruntea taluzului,
reprezintă o situație reală, aceste construcții
existând fizic pe teren.
- În prezent nu sunt semnalate pierderi de
stabilitate ale taluzelor provocate de suprasarcini
aduse de construcții sau sismele care au avut loc.
 Din analiza diagramelor de variație a
coeficientului de stabilitate cu nivelul pâzei freatice,
Fs=f (Hw), rezultă că stabilitatea taluzelor falezei
este puternic influențată de nivelul la care se
întâlnește pânza freatică în teren, în sensul că
valoarea coeficientului de siguranță scade cu
apropierea nivelului pânzei freatice de fruntea
teluzului terasei pe care sunt amplasate
construcțiile.
Limita de la care se pot produce instabilități
apare atuci când nivelul pânzei freatice se apropie la
mai mult de 1/3 din înălțimea taluzului (Fs≤ 1)
 SOLUȚII DE FUNDARE APLICATE PENTRU
REALIZAREA DE CONSTRUCȚII ÎN ZONA FALEZEI.
În ultimele decenii, pe faleza superioară a Dunării s-au
realizat o serie de construcţii cu regim de înălţime diferit – de
la parter, până la P+10E, cu destinaţii diferite – case de locuit,
blocuri de locuinţe, hoteluri, biserici, etc. Sistemul de fundare
pentru respectivele fundaţii diferă de la caz la caz, astfel:
- blocurile din cartierul de locuinţe Ţiglina I sunt fundate
pe un orizont de loess galben consolidat parţial cu coloane de
pământ, cu lungimea de circa 8,00 – 9,00.
- blocurile din cartierul de Mazepa sunt fundate pe un
orizont de loess galben consolidat în întregime cu coloane
de pământ, având lungimea de circa 18,00-19,00m.
 Sunt şi construcţii la care au fost adoptate soluții de fundare
speciale, diferite de cele prezentate cum sunt: :
- vile faleză – casa de locuit, cu regim de înălţime P + 1E –
fundaţii pe perna de balast cu grosimea de 1m
- Hotel de 3* “Faleza II” – construcţie S+P+8E, aflată în curs de
execuţie – fundaţii pe orizont de loess galben consolidate coloane de
pământ cu lungimea de 18,00 -19,00m, cu perna de balast de 2,00m
la partea superioară – sub fundaţii.
- Biserica “Sf. Gherman şi Cassian” – fundaţii de adâncime –
coloane forate tip Benotto având lungime de peste 25m şi diametrul
de 880mm.
- Blocuri IC – fundaţii pe orizont de loess galben consolidate cu
coloane de pământ cu lungimea de 18,00 -19,00m, cu perna de
balast de 2,00m la partea superioară – sub fundaţii.
- Bloc ATENA – construcţie cu regim de înălţime S+P+8E –
fundaţii de adâncime – coloane forate tip “Benotto” cu lungimea de
27m
 - Restaurant Pescarul – construcţie parter înalt –
fundare directă pe orizontul de loess galben macroporic
sensibil la umezire
- Hotel Faleza – loess galben conslidat în întregime cu
coloane de pământ, având lungimea de circa 18,00-19,00
- “Hotel Vega” – construcţie având fundaţii de
adâncime – coloane forate tip “Benotto” cu lungimea de
circa 25,00m

Toate construcțiile amintite, realizate în zona falezei, au

necesitat reevaluarea situaţiei stabilităţii generale a falezei
în noile condiţii şi elaborarea unor soluţii tehnice pentru
menţinerea în continuare a stabilităţii falezei şi implicit la
exploatarea în siguranţă a construcţiilor existente în zonă.
 CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Urmare rezultatelor obţinute prin calcul de catre
SC GEOCONSULTING INTERNATIONAL SRL, Bucureşti
cu privire la soluţiile tehnice ce urmează a fi aplicate
pentru asigurarea stabilității Falezei Dunării în zona
orașului Galaţi, menţionăm următoarele:
- stabilitatea taluzelor Falezei este asigurată
pentru solicitări statice și dinamice, cu condiţia
menţinerii în masiv a poziției curbei de depresie la
adâncimi mai mari de 2/3 din înălțimea taluzelor
falezei și coeficienţilor de geotehnici consideraţi în
calculul de stabilitate elaborat.
 - În vederea menţinerii acestor condiţii în masiv, se impune
aplicarea strictă a unor măsuri limitative privind atât fundarea
construcţiilor cât şi protecţia masivului şi a taluzelor ce-l mărginesc,
împotriva umezirii locale sau generale şi a fenomenelor de eroziune,
- pentru construcţii apare indicată măsura limitării valorilor
încărcărilor unitare pe tălpile de fundaţii la 150kPa, cu respectarea
unei distanţe de minim 50m faţă de creasta taluzului, precum şi
interpunerea unei perne din material granular de minimum 1,00m
grosime între tălpile fundaţiilor şi teren
- Se recomandă evitarea amplasării de construcţii cu valori
superioare ale încărcării unitare active de 150kPa.
- Pentru cazuri cu totul excepţionale de amplasare în astfel de
zone, se vor aplica, de la caz la caz, soluţii speciale de fundare de
adâncime (coloane forate) duse până la circa 1,50 – 2,00m sub cota
suprafeţei cilindrice a planului de alunecare,
 - Prevederea de drenuri de adâncime longitudinale paralele cu
creasta platformei superioare şi pe zonele platformelor
intermediare ale taluzului,care să mențină nivelul pânzei freatice
sun cota piciorului taluzului.
- Colectarea și îndepărtarea apelor provenite din precipitații,
prin rigole de suprafață, de zona taluzelor falezei,
- În cazul în care din datele geotehnice de proiectare și calcule
de stabilitate rezultă riscul ca prin realizarea unor noi construcții sau
cele existente pot fi afectate de pierderea stabilității taluzelor, se
vor prevedea prin proiect soluții bine fundamentate tehnic și
economic, măsuri de stabilizare a piciorului taluzului (zona de bază)
prin lucrări de consolidare folosite în practica curentă de stabilizarea
a taluzelor cum sunt: coloane forate din beton, ziduri de sprijin,
barete, palplanșe, etc. întodeauna asociate cu sisteme de drenaj
eficiente.
 - Pentru construcţiile noi şi pentru construcţiile
existente pe platforma superioară a falezei prevederea unor
măsuri severe de sistematizare verticală a terenului, care să
asigure eliminarea stagnărilor de ape meteorice şi
evacuarea lor rapidă şi eficientă la emisarii curenţi din zonă.
- Pentru a se asigura o supravegere eficientă
permanentă a stabilității taluzelor falezei în zona orașului
Galați, este imperios necesar executarea unui sistem
permanent de supraveghere a nivelului pânzei freatice,
alcătuit din foraje piezometrice amplasate după un plan
bine stabilit. În funcție de cota apei din piezometre se pot
stabili cotele de atenție sau alarmare, pentru evitarea
pierderii acidentale a stabilității taluzului în zona respectivă,
în funcție de diagramele de variație a coeficientului de
stabilitate cu nivelul pânzei freatice, prezentate în studiu .
- Prevederea unor măsuri de asigurare a stabilităţii de
suprafață a taluzelor existente, prin înierbări şi fixare cu
vegetaţie de tip arborescent pe taluze şi la nivelul
platformelor bermelor

În rezolvarea problemelor de stabilitate a taluzelor

versanților naturali este necesar să se trateze prin
proiecte cauza potențială sau cea care a generat
fenomenele de instabilitate cât și efectele pierderii
stabilității.
În cazul falezei orașului Galați cauza potențială de
pierdere a stabilității taluzelor falezei o poate constitui în
principal apa, de orice proveniență, asociată cu structura
și comportarea specială a loessului în contact cu apa.