Sunteți pe pagina 1din 13

Caracteristici geologice, geomorfologice si geodinamice ale

litoralului romanesc al Marii Negre

Litoralul romanesc al Marii Negre se desfasoara intre bratul Musura din delta
secundara a Chiliei, in nord, pana la Vama Veche, in sud, pe o lungime de aproximativ
245 Km.
Din punct de vedere morfologic, zona de studiu include faleza activa si inactiva,
plajele, complexul lagunar Razim si Siutghiol, limanurile, delta maritima, precum si
plaja submersa si versantul litoral sau, in fata deltei, frontul deltei si prodelta.
Din punct de vedere geologic si structural, apartine urmatoarelor unitati:
- Dobrogea de Nord - Orogenul nord-dobrogean si Depresiunea Predobrogeana
sau Platforma Scitic; limita dintre cele doua unitati structurale este data de o falia
Sfantu Gheorghe
- Masivul central dobrogean;
- Platforma sud-dobrogeana.
In alcatuirea litoralului dintre Sulina si Gura Buhazului intra depozite exclusiv
holocene (Panin, 1974).
Depozitele mai vechi ce afloreaza pe teritoriul Dobrogei, nu se regasesc la zi in
zona litorala, decat la sud de Histria, mai ales in sectorul sau sudic, intre Cap Midia si
Vama Veche, chiar in zona litorala sau in imediata apropiere, avand o distributie
discontinua si limitata.
Sisturile verzi de varsta precambriana afloreaza in faleza lacului Tasaul si la Capul
Midia. Jurasicul superior afloreaza la sud de Capul Midia si si in malul lacului Siutghiol
unde mai apar si depozite cretacice (Chiriac, 1960). Cu exceptia depozitelor de varsta
cuaternara, cele mai raspandite depozite ce afloreaza in tarmul situat la sud de Capul
Midia sunt cele sarmatiene, alcatuind baza falezei marine. Depozitele atribuite
Pleistocenului inferior sunt constituite din argile verzi, albicioase sau roscate, cu
1
concretiuni de gips (Ana Conea, 1970). Depozitele groase de loess in care este taiata
faleza marina din sectorul sudic, sunt atribuite Pleistocenului mediu si superior. Ana
Conea a identificat in cadrul acestora 7 grupuri de soluri fosile.
Litoralul romanesc al Marii Negre este divizat, in functie de caracteristicile
geologice si geomorfologice in doua sectoare distincte (Geografia Romaniei, vol V):
- sectorul nordic, cu un tarm jos,deltaic, lagunar, de acumulare intre gura Musura
si Capul Midia;
- sectorul sudic, situat la sud de Capul Midia pana la Vama Veche, cu un tarm
inalt, cu faleza.
Gr. Posea ( 2002) delimiteaza trei sectoare litoral, tinand seama de tipul principal
de tarm, cu faleza activa ori inactiva ori fara faleza, cu cordoane si plaje:
- sectorul deltaic, acumulare intre gura Musura si portita Periteasca;
- sectorul lagunar, intre Periteasca si Cap Singol;
- cu faleza, intre Cap Singol si Vama Veche.
In 2010, Caraivan evidentiaza existenta a trei sectoare distincte in urma analizei
sedimentologice si geomorfologice a tarmului romanesc al Marii Negre:
- sectorul Sulina – Capul Midia, tarm jos, acumulativ si instabil; se caracterizeaza
prin plaje bariera simple sau complexe, joase, formate din sedimente nisipoase
terigene, preponderent de provenienta dunareana;
- sectorul Cap Midia – Cap Singol, considerat de tranzitie de catre autor, unde
apar corpuri acumulative nisipoase mari, extinse intre promontorii cu faleza activa
separata de mare printr-un cordon litoral (cordonul Mamaia)
- sectorul Cap Singol Vama Veche, cu faleza activa, prodominant calcaroasa
(calcare sarmatiene) sau in loess, supusa abraziunii marine, intrerupta in dreptul
limanelor de cordoane litorale.
In cadrul acestor sectoare se disting subsectoare, precum si tipuri si subtipuri de
tarm, impuse de constitutia litologica, precum si de raportul dintre procesele de

2
eroziune, transport si acumulare, cea mai mare varietate intalnindu-se in sectorul
nordic, deltaic.

Litoralul deltaic
Litoralul deltaic se extinde intre gura Musura si Periteasca, cuprinzand grindurile
Letea Caraorman Cap Dunavat si frontul deltaic. Este un tarm jos, cu cordoane si
plaje, reprezentand singurul sector de tarm ce avanseaza in mare, in sudul gurilor
fluviatile, prezentand si subsectoare de stagnare ori retragere (fig. 1).

Fig. 1. Evolutia liniei de tarm a Marii Negre intre G. Musura si Cap Midia intre 1962-1985 (Gastescu, Driga, 2000).

Se constata predominarea proceselor de retragere a tarmului deltaic pe 55,6%, in


comparatie cu ponderea sectorului de progradare de 29,6% sau a celor stabile de

3
14,8%. Ratele istorice ale acumularii, respectiv eroziunii sunt exemplificate in figura 2
pentru sectoarele Sulina-Sf. Gheorghe si Ciotic-Cap Midia.
Sectoarele de progradare corespund fie bratelor Dunarii care au dezvoltat delte
secundare (Chilia si Sfantu Gheorghe), fie sectoarelor localizate în directia de
deplasare a transportului sedimentelor in lungul tarmului (Sulina, Sacalin)
(Vespremeanu-Stroe ,2007).
Subsectorul golfului Musura, situat intre bratele Musura si Sulina, reprezinta cel
mai nordic sector al tarmului romanesc. Se caracterizeaza printr-un tarm jos, mlastinos
si inregistreaza cele mai mari rate de inaintare a liniei de tarm in larg, cu un maxim in
proximitatea gurii bratului Musura - 10-12 m/an (Vespremeanu - Stroe, 2007).
Subsectorul Sulina, cuprins intre digurile bratului Sulina, la nord, si aproximativ
plaja orasului, la sud, e o lungime de aproximativ 4 km, a evoluat sub influenta
proceselor acumulative pana la momentul construirii digului din 1981. Ulterior acestui
moment, compartimentul jeteuri Sulina – Dig Sulina intra intr-o evolutie lenta. Din
punct de vedere morfologic se remarca aparitia si juxtapunerea conurilor de acumulare
pe latura sudica a jeteurilor.
Sectorul Imputita-Casla Vadanei, cuprins intre plaja orasului Sulina la nord si
Casla Vadanei la sud; cu o lungime de cca. 15 Km. In acest sector se inregistreaza
procese de eroziune foarte active. In intervalul 1962-1979 s-au inregistrat cele mai
mari rate de retragere, cu un maxim de -23.8 m/an la Canalul Sonda, ulterior ratele de
retragere cunosc o moderare (Vespremeanu-Stroe, 2007). Bariera deltaica este ingusta,
sparta in multe locuri de mare.
Subsectorul Casla Vadanei-Sf. Gheorghe, este cuprins intre Casla Vadanei la
nord si gura bratului Sf. Gheorghe la sud, se caracterizeaza printr-o evolutie complexa
si diferentiata in timp si spatiu. Plaja este o plaja bariera complexa ce face parte din
corpul de acumulare Saraturile. Procesele de acumulare/eroziune se desfasoara
alternant, materializandu-se in perioada 1985-1991prin instalarea unui cordon de dune

4
la nivelului tarmului emers, indepartat ulterior treptat prin procese de eroziune ce au
culminat cu furtuna din ianuarie 1998. in prezent, peisajul este dominat de dune si
conuri de rever de mari dimensiuni.
Subsectorul deltei secundare a bratului Sf. Gheorghe, se caracterizeaza printr-un
tarm mlastinos, foarte mobil, cu ritmuri mari de inaintare a tarmului in dreptul gurilor
de varsare de 20-25 m/an pana la inchiderea lor de catre insula Sacalin. Intre acestea
ritmurile de inaintare au valori de 5-8 m/an
Subsectorul insula bariera Sahalin, situat la S de varsarea bratului Sf. Gheorghe.
Reprezinta un cordon litoral format din dezvoltarea barei laterale a bratului Sf.
Gheorghe.Insula a aparut in 1897, construita din aluviunile aduse pe bratele deltei
secundare Sf. Gheorghe si ale bratului Sf. Gheorghe.
Subsectorul Ciotic-Perisor este un sector de intensa eroziune, ce a inregistrat
retrageri considerabile a liniei tarmului in ultimele decenii, procesele moderandu-se in
intervalul 1979-2000. Rata medie de retragere pentru perioada 1962-1981 fiind de 7.3
m/an. Cele mai mari rate de eroziune din cadrul intregului sector deltaic s-au
inregistrat intre Zatonul Mic si Zatonul Mare, depasind 20 m/an.
Subsectorul Perisor-Periteasca, corespunde cu formatiunea de acumulare Perisor.
Este un tarm de acumulare. Lungimea sectorului este de cca. 10 km. Plaja este de tip
plaja bariera complexa, observandu-se mai multe seturi de cordoane litorale juxtapuse.

Litoralul lagunar
Litoralul lagunar se caracterizeaza printr-un tarm jos, rectiliniu, cu cordoane
litorale, extins intre Periteasca si Cap Singol.
Subsectorul Periteasca-Gura Portitei, este reprezentat printr-o plaja sub forma
unui cordon ce este supusa actiunii continui de eroziune a valurilor.

5
Subsectorul Gura Portitei – Chituc este reprezentat printr-un tarm de periboine
si portite, compus dintr-o bariera lagunara ingusta, ce se retrage in detrimentul lagunei.
Linia tarmului prezinta rate de retragere de 3-5 m/an.
Subsectorul grindului Chituc corespunde formatiunii de acumulare Chituc, cu
dune, in crestere usoara catre sud.
Subsectorul Cap Midia – Cap Singol cu caracter de tranzitie intre sectorul nordic
cu plaje si cel sudic cu faleze, cu corpuri acumulative nisipoase mari, extinse intre
promontorii cu faleza activa, afectate de abraziune si procese gravitationale. Sunt
prezente faleze inactive situate in spatele unor corpuri acumulative mari si plajele
bariere complexe intre Cap Midia si Cap Ivan, Intre Cap Ivan si capul Clisargic,
precum si cordonul litoral extins intre Capul Clisargic si capul Singol. Corpurile
acumulative ce leaga promontoriile sunt formate dintr-o succesiune de 2-3-4 cordoane
de nisip fin. Evolutia tarmului in zona cap Midia este redata in tabelul 1, din analiza .

Fig. 2. Ratele istorice ale proceselor de acumulare-eroziune din perioada 1989 – 2006 aferente sectoarelor Sulina – Sf.
Gheorghe – dreapta si Ciotic – Capul Midia – stanga (Master Plan "Protectia si reabilitarea zonei costiere",
Halcrow)

6
Fig. 3. Procesele de coasta si transportul de sedimente pentru sectorul nordic – dreapta si sudic – stanga (Master Plan "Protectia si reabilitarea zonei costiere",
Halcrow)

7
se observa dominanta proceselor acumulative, indeosebi pentru perioada 1980-1989.
Tabel 1. Evolutia sectorului de ţărm Capul Midia în perioada 1883-2002 (Constantinescu, 2004)

Interval de timp 1924-1960 1960-1970 1970-1980 1980-1989 1989-2002


Ritmuri medii,
-0,1 0,2 4,0 6,5 2,8
m/an

Litoralul sudic - cu faleza

Se extinde intre Capul Singol, situat la sud de plaja Mamaia, si Vama Veche, cu o
orientare generala nord-sud, cu faleze active taiate in calcare sarmatice si loess, cu plaje
inguste la baza acestora (Costinesti), ori fara faleza, cu limane (Agigea, Techirghiol,
Tatlageac, Mangalia) sau cu mici lagune asanate (Comorova, Hergheliei), cu cordoane
si plaje.
Portiunile active ale falezei se intalnesc de-a lungul unor subsectoare (Caraivan,
2010) :
 Cap Singol – Cap Constanta (plaja Tataia) – faleza creste in inaltime de la
nord spre sud, unde atinge cca 30 m in dreptul Spitalului Militar.
 Constanta Sud – Agigea, afectata de vaste lucrari de excavatii si terasari;
pana la marginea de nord a lacului Agigea prezinta inaltimi de 10-12 m,
scazazand apoi la numai 5 m; in jumatatea sa inferioara este constituita din
depozite sarmatiene.
 Cap Agigea – Eforie Nord (Belona) prezinta o faleza inalta de 10-14 m,
constituita din calcare sarmatiene in baza, peste care se succed argile rosii
cu gipsuri si depozite loessoide; rata de retragere este estimata pentru
perioada 1971-1979 la 5m.
 Capul Turcului – Cap Tuzla – unde faleza este afectata de procese de
alunecare.

8
 Cap Tuzla- Vama Veche, cu exceptia tarmurilor acumulative ce bareaza
limanele Costinesti, Tatlageacul Mare si Mangalia, precum si mlatinile
Comorova si Hergheliei.
Profilul litologic al falezei in sectorul litoral sudic este unul mixt:
- in partea inferioara se regasesc formatiuni precuaternare, precum sisturi
verzi, dolomite jurasice, calcare, argile si nisipuri sarmatiene; eroziunea
acestora este una mai lenta, rezultand nisipul si pietrisul, integrate
circulatiei litorale;
- depozitele cuaternare, precum argile si depozite loessoide, sunt depozite
friabile, furnizand cantitati importante de material detritic circulatiei
litorale; din punct de vedere textural, depozitele loessoide apartin
categoriilor: silt, silt argilos, silt nisipos.

Litoralul Sudic – tarmuri acumulative


In sectorul dintre Cap Singol si Vama Veche se deosebesc din punct de vedere
morfogenetic mai multe tipuri de plaje:
 Plajele de sub faleza activa - alcatuite din nisip si pietris calcaros si
fragmente cochilifere; daca la nord de Capul Constanta textura
sedimentelor de plaja este mai fina, fractiunea terigena mai abundenta, la
sud, sedimentele de plaja se caracterizeaza prin dominanta particulelor de
cochilii si de calcare.
 Plajele bariere, reprezentate prin cordoanele litorale ce bareaza lacurile
Agigea, Techirghiol, Costinesti, Tatlageac, Mangalia

Surse de sedimente
Sedimentele plajelor din sectorul deltaic sunt reprezentate, in principal, de aluviuni
aduse de Dunare in zona litorala si redistribuite de valuri si de curentul longitudinal de

9
tarm. Majoritatea sedimentelor sunt de provenienta terigena si consta in principal din
particule de cuart, mice, feldspati si contributii secundare de minerale grele (granati-
amfiboli-piroxeni-minerale opace-staurolit). Sursa terigena caracterizeaza sedimentele
litorale atat ale sectorului deltaic, cat si lagunar. Contributia acesteia la sedimentele
zona plajei Mamaia diminuandu-se considerabil. Sursa organogena in sectorul litoral
deltaic si lagunar provine indeosebi din cochiliile de Mya arenaria, Corbula si Cardium.
La sud de Capul Singol, sursa terigena danubiana nu atinge tarmul decat intr-o
masura nesemnificativa. In acest sector, materialul terigen are intr-o oarecare masura
un caracter relict, fiind reprezentat de aluviunie raurilor, prin a caror barare s-au
format limanele actuale. In acest sector sudic, sursa organogena este foarte
importanta, reprezentata prim material cochilifer oferit de moluste actuale, precum
Mya, Mytilus, sau relicte (Donax, Nassarius, Chione).
Alte surse sedimentare sunt cele reziduala ori antropogena, cea din urma constand
in materialul adus in circuitul litoral pentru diversele amenajari hidrotehnice. Sursa
reziduala o reprezinta rocile erodate din faleza si fundul marii, furnizand elemente de
pietris, nisip, particule de cuart, minerale grele (granat, staurolit).
In functie de dominanta unei componente, se pot individualiza:
- sedimente organogen- terigene, cu subtipul terigen-organogen, specifice
pentru sectorul lagunar;
- sedimen
- te rezidual-organogene, cu subtipul organogen-reziduale caracteristice
sectorului sudic.

10
Rate multianuale de eroziune
Ratele multianuale de eroziune aferente sectoarelor deltaic si lagunar ale
litoralului sunt prezentate rezumativ in tabelul 2, iar cele ale sectorului sudic in tabelul
3, sursa acestora constituind-o studiul realizat de Halcrow in 2011 pentru
Administratia Bazinala de Apa Dobrogea-Litoral - Master Planul "Protectia si
reabilitarea zonei costiere
Tabel 2

11
Tabel 3

Spre deosebire de sectoarele deltaic si lagunar, sectorul sudic prezinta mai multe
puncte critice de eroziune, unde majoritatea aliniamentului este in prezent aparata
artificial. Multe din aceste elemente de protectie sunt in stare precara, iar plajele se
erodeaza in prezent
Printre cauzele ce au condus la intensificarea proceselui de eroziune enumeram:
– reducerea cantitatilor de aluviuni transportate de Dunare, fenomen pus pe
seama amenajarilor hidrotehnice din bazinul Dunarii, indeosebi de pe teritoriul
Romaniei;
– interventiile antropice din zona litoralului, care au contribuit la redistribuirea
aluviunilor (extinderea in interiorul mării, cu circa 9 km, a jetelelor de la braţul Sulina
care blocheaza impingerea spre sud a aluviunilor aduse de bratul Chilia si indepartarea
de tarm a aluviunilor transportate pe bratul Sulina astfel incat acestea nu mai sunt

12
prinse de circulatia litorala pentru a alimenta cu nisip plajele de la sud de gurile Sulina
si Sf. Gheorghe;
– lucrarile de extindere si modernizare a porturilor din zonele Midia, Navodari si
Constanta, cu diguri care patrund adanc în mare, ce intervin si modifica circulatiei
curentilor litorali.

Bibliografie:

• Caraivan, G., 2010. Studiul sedimentologic al depozitelor de plaja si de pe selful intern


romanesc al Marii Negre intre Portita si Tuzla, Ed. Ex Ponto, Constanta, 171 p.
• Chiriac, M., 1960. Nota asupra depozitelor sarmatiene din Dobrogea, Com. Acad.
R.P.R., 7X
• Conea, Ana, 1970. Formatiuni cuaternare din Dobrogea, Edit. Acad. Rom.,
Bucuresti
• Constantinescu, St., 2004. The evolution of Cape Midia's shore sector in the period
1883-2002, Revista de Geomorfologie, Nr. 6, 103‐108.
• Panin, N., 1974. Determinarea varstei depozitelor de pe platforma continentala a Marii
Negre si din Delta Dunarii prin metoda radiocarbonului, Arhiva IRCM Constanta
• Posea, Gr., 2002. Geomorfologia Romaniei, Ed. Fundatiei „Romania de Maine”,
Bucuresti
• Vespremeanu-Stroe, A., 2007. Tarmul Deltei Dunarii. Studiu de geomorfologie, Edit.
Universitara, Bucuresti, 226 p
• ***, 2005. Geografia Romaniei. Vol V., Edit. Acad. Rom., Bucuresti
• ***, 2011. Master Planul "Protectia si reabilitarea zonei costiere

13