METODOLOGIE PRIVIND ELABORAREA ŞI CONŢINUTUL

CADRU AL DOCUMENTAŢIILOR DE AMENAJARE A

TERITORIULUI PENTRU ZONELE COSTIERE;
PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL – ZONA
COSTIERĂ A MĂRII NEGRE

Faza II: METODOLOGIA DE ELABORARE ŞI CONŢINUTUL CADRU

AL DOCUMENTAŢIILOR DE AMENAJAREA TERITORIULUI
PENTRU ZONA COSTIERĂ A MĂRII NEGRE ŞI CONSULTARE
- REDACTAREA FINALĂ-

Contract nr. 394/2009

BENEFICIAR: MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI LOCUINŢEI

Director general: Anca Ileana GINAVAR
Responsabil temă: Andreia ALEXANDRESCU

ELABORATORI:

INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE - DEZVOLTARE PENTRU URBANISM

ŞI AMENAJAREA TERITORIULUI URBANPROIECT – COORDONATOR

DIRECTOR GENERAL: Arh. Ion PELEANU

DIRECTOR ŞTIINŢIFIC: Arh. Doina BUBULETE
ŞEF PROIECT: Arh. Adriana VARTANOFF

INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE – DEZVOLTARE PENTRU GEOLOGIE

ŞI GEOECOLOGIE MARINĂ – GEOECOMAR – ASOCIAT

ARNAIZ CONSULTORES
COLECTIV DE ELABORARE - URBANPROIECT

Arh. Adriana VARTANOFF

Arh. Ion PELEANU
Arh. Lidia FLORESCU
Fizic. Oana POPESCU
Ec. Monica TACHE
Soc. Alina CHICOŞ
Ing. Elena STANCU
Ing. Amelia CAZACU
Dr. ecol. Alexandru PETRIŞOR
Geograf Cornelia TUDOSE
Urb. Dora MORCOV
Tehn. Bucur PÎSLARU
Ancuţa GHEOLDEA
FAZA II – ”METODOLOGIA DE ELABORARE ŞI CONŢINUTUL CADRU AL DOCUMENTAŢIILOR
DE AMENAJAREA TERITORIULUI PENTRU ZONA COSTIERĂ A MĂRII NEGRE” ŞI
CONSULTARE - REDACTAREA FINALĂ

CUPRINS

● NECESITATEA ELABORĂRII LUCRĂRII

● METODOLOGIE DE ELABORARE ŞI CONŢINUT CADRU

Cap. I. Domeniul de activitate şi documentaţii de amenajare a teritoriului în
zona costieră
Cap. II. Iniţierea şi finanţarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului în ZC
Cap. III. Procedura de elaborare a documentaţiilor de amenajare a teritoriului în
ZC
Cap. IV. Avizarea, redactarea finală şi aprobarea documentaţiilor de amenajare a
teritoriului în ZC
Participarea publicului la desfăşurarea activităţii de elaborare
Cap. V.
a documentaţiilor de amenajare a teritoriului în ZC
Cap. VI. Însuşirea şi urmărirea aplicării documentaţiilor de amenajare a
teritoriului în ZC
Cap. VII. Proceduri de modificare şi/sau actualizare a documentaţiilor de
amenajare a teritoriului în ZC
Cap. VIII. Relaţia cu documentaţiile de urbanism
Cap. IX. Conţinutul cadru al documentaţiei de tip PATZIJ pentru ZC

● ANEXE
Anexa 1. Lista documentelor europene cu impact pentru Amenajarea Teritoriului
în ZC; sinteza cercetării documentare
Anexa 2. Schema componentelor spaţiale (terestre şi maritime) şi a aspectelor
vizate de PATZIJ-ZC
Anexa 3. Indicatori specifici de analiză şi evaluare
Anexa 4. Bilanţ teritorial
Anexa 5. Culori şi semne convenţionale
Anexa 6. Competenţe de avizare/aprobare
Anexa 7. Lista instituţiilor emitente de avize/acorduri
Anexa 8. Lista principalelor acte normative în vigoare în domeniul Amenajării
Teritoriului în ZC
Anexa 9. Schema etapelor de realizare şi a conţinutului cadru
Anexa 10. Glosar de termeni din legislaţia românească
● NECESITATEA ELABORĂRII LUCRĂRII

Coastele reprezintă un patrimoniu natural unic ce deţine resurse ecologice, culturale şi economice de
neînlocuit. Aceste teritorii sunt un mediu complex şi fragil, funcţionează ca un coridor protectiv al apei,
pe de o parte şi al uscatului, pe de altă parte, concentrând însă şi mari presiuni antropice. Zonele
costiere pot fi văzute ca un set dinamic, imprevizibil şi interdependent de subsisteme, în care
interacţiunile uscat – mare stau la originea unor medii naturale foarte specifice cum sunt estuarele,
deltele, zonele umede, etc.

Zonele de costă nu au o definiţie rigidă, iar stabilirea limitelor lor variază în funcţie de considerente
administrative, naturale şi de scop al delimitării. Principalele componente ale sistemelor costiere, ale
proceselor naturale şi ale activităţilor umane interacţionează în acest spaţiu într-o manieră complexă
(Ledoux şi Turner 2002; Sarda 2005; Jickells 2005; Nicholls 2004).

Gospodărirea zonelor de coastă presupune luarea în consideraţie a unei multitudini de variabile incerte
legate de parametrii socio-economici şi de factori de mediu (schimbări geomorfologice, procese
ecologice, schimbări climatice, etc.).

Natura dinamică a zonelor costiere a fost mult timp ignorată, prevalând abordările sectoriale.
Termenul de “management costier” a intrat în limbajul comun după apariţia şi implementarea United
States Coastal Zone Management Act, din 1972. În acest document se afirmă că simpla juxtapunere a
abordărilor sectoriale nu este în măsură să garanteze utilizarea durabilă a resurselor naturale. Pentru
zonele de costă se impune utilizarea unui tip de management ce implică un sistem de relaţii între actorii
care operează direct sau indirect în zonele costiere (management integrat).

Managementul integrat al zonelor costiere (termenul utilizat în legislaţia românească este “gospodărire
integrată a zonei costiere - GIZC”) rămâne, după mai mult de 30 de ani de istorie, ca modalitatea cea
mai potrivită de a aborda problemele curente şi de largă perspectivă ale zonelor în discuţie (e.g.
Intergovernmental Panel on Climate Change, 1996; European Commission, 1999).

GIZC este un “proces de guvernanţă şi constă în cadrul legal şi instituţional necesar pentru a garanta
că diversele planuri de dezvoltare sunt integrate cu obiectivele vizând protejarea mediului şi sunt
obţinute prin participarea tuturor celor afectaţi” (Post şi Ludin, 1996).
Experienţa internaţională certifică faptul că beneficiile unei abordări simultane a aspectelor sectoriale
sunt mai mari decât implementarea de planuri de dezvoltare orientate sectorial (Pernetta and Elder,
1993; Scialabba, 1998).

GIZC nu este destinată să înlocuiască planurile de management specializat sectorial ci, mai degrabă, să
le armonizeze şi să le facă complementare (Cicin-Sain and Knecht, 1998).
Una din dimensiunile esenţiale ale GIZC este integrarea în politicile existente, în special în
politicile publice de amenajare a teritoriului şi urbanism.
1
Amenajarea teritoriului, care prin caracterul său integrator vizează o perspectivă strategică şi
formulează obiective ce urmăresc progresul/dezvoltarea regiunii în acord cu resursele disponibile, în
scopul diminuării factorilor restrictivi şi maximizării atuurilor, urmărind principiul dezvoltării
durabile, poate şi trebuie să fie o componentă esenţială în gestionarea zonelor costiere.
În România, zona de coastă a fost abordată în planurile teritoriale (de amenajare a teritoriului şi
urbanism) în acelaşi mod ca oricare teritoriu - de câmpie sau montan - analizele şi propunerile de
dezvoltare limitându-se la zona terestră şi ignorând, mai mult sau mai puţin, spaţiul marin adiacent şi
complexitatea mediului costier.

Mai mult decât în alte tipuri de teritorii, planificarea teritorială pentru zona costieră trebuie să devină o
modalitate de a promova sinergii şi de a facilita coexistenţa simultană a diferitelor utilizări, de a
propune rezolvarea/atenuarea conflictelor la scară regională. Trebuie cântărite cu atenţie diferitele
opţiuni, pornind de la adevărul că utilizarea uscatului are impact asupra mării şi viceversa. Trebuie avut
în vedere şi faptul că este necesară păstrarea de spaţii pentru posibile schimbări în timp, în ceea ce
priveşte funcţiuni şi utilizări.

În acest moment se poate afirma că, în ceea ce priveşte zona costieră, există o legislaţie şi politici
sectoriale insuficient coordonate, care adesea nu au în vedere interesele pe termen lung al unui
management durabil al acestei zone.

Legea 280/2003 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 202/2002 privind
gospodărirea integrată a zonei costiere împuterniceşte Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile să
aplice şi să coordoneze aplicarea sa de către ministerele şi instituţiile cu responsabilităţi în domeniu.
Unele din cele mai importante cerinţe generate de lege - cum sunt Strategia Zonei Costiere, Planurile
sectoriale (la nivel de ministere), delimitarea Zonelor Funcţionale şi Inventarul componentelor de
mediu ale Zonei Costiere - nu sunt aprobate.

Presiunea asupra litoralului a generat şi generează în continuare acte şi decizii ale autorităţilor centrale
şi, în mod deosebit, ale autorităţilor locale, ale intreprinzătorilor şi locuitorilor din zonă contrare
prevederilor legislaţiei în vigoare.

Lucrarea îşi propune să sprijine, prin mijloacele specifice amenajării teritoriului, elaborarea în viitor a
unei viziuni de dezvoltare a zonei costiere pentru un orizont de timp de 10 ani şi acceptarea cît mai
largă a acesteia, printr-un proces de consultare cu un evantai amplu de instituţii centrale şi locale,
organizaţii non-guvernamentale şi comunităţi locale.

Metodologia are ca obiectiv de bază formularea unui cadru unitar pentru elaborarea
documentaţiilor de amenajare a teritoriului zonal interjudeţean din zona costieră, cu
aplicabilitate şi pentru planurile de amenajare a teritoriului zonal de tip interorăşenesc,
intercomunal, (inclusiv cazurile speciale metropolitan, periurban). Totodată, aspectele specifice
dezvoltate în metodologie pot fi avute în vedere la actualizarea planurilor de amenajarea a teritoriului
judeţean pentru judeţele Constanţa şi Tulcea şi în elaborarea panului de amenajare a teritoriului zonal
regional pentru Regiunea 2 Sud-Est. Metodologia are la bază o extinsă cercetare documentară ce
vizează aspecte teoretice dar şi experienţa unor state vest-europene în domeniul planificării teritoriale
în zonele costiere ( sinteza acestei documentări este prezentată în Anexa 1)

Pe baza Metodologiei aprobate se va elabora Planul de amenajare a teritoriului zonal – Zona Costieră
a Mării Negre, ce face de asemenea obiectul acestui contract.
2
Planul de amenajare a teritoriului zonal (PATZ) – Zona Costieră a Mării Negre va identifica
disfuncţionalităţile, conflictele şi incompatibilităţile teritoriale din zona litorală pe baza unei analize
complexe ce va avea în vedere, pentru prima dată, după ştiinţa noastră, resursele, procesele şi
activităţile ce au loc în spaţiul maritim din apropierea coastei.

Planul va defini relaţiile între localităţile din acest teritoriu în contextul dezvoltării durabile, va
identifica oportunităţile de dezvoltare durabilă în această unitate teritorială specifică, cu accent pe
valorificarea potenţialului endogen şi protejarea mediului.

Planul va fi insoţit de documentaţii pentru obţinerea avizelor/acordurilor.

Planul trebuie să fie însoţit de procedura de evaluarea a impactului asupra mediului, in conformitate cu
HG nr. 1076 din 8 iulie 2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri
si programe.

3
● METODOLOGIE DE ELABORARE ŞI CONŢINUT CADRU

Preambul
(1) Prezentul document formulează metodologia de elaborare şi conţinutul cadru al documentaţiilor de
amenajare a teritoriului pentru zona costieră a României, în conformitate cu prevederile Legii nr.
350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, inclusiv modificările şi completările ulterioare. În
cuprinsul prezentei reglementări, Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul se
va denumi Legea.
(2) Conform Legii, documentaţiile de amenajare a teritoriului cuprind propuneri cu caracter director
stabilind, printr-un demers strategic, direcţiile principale de dezvoltare a unui teritoriu, la nivel
naţional, zonal sau judeţean.
(3) Planul de amenajare a teritoriului pentru zona costieră a României este un plan de amenajare a
teritoriului zonal interjudeţean.
(4) Planul de amenajare a teritoriului zonal interjudeţean pentru zona costieră a României, denumit în
continuare PATZIJ - ZC, are caracter director şi reprezintă cadrul de elaborare a unor prevederi de
organizare şi dezvoltare spaţială, precum şi de soluţionare a unor probleme specifice, în corelare cu
legislaţia existentă privind gospodărirea integrată a zonei costiere.

Capitolul I. Domeniul de activitate şi documentaţiile de amenajare a teritoriului în zona costieră

Art. 1. Domeniul de activitate
(1). În conformitate cu prevederile Legii, coroborate cu cele ale Legii nr. 280/2003 pentru aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 202/2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere,
amenajarea teritoriului are un rol important în gestionarea zonei costiere (denumită în continuare ZC),
prin stabilirea unui cadru strategic ce cuprinde obiective şi măsuri de dezvoltare în acest tip specific de
teritoriu. Spre deosebire de alte tipuri de teritorii, zona costieră trebuie să aibă în vedere structura şi
dinamica relaţiilor dintre spaţiul terestru şi cel marin. Schema componentelor spaţiale (terestre şi
marine) este prezentată în Anexa 2.
(2). Amenajarea teritoriului în ZC urmăreşte păstrarea unui echilibru prudent între dezvoltare şi
protejare, prin intervenţii care sprijină dezvoltarea economică şi socială concomitent cu protejarea
naturii, a zonelor cu diversitate biologică, a peisajului şi a patrimoniului cultural, ca şi asigurarea
accesului şi deplasării libere a publicului la mare şi de-a lungul coastei.
(3). Amenajarea teritoriului în ZC se realizează prin planuri de amenajare a teritoriului zonal ce au ca
scop coordonarea strategiilor de dezvoltare sectoriale, pentru rezolvarea conflictelor existente şi
previzibile ce decurg din coexistenta funcţiunilor multiple şi a diferiţilor utilizatori din ZC.
(4). Delimitarea ZC a României din perspectiva planului de amenajare a teritoriului (art. 9 alin. (7) din
Legea nr. 280/2003) ia în considerare relaţiile spaţiale existente din teritoriul vizat.
Criteriile de delimitare a zonei costiere sunt: naturale (geografice) care au în vedere unităţile de mediu
specifice (delta, lacurile lagunare), spaţiul terestru şi maritim în care se manifestă influenţele reciproce;
social – economice şi funcţionale care includ activităţi economice, resurse, aglomeraţii urbane şi zonele
lor de influenţă, navetism, zone funcţionale etc.; teritorial-administrative care intervin în final, prin
ajustarea limitelor ce rezultă conform criteriilor anterioare.

4
În cadrul zonei costiere se poate realiza o subzonare tipologică şi funcţională în Unităţi Teritoriale
Specifice în funcţie de caracteristicile geografice, dezvoltarea istorică, principalele reţele de transport şi
de distribuţia resurselor naturale care conduc la răspândirea neuniformă a populaţiei şi activităţilor
economice.
Art. 2. Categorii de documentaţii
Planurile de amenajare zonale din ZC constau în: PATZIJ – ZC care cuprinde zona costieră a judeţelor
Constanţa şi Tulcea, inclusiv Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (aflată pe Lista Patrimoniului Mondial
UNESCO); PATZIO şi PATZIC care cuprind teritorii interorăşeneşti sau intercomunale (inclusiv
metropolitane sau periurbane) din ZC.

Capitolul II. Iniţierea şi finanţarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului în ZC

Art. 3. Iniţierea documentaţiilor de amenajare a teritoriului pentru ZC
(1). Conform Legii, iniţiativa elaborări documentaţiilor de amenajare a teritoriului aparţine
colectivităţilor locale, prin autorităţile deliberative şi executive, Guvernului, precum şi persoanelor
fizice şi juridice interesate în amenajarea teritoriului.
(2). PATZ – ZC poate fi iniţiat de către autoritatea administraţiei publice centrale pentru amenajarea
teritoriului şi urbanism sau de alte organisme centrale şi teritoriale (consilii judeţene, autorităţi ale
administraţiei publice locale) interesate.
(3). În conformitate cu art. 67. (3) din Legea nr. 280/2003 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 202/2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere, autoritatea publică centrală
pentru lucrări publice, transporturi şi locuinţe va asigura elaborarea planurilor de amenajare a
teritoriului (şi de urbanism), cu includerea prescripţiilor de gestiune a ZC.
Art. 4. Finanţarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului pentru ZC
(1). Documentaţiile de amenajare a teritoriului pentru zone cu monumente înscrise în Lista
Patrimoniului Mondial UNESCO –inclusiv PATZIJ - ZC – sunt de interes naţional şi regional şi se
finanţează de la bugetul de stat, prin bugetul ministerului de resort (Ministerul Dezvoltării Regionale şi
Turismului).
(2). Pentru activităţi comune de amenajare a teritoriului, în scopul realizării unor obiective de interes
general, consiliile judeţene se pot asocia pentru finanţarea elaborării de planuri.

Capitolul III. Procedura de elaborare a documentaţiilor de amenajare a teritoriului în ZC

Art. 5. Principalele etape ce trebuie parcurse în procesul de elaborare a documentaţiilor de amenajarea
teritoriului pentru ZC sunt:
(1). Etapa preliminară cuprinde:
a) Informarea publicului asupra iniţierii procesului de elaborare a planului de amenajare a teritoriului
pentru ZC. Iniţiatorul (beneficiarul) va utiliza mijloace de comunicare – anunţuri pe website, în presă,
la posturi de radio şi TV, etc. – pentru a face cunoscute scopul şi obiectivele documentaţiei.
b) Achiziţia serviciilor pentru elaborarea planului de amenajare a teritoriului pentru ZC. Iniţiatorul
(beneficiarul) va urma procedurile juridice pentru adjudecarea caietului de sarcini şi pentru contractarea
lucrării cu firma sau asocierea de firme declarate câştigătoare şi va contracta lucrarea, în conformitate
cu legislaţia în vigoare.

5
c) Elaborarea temei-program. Iniţiatorul (beneficiarul) întocmeşte tema-program inclusă în caietul de
sarcini. Ulterior iniţiatorul – singur sau împreună cu elaboratorul desemnat – detaliază tema-program.
Aceasta cuprinde enunţul scopului şi obiectivelor documentaţiei, perioada de execuţie, referinţe asupra
spaţiului geografic vizat, gradul de detaliere al analizelor şi măsurilor propuse (scara), studii de
fundamentare necesare, instituţii/organizaţii ce vor fi implicate şi rolul lor în procesul elaborării,
inclusiv pentru procedura de evaluare de mediu, eventual delimitarea zonei de studiu.
(2). Etapa de elaborare propriu-zisă constă în:
a) Delimitarea zonei de studiu, respectiv a unităţilor administrative incluse în zona costieră vizată de
iniţiatorul documentaţiei – dacă nu a fost specificată prin tema-program – şi marcarea pe baza
cartografică.
b) Documentare în scopul identificării aspectelor şi factorilor cheie ce se manifestă în ZC prin analiza
surselor recente disponibile (cercetări, studii, documentaţii, strategii sectoriale, programe şi planuri de
dezvoltare, rapoarte, date statistice, prognoze, etc.).
c) Documentare în scopul evaluării contextului exterior ZC (legislaţie naţională şi europeană, politici,
strategii, planuri naţionale/regionale, convenţii, acorduri internaţionale, etc.).
d) Elaborarea de studii de fundamentare. La solicitarea iniţiatorului (beneficiarului) sau a
elaboratorului, pentru aprofundarea unor aspecte insuficient documentate, se elaborează studii de
fundamentare. Studiile de fundamentare pot avea fie caracter analitic, fie caracter consultativ, fie
caracter prospectiv, sau combinaţii ale acestor caracteristici. Aceste studii pot fi realizate de către
instituţii specializate sau de către elaboratorii documentaţiei de amenajare a teritoriului. Lista studiilor
de fundamentare necesare se stabileşte în funcţie de natura, amploarea şi complexitatea zonei vizate .
e) Constituirea bazei de date şi cartografice spaţiale (terestră şi marină). Baza de date cuprinde
informaţii statistice gestionate prin sistemul statistic naţional şi internaţional, informaţii gestionate de
organisme centrale şi descentralizate ale statului şi de agenţi economici sau organizaţii
neguvernamentale şi se referă la:
date despre mediul terestru şi marin
date privind utilizarea resurselor naturale
date privind hazarde naturale şi tehnologice
date despre utilizarea terenurilor
date despre resursele umane
date despre activităţile economice
date despre patrimoniul construit terestru şi patrimoniul arheologic submers din zona costieră.
Prin grija iniţiatorului (beneficiarului), datele vor fi puse la dispoziţia elaboratorului de către gestionarii
acestora.
f) Analiza şi evaluarea situaţiei existente. Conţinutul-cadru al acestei etape este detaliat în Capitolul
IX.
Analiza şi evaluarea sunt orientate spre identificarea problemelor, conflictelor şi tendinţelor şi se vor
aborda următoarele aspecte:
1. Evidenţierea influenţelor/relaţiilor între sistemele naturale şi antropice în zona costieră:
influenţa modalităţilor de exploatare a resurselor asupra stării şi stocului de resurse naturale;
efecte posibile ale schimbărilor climatice;
hazarde şi riscuri naturale;
6
 efecte ale activităţilor socio-economice asupra resurselor naturale şi ecosistemelor;
procesele biologice şi funcţiunile hidrologice;
zone de mare valoare ecologică şi zone naturale vulnerabile.
2. Analiza contextului socio-economic şi a implicaţiilor spaţiale (terestre şi maritime):
structura activităţilor;
structura socio-demografică;
structura teritorială – reţeaua de localităţi, infrastructurile tehnice.
3. Analiza unor componente ale contextului exterior ZC.
Se recomandă ca analizele care se efectuează să aibă la bază setul de indicatori prezentaţi în Anexa 3.
g) Diagnostic: identificarea problemelor, conflictelor, opţiunilor şi priorităţilor. Conţinutul-cadru
al acestei etape este detaliat în Capitolul IX.
Diagnosticul integrează rezultatele fazei precedente. Problemele, conflictele, opţiunile şi priorităţile vor
fi abordate în termeni de etapizare (dacă sunt urgente sau nu) şi sub aspectul efectelor asupra valorilor
ecologice (reversibile sau ireversibile). Opţiunile se referă nu numai la dezvoltare ci şi la alte tipuri de
intervenţii – conservare, protejare, reabilitare etc.– şi pot fi evidenţiate prin scenarii. Priorităţile se
evidenţiază prin coroborarea problemelor şi conflictelor identificate şi prin confruntarea cu opţiunile
stabilite.
h) Strategia: viziune, obiective, măsuri. Conţinutul-cadru al acestei etape este detaliat în
Capitolul IX.
Strategia se formulează pe baza etapelor anterioare şi vizează atingerea nivelului dorit de dezvoltare a
zonei pe termen mediu şi lung.
Strategia cuprinde obiectivele strategice generale şi sectoriale clar definite, care constituie răspunsul
acţiunilor de amenajare a teritoriului la principalele probleme evidenţiate în diagnostic, precum şi la
oportunităţile de dezvoltare identificate. Pe baza acestora se formulează programul de măsuri
sectoriale, etapizate pe termen mediu şi lung.
În elaborarea acestei etape se include consultarea publică prin participarea la procesul de formulare a
strategiei a tuturor participanţilor la procesul de dezvoltare a zonei: comunităţi locale, utilizatorii de
resurse, organizaţii non-guvernamentale, administraţii centrale şi locale.
(3). Cele trei părţi – f), g) şi h)– pot fi constituite în volume separate şi cuprind piese scrise (memoriu)
şi piese desenate (planuri, cartograme, scheme).
(4). Pe parcursul elaborării documentaţiilor vor exista consultări între beneficiar şi elaborator.
(5). După elaborarea Strategiei, este necesară obţinerea de avize şi acorduri de la organisme centrale şi
locale. Schema etapelor de realizare şi a conţinutului cadru al PATZ – ZC este prezentată în Anexa 9.

Capitolul IV. Avizarea, redactarea finală şi aprobarea documentaţiilor de amenajare a

teritoriului în ZC
Art. 6. Avize/ acorduri necesare aprobării documentaţiilor de amenajare a teritoriului în ZC
(1) Avizarea/ aprobarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului în ZC se face de către autorităţi şi
organisme centrale şi locale interesate. Competenţele de avizare şi aprobare a documentaţiilor şi lista
acestor organisme sunt prezentate în Anexele 6 şi, respectiv, 7 .

7
(2) Documentaţiile pentru obţinerea de avize/ acorduri se înaintează prin grija beneficiarului, simulatan
către emitenţii de avize/ acorduri, cu excepţia autorităţii centrale cu responsabilităţi în domeniul
amenajării teritoriului.
(3) Autoritatea centrală cu responsabilităţi în domeniul amenajării teritoriului emite avizul final după
prezentarea avizelor/ acordurilor obţinute de celelalte organisme.
(4) Avizul de mediu se eliberează de către ministerul de resort pe baza Raportului de mediu ce rezultă
la finalizarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului.
(5) Emiterea avizului/ acordului trebuie să se încadreze în termenul de 30 zile de la data solicitării, fără
percepere de taxe, aşa cum prevede legea. Neemitarea avizului/ acordului în termenul de 30 zile se
consideră acord tacit.
Art. 7. Documentaţii necesare pentru obţinerea avizelor/ acordurilor
(1) Documentaţiile pentru obţinerea avizelor/ acordurilor se întocmesc de către elaborator, cu excepţia
Raportului de mediu. Raportul de mediu se întocmeşte de către firma/ persoana acreditată de către
ministerul de resort ca să desfăşoare procedura de evaluare a impactului asupra mediului.
(2) Documentaţiile pentru obţinerea acordului/ avizului sunt materiale de sinteză cuprinzând elemente
relevante pentru domeniul supus avizării, preluând părţi din fazele de analiză, disfuncţii, priorităţi şi,
integral, partea de strategie pentru domeniul respectiv.
(3) Ministerul cu responsabilităţi în coordonarea activităţii de amenajare a teritoriului va elibera avizul
pe baza documentaţiei prezentate integral.
(4) Condiţiile/ observaţiile prezentate în avizele/ acordurile emise vor fi introduse în documentaţie, în
urma analizării lor de către elaborator, în vederea finalizării şi adoptării planului.
Art. 8. Aprobarea documentaţiilor de amenajare a teritorului în ZC
(1) Aprobarea documentaţiilor se face potrivit competenţelor stabilite prin Anexa nr. 1 la Lege, adică
de către consiliile judeţene interesate (PATZR ŞI PATZ-IJ) şi de către consiliile locale (în cazul PATZ
interorăşeneşti, intercomunal, metropolitan, periurban).

Capitolul V. Participarea publicului la desfăşurarea activităţii de elaborare a documentaţiilor de

amenajare a teritoriului în ZC
Art. 9. Participarea publicului în procesul de elaborare a documentaţiei de amenajare a teritoriului
urmăreşte identificarea problemelor ce îl preocupă, modul în care aspiraţiile şi nevoile lui se regăsesc în
prevederile de dezvoltare propuse în strategie, precum şi informarea şi consultarea asupra aspectelor
ecologice ce au implicaţii pe termen lung şi au caracter supra-local. Participarea unui număr cât mai
mare de actori ajută la atingerea unui consens în ceea ce priveşte obiectivele şi măsurile propuse.
(1) Participarea publicului (agenţi economici, ONG-uri, locuitori, etc.) se realizează prin organizarea de
întâlniri între autorităţi, elaboratori şi actori locali şi prin chestionare, sondaje publice şi/sau anchete.
(2) Autorităţile locale au rolul de a asigura desfăşurarea procesului participativ, cu sprijinul
elaboratorului.
Art. 10. Informarea
(1) Autorităţile locale informează – prin anunţ public, articole în presă, afişe, pliante etc. – asupra
lansării procesului de elaborare a documentaţiei de amenajare a teritoriului.

8
(2) Autorităţile locale, împreună cu elaboratorul şi organisme centrale şi locale informează - prin
organizare de întâlniri publice – asupra problemelor identificate în zona costieră, punându-se accent pe
problemele de mediu.
(3) Autorităţile locale împreună cu elaboratul şi organisme centrale şi locale informează – prin
organizare de întâlniri publice – asupra prevederilor/ propunerilor de dezvoltare.
Art. 11. Consultarea
(1) Consultarea publicului este necesară în faza de formulare a viziunii.
(2) Autorităţile locale, împreună cu elaboratorul şi organismele centrale şi locale organizează dezbateri
publice şi anchete şi lansează chestionare.

Capitolul VI. Însuşirea şi urmărirea aplicării documentaţiilor de amenajare a teritoriului în ZC

Art. 12. Însuşirea documentaţiilor de amenajarea teritoriului în ZC
(1) Însuşirea documentaţiei de către beneficiar are loc odată cu aprobarea acesteia.
Art. 13. Urmărirea aplicării documentaţiilor de amenajarea teritoriului în ZC
(1) Urmărirea aplicării documentaţiilor de amenajarea teritoriului în ZC este sarcina beneficiarului, prin
departamentele de specialitate.
(2) Aplicarea documentaţiilor are în vedere în mod special implementarea programului de măsuri, parte
componentă a documentaţiilor. Cadrul instituţional de implementare este format din autorităţi publice
locale, organisme centrale şi teritoriale cărora le revine responsabilitatea aplicării prevederilor din
documentaţia aprobată.
(3) În scopul urmăririi modului de aplicare a documentaţiei se impune monitorizarea de către beneficiar
a tuturor intervenţiilor efectuate în acord cu programul de măsuri şi evaluarea periodică a efectelor
implementării acestora.

Capitolul VII. Proceduri de modificare şi/sau actualizare a documentaţiilor de amenajare a

teritoriului în ZC
Art. 14. Modificarea/ actualizarea documentaţiilor se face în cazurile în care:
a) expiră durata de valabilitate prevăzută de Lege sau cea stabilită prin hotărârea de aprobare, inclusiv
prelungirea duratei;
b) au apărut schimbări importante de natură socio-economică, noi elemente cu implicaţii asupra
obiectivelor planului în aplicare;
c) se produc modificări importante în cadrul legislativ şi de reglementare specific;
d) când administraţia publică centrală sau locală îşi modifică orientările politice strategice.

Capitolul VIII. Relaţia cu documentaţiile de urbanism

Art. 15. Corelarea între documentaţiile de amenajarea teritoriului şi cele de urbanism
(1) Prevederile din documentaţiile de amenajare a teritoriului din zona costieră, sunt obligatorii pentru
documentaţiile de urbanism, care le detaliază prin reglementări specifice.

9
(2) La elaborarea documentaţiilor de amenajarea teritoriului din zona costieră se va evalua
oportunitatea preluării din documentaţiile de urbanism aprobate şi în aplicare a prevederilor de
dezvoltare şi a celor privind folosinţa terenurilor.
(3) Reglementările privind patrimoniul cultural imobil, terestru şi submers incluse în documentaţiile de
urbanism rămân obligatorii.

Capitolul IX. Conţinutul – cadru al documentaţiei de tip PATZIJ pentru ZC

Art. 16. Structura PATZIJ - ZC
(1) PATZIJ – ZC este structurat în introducere şi trei părţi principale:
a) Partea I: Analiza şi evaluarea situaţiei existente. Conţinutul-cadru al Părţii I este prezentat
la Art. 18;
b) Partea a II-a: Diagnostic: identificarea problemelor, conflictelor, opţiunilor şi
priorităţilor. Conţinutul-cadru al Părţii a II-a este prezentat la Art. 20;
c) Partea a III-a: Strategia: viziune, obiective, măsuri. Conţinutul-cadru al Părţii a III-a este
prezentat la Art. 21.
(2) Analiza şi evaluarea situaţiei existente, diagnosticul şi strategia se elaborează pentru domeniile de
referinţă prezentate la art. 19.
(3) Documentaţia pentru obţinerea de avize şi acorduri în vederea adoptării PATZIJ este parte
componentă a documentaţiei, se elaborează de către coordonatorul elaborării planului şi se înaintează
organismelor vizate de către iniţiator.
(4) Obţinerea acordului de mediu intră în sarcina iniţiatorului, care trebuie să coordoneze procedura de
evaluare a impactului asupra mediului atunci când PATZIJ este finalizat, aşa cum prevăd
reglementările în domeniu.
Art. 17. Modul de prezentare
(1) PATZIJ – este constituit din piese scrise şi desenate.
(2) Piesele scrise şi desenate se structurează conform celor trei părţi principale ale PATZIJ.
(3) Piesele scrise se prezintă sub forma unor memorii, care pot fi grupate în volume separate.
(4) Memoriile se întocmesc pe capitole, subcapitole şi alineate, dispuse într-o succesiune logică, cu o
tratare explicită, concisă şi sugestivă.
(5) In cuprinsul memoriilor pot fi folosite cartograme, grafice şi scheme, care ilustrează starea,
evoluţiile şi tendinţele fenomenelor analizate şi distribuţia teritorială a acestora.
(6) Piesele desenate sunt planşe – hărţi şi planuri – întocmite la scările 1:200.000 sau 1:100.000,
scheme, cartograme, grafice. În Anexa 5 sunt indicate culori şi semne convenţionale recomandate
pentru realizarea reprezentărilor grafice.
Art. 18. Partea I-a: Analiza şi evaluarea situaţiei existente
(1) Partea I va fi precedată de o Introducere având următorul conţinut:
a) tema-program, programul elaborării lucrării, teritoriul vizat, perioada de timp vizată, relaţiile cu
alte planuri de amenajare a teritoriului şi de urbanism şi strategii de dezvoltare economico-
socială;

10
 b) date generale; scopul şi necesitatea elaborării documentaţiei; baza documentară şi bibliografia;
studiile de fundamentare elaborate; studii de fundamentare necesare; metodologia de lucru;
c) agenda propusă privind procedura evaluării de mediu a documentaţiei, agenda propusă privind
consultarea publică
(2) Conţinutul Părţii I constă în analiza şi caracterizarea stării actuale a teritoriului, analiză orientată pe
evidenţierea problemelor şi disfuncţionalităţilor, care vizează domeniile de referinta şi componentele
lor, prezentate în continuare.

Art. 19. Domenii de referinţă şi componentele lor

(1). CARACTERISTICI ŞI RESURSE TERESTRE ŞI MARINE
1.1. Caracteristici ale mediului terestru şi acvatic, resurse naturale: localizare geografică, climă, relief,
plaje, geologie, batimetrie, geomorfologie, viaţă sălbatică, floră, faună, resurse terestre de apă (de
suprafaţă şi subterane), resurse piscicole, petrol şi gaze, soluri, resurse minerale, energie regenerabilă.
1.2. Biodiversitate, zone naturale protejate: biodiversitate costieră, biodiversitate marină, zone naturale
(terestre şi acvatice) declarate protejate, categorii de protecţie, peisaje.
1.3. Resurse umane: evoluţia populaţiei şi potenţialul demografic (volum, structură, mişcare), resursele
umane (stare de sănătate, instruire, resurse de muncă, ocupare, nivel de trai), probleme sociale.
1.4. Comunităţile locale (reţeaua de localităţi): structură, categorii de mărime după număr locuitori,
ierarhizare şi funcţiuni, parteneriate urban-rural instituţionalizate sau în curs de constituire.
1.5. Patrimoniul construit şi cultural: monumente pe categorii de protecţie, patrimoniu arheologic
submers, peisaje culturale, zone şi obiective de protejat.
(2). ACTIVITĂŢI TERESTRE ŞI PE MARE
2.1. Agricultură, silvicultură, pescuit: structura folosinţelor agricole, dinamica producţiei animale şi
vegetale, potenţial pedologic, proprietatea funciară, exploataţii agricole, silvice, piscicole, valorificarea
producţiei agricole, silvice, piscicole, agenţi economici, dotare tehnică şi materială.
2.2. Industrie, servicii: extracţia de petrol, gaze, alte resurse locale, producţia şi distribuţia energiei,
industria prelucrătoare, construcţii, comerţ, cercetare-dezvoltare, finanţe-bănci, etc. Repartiţia în cadrul
reţelei de localităţi, centre industriale, parcuri industriale, zone libere. Agenţi economici. Export.
2.3. Activitatea de transport şi comunicaţii, activitatea portuară: tipuri de transport terestru, maritim şi
aerian, transport intermodal; caracteristici şi volumul activităţilor portuare; Agenţi economici ce
activează în domeniul transportului, comunicaţiilor şi în porturi; Repartiţia în teritoriu.
2.4. Turism, recreere: potenţial, structură, dinamică, infrastructura specifică, circulaţia turistică, agenţi
economici; repartiţia în teritoriu, staţiuni, activităţi recreative pe mare.
2.5. Dezvoltarea urbană şi a infrastructurilor; zone pentru activităţi militare: evoluţia procesului de
urbanizare, dinamica locuirii, case de vacanţă, aşezări izolate, zone deschise ale coastei, spaţii verzi,
plaje; infrastructurile teritoriului şi localităţilor; gospodărirea apelor, amenajări pentru agricultură,
protecţia coastelor şi plajelor, lucrări de infrastructură hidrotehnică din zona marină/costieră;
infrastructura de transport pe moduri, puncte de trecere a frontierei, transportul de ţiţei, produse
petroliere, gaze, reţele electrice, reţele de telecomunicaţii; echiparea edilitară a localităţilor noi; zone
terestre şi marine pentru activităţi militare.

11
(3). EFECTE ALE UTILIZĂRII RESURSELOR
3.1. Poluarea solului, apelor şi a aerului, intensitatea poluării şi localizarea surselor de poluare, starea
pădurilor şi a vieţii sălbatice, efecte asupra biodiversităţii costiere,.
3.2. Riscuri tehnologice pe uscat şi pe mare: risc de explozie, de contaminare, risc radioactiv, risc
bilogic; localizarea surselor cu risc tehnologic, accidente tehnologice.
3.3. Urbanizarea necontrolată, presiunea turistică: situaţia elaborării şi aplicării planurilor urbanistice,
încălcări ale reglementărilor urbanistice, încălcări ale domeniului public al statului, zone industriale
abandonate, construcţii izolate, asigurarea accesului liber la mare şi plaje, efecte ale activităţii turistice
asupra mediului şi localităţilor.
3.4. Supraexploatarea resurselor terestre şi marine, situaţia stocului de peşte de apă dulce şi sărată;
3.5. Degradări ireversibile ale mediului natural şi ale patrimoniului construit.
(4). PROCESE NATURALE
4.1. Eroziuni, alunecări de teren, inundaţii: localizarea şi amploarea proceselor naturale.
4.2. Efecte ale schimbărilor climatice: localizarea şi amploarea proceselor de deşertificare, manifestări
climatice extreme, efecte asupra ecosistemelor fragile.
4.3. Ridicarea nivelului mării: amploarea procesului de ridicare a nivelului mării, efecte actuale şi
previzibile.
4.4. Transport sedimente, nutrienţi, poluanţi, aportul apelor interioare în transportul de sedimente,
nutrienţi, substanţe poluante şi efecte asupra apei de mare.
4.5. Transgresiune şi regresiune marină.
(5). CONTEXT EXTERIOR
5.1. Cadrul administrativ-teritorial, juridic şi de reglementare din România, instituţii cu responsabilităţi
în zona costieră.
5.2. Strategii, planuri de nivel teritorial naţional şi regional cu implicaţii asupra PATZIJ-ZC.
5.3. Legislaţie, recomandări, documente oficiale UE cu implicaţii asupra PATZIJ-ZC.
5.4. Convenţii, tratate la Marea Neagră, şi convenţii, tratate internaţionale ratificate în România, cu
implicaţii asupra PATZIJ-ZC. Cooperări transfrontaliere, inserarea ZC a României în marile axe
europene şi la Marea Neagră, poli regionali.
5.5. Efecte transfrontaliere ale activităţilor şi utilizărilor de resurse din interiorul şi din afara sistemului
costier şi ale proceselor naturale din zona Mării Negre.
Art. 20. PARTEA A II-A: DIAGNOSTIC: PROBLEME, CONFLICTE, OPŢIUNI,
PRIORITĂŢI
Cap. 1. Zonificarea teritoriului terestru şi maritim:
a) utilizarea terenurilor; structura generală a regimului juridic al terenurilor; bilanţ teritorial (conform
Anexa 4)
b) evidenţierea profilului zonelor, rezultat din analiza domeniilor, având în vedere posibile concentrări
de resurse, de utilizatori, de ameninţări şi de procese naturale.
c) Zonificarea are în vedere şi semnalarea zonelor critice în care trebuie impuse restricţii.
Se urmăreşte definirea de zone (unităţi teritoriale) cu caracteristici dominante şi caracterizarea acestora.
Zonele pot fi terestre, marine, sau la confluenţa uscat-mare.
12
 Cap. 2. Probleme, conflicte:
a) identificarea problemelor şi conflictelor la nivel de zone funcţionale.
b) pentru evidenţierea spaţială şi evaluarea conflictelor între utilizatorii existenţi pe uscat şi pe mare,
se poate folosi următoarea matrice.

Depozitare deşeuri poluante

Activităţi recreative pe mare

Transport pe ape interioare

Activităţi militare pe mare

Activităţi militare terestre

Transport naval maritim

Extracţie resurse marine
Agricultură, silvicultură
Tipuri de relaţii

Protecţia patrimoniului

Protecţia patrimoniului
Protecţia coastelor şi a
xx - conflictuale

Marea ca bun public

Activităţi portuare

Activităţi recreere
x - condiţional
Industrie, servicii

Transport rutier
comparabile

Parcuri eoliene
(negociabile)

Urbanizare
o - compatibile

maritim
plajelor
terestru
Pescuit
Turism
Agricultură, silvicultură
Industrie, servicii
Activităţi portuare
Parcuri eoliene
Transport rutier
Transport pe ape
interioare
Activităţi militare
terestre
Turism
Activităţi recreere
Urbanizare
Poluare, depozitare
deşeuri
Protecţia patrimoniului
terestru
Pescuit
Extracţie resurse marine
Transport naval maritim
Protecţia coastei şi a
plajelor
Activităţi militare pe
mare
Marea ca bun public
Protecţia patrimoniului
maritim
Activităţi recreative pe
mare

c) formularea diagnosticului, pe zone specifice şi în zona costieră, prin evidenţierea punctelor tari, a
punctelor slabe. Din analiza şi evaluarea contextului exterior se evidenţiază oportunităţile şi riscurile.

13
Cap. 3. Opţiuni pentru rezolvarea problemelor şi conflictelor identificate:
a) se recomandă utilizarea scenariilor.
b) se pot analiza următoarele scenarii:
- lipsă de intervenţie,
- intervenţie minimală
- intervenţie în perspectiva dezvoltării durabile
Scenariile sunt construite ca o descriere posibilă şi dezirabilă a soluţiilor de implementare a măsurilor
de intervenţie în condiţiile în care există nivele variabile ale impactului aşteptat asupra dezvoltării
teritoriului. Scenariile de implementare, dintre care unul inerţial şi două active, sunt construite în
funcţie de: priorităţi, direcţii şi măsuri de intervenţie; aria de intervenţie; provocări şi impactul aşteptat
în timp.
c) analiza capacităţii de suport este recomandată şi se referă la capacitatea sistemelor locale de a face
faţă presiunilor. Presiunile avute în vedere sunt exploatarea resurselor, activitatea turistică, numărul
de utilizatori sau funcţiuni.
Cap. 4. Priorităţi de intervenţie
a) Problemele şi conflictele identificate vor fi ierarhizate temporal în funcţie de gravitate,
complexitate, amploare.
b) În urma acestei analize sunt formulate priorităţile de intervenţie.

Art. 21. PARTEA A III-A: STRATEGIA (DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ)

Strategia are următoarele componente:
Cap. 1. Viziune
a) Viziunea - este descrierea a ceea ce se doreşte să devină ZC pe termen lung. (ex. zona costieră ca
suprapunere a spaţiului natural cu spaţiul pentru turism şi recreere, cu spaţiul de valorificare a
energiilor regenerabile etc.).
b) Viziunea poate fi desprinsă din documente de politici existente (ex. Strategia privind dezvoltarea
zonei costiere) sau poate fi formulată în PATZIJ ZC prin dezbaterea şi acceptarea ei de către actorii
implicaţi.
Cap. 2. Obiective
a) Viziunea orientează identificarea obiectivelor;
b) Se definesc obiectivul strategic general şi obiective pentru domeniile de referintă evaluate;
c) Obiectivul strategic general este o formulare cu caracter de principiu major, care să orienteze clar
direcţia de dezvoltare a ZC pe termen lung;
d) Obiectivele pentru domeniile de referinţă şi componentele acestora trebuie să răspundă
problemelor, conflictelor, disfuncţiilor identificate şi să fie concordante cu obiectivul general.
Cap. 3. Program de măsuri
a) Programul de măsuri este un set coerent şi corelat de prevederi de dezvoltare/protejare/organizare
spaţială a teritoriului ZC, structurat pe etape şi vizând domeniile de referinţă şi componentele lor;

14
b) Măsurile se subordonează obiectivului strategic general şi obiectivelor pe domenii de referinţă,
constituind modalităţi de realizare a acestora, pe termen scurt şi mediu.
c) Măsurile de amenajare a teritoriului constituie dimensiunea spaţială a dezvoltării din care decurg
implicaţii cu caracter economic, social şi ecologic, susţinute organizatoric şi juridic, structurate pe
etape cu o durată determinată – termen scurt şi termen mediu.
d) Fiecare măsură sau set de măsuri se relaţionează cu un obiectiv specific, evidenţiind modul concret
de influenţare a dezvoltării spaţiale a ZC.
Cap. 4. Cadrul instituţional
Strategia de dezvoltare spaţială a ZC include, totodată, propuneri privind cadrul instituţional de
implementare, de monitorizare a măsurilor prevăzute, de evaluare a rezultatelor şi de actualizare
periodică a documentaţiei.

Art. 22. – Conţinutul pieselor desenate

(1) Planşele se întocmesc în conformitate cu domeniile de referinţă şi componentele acestora stipulate
in art. 19. Pentru fiecare domeniu sau componentă esenţială a acestuia se elaborează, de regulă, trei
planşe: prima se realizează pe baza datelor şi informaţiilor stocate şi pune în evidenţă diverse analize, a
doua ilustrează problemele, conflictele şi disfuncţionalităţile rezultate din analize, cea de a treia
prezentând prevederi de dezvoltare/protejare/organizare.
(2) PATJ va cuprinde în mod obligatoriu următoarele planşe:
A. Planşe de analiză
a) Planşa 1.1. Resurse naturale – analiza, ilustrând componentele 1.1. şi 1.2. din Domeniul 1.
Caracteristici şi resurse terestre şi maritime – mediul terestru şi acvatic, resurse naturale, zone naturale
protejate
b) Planşa 1.2. Resurse umane, comunităţi locale (reţeaua de localităţi) – analiza, ilustrând
componentele 1.3. şi 1.4. din Domeniul 1. Caracteristici şi resurse terestre şi maritime
c) Planşa 1.3. Resurse culturale - patrimoniul construit– analiza, ilustrând componenta 1.5. din
Domeniul 1. Caracteristici şi resurse terestre şi maritime
d) Planşa 1.4. Activităţi terestre şi marine – analiza, ilustrând componentele 2.1., 2.2. şi 2.3. din
Domeniul 2. Activităţi terestre şi marine – agricultură, silvicultură, pescuit, industrie, transport,
comunicaţii
e) Planşa 1.5. Activităţi terestre şi marine – analiza, ilustrând componentele 2.4. 2.5. şi 2.6. din
Domeniul 2. Activităţi terestre şi marine – turism, dezvoltare urbană, infrastructuri tehnice
f) Planşa 1.6. Procese naturale – analiza, ilustrând componentele 4.1., 4.2., 4.3. 4.4 şi 4.6. din
Domeniul 4. Procese naturale
g) Planşa 1.7. Context exterior – analiza, ilustrând componentele 5.4. şi 5.5. din Domeniul 5. Context
exterior
B. Planşe de diagnostic
a) Planşa 2.1. Resurse naturale – probleme, ilustrând componentele 1.1. şi 1.2. din Domeniul 1.
Caracteristici şi resurse terestre şi maritime - mediul terestru şi acvatic, resurse naturale, zone naturale
protejate
b) Planşa 2.2. Resurse umane, comunităţi locale (reţeaua de localităţi) – probleme, ilustrând
componentele 1.3. şi 1.4. din Domeniul 1. Caracteristici şi resurse terestre şi maritime
c) Planşa 2.3. Resurse culturale - patrimoniul construit – probleme, ilustrând componenta 1.5. din
Domeniul 1. Caracteristici şi resurse terestre şi maritime

15
d) Planşa 2.4. Activităţi terestre şi marine – probleme, ilustrând componentele 2.1., 2.2. şi 2.3. din
Domeniul 2. Activităţi terestre şi marine – agricultură, silvicultură, pescuit, industrie, transport,
comunicaţii
e) Planşa 2.5. Activităţi terestre şi marine – probleme, ilustrând componentele 2.4. şi 2.5. din
Domeniul 2. Activităţi terestre şi marine – turism, dezvoltare urbană, infrastructuri tehnice
f) Planşa 2.6. Efecte ale utilizării resurselor, ilustrând componentele 3.1., 3.2., 3.3., 3.4. şi 3.5 din
Domeniul 3. Efecte ale utilizării resurselor
g) Planşa 2.7. Procese naturale – probleme, ilustrând componentele 4.1., 4.2., 4.3. şi 4.4 din
Domeniul 4. Procese naturale
h) Planşa 2.8. Context exterior – probleme, ilustrând componentele 5.4. şi 5.5. din Domeniul 5.
Context exterior
i) Planşa 2.9. Zonificare
C. Planşe de prevederi
a) Planşa 3.1. Resurse naturale – prevederi, ilustrând componentele 1.1. şi 1.2. din Domeniul 1.
Caracteristici şi resurse terestre şi maritime – mediul terestru şi acvatic, resurse naturale, zone naturale
protejate
b) Planşa 3.2. Resurse umane, reţeaua de localităţi – prevederi, ilustrând componentele 1.3. şi 1.4.
din Domeniul 1. Caracteristici şi resurse terestre şi maritime
c) Planşa 3.3. Patrimoniul cultural construit – prevederi, ilustrând componenta 1.5. din Domeniul 1.
Caracteristici şi resurse terestre şi maritime
d) Planşa 3.4. Activităţi terestre şi marine – prevederi, ilustrând componentele 2.1., 2.2. şi 2.3. din
Domeniul 2. Activităţi terestre şi marine – agricultură, silvicultură, pescuit, industrie, transport,
comunicaţii
e) Planşa 3.5. Activităţi terestre şi marine – prevederi, ilustrând componentele 2.4. şi 2.5. din
Domeniul 2. Activităţi terestre şi marine – turism, dezvoltare urbană, infrastructuri tehnice
f) Planşa 3.6. Combaterea/diminuarea efectelor utilizării resurselor, ilustrând componentele 3.1.,
3.2., 3.3., 3.4. şi 3.5 din Domeniul 3. Efecte ale utilizării resurselor
g) Planşa 3.7. Procese naturale – prevederi, ilustrând componentele 4.1., 4.2., 4.3. şi 4.4 din
Domeniul 4. Procese naturale
h) Planşa 3.8. Context exterior – prevederi, ilustrând componentele 5.4. şi 5.5. din Domeniul 5.
Context exterior
i) Planşa 3.9. Zonificare – prevederi; intervenţii pentru zonele sensibile

(3) In funcţie de complexitatea problemelor şi de cerinţele legate de conţinutul documentaţiilor

necesare pentru obţinerea avizelor şi acordurilor, unele componente ale domeniilor de referinţă pot fi
ilustrate în planşe separate, pentru o mai clară reprezentare.
(4) Planşele 2.8. şi 3.8. care nu necesită elemente de cartografie de detaliu, se pot întocmi la scara de
1:500.000.

Art. 23. – Anexa 8 – cadrul legislativ şi Anexa 10 – glosar de termeni din legislaţia românească, fac
parte din prezenta metodologie.

16
● ANEXE

ANEXA 1. LISTA DOCUMENTELOR EUROPENE CU IMPACT PENTRU AMENAJAREA

TERITORIULUI ÎN ZONA COSTIERĂ

Schema de Dezvoltare a Spaţiului Comunitar, Potsdam 1999

Principii directoare pentru dezvoltarea teritorială durabilă a continentului european (CEMAT –
Hanovra, 2000)
Documentul “Codul European de Conduită pentru Zonele Costiere”, Strasbourg, Consiliul Europei,
1998
Documentul “Concluzii rezultate din Programul Demonstrativ al Comisiei Europene referitoare la
Managementul Integrat al Zonei Costiere” Brussels, CE 1999
Recomandarea Comisiei Europene: “Spre un management european integrat al zonei costiere
(MIZC) Strategie: Principii Generale şi Opţiuni Politice”, Brussels, CE 1999
Cartea Verde Europeană „Spre o viitoare politică maritimă pentru Uniune: O viziune europeană
asupra mărilor şi oceanelor” (2006)
Cartea Albastră: „O politică maritimă integrată pentru Uniunea Europeană”, Comisia Comunităţilor
Europene, Brussels, 2007
Documentul „Foaia de parcurs pentru amenajarea spaţiului maritim: Principii Comune în Uniunea
Europeană”, Brussels COM 2008/791
Documentul „Sinergii la Marea Neagră – o nouă iniţiativă de cooperare regională”, Brussels COM
2007/160
Documentul „Raport la un an de la implementarea documentului Sinergii la Marea Neagră”,
Brussels COM 2008/391
Documentul „Viziune asupra conservării şi dezvoltării durabile a Deltei Dunării” prezentat la
Conferinţa Internaţională pentru Conservarea şi Dezvoltarea Durabilă a Deltei Dunării, Odessa,
2006
Protocolul la Convenţia pentru protecţia Mării Negre împotriva poluării: Conservarea biodiversităţii
Mării Negre şi a peisajului, Sofia, 2003

17
 SINTEZA CERCETĂRII DOCUMENTARE; CONTEXT TEORETIC PENTRU
FUNDAMENTAREA METODOLOGIEI
Definiţii pentru termenii de bază
- zona costieră:
1. zona de tranziţie dinamică unde uscatul şi marea interacţionează şi care include atât marginea
uscatului cât şi apele de la ţărm (UK Department of the Environment - Coastal Zone
Management)
2. fîşia de uscat şi mare de diferite lăţimi, ce include partea de uscat ce este influenţată de
vecinătatea mării şi partea de mare care este influenţată de vecinătatea uscatului, împreună cu
sistemele naturale de coastă şi zona unde activităţile umane implică utilizarea resurselor costiere
(MiNa-Council – Flandra, Belgia)
3. banda de uscat şi spaţiu marin adiacent (fundul mării şi apa de deasupra) în care procesele terestre
şi utilizările terenurilor afectează în mod direct procesele şi utilizările de pe mare şi reciproc
(Ketchum 1972)
- planificarea zonei costiere:
1. activitate care urmăreşte păstrarea unui echilibru prudent între dezvoltare şi protejare, care să
permită dezvoltarea economică şi socială concomitent cu protejarea naturii, a zonelor cu
diversitate biologică, a peisajului şi patrimoniului cultural şi asigurarea accesului şi deplasarea
liberă a publicului la mare şi de-a lungul coastei (Convention on the Protection of the Marine
Environment of the Baltic Sea Area, 1992 „Helsinki Convention”)
2. activitate care are ca obiectiv prezervarea resurselor din zonă, simultan cu satisfacerea intereselor
uneori conflictuale şi cerinţelor de protejare, dezvoltare, utilizare şi conservare (TELFO)
- managementul integrat al zonei costiere (integrated coastal zone management - ICZM):
1. activitate caracterizată ca o largă abordare socială, economică şi ecologică, având cascop
îmbunătăţirea coordonării şi concentrării planificării şi implementării activităţilor ce influenţează
semnificativ calitatea mediului, oportunităţile economice şi sociale şi patrimoniul din ZC (sursa:
Convention on the Protection of the Marine Environment of the Baltic Sea Area, 1992 „Helsinki
Convention”)
2. proces dinamic, continuu şi iterativ destinat să promoveze managementul durabil al zonei de
coastă.. ICZM urmăreşte, pe termen lung, să echilibreze beneficiile dezvoltării economice şi
utilizării ZC, cu beneficiile din protejarea, prezervarea şi restaurarea ZC şi cu beneficiile
accesului publicului la ZC, toate în limitele determinate de dinamicile naturale şi capacitatea de a
suporta a mediului (European Commission (1999) “Towards a European Integrated Coastal Zone
Management (ICZM) Strategy. General Principles and Policy Options. A reflection paper).
1. proces continuu şi dinamic prin care se iau decizii pentru utilizarea durabilă, dezvoltarea şi
protejarea zonelor costiere şi maritime şi a resurselor (Cicin-Sain and Knecht 1998).

Principii generale privind planificarea dezvoltării în zonele costiere (ZC)

Dezvoltările din zonele costiere iau în considerare trei tipuri de factori: ecologici, sociali şi economici.
Practica modernă se orientează spre abordarea de sinteză a acestor factori.

18
Conceptul planificării zonelor costiere, inclusiv abordări şi metode, variază de la ţară la ţară.
Confruntarea de idei şi concepte în teoria modernă şi practica planificării este sintetizată în tabelul de
mai jos.
Poziţia dialectică a modelelor şi planurilor pentru dezvoltarea ZC

Conservare < > Dezvoltare

Dezvoltare extensivă a ZC < > Dezvoltare durabilă

Abordare birocratică - comandă < > Abordare participativă

Voluntarism (comandă de la centru) < > Control public şi reglementare

Abordare tehnocrată < > Experienţă, tradiţie

Secretomanie < > Publicitate

Plan rigid < > Management adaptiv

Abordare sectorială < > Abordare integrată

Cu toate diferenţele între şcoli, pot fi identificate câteva tendinţe cu caracter general:
a) abandonarea abordării sectoriale în favoarea uneia comprehensive (intersectoriale); integrare şi de
cooperare
b) transferul de la viziunea antropocentrică către cea egocentrică, recunoaşterea unicităţii ecologice şi
a valorii ZC;
c) transferul către un management adaptiv;
d) planificare dinamică: transfer de la plan ca document către planificare ca proces; utilizarea GIS ca
instrument de lucru;
e) implicare cât mai largă a publicului în luarea deciziilor;
f) creşterea conştiinţei generale referitoare la problematica de mediu;
g) dezvoltarea unei abordări preventive în cazul dezastrelor;
h) recunoaşterea principiului dezvoltării durabile ca element de bază în planificare şi management.
Planificarea teritorială pentru ZC ca sistem complex
Planificarea pentru orice sistem complex (cum este ZC) poate fi definită ca procesul de limitare a
funcţionării arbitrare a sistemului, prin restrângerea lui în cadrul unei traiectorii pre-definite (politică).
Planificarea este necesară pentru obţinerea unui rezultat dorit. Astfel, planificarea vizează, pe de o
parte, prevenirea unor acţiuni nepotrivite şi, pe de altă parte, cunoaştrea şi reducerea numărului de
riscuri ce pot apărea.
Experienţele anterioare în utilizarea resurselor naturale din ZC au arătat că eforturile necoordonate,
sporadice şi insuficiente sunt ineficiente şi pot conduce la următoarele rezultate nedorite:
• „cheltuieli excesive” (resurse şi eforturi mai mari decât în cazul unei bune planificări, necesare pentru
atingerea scopului);

19
• recunoaşterea întârziată (retrospectivă) a unei probleme (o problemă a cărei seriozitate nu a fost din
timp identificată poate rămâne nerezolvată);
• transferarea unei probleme dintr-o sferă către alta (în locul rezolvării);
Un sistem complex trebuie considerat un tot. În acest caz, abordarea sistematică necesară poate
cunoaşte câteva variante:
- abordarea sistematică comprehensivă - trebuie abordat fiecare subsistem al ZC, considerând-ul ca
un factor dinamic şi component al unui sistem de nivel mai înalt;
- abordare sistematică de program - trebuie abordate - spre rezolvare - problemele tehnice,
economice, sociale, ecologice, ştiinţifice, etc. ce apar în procesul planificării;
- abordare sistematică multiplicativă - trebuie abordată studierea proceselor conectate ce determină
multiplicarea efectelor;
- abordare sistematică normativă - trebuie avute în vedere anumite cerinţe (ex. utilizarea optimală a
resurselor);
- abordare sistematică economică - se urmăreşte formularea de măsuri destinate asigurării dezvoltării
economiei în toate sferele de activitate, înlocuirea tehnologiilor depăşite, utilizarea resurselor
alternative;
- abordare sistematică dinamică - se urmăreşte formularea de măsuri ce pot face planificarea mai
dinamică.
O abordare fără planificare poate fi folosită numai pentru a răspunde unei urgenţe care necesită măsuri
corective.
În practică sunt aplicate o gamă variată de tipuri de planificări teritoriale, alese în funcţie de contextul
administrativ, politic, economic şi social.
Planificarea integrată („planificarea planificării”) este recunoscută ca cel mai eficient sistem de
planificare. Ea asigură, pentru managementul ZC, următoarele rezultate importante:
• ajută evitarea amplasării în ZC de noi activităţi ce pun în pericol ecosistemul costier, sau propun
măsuri preventive adecvate;
• reduc consecinţele negative ale dezvoltării economice (ex. prin protejarea mediului)
• sprijină iniţiativele ce răspund politicii referitoare la zona costieră, prin includerea lor în plan.
Activitatea de planificare are în vedere următoarele aspecte:
- acomodarea cu mediul exterior. Un model de dezvoltare trebuie să ia în considerare factorii externi
care pot influenţa sistemul şi care nu sunt sub controlul planificatorului. Aici sunt incluse politicile
(interne şi internaţionale), legislaţia naţională. Trebuie avut în vedere faptul că strategia de
dezvoltare a ZC se poate adapta la schimbările acestor factori exteriori.
- coordonare internă şi integrare
- formularea unui obiectiv strategic şi a unui scop al dezvoltării. Planificarea include definirea
sarcinilor şi identificarea paşilor necesari pentru realzarea sarcinilor. O altă componentă a planificării
este studierea de alternative posibile de dezvoltare.
Există o multitudine de teorii privind planificarea în ZC. Acest lucru se datorează şi faptului că în
procesul de planificare participă specialişti cu diferite profesii, care au puncte de vedere şi criterii
diferite ce derivă din formarea lor profesională (ecologişti, geografi, urbanişti, etc.).
20
Planificarea „de sus în jos” şi „de jos în sus”
Planificarea „de sus în jos” este rezonabilă şi convenabilă în anumite situaţii. Eo foloseşte o metodă
deductivă de analiză. O instituţie autorizată impune un model de dezvoltare, iar procesul de planificare
şi implemenare urmăreşte acest model. Procesul generează un sentiment de ordine, şi claritate. Dar
implementarea este condiţionată de existenţa unui sistem de control puternic.
Planificarea „de jos în sus” este o altă alternativă. În acest caz, luarea deciziilor implică înţelegere şi
consens între toate părţile interesate. Organismul coordonator are numai rolul de asistent consilier.
Implementarea planului este controlată de de cei ce au participat la elaborarea lui. Aplicarea acestui tip
de planificare este posibilă numai într-o democraţie bine dezvoltată.
Ambele abordări au avantaje şi dezavantaje. Planificarea „de sus în jos” poate eşua din cauza ignorării
intereselor locale, iar cea „de jos în sus” are adesea dificultăţi în atingerea unui consens, a unei poziţii
comune.
Cea mai potrivită opţiune este combinaţia celor două abordări, o planificare „mixtă”.
Practica planificării
Clasificarea planurilor de dezvoltare teritorială a ZC
Având în vedere diferite criterii, planurile pentru ZC pot fi clasificate ca în tabelul de mai jos.

Criterii de clasificare Tipul de plan

Internaţional
Nivel teritorial
Naţional
Regional
Local

Orizont de timp Termen scurt (răspuns rapid)

Termen lung (strategic)
Nivelul de integrare Obiect (sector)
Integrat
Statut Statut legal
Fără statut legal
Scopul planului Obţinere de finanţări
Răspuns la cerinţe legislative
Răspuns rapid pentru remedierea unor probleme
Această clasificare este utilă numai pentru o mai bună înţelegere a procesului planificării, pentru că, în
realitate, majoritatea planurilor de management al ZC folosesc mai multe dintre criteriile menţionate.
De exemplu, un plan integrat, pe termen lung poate fi elaborat şi pentru fundamentarea unor finanţări.
Fiecare dintre variantele de criterii are avantaje şi dezavantaje.
Orizont de timp: termen scurt şi termen lung
Planificarea strategică, pe termen lung este tipul de planificare cel mai ştiinţific deorece îşi propune să
aibă în vedere prognoze şi proiecţii la dezvoltarea şi implementarea obiectivelor.

21
În practică, planificarea strategică este activitatea coordonată a unui grup de specialişti care îşi iau
responsabilitatea de a lua decizii pentru atigerea unui set de obiective. Pentru succesul acestei activităţi
este esenţială utilizarea de comcepte, metode şi proceduri.
Cele mai importante caracteristici ale planurilor strategice sunt:
• sunt utilizate ca un instrument de implementare a politicilor formulate de autorităţi relevante;
• formulează ţinte şi direcţii de dezvoltare;
• vizează dezvoltarea sistemului, concomitent cu componentele sale individuale (subsisteme);
• servesc dezvoltării sociale, economice şi de mediu.
Trăsăturile caracteristice ale metodologiei planificării strategice sunt abordarea sistematică, auto-
corectarea şi caracterul interactiv.
Procesul de planificare strategică trebuie să includă pe toţi participanţii la procesul de dezvoltare:
populaţia locală, utilizatorii de resurse, ecologişti, administratori şi ceilalţi actori locali. Din această
perspectivă, o echipă reprezentativă pentru actorii locali trebuie formată cât mai devreme în procesul de
planificare, şi în orice caz, atunci când se discută conceptul dezvoltării (viziunea).
Planificarea pe termen scurt (răspuns rapid ) poate fi utilizată pentru planuri specifice detaliate pentru
sarcini pe termen scurt - urgente sau importante, dar nu au o importanţă strategică.
Statutul legal
Formal, eficienţa unui plan depinde de statutul său legal; în acelaşi timp, statutul legal influenţează
metodologia de elaborare şi conţinutul. Planurile aprobate legal beneficiază de mai multe instrumente
de implementare.
Nivelul de integrare
Un plan care se ocupă de un singur aspect specific sau sector din ZC se numeşte plan sectorial sau plan
de obiect. Pot fi planuri pentru protejare ZC, pentru conservarea peisajului, pentru dezvoltarea
afacerilor (de ex. turism).
Planurile integrate pentru ZC au ca scop coordonarea strategiilor de dezvoltare a diferitelor
sectoare sau să combine diferite abordări pentru rezolvarea conflictelor existente şi previzibile ce
decurg din coexistenta funcţiunilor multiple şi a diferiţilor utilizatori din ZC.
Diferitele nivele de responsabilităţi ca şi înţelegerea diferitelor probleme din ZC pot fi legate împreună
în planificarea integrată prin reconcilierea diferitelor poziţii. Schimbul de informaţii contribuie la
mecanismul de integrare.
Integrarea poate fi pe orizontală (între diferite nivele administrative) şi pe orizontală (între diferite
sectoare), sau poate fi o combinare a acestora.

Planificarea ca proces multi - level

Clasificarea teritorială a planurilor
Nivelurile teritoriale ale planurilor sunt prezentate în tabelul de mai jos. Indiferent de scara teritorială,
ele au aceleaşi elemente de bază: determină direcţiile de dezvoltare şi descriu paşii succesivi de urmat.
Totuşi, scopurile şi sferele de interes sunt diferite la fiecare nivel.

22
 Scara planurilor de dezvoltare în ZC

Nivelul (scara) Rolul planului

Internaţional Rezolvare unor probleme transfrontaliere

Definirea scopului
Naţional Proceduri administrative
Principii şi politici naţionale definite
Focus pe priorităţi
Regional Transpunerea de scopuri internaţionale şi nationale în context regional
Agregarea problemelor locale şi necesitatea de a formula priorităţi şi
programe nationale şi internaţionele
Local implicrea populaţiei locale în procesul de luare a deciziilor

Sub-local Managementul unor probleme

Implementarea resultatelor din planurile de nivel mai înalt

Analizele gospodăririi ZC din Spania, Portugalia şi alte câteva ţări europene arată că eficienţa
managementului depinde în pare parte de căt de multe nivele diferite de management – federal,
regional şi local – sunt implicate direct/controlează zonele adiacente mării. Când rolul autorităţilor
locale este mai important, cu atât predomină interesele economice iar problemele de mediu cresc,
deorece rezolvarea problemelor de acest tip (de mediu) se află dincolo de competenţele autorităţilor
federale.
Existenţa mai multor nivele de planificare nu înseamnă că toate trebuie aplicate într-o ZC.
Atunci când se merge excesiv pe planuri de nivel local există pericolul pierderii planificării logice şi a
contextului de management general. În acelaşi timp, o abordare care se bazează pe o planificare
naţională sau regională poate să nu aibă în vedere toate caracteristicile specifice ale unor subzone şi nu
poate fi folosită pentru planificarea de obiect. Identificarea de priorităţi de management la nivel
naţional şi regional (inclusiv prin legislaţie coerentă şi completă, strategii, master plan-uri, etc) poate
înlocui planificarea la aceste nivele şi poate transfera planificarea la nivel local.
Planificarea la nivel naţional
Indiferent de orientarea spre anumite nivele teritoriale de abordat, o planificare integrată trebuie să ia în
considerare contextul şi priorităţile naţionale. Aceste priorităţi sunt enunţate în legislaţia relevantă şi în
documente oficiale cu caracter director. Strategiile naţionale de management al ZC sunt şi ele o formă
de plan integrat de dezvoltare.
O recunoaştere/asumare oficială a unui plan este o precondiţie pentru o dezvoltare de succes a ZC.
Unele state au legislaţie specifică care stabileşte utilizarea ZC; altele şi-au dezvoltat sisteme de
management pentru ZC (politici, planuri, programe de management, sisteme de monitorizare a
dezvoltării). În toate cazurile se acceptă principiul conform căriuia ZC este un obiect complex, iar
caracteristicile sale naturale, culturale şi istorice sunt parte a patrimoniului naţional.

23
O analiză a experienţei internaţionale relevă câteva tendinţe curente:
• Existenţa unei legislaţii care interzice construcţiile de orice fel pe o fâşie de 100 - 300 metrii (uneori
până la 500 metrii) în interior pe uscat de la linia coastei. Pentru o fâşie de cca 2 km de la linia coastei,
construcţiile majore trebuie să fie prevăzute în planuri oficiale (acceptate de autorităţi
interdepartamentale);
• Existenţa unor planuri /programe pentru diferite secţiuni ale ZC pe baza definirii oficiale a unor
limite în ZC (pe uscat şi pe mare) – combinaţii de zone cu creştere economică intensivă şi creştere
economică “zero”;
• Existenţa unei legislaţii vizând protecţia ZC, planuri guvernamentale de protecţie a resurselor din
ZC;
• Abandonarea unei abordări sectoriale şi promovarea integrării politicilor de dezvoltare economică a
ZC cu protejarea mediului şi managementul resurselor naturale;
• Coordonare şi acord privind interesele participanţilor în dezvoltarea ZC la diferite nivele de
management (internaţional, naţional, regional şi local), luâund în consideraţie şi interesele populaţiei
locale.
Planuri teritoriale regionale pentru dezvoltarea ZC
Astăzi, importanţa planificări teritoriale regionale este din ce în ce mai mult recunoscută, fiind
considerată esenţială pentru dezvoltarea regională.Trăsăturile caracteristice ale planificării teritoriale
regionale sunt: o perspectivă pe termen lung şi mediu; obiective formulate pentru atingerea unor ţinte
ce determină progresul/dezvoltarea regiunii; coordonarea scopurilor dezvoltării în acord cu resursele
disponibile, în scopul diminuării factorilor restrictivi şi maximizării atuurilor.
Cele mai importante caracteristici ale planificării regionale sunt:
• Procesul de planificare este democratic – implicarea actorilor în proces este considerată ca fiind
factorul cheie ce determină succesul unui plan.
• Planul nu este numai un document oficial dar şi unul public; el se dă publicităţii într-o formă uşor
accesibilă cititorului (chiar neavizat), având ilustraţii, scheme şi grafice;
• Planul se referă numai la obiective strategice şi direcţii ale dezvoltării regionale, fără elaborarea
tuturor parametrilor dezvoltării.
Procesul de planificare la nivel regional depinde câţiva factori, cei mai importanţi fiind:
- rangul (poziţia) regiunii în ierarhia teritorială. Cu cât regiunea este mai puternică, tendinţele de
dezvoltare sunt mai predictibile, ameninţările prezente au un impact mai mic, regiunea se poate
baza pe resursele interne;
- Potenţialul de dezvoltare (cuprinde potenţialul regiunii din punct de vedere social, natural,
material, tehnic, iformaţional şi de madiu, ca şi combinaţia lor);
- Tipul regiunii.
Tipul regiunii este definit de câţiva parametrii. Expertul american în planificare John Fridman
identifică următoarele tipuri de regiuni: „core”, în dezvoltare, coridoare, nou dezvoltate şi în regres
sau cu probleme.
In regiunile „core” dezvoltarea este orientată pe activităţi informaţionale (ştiinţă, educaţie,
management, politici), servicii (comerţ, turism, industrie hotelieră), şi industrii de înaltă tehnologie.

24
Regiunile „în dezvoltare” depind de transferul producţiei industriale din regiunile „core”. Motivele
unui astfel de transfer includ costuri de producţie mai mici.
Regiunile „coridor de dezvoltare” valorifică avantajele poziţiei lor geografice – de exemplu, între două
regiuni „core”.
Regiunile „nou dezvoltate” depind de valorificare de noi resurse/teritorii, de exemplu de exploatarea de
resurse de petrol şi gaze din depozite marine.
Aceste patru tipuri de regiuni sunt regiuni în creştere. Ultima categorie – „în regres sau cu probleme”
suferă din cauza epuizării unor resurse naturale, din cauza unei localizări geografice nefavorabile sau
din cauza unor probleme de climă, costuri de producţie mari, politici, tehnologii şi facilităţi depăşite,
sau au fost lovite de dezastre naturale sau antropice.
O abordare metodologică pentru planificarea teritorială regională se bazează pe câteva etape
secvenţiale importante.
2. Prima fază este studiul factorilor interni şi externi care influenţează dezvoltarea regiunii, un
diagnostic al stării sale; identificarea avantajelor competitive, rolul şi locul în diviziunea teritorială
a muncii, identificarea tendinţelor negative. Această fază include inventarierea resurselor naturale,
materiale, intelectuale, etc. care sunt disponibile în regiune sau care pot fi uşor atrase.
3. A doua fază este de pregătire a unui concept de dezvoltare pe termen lung şi de alegere a unui
scenariu general de dezvoltare. Conceptul unui plan de dezvoltare a ZC este un document care
determină ţinte şi formulează strategia de dezvoltare. Acest concept se bazează pe o viziune
generală a ZC: scară, rată, proporţii şi direcţii de dezvoltare. Viziunea determină scopul dezvoltării.
4. A treia fază este dezvoltarea de programe bine orientate în cadrul unui plan strategic general.
În lipsa unei instituţi care are ca scop stocarea, actualizarea şi îmbogăţirea unei baze exhaustive de date
pentru ZC şi elaborarea periodică de anlize şi evaluări se impune ca, între fazele 2 şi 3, planul regional
să parcurgă şi aceste etape.
În acest fel, etapele procesului de planificare teritorială regională pot fi cele din schemele
următoare:

25
 ABORDARE METODOLOGICĂ (TEORETICĂ) – varianta 1

PASUL 1: EVALUAREA CONTEXTULUI

şi stabilirea cadrului general în care procesul de planificare va avea loc. Rezultatul poate fi
o listă de oportunităţi şi constrângeri ce decurg din politicile naţionale şi internaţionale, legislaţie, etc.

PASUL 2: FORMULAREA UNEI VIZIUNI

şi a unui set de scopuri şi obiective pentru zona vizată. Un rezultat cheie este un document scurt
ce cuprinde viziunea corelată cu obiective vizând zona de coastă.

PASUL 3: COLECTAREA DE DATE ŞI INFORMAŢII

în concordanţă cu obiectivele identificate anterior. Un rezultat poate fi un set de hărţi detaliate

PASUL 4: ANALIZA CONFLICTELOR SPAŢIALE

ce se produc în zona de coastă şi declanşarea unui proces vizând rezolvarea acestora

PASUL 5: PREVEDERI DE DEZVOLTARE ŞI SOLUŢIONARE

a problemelor specifice identificate. Este bine ca acest pas să fie un exerciţiu comun
la care iau parte actori locali

PASUL 6: TRANSPUNEREA REZULTATELOR ÎNTR-UN PLAN STRATEGIC DE AMENAJARE A

TERITORIULUI
pentru mare şi uscat. Planul cuprinde memoriu şi planuri

PASUL 7: IMPLEMENTAREA PLANULUI

printr-un proces cât mai simplificat

PASUL 8: EVALUAREA REZULTATELOR IMPLEMENTĂRII PLANULUI

după o anumită perioadă de timp (ex. 5 ani).
Scopurile şi obiectivele au fost atinse? Se impune revizuirea planului?

26
 ABORDARE METODOLOGICĂ (TEORETICĂ) – varianta 2

Iniţiere

Analiza situaţiei existente

Identificarea conflictelor şi oportunităţilor

Identificarea ţintelor şi alternativelor de

acţiune

Formularea strategiei

Implementare

Monitorizare şi evaluare

Planul regional cuprinde identificarea locului, rolului şi funcţiunilor regiunii în diviziunea teritorială a
muncii şi priorităţile strategice.
Un program este un sistem bine coordonat de măsuri ştiinţifice, sociale, economice, de mediu,
organizaţionale şi tehnice şi de altă natură care asigură implementarea setului de ţinte.
Planificarea la nivel local şi sub-local
Nivelul local al unui plan pentru ZC detaliază elemente dintr-o strategie de dezvoltare elaborată,
utilizarea şi protejarea anumitor sectoare de coastă.
Un astfel de plan se realizează pentru a se asigura luarea în considerare a contextului local atunci când
un plan de nivel superior (ex. regional) este implementat şi ca o condiţie a ratificării finale a planului de
nivel superior, atunci când apar situaţii conflictuale complicate ce necesită consultări la nivel local, în
acord cu cerinţele procedurii EIA (Environmental Impact Assessments) privind consultarea publicului.

27
Planurile locale şi sub-locale sunt extrem de diverse:
• Identificare resurselor şi componentelor de mediu din ZC ameninţate de deteriorare sau care necesită
reabilitare şi protecţie;
• Evaluarea resurselor din ZC (ecologice, de peisaj, recreaţionale, etc.), identificarea ecosistemelor şi
peisajelor vulnerabile, a speciilor rare sau ameninţate cu dispariţia şi acţiuni de reabilitare şi
conservare;
• Managementul riscurilor naturale (eroziune, inundaţii, ridicarea nivelului mării, alunecări de teren);
• Reglementarea accesului la resursele ZC (organizarea de zone pentru parcaje, proiectarea de
promenade);
• Studii privind solicitări şi oportunităţi pentru recreere, incluzând tipul, localizarea şi accesul la
obiectele recreaţionale;
• Separarea responsabilităţilor în managementul de scurtă durată (cine plăteşte, când şi pentru ce).
Planurile de nivel sub-local se referă la proiectarea în detaliu pentru drumuri, amenajări peisagistice,
etc. Planificarea la nivel sub-local se face pe baza metodelor folosite în proiectarea de arhitectură,
arhitectură peisageră şi proiectarea tehnică inginerească.
Altă trăsătură specifică planurilor locale şi sub-locale este aceea că pentru planificare se utilizază
zonificarea după elemente naturale ale ZC – spre deosebire de planurile de nivel superior care au în
vedere şi zonoficarea pe principiul decupajului administrativ.
Planurile sectoriale („de obiect”) în cadrul managementului ZC
Planurile de obiect sunt iniţiate cel mai adesea de ministere (ex. planul pentru dezvoltarea pescuitului).
Astfel de planuri pot fi elaborate şi implementate de companii private implicate în utulizarea resurselor
din ZC şi de ONG-uri ce au ca obiect de activitate probleme sociale sau de mediu.

Exemple de planuri sectoriale în managementul ZC

Domeniul Orientare tematică

Utilizarea resurselor Aquacultura

Industria pescuitului
Extracţia de petrol şi gaze

Ecosisteme Susţinerea ecosistemelor cheie (mlaştini, recife)

Calitatea apei

Infrastructuri Protecţia coastelor (eroziune, inundaţii)

Facilităţi portuare
Infrastructura pentru recreere
Sistemul de canalizare
Depozitarea deşeurilor solide

28
Sunt câteva diferenţe între planurile sectoriale şi planurile teritoriale:
1. Planurile teritoriale se referă la un anumit teritoriu şi iau în considerare trăsăturile lui specifice, în
timp ce planurile sectoriale (mai ales cele de nivel ierarhic superior) pot să nu aibă repere (limite)
teritoriale.
2. Planurile sectoriale se referă la un domeniu sau sub-domeniu, în timp ce planurile teritoriale
abordează concomitent diferite sectoare, integrând diferitele activităţi într-un singur plan
3. Planurile de obiect care sunt focusate pe un anumit sector sau problemă sunt adesea slab coordonate
cu alte planuri de obiect cu care se pot interfera/influenţa
4. Planurile de obiect sunt de obicei mai bine acoperite cu informaţii decât cele teritoriale. Ele
folosesc adesea modele matematice. Şi planurile teritoriale pot utiliza astfel de modele dar numărul
mare de parametrii ce trebuie să fie luaţi în consideraţie şi distorsiunile care pot apărea limitează mult
procesul.
5. Abordarea orientată sectorial nu încurajează participarea în procesul planificării a actorilor din afara
domeniului vizat.
Planurile de obiect au eficienţă maximă în cazul în care nu există conflicte deschise între utilizatorii
resurselor din ZC sau aceste conflicte au fost rezolvate. Ele se potrivesc de asemenea pentru situaţia
când în zonă există un singur utilizator (şi deci nu apar stări conflictuale).
Planurile de obiect pot fi utilizate ca predecesori ai unui plan integrat. În multe cazuri, autorităţile nu
demarează un plan integrat până nu se asigură de elaborarea şi implementarea unor planuri ce
abordează anumite probleme, ramuri industriale, etc. Această abordre ascunde unele pericole deoarece
în acest mod se pot adânci diferenţele dintre sectoare şi pe termen lung se poate ajunge la escaladarea
conflictelor. Integrarea pe verticală şi pe orizontală a planurilor eate imperativă.

Delimitarea zonei de coastă

Introducere
Stabilirea limitei zonei costiere (pe uscat şi de mare) a fost şi este o provocare majoră atunci când
vorbim despre aplicarea GIZC în planuri şi programe.
O parcurgere a literaturii în domeniu evidenţiază faptul că nu există o definiţie sau o procedură
standard pentru delimitarea zonei costiere.
Factori cheie în stabilirea limitei
Trasarea limitei depinde de câţiva factori cheie ce includ:
- setul de aspecte/probleme ce urmează să fie urmărite;
- factori geografici relevanţi pentru fiecare segment de coastă;
- obiectivele declarate ale planului sau programului;
- aspecte privind posibilităţile administrative de implementare a planului sau programului (jurisdicţia)
De asemenea, trasarea limitei poate fi influenţată de alţi factori ca:
- ce resurse sunt considerate valoroase şi importante;
- consideraţii de ordin practic, realistic din punct de vedere politic, ecologic, legal, reglementat, socio-
economic sau administrativ;
29
- interesul actorilor implicaţi;
- opinia publicului.
Ar trebui să rezulte un număr de definiţii ce reflectă fie parametrii ficşi, fie unele variabile, în funcţie
de aspectul avut în vedere.
O definiţie fixă poate cuprinde un set de distanţe – pe uscat şi pe mare – măsurate de la o linie de bază
aflată la interfaţa uscat - mare, cum ar fi limita nivelului maxim al apei.
O definiţie variabilă poate porni de la aceeaşi linie de bază şi extinsă pe uscat /şi pe mare pe o distanţă
lineară/şi pe o adâncime, în ideea de a cuprinde anumite caracteristici importante sau bariere. Barierele
pot fi factori naturali: caracteristici biologice (ex. tipuri de vegetaţie, habitate sensibile); caracteristici
fizice (ex. plaje, zone expuse mareelor), procese naturale (ex. tiparul sedimentelor, zone inundabile) şi
/sau aspecte hidrografice natural definite (ex. lacuri, lagune, golfuri, bazine hidrografice).
Definiţiile variabile pot de asemenea include factori umani cum ar fi activităţile socio-economice (ex.
industrii dependente de proximitatea mării, activităţi cu impact pozitiv sau negativ asupra coastei),
structura localităţilor (ex. distincţia urban - rural), aspecte culturale (ex. etnice, arheologice, de
patrimoniu), aspecte de drept derivate din legislaţie (ex. zone de pescuit, terenuri tradiţionale privind
anumite culturi agricole) şi caracteristici ale unor utilizări (ex. valori estetice, recreaţionale).
Atât definiţiile fixe cât şi cele variabile pot fi influenţate de factorii administrativi cum ar fi limite de
jurisdicţie (ex. limite ale unităţilor administrativ – teritoriale, zone maritime), limite stabilite arbitrar
(ex. linia batimetrică, distanţă lineară fixă de la ţărm), şi elemente de infrastructură ale teritoriului (ex.
poduri, căi ferate).
Cu toată varietatea definiţiilor privind delimitarea zonei costiere, se disting totuşi patru elemente comune:
a) ele sunt definite în legislaţia specifică, în documente de politici sau în programe de management a
zonei costiere;
b) ele sunt stabilite cu scopul de a proteja caracteristici valoroase, resurse sau activităţi din zone de
coastă;
c) ele răspund politicilor generale existente şi propunerilor legislative preconizate;
d) reflectă problemele prioritare vizate de management
Explicitarea termenilor
Factorii naturali se referă la calităţile mediului din zona de coastă :
- caracteristici biologice – definite ca habitatele costiere/marine semnificative, unice sau sensibile
sau tipuri de plante ce domină comunităţile vegetale din apele de coastă ;
- caracteristici fizice – definite ca acele caracteristici topografice (comune sau unice) considerate ca
importante pentru habitat, integritate ecologică, funcţiune şi structură sau pentru servicii ecologice,
incluzând, de exemplu, plaje, platforme stâncoase, bălţi, mlaştini, dune, estuare, deltă, linia tărmului,
linia coastei, zone naturale protejate, etc;
- procese naturale – definite ca procese naturale fizice şi biogeochimice care influenţează calitatea
coastei şi a mării, habitatele, speciile şi populaţiile, incluzând tiparul sedimentărilor, mişcările plajei,
influenţa mareelor, eroziunea coastei, ridicarea nivelului mării (schimbări climatice), valuri provocate
de furtuni, inundaţii ;

30
- bazine/sub-bazine hidrografice – definite ca zone terestre unde apele, sedimentele şi mineralele
dizolvate (ex. nutrienţi, elemente de contaminare) se drenează în râuri, lacuri, estuare sau zona
costieră.
Mediul uman, caracterizat prin trăsături socio-economice, culturale, umane:
- caracteristici socio-economice – definite ca industrii, afaceri, dezvoltări şi activităţi asociate care :
- influenţează sau au impact asupra calităţii zonei de coastă, accesul la zona de coastă sau la
resurse ;
- industrii sau utilizări de bază (ex. pescuit, acvacultura, recreere, navigaţie, energia valurilor,
etc.).
- structura localităţilor – serveşte pentru caracterizarea zonei de coastă în ceea ce priveşte densitatea
populaţiei, activităţile terestre, centre urbane sau rurale ;
- aspectele culturale – se referă la zonele construite, zone naturale sau trăsături considerate de
valoare etnică, naţională sau de patrimoniu
- aspecte de drept derivate din legislaţie – se referă la concesionarea anumitor activităţi, la dreptul
locuitorilor din zone protejate de a practica rezonabil activităţi ce le asigură subzistenţa,
- utilizări – se referă la resurse costiere sau marine considerate ca având valoare ecologică, socială,
economică, estetică sau recreaţională
Caracteristicile administrative includ zonele terestre sau de coastă definite/delimitate în conformitate
cu reglementări şi jurisdicţii specifice, de protejare a mediului, de management:
- limite jurisdicţionale – definesc zone de management sau limitele administrative ale autorităţilor
(ex. Limitelen unităţilor administrative, zone protejate, zone maritime) ;
- caracteristici fizice (construite) – includ elemente construite importante (poduri, căî ferate, clădiri
istorice) clar definite şi marcate pe hărţi ;
- limite fixe – definite ca o linie pe uscat şi pe mare faţă de interfeţa uscat – mare
Reprezentarea schematică a zonei costiere. Sursa: Comisia Comunităţilor Europene: Comunicare către
Consiliul şi Parlamentul European privind managementul integrat al zonelor costiere, (COM (95) 511 )

31
Nu există o metodă universal acceptată de a stabili limita dinspre uscat a zonei costiere. Există de
asemenea păreri diferite dacă limita programelor ICZM trebuie să fie fixă sau flexibilă, dacă ele trebuie
elaborate în relaţie cu graniţe administrative, economice sau de natură geografică (vezi figura de mai
jos). Fiecare stat care a avansat in abordarea ICZM şi-a stabilit definiţii proprii ale zonei costiere.

Comisia Europeană şi-a exprimat poziţia, declarând că “probabil nu este dezirabil să avem o definiţie
legală exclusivă a zonei de coastă (în scopuri generale), ci este preferabil să se aibă în vedere ca în zonă
să fie incluse teritoriile unde uscatul şi marea exercită o influenţă reciprocă. Totuşi, se impune ca,
pentru anumite zone în care se aplică un management specific, să fie definite nişte limite.
Aceste limite trebuie să fie destul de flexibile pentru a reflecta natura dinamică a coastelor. In
particular, limitele nu trebuie să subdivizeze zonele naturale cum ar fi estuarele, zone ce trebuie
gospodărite ca un tot”.
Organizaţii internaţionale şi state ce deţin zone litorale extinse recomnadă şi practică trasarea limitei
zonei costiere în acord cu problematica particulară de management pe care o au în vedere. Cu alte
cuvinte, zona de coastă este definită în concordanţă cu scopul definirii (definire în concordanţă cu
utilizarea). În acest context, Jones şi Westmacott (1993) au lansat conceptul „areal foci” ce cuprinde:
- o zonă definită administrativ în care se pot stabili responsabilităţi de politici şi management;
- o zonă a ecosistemului;
32
- o zonă definită a resurselor (minerale, câmpuri petroliere, resurse piscicole, habitate);
- o zonă solicitată/necesară pentru dezvoltări (ex. Recreere, infrastructuri, depozitare/tratare deşeuri).

Un exemplu pozitiv de delimitare a zonei costiere îl constituie statul Delaware (SUA) unde sunt
utilizate, în funcţie de scop, mai multe delimitări ale zonei costiere.
Prima delimitare (a se vedea imaginea următoare) se referă la „zona costieră statală” şi care are în
vedere, în principal controlarea funcţionării industiei grele. Din acest motiv, limita pe uscat este
stabilită la traseul unor autostrăzi statale (1, 13 şi 113).

A doua delimitare se referă la zona în care, la nivel federal, este organizat managementul costier prin
programul naţional ce se desfăşoară în conformitate cu „Coastal Zone Management Act”.
Politicile statului Delaware în ceea ce priveşte gospodărirea plajelor se aplică în alte decupaje de zone
costiere delimitate în scopul de a reglementa activităţi specifice. În aceste zone, pentru orice activitate
(de la reparaţii de construcţii existente la exploatare de nisisp) este nevoie de un permis sau de
oscrisoare de aprobare de la guvernul statului.
Clasificarea zonelor de coastă
Coasta este rezultatul luptei continue dintre forţele modelatoare ale valurilor şi vântului şi capacitatea
geologică şi geomorfologică a formaţiunilor geologice de a rezista acestor forţe. Mai spre interiorul
uscatului, ploaia şi torenţii erodează solurile, iar produsele acestei eroziuni sunt purtate către mare de

33
către râuri. Clima (prin intensitatea precipitaţiilor), geologia (prin rezistenţa rocilor) şi topografia zonei
determină masa de sedimente ce se deplasează către mare. Pe coastă, vântul, valurile şi curenţii
relochează aceste sedimente. Acolo unde coastele se caracterizează prin mare energie sau acolo unde
aportul de sedimente este nesemnificativ, rocile sunt expuse, rezultând coaste stâncoase şi plaje de
pietriş. Dacă aportul de sedimente este mare, valurile le vor transporta materialul fin către apele mai
adânci iar nisipul de mărime medie şi mare va rămâne pe plaje. În funcţie de topografia locală şi de
valuri, se pot forma plaje sub formă de buzunar, bancuri de nisip, delte, etc.
Transportul de sedimente este scăzut de-a lungul coastelor cu energie mică. In consecinţă, multe
sedimente (mai ales particulele fine) sunt depozitate lângă ţărm, rezultaând cămpiile aluvinare şi zonele
noroioase. Acestea din urmă apar în zonele cu precipitaţii intense unde râurile descarcă un volum imens
de sedimente în mare.
Cei trei parametrii – caracteristicile geologice, regimul precipitaţiilor şi vântul – sunt responsabili ai
genezei coastelor. Pentru perioade mici de timp ( câţiva ani) aceşti parametrii nu se schimbă iar
formaţiunile de coastă sunt afectate doar de procese geomorfodinamice. Pentru perioade lungi,
procesele bilogice şi ecologice au o influenţă mai mare, în urma lor rezultând dune, zone umede,
mlaştini sărate sau vegetaţii de mangrove. In zonele tropicale, procesele bilogice - ca formarea
recifelor- pot deveni factorul determinant în formarea plajelor.
Oamenii au intervenit şi ei în peisajul costier, modificând coasta prin lucrări de protecţie (diguri,
sparge-valuri, etc.).
Având în vedere cele descrise mai sus, o clasificare a coastelor poate fi următoarea :
1. Procesele geomorfologice sunt dominante:
coaste stâncoase;
stânci;
plaje cu pietre;
plaje cu nisip; şi
câmpii noroioase.
2. Proceselegeomorfologice şi cele biologice sunt co-dominante:
dune;
mlaştini sărate;
mangrove;
zone umede şi lagune; şi
câmpii de alge
3. Procesele biologice sunt dominante:
formaţii de corali.
4. Influenţa umană este dominantă:
diguri;
dane de acostare;
amanajări în larg tip “sparge val”.

34
Instrumente utilizabile în procesul de planificare şi management integrat al zonelor de coastă
In funcţie de scopul şi scara planficării în ZC , există o serie de instrumente şi metode utilizabile în
etapele planificării (conf. varianta 2).

Instrumente Conflicte/ Monitori

şi Iniţiere Analiza Oportuni Ţinte Strategie Implemen- zare şi
metode tăţi tare evaluare
Colectarea de date ++ ++
Baza de date ++ +
Scenarii ++ ++ + ++ +
Analiza capacităţii ++ + + +
de suportabilitate
Zonificare ++ ++ ++ +
Instrumente ++ ++ +
economice
Rezolvarea ++ ++ ++ ++
conflictelor
EIA ++ ++
SEA ++ ++ ++
Analiza riscurilor + ++ ++
Consultare + ++ ++ +
publică
Campanii de + + + + ++ ++ +
conştientizare
++ cel mai util
+ util

35
ANEXA 2. Schema componentelor spaţiale (terestre şi maritime) şi a aspectelor vizate de PATZIJ-ZC

36
 ANEXA 3. INDICATORI SPECIFICI DE ANALIZĂ ŞI EVALUARE *

Subdome- Unitate de
Domeniu Denumire indicator Definiţie Metodologie de calcul
niu masura
CARACTERISTICI SI RESURSE TERESTRE SI MARINE
Caracteristici Clima Radiaţia solară globală cal/cm2/an Cantitatea de energie pe cm2 într-un an
naturale, calendaristic
o
resurse Temperatura aerului C medii anuale, maxime şi minime absolute, nr.
minerale mediu al zilelor de îngheţ
Precipitatii mm/an medii anuale si sezoniere, căntităţi maxime în 24
de ore, stratul de zăpadă-grosime şi durata
Vântul %, m/s frecvenţă, viteza pe direcţii
Numărul de ore însorite pe zi h medie anuală
Resurse Suprafaţa de teren şi mare Suprafaţa protejată pentru mp
naturale protejate prin măsuri conservarea naturii, peisajului şi
legislative moştenirii culturale

Resurse Resurse energetice: Mii t, m³

minerale carbune, petrol, gaze
naturale
Resurse neenergetice: sare Mii t
gema, marmocalcare, nisip,
pietris
Substante minerale si roci
utile: metalifere,
nemetalifere, roci utile
(argile, gresii, gipsuri etc)
Resurse terapeutice: ape m3
minerale sarate, sulfuroase,
iodate etc.

37
 Resurse Biomasa stocurilor Sprot scrumbii, sardele, hering x t
marine vii pescuite comercial, pe
speci
Intensitatea reproducerii Abundenta relativa estimata a icrelor
Structura biocenozei specii Nr. specii (nr. sp. pescuit comercial)
Mortalitatea peştilor pe
specii
Starea Indicatori fizico-chimici
ecosistemelor
Temperatura Grade C Deviaţii pozitive: ianuarie x C, august x C
Media anuala: x C > media multianuala
1961-2008
Oxigenul O2 dizolvat µm spectru larg al concentraţiilor: x µm
Oxigenarea apelor costiere, dovedită de
valorile de saturaţie ale O2
Salinitatea G/l Maxim: x g/l în aprilie
Minim: x g/l în mai, iulie, septembrie
Biodivers Biodiversitat Specii în pericol, specii Lista rosie, alte liste europene şi naţionale
itate, e şi habitate amenintate si vulnerabile
zone Specii amenintate si Nr., % • Nr. specii ameninţate/nr. total specii
naturale vulnerabile • Nr. specii dispărute/nr.total specii
protejate • Nr. specii protejate / nr. total specii

38
 zone naturale Numărul şi suprafaţa Arii protejate de interes Nr.,% • Nr. Arii protejate pe categorii per UAT
protejate ariilor protejate pe naţional: situri de • Ha arii
categorii importanţă comunitară, arii
de protecţie specială
avifaunistică, zone de
conservare specială,
parcuri naţionale şi
naturale, rezervaţii
ştiinţifice, monumente ale
naturii şi rezervaţii
naturale
Arii protejate de interes
judeţean, loc

Resurse Structura Populaţia totală Valoarea absolută a Persoane Pe = P1 + ( N - M ) + ( I - E )

umane populaţiei numărului unei populaţii Unde: Pe = numărul estimat al populaţiei
dintr-un teritoriu dat, în P1= numărul populaţiei la începutul perioadei
statisticile oficiale, N = numărul născuţilor vii
M = numărul deceselor
I, E = numărul persoanelor
imigrante,emigrante
Densitatea populaţiei Numărul de locuitori ce revin loc./km2 Populaţia totală /Suprafaţa totală
la o unitate de suprafaţă de
teren (hectar sau km2)
Populaţia pe medii Distribuţia populaţiei pe medii % Ponderea populaţiei urbane si rurale în totalul
(urban/rural) ca procent din populaţiei
populaţia totală
Populaţia pe naţionalităţi- Distribuţia populaţiei după % Se determină ca raport între numărul populaţiei
număr, naţionalităţi, ca procent din unei naţionalităţi (Px)şi numărul total al
populaţia totală populaţiei, exprimat în procente
Structura pe grupe mari de Componenţa unei populaţii % Ponderea subpopulaţiilor rezultate din repartiţia
vârste a populaţiei determinată de numărul sau după vârstă
proporţia bărbaţilor şi femeilor
la fiecare categorie de vârstă

39
 Raportul de dependenţă Raportul dintre numãrul %
după vârstă persoanelor de vârstã
„dependentã” (persoane 15 ani
şi peste 65 ani) şi populaţia în
vârstã de muncã (15-64 ani)
exprimat la 100 de persoane.
Evoluţia Rata medie anuală a creşterii Reprezintă raportul dintre sporul %
populaţiei populaţiei absolut de creştere a populaţiei
şi numărul anilor întregi ai
perioadei de referinţă
Miscarea Sporul natural Diferenţa dintre născuţii vii şi ‰
naturala si decedaţii la 1000 locuitori, în
migratorie perioada dată
Speranţa de viaţă la naştere Numărul mediu de ani pe care i- ani
(masculin şi feminin) ar trai un nou născut, dacă ar trăi
tot restul vieţii in condiţiile
mortalităţii pe vârste din
perioada de referinţă.
Sporul migratoriu Diferenţa dintre sosirile şi ‰
plecările dintr-un teritoriu, la
1000 locuitori, în perioada dată
Educatia Gradul de cuprindere în Numarul total al elevilor de o %
învatamânt anumita grupa de varsta,
indiferent de nivelul de educatie
in care sunt cuprinsi, ca raport
procentual din totalul populatiei
din aceeasi grupa de varsta.
Gradul de instruire a Structura populaţiei după nivelul %
populaţiei şcolii absolvite
[(P0-14 ani + P 65 ani si peste) / P15-64 ani] * 100
(Pt+1 - Pt) / n unde:
Pt+1 – numărul populaţiei la momentul t+1
Pt – numărul populaţiei la momentul t
n – numărul anilor întregi între momentele t şi
t+1
Sn = (născuţi vii-decedaţi)/populaţie totală
x1000
e00 = ∑ L(x) / I0, unde:
L(x) – numărul mediu al supravieţuitorilor în
intervalul de vârsta (x) la (x+1), calculat ca
(Ix + Ix+1) / 2
Ix – numărul supravieţuitorilor de vârstă (x)
dintr-o cohortă ipotetică de 100.000 născuţi vii.
[(Nr. stabiliri – Nr. plecări) / Populaţia totală] *
1000
(Numărul elevix / numărul total de copiix ) * 100
unde :
X – grupa de varstă
Ponderea persoanelor cu diferite niveluri de
instruire în totalul populaţiei
40
 Personalul didactic (total si Persoanele fizice care sunt Nr. #
structura pe nivel de angajate in sistemul de
calificare) invatamant si predau in cadrul
procesului educational si de
instruire (cu norma intreaga si cu
norma partiala)
Durata medie a scolarizarii ani #
Forta de munca Structura populaţiei ocupate % Raport între numărul populaţiei ocupate dintr-un
pe ramuri de activitate anumit sector economic (primar, secundar sau
terţiar) (Po.x.) şi numărul total al populaţiei
ocupate (Po) Px = (Po.x / Po) * 100
Rata de ocupare a resurselor Reprezinta raportul, exprimat % (Populaţia ocupată / Resursele de muncă) * 100
de muncă procentual, dintre populatia
ocupata civila si resursele de
munca.
Rata totala a somajului Rata somajului inregistrat % (Som_total inreg./Pop.activa civ.)*100
reprezinta raportul dintre
numarul somerilor (inregistrati la
agentiile pentru ocuparea fortei
de munca) si populatia activa
civila (someri + populatie
ocupata civila, definita conform
metodologiei balantei fortei de
munca).
Navetismul - Număr centre de atracţie şi de domiciliu
Comunitati Reteaua de Densitatea localităţilor localit./ #
(reteaua de localitati urbane 1000km2
localitati) Densitatea localităţilor localit./ #
rurale 100km2
Numar sate fara locuitori Nr. #
Numar asezari speciale Nr. statiuni balneo-climaterice, turistice, stiintifice
Suprafata fiecarei U.A.T. km2 municipii, orase, comune
componente
Suprafata totala a teritoriilor Km2 #
U.A.T. urbane
41
 Suprafata totala a teritoriilor Km2 #
U.A.T. rurale
Marime medie a oraselor Nr. loc. Media aritmetică a numărului populaţiei oraşelor
(numar locuitori )
Marime medie a comunelor Nr. loc. Media aritmetică a numărului populaţiei
(numar locuitori ) comunelor
Marime medie a satelor Nr. loc. Media aritmetică a numărului populaţiei
(numar locuitori ) comunelor
Categorii de marime ale Nr. loc.
localităţilor
Structura Numărul total de gospodării Gospodăria este alcătuita din una Nr.
gospodariilor sau mai multe persoane care
locuiesc împreunã.
Dimensiunea medie a Numărul mediu de persoane pe pers./gosp. Numărul de persoane ce locuiesc în gospodării /
gospodariilor gospodărie Totalul gospodăriilor
Stocul de Numărul de locuinţe Număr Numărul total de locuinţe
locuinţe

Structura locuinţelor după % Pondere locuinţelor proprietate privată/publică

forma de proprietate
Case de vacanţă Nr.
Dezvoltarea Investiţii în construcţia de mii lei #
sectorului de locuinţe
locuinte Locuinţe construite anual ‰, % la 1000 de locuitori, pe medii, % etc. )
Conditii de Ponderea gospodăriilor % (Nr. gospodariilor racordate la reteaua de apa /
locuit racordate la reţeaua de apă; Nr. total gospodării) * 100
Ponderea gospodăriilor % (Nr. gospodariilor racordate la reteaua de
racordate la reţeaua de canalizare / Nr. total gospodării) * 100
canalizare;
Ponderea gospodariilor % (Nr. gospodariilor racordate la reteaua de gaze /
racordate la reteaua de Nr. total gospodării) * 100
gaze.
Locuinte cu WC (cu apa Nr. #
curenta ) în locuinta

42
 Locuinte cu baie înlocuintă Nr. #
Locuinte cu încalzire Nr. #
centrala
Numar persoane / locuinta Nr. #
Suprafata medie locuibila m2/loc. #
ce revine pe un locuitor
Infrastructura Dotari invatamant
socio-culturală Unităţi de învăţământ – Nr. #
total şi structură
Sali de clasa Nr. #
Dotari sanatate
Unităţi de ocrotire a Nr. #
sănătăţii, total şi structură
Paturi în spitale Număr de paturi în spitale la 1000 ‰ (Număr paturi în spitale/ Populaţia totală) *1000
locuitori
Medici şi personal medical Număr de medici / personal ‰ (Număr medici sau personal mediu / Populaţia
mediu medical mediu la 1000 locuitori totală) * 1000.
Stomatologi Număr de stomatologi la 1000 loc ‰ (Număr stomatologi/ Populaţia totală) *1000
Dotari cultura
Case de cultură Nr. #
Numărul de teatre şi ‰ Numărul total al spectatorilor la 1000 locuitori
audienţa anuală pe cap de
locuitor
Numărul de muzee şi ‰ Numărul total al vizitatorilor la 1000 locuitori
numărul anual de vizitatori
pe cap de locuitor
Dotari sport si recreere
Săli sportive şi stadioane Nr. #
Bazine de înot si amenajari Nr. #
anexe (saune, sali de
gimnastica etc. )
Acvaparc Nr. #
Gradini botanice Nr #
Gradini zoologice Nr. #

43
Patrimoniu Concentrarea Număr total de monumente Monumente istorice clasate Nr.
construit în teritoriu a istorice clasate: conform Ordinului 2314/2004
cultural monumentelor
istorice Dispersia monumentelor Nr./UAT Număr de monumente pe unitate administativ
istorice clasate teritorială
Categorii tipologice de Nr., % Numărul monumentelor pe fiecare din cele 4
monumente, ansambluri și categorii tipologice şi pondere din totalul
situri clasate: arheologice, monumentelor clasate
de arhitectură, de for
public, memoriale
Categorii valorice de Nr., % Număr monumentelor pe fiecare din cele 2
monumente, ansambluri și categorii valorice şi pondere din totalul
situri clasate: monumentelor clasate
Cat. A (valoare nationala,
universala)
Cat. B (valoare locala).

ACTIVITATI TERESTRE SI MARINE

Agricultur Agricultura Unitati agricole de productie -Nr. Număr unităţi
aSilvicultur Suprafata agricola totala ha #
aPescuit Suprafata agricola pe ha, % Suprafaţa totală si ponderea în suprafaţa agricolă
categorii de folosinta (arabil, totală
pasuni, fânete, vii, livezi)
Suprafata totala amenajata ha, % Suprafaţa totală si ponderea în suprafaţa agricolă
pentru irigat totală
Suprafete degradate ha, %
Suprafata cultivata pe ha #
principalele culturi
Numar tractoare si masini Nr. #
agricole / suprafata agricola
Populatia ocupata în Nr. Număr persoane ocupate în agricultură
agricultura

44
 Investiţii private în total % #
investiţii în agricultură
Silvicultura Structura fondului Ha
forestier:
• pe deţinători Ha
• pe grupe funcţionale Ha .
Suprafaţa pădurilor afectate ha
de defoliere.
Suprafaţa pădurilor afectată ha
prin poluare.
Pescuit, - Stocul de peşte t
Piscicultura Efortul de pescuit Nr.ore/ Nr. ohane, nr. setci pentru calcan, nr. setci pentru
zile de chefal, nr. taliene, nr. năvoade de plaja, nr.
pescuit paragate, nr. setci pentru scrumbie
activ / nr. traulere costiere operaţionale
Captura totala admisibila t T, %
(TAC) si pe specii de apa
dulce si apa sarata
Ferme piscicole Nr.

Industrie, Industrie şi Structura activităţilor % Ponderea ramurilor industriale în total activitate

servicii construcţii industriale pe subramuri
ale industriei
Structura agenţilor
economici pe forme de
proprietate (sector public,
privat, mixt, alte forme)
Structura populaţiei
ocupate şi a numărului de
salariaţi pe ramuri ale
industriei şi în construcţii
industrială (calculată în funcţie de numărul de
salariaţi)
Nr. Numărul unităţilor locale active
% Dinamică
Ponderea unităţilor locale active faţă de cele la
nivel judeţean/regional/naţional
Nr. Nr. salariaţi
% Nr. populaţie ocupată
Ponderea în total salariaţi/populaţie ocupată
Dinamică

45
 Agenţi economici locali, Nr. Nr. unităţi pe clase de mărime
pe clase de mărime : % Dinamica unităţilor
‐  Întreprindei mari Ponderea unităţilor economice active din total
(peste 250 salariaţi) unităţi
‐  IMM
Performanţe economice şi mil. lei Valori absolute (preţuri curente) şi valori reale
rezultate înregistrate de % (%)
agenţii economici (PIB), Dinamica indicatorilor economici şi
cifra de afaceri etc.) macroeconomici
Prezenţa pe plan local a Nr. Prezentarea acestor structuri industriale şi a
centrelor industriale activităţilor ce se pot desfăşura în cadrul acestora
importante, parcuri
industriale, zone libere,
clustere şi incubatoare de
afaceri
Categorii de mărime a Nr. Ierarhizarea centrelor industriale după numărul
centrelor industriale de salariţi
Locuinţe terminate Nr. Nr. locuinte
% Dinamică
Servicii Gruparea activităţilor de Nr. Nr. unităţi
servicii pe tipuri de % Ponderea unităţilor economice active din total
servicii conf. CAEN unităţi
Ponderea unităţilor locale active faţă de cele la
nivel judeţean/regional/naţional
Structura unităţilor locale Nr. Nr. unităţi
active, pe clase de mărime % Dinamică
(întreprinderi mari şi IMM)
Structura numărului de Nr. Nr. salariaţi
salariaţi pe tipuri de servicii Dinamică
Transport, Transport Volumul transportului de Volumul transportului de Tone/zi
Activitati mărfuri pe calea ferată şi mărfuri/zi între perechi origine-
portuare rutieră destinaţie
Trafic pe calea ferata - Persoane / km cale ferata
Numărul de pasageri ce Nr./an Numar persoane pe an
călătoresc cu avionul
46
 Număr de automobile Nr./1000 Numar automobile la 1000 locuitori
înregistrate într-o arie loc
determinată, la 1000 loc.
Siguranta transportului - numar accidente / 1000 locuitori
Parcul de vehicule Nr. Numar autobuze, microbuze etc.
Activitati Volumul traficului portuar Volumul de mărfuri manipulate/ tone
portuare port Nr.
Numarul containerelor/ port
Turism, Infrastructuri Unităţi de cazare turistică – Nr. Număr total
agrement turistice, total
circulaţie Numar hoteluri Nr.,% Număr şi procent din totalul unităţilor
turistică Numar moteluri, hanuri Nr. % Număr şi procent din totalul unităţilor
Numar vile si cabane Nr. % Număr şi procent din totalul unităţilor
Numar camping-uri si sate Nr. % Număr şi procent din totalul unităţilor
de vacanta
Număr pensiuni Nr. % Număr şi procent din totalul unităţilor
Numar tabere scolare, Nr. % Număr şi procent din totalul unităţilor
studentesti
Capacitatea de cazare Reprezintă numărul de paturi care Numar Total numar de paturi din structurile de cazare
turistică pe tipuri de unităţi sunt instalate în camerele paturi turistica
existente
Baze de tratament Nr. Număr, localizare
Structuri de agrement Nr. Număr, tipuri
Structuri de alimentaţie Restaurante, terase Nr.
publică
Circulaţia turistică Nr.turişti/zi, durata medie a
sejurului, gradul mediu de
ocupare a infrastructurii de
cazare, rata staţionărilor/nr.
rezidenţilor
Turismul durabil Numărul de dotări turistice care Nr.
deţin eticheta europeană
Dezvoltare Dezvoltare Dinamica suprafeţelor Creşterea suprafeţei teritoriului % #
urbana si a urbană intravilane intravilan

47
urbana si a Domeniul public al % Pondere din total
infrastruct autorităţilor locale;
urilor Domeniul privat al % Pondere din total
autorităţilor locale
Dezvoltarea Reţele de tansport
infrastructuri- Retele rutiere
lor Lungimea reţelei de drumuri Lungimea totala a drumurilor km Lungimea totala de segmente care reprezinta
nationale (inclusiv autostrazi) reteaua de drumuri din teritoriul de referinţă
Ponderea reţelei de drumuri % #
europene (E)
Ponderea reţelei de drumuri % #
naţionale
Ponderea reţelei de drumuri %
judeţene
Ponderea reţelei de drumuri %
comunale
Ponderea retelei de drumuri % #
modernizate
Densitatea retelei rutiere în Lungimea totala a drumurilor Km/km2 Lungimea totala de segmente care reprezinta
teritoriu (inclusiv autostrazi) / suprafaţa reteaua de drumuri raportată la teritoriul de
referinţă
Accesibilitatea populaţiei la Lungime de drum ce revine unui Km/ Lungimea totala de segmente care reprezinta
reţeaua rutieră locuitor 1000 reteaua de drumuri raportată la numarul de locuitori
locuitori din teritoriul de referinţă
Ponderea populaţiei %
deservită de transportul
public rutier
Retele feroviare
Lungimea retelei feroviare Lungimea totala a cailor ferate km Lungimea totala de segmente care reprezinta
(inclusiv linii modernizate) reteaua de căi ferate din teritoriul de referinţă
Ponderea retelei de cai % #
ferate electrificate
Ponderea reţelei de căi %
ferate duble

48
Densitatea reţelei de cai Lungimea totala a cailor ferate km/1000 Lungimea totala de segmente care reprezinta
ferate (inclusiv linii modernizate) / km2 reteaua de căi ferate raportată la teritoriul de
suprafata studiată referinţă
Ponderea populaţiei %
deservită de staţii de cale
ferată
Cai navigabile
Cai navigabile amenajate km #
Lungimea cheurilor de m #
acostare
Lungimea danelor de m #
aşteptare
Porturi fluviale Nr.
Porturi maritime Nr.
Gări fluviale Nr.
Gări maritime Nr.
Transport multimodal
Terminale containere Nr.
Căi aeriene
Aeroporturi Nr.
Alte facilităţi pentru Nr.
transportul aerian

Gospodarirea apelor
Lungimea reţelei de apă km #
potabilă
Lungimea reţelei de km #
canalizare
Ponderea localităţilor cu %
staţii de epurare cu treptă
mecanică

49
Ponderea localităţilor cu %
staţii de epurare cu treptă
biologică
Cantitatea anuală de ape mii #
uzate epurate m3/an
Cantitatea anuală de ape mii #
uzate neepurate m3/an
Statii de captare si tratare m3/an
(numar, debite etc )
Lungimea aductiunilor, km #
Volum de apa distribuita, mii m3 #
din care pentru populatie si
pentru unitati publice
Lungimea malurilor km #
îndiguite
Echipare energetica
Unităţi de producere a Centrale hidro, termo, atomoelectrice
energiei electrice
Unităţi de producere a #
energiei termice
Staţii de distribuire şi #
transmitere a energiei
electrice
Lungimea reţelei de km #
distribuire a energiei
electrice
Lungimea reţelei de km #
termoficare
Numărul de apartamente Nr.
cu instalaţii de termoficare
Lungimea reţelei de gaz km #
metan
Surse regenerabile de Solară, eoliană, biomasă
energie

50
 Telecomunicatii
Lungimea traseelor km #
magistrale
Numarul si tipul Nr. automate, manuale, numar linii
centralelor telefonice
Număr linii de acces la Nr. #
serviciul telefonic cu plata
Fibră optică km Lungimea reţelei de fibră optică
Număr conexiuni de acces Nr. #
la Internet în bandă largă la
puncte fixe, persoane fizice
şi juridice
EFECTE ALE UTILIZARII RESURSELOR
Poluare Poluarea Cantitatea poluanţilor mg #
aerului emişi în aer
Numărul noxelor eliberate #
2
Aria de împrăştiere a km #
poluanţilor de depăşesc
CMA (concentraţii
maxime admise)
Populaţia expusă la poluare % #
atmosferică
Poluarea Cantitatea şi tipul % #
apelor poluanţilor deversaţi în
subterane şi emisari, pânza freatică
de suprafaţă
Volumul apelor menajere m3 #
şi industriale netratate
Suprafeţe lacustre afectate km² #
de procese de eutrofizare
Volumul apei tratate m3 #
mecanic, chimic, biologic
in statiile de epurare

51
 Lungimea cursurilor de apa km #
degradate (categoria a IV
a) si poluate ( categoria
aIIIa)
Calitatea apei de coastă Procentul apei de scăldat care
(de scaldat) corespunde valorilor Directivei
Europene Apa de scăldat
Cantitatea de nutrienti in Concentratia de nitrati si fosfati
apele de coasta in apele de coasta
Gradul de poluare cu petrol Volumul scurgerilor accidentale
de petrol
Poluarea Suprafete afectate de ploi km² #
solurilor acide sau alcaline
Suprafaţa zonelor poluate cu km² #
substanţe ce depăşesc CMA
Ponderea suprafeţelor % #
neproductive şi degradate
Suprafete afectate de km² #
substante toxice solubile si
metale grele
Calitatea Gradul de acoperire a % #
vegetaţiei şi teritoriului cu paduri – ha si
vieţii animale % din total suprafata
Suprafaţa ecosistemelor ha #
vegetale nerecuperabile
Specii ameninţate din total % #
Suprafaţa împădurită ha #
protejată faţă de total
Deseuri Cantitati de deseuri colectate t / zi menajere, industriale, periculoase
Platforme de gunoi (numar Nr, ha #
si suprafata)
Statii de incinerare (numar, Nr. #
capacitati )

52
 Vehicule de colectare a Nr. #
deseurilor (autogunoiere,
vidanje, etc. )
Procentul de deşeuri sortate % #
la sursă
Procentul de deşeuri % #
reciclate
Suprafaţa de teren m² #
contaminată de deşeuri
solide
Riscuri Risc Suprafete posibil a fi km2 #
tehnologice radioactiv afectate de radiaţii
radioactive
Risc chimic Unităţi economice care Nr.
desfăşoară activităţi cu risc
de producere a unor
accidente majore în care
sunt implicate substanţe
chimice periculoase
Urbanizare Capacitatea Numărul maxim de turişti Se calculează în funcţie de suprafaţa normată pentru
necontrolat de posibili în funcţie de consumul turistic pentru fiecare tip de resursă
ă, presiune suportabilitate resursa turistică turistică
turistică turistica a disponibilă, respectiv:
zonei plajă Nr.locuri Suprafaţa plajă/suprafaţa ce revine unui loc de
cazare cazare (2m² nisip + 8m² teren)
ştrand-vestiare Nr.pers. Ha ştrand-vestiare x 1000 persoane
camping Nr. Ha camping x 100 vizitatori
vizitatori
oglinzi de apă:
- pentru sporturi nautice Nr. part. Ha apă x 10 participanţi
- nr. ambarcaţiuni Nr. Ha apă x 3 ambarcaţiuni
ambarc.
- agrement acvatic Nr. Ha apă x 35 participanţi
particip.

53
PROCESE NATURALE
Eroziuni, Alunecari Suprafaţă afectată de alunecari ha
alunecari, de teren
inundatii Eroziune Suprafaţă afectată de eroziune ha Grupare statistica (clasificare) in cinci clase de
intensitate si tendinţa de evoluţie: Em –
eroziune medie, Es – eroziune slaba
Inundatii Suprafaţă afectată de inundatii ha
Deşertificare Suprafaţă afectată de m/an viteza de înaintare a zonelor lipsite de păduri
deşertificare
Seisme Intensitate seismicitate MSK
Procesele Lungimea liniei de coastă m Lungimea liniei de coastă protejată şi apărată.
costiere afectata de eroziunea costieră şi Lungimea liniei de coastă în dinamică
acreţiunea Suprafaţa şi volumul nisipului
Lungimea falezei afectate de m
alunecări de teren
Obiective Număr locuitori care trăiesc în Nr.
naturale, zona de risc.
umane şi Suprafaţa de arii protejate din Ha
economice zona de risc
supuse Valoare bunuri şi active supuse
riscului riscului
Schimbari Numărul de zile cu fenomene Caniculă, ger extrem, vânt de zile Numărul de zile în care a fost prezent fenomenul
climatice meteorologice extreme mare intensitate etc.
Transport Indicatori de Concentraţiile medii anuale ale Valori medii anuale in apa / μg/l
sedimente, contaminare metalelor grele în apele de sediment
nutrienti, tranziţie şi costiere (Cu, Cd, Pb,
poluanti Ni, Cr)
Incarcarea microbiologica : % Concentraţii de Enterobacteria Zone sub
coliformi totali (CT), coliformi influenta directa a descărcărilor de ape menajere
fecali (CF) si streptococi fecali evidenţiaza valorile indicatorilor bacterieni
(SF),
Indicatori de Nutrienti µm N - anorganic total
eutrofizare P - nivelul mediu anual, Si

54
 Clorofila a µg/l Indicator al abundentei şi biomasei
fitoplanctonice în apele marine
Media lunara maxima şi minima în august
Fitoplancton Taxoni 178 specii / 7 grupe taxonomice
algali Marine + marin-salmastricole - %
Dulcicole + dulcicol-salmastricole -%
Densitate si biomasa fata de valoarea medie
multianuala pentru perioada 1983-1990
Infloriri fitoplanctonice Prezenţa / absenţa

Biomasa zooplanctonului Mg /m3 • specii / grupe taxonomice

• zooplancton trofic
Densitate maximă în ind./m3
Biomasa în mg/m3 (localitate / luna)
Zoobentos (specii Nr specii Nr. specii la adâncimi între 5-20 m
macrozoobentale) Creşterea densităţii medii
Dominanta midiilor de talie mica si mijlocie
apariţia indivizilor de talie mare
Ridicarea Creşterea nivelului mării faţă Cm Valoarea medie anuala
nivelului de ţărm
marii

*Notă: Lista indicatorilor are caracter orientativ.

În raport cu cerinţele temei – program, vor fi utilizaţi indicatorii consideraţi reprezentativi pentru obţinerea unor evaluări corecte.
Indicatorii vor fi utilizaţi în funcţie de accesibilitatea lor la momentul elaborării documentaţiei

55
ANEXA 4. BILANŢ TERITORIAL
Utilizarea terenurilor Existent Propus
Ha % Ha %
1. TERENURI AGRICOLE, din care:
• Arabil
• Păşuni, fâneţe
• Vii şi pepiniere viticole
• Livezi şi pepiniere pomicole
2. PĂDURI ŞI ALTE TERENURI CU
VEGETAŢIE FORESTIERĂ
3. APE ŞI BĂLŢI
4. DRUMURI ŞI CĂI FERATE
5. TERENURI INTRAVILANE
6. ALTE TERENURI
TOTAL

Suprafaţa (ha) % din total zonă costieră

Zone protejate
Plaje
Total

ANEXA 5. CULORI ŞI SEMNE CONVENŢIONALE

1. CARACTERISTICI ŞI RESURSE TERESTRE ŞI MARINE

1.1. Localizare geografică – limite teritoriale

Limita teritoriului naţional

Limita teritoriului judeţean
Limita teritoriului municipiului
Limita teritoriului oraşului
Limita teritoriului comunei
Limita teritoriului intravilan
Limita apelor teritoriale1
Limita izobatei de 20m

1
22,224 km (12 mile marine)

56
1.2. Caracteristici naturale, resurse minerale

Cadrul natural
Câmpie

Deal/podiş

Munte

Curs de apă

Lac/baltă

Pădure

Zonă de transgresiune marină în evoluţie

Zonă de regresiune marină în evoluţie

Resurse ale subsolului

Cărbuni

Ţiţei
Gaze naturale
Minereuri feroase

Minereuri complexe
Roci utile
Ape minerale

1.3. Biodiversitate, zone naturale protejate

Patrimoniul natural
Rezervaţii ale biosferei şi parcuri naţionale
Rezervaţii naturale şi monumente ale naturii
Situri NATURA 2000
Zone cu resurse balneare

57
 1.4. Resurse umane
Zone cu excedent de forţă de muncă
Zone cu şomaj ridicat
Zone cu sărăcie accentuată
Zone cu probleme de calitate a resurselor de muncă

1.5. Comunităţi, reţeaua de localităţi

Evoluţia populaţiei şi potenţialul demografic

Zone cu creşteri ale numărului de locuitori
Zone cu stabilitate a numărului de locuitori
Zone cu scăderi ale numărului de locuitori
Zone cu fenomene de depopulare
Zone cu potenţial demografic scăzut
Ierarhizarea localităţilor urbane
Rang 0 – Capitală – importanţă europeană
Rang I – Municipii de importanţă naţională
Rang II – Municipii de importanţă interjudeţeană
Rang III – Oraşe
Categorii de localităţi
Reşedinţă de judeţ
Reşedinţă de comună
Municipiu
Oraş
Sat
Instituţii publice
Învăţământ
Sănătate
Cultură
Asistenţă socială
Culte

58
 Juridice
Fianaciar-bancare

1.6. Zone construite protejate

Patrimoniul construit
Monument istoric de categoria A
Monument istoric de categoria B
Monument înscris în Lista Patrimoniului Mondial
Concentrări de patrimoniu construit cu valoare culturală de
interes naţional – foarte mare
Concentrări de patrimoniu construit cu valoare culturală de
interes naţional – mare
Concentrări de patrimoniu construit cu valoare culturală de
interes naţional – medie
Concentrări de patrimoniu construit cu valoare culturală de
interes naţional – mică

2. ACTIVITĂŢI TERESTRE ŞI MARINE

2.1. Agricultură, silvicultură, piscicultură

Structura folosinţelor agricole

Arabil
Păşuni
Fâneţe
$ $ $ $ $ $
$ $ $ $ $ Vii
Livezi

Centre de producţie agricolă

Centre de prelucrare a produselor agricole
Păduri cu funcţie de producţie şi protecţie
Păduri cu funcţie de agrement

59
 Centre de exploatare a masei lemnoase
Centre de prelucrare a lemnului
Amenajări piscicole
Centre de pescuit comercial
Centre de pescuit sportiv
Puncte de pescuit (cu paragate/setci/trauler)

2.2. Industrie, servicii

Ì Exploatare minieră
Centru industrial
Santier naval
Parc industrial
M Centru monoindustrial
IA Incubator de afaceri
Centrală hidro-electrică
Centrală termo-electrică
Centrală atomo-electrică
Centrală termică

Sursă de energie neconvenţională

2.3. Transport, activităţi portuare

Autostrăzi existente
Autostrăzi propuse
Drumuri expres propuse
Drumuri naţionale existente
Drumuri judeţene existente
Drumuri comunale existente
Linii CF simple existente
Linii CF simple propuse
Linii CF duble existente

60
 Linii CF duble propuse
Linii CF viteză mărită propuse
Linii CF de mare viteză propuse
Linii CF electrificate existente
Linii CF electrificate propuse
Poduri existente
Poduri propuse
Puncte de trecere a frontierei existente
Puncte de trecere a frontierei propuse
Căi navigabile maritime
Căi navigabile fluvio-maritime
Căi navigabile fluviale existente
Căi navigabile fluviale propuse
0 Porturi comerciale existente
0 Porturi comerciale propuse

Υ Porturi de agrement existente

Υ Porturi de agrement propuse

Ferry-boat existent
Linie Ro-Ro existentă

Linie Ro-Ro propusă

Trecere cu bac existentă

Trecere cu bac propusă
Aeroport existent
Aeroport propus
Linie aeriană existentă
Linie aeriană propusă
Rute maritime
Zonă de ancoraj

61
 2.4. Turism, recreere

Obiective turistice naturale

Obiective turistice antropice
Zone cu mare valoare peisagistică

Drum cu valoare peisagistică

Parcuri turistice
Staţiuni turistice
Staţiuni balneare

Sate turistice (agroturism)

H Hotel
M Motel
H Han turistic
C Cabană turistică
V Vile turistice şi bungalouri
PT Pensiune turistică
C Campinguri şi unităţi tip căsuţă
TE Tabere de elevi şi preşcolari
PT Popasuri turistice
H Hoteluri pentru tineret
H Hosteluri
SN Spaţii de cazare pe nave
Telescaun/telegondolă
Teren de golf
Acvaparc
Teren sport
c Parc de distracţii

62
 2.5. Dezvoltare urbană şi a infrastructurilor

Infrastructurile tehnice majore

Gospodărirea apelor
Zone cu potenţial foarte mare de asigurare a apei
Zone cu potenţial de asigurare 50%-100% din necesar
Zone cu potenţial de asigurare sub 50% din necesar
Zone cu vulnerabilitate ridicată a resurselor de apă
Zone deficitare (cantitativ/calitativ) în asigurarea apei către
populaţie
Zone cu disfuncţionalităţi în asigurarea apei pentru
populaţie
Zone cu resurse de apă poluate de industrie
Zonă acvatică poluată de complexe agro-zootehnice
Zone cu sisteme de irigaţii
Zone cu sisteme de desecări
Zone cu sisteme de irigaţii şi desecări
Lacuri de acumulare
Captări ape de suprafaţă
Surse de adâncime
Staţii de tratare a apei

Staţii de epurare a apei menajere

)
Staţii de epurare a apei industriale
Transport prin conducte
T Ţiţei şi produse petroliere
G Gaze naturale
Staţii reglare presiune gaze naturale
GL Gaze lichefiate
ET Energie termică

63
Transport energie electrică
Linii de înaltă tensiune
Staţii de transformare

Reţea telecomunicaţii
Cablu fibră optică
* Releu radio-TV
Gestionarea deşeurilor
Halde
Depozite deşeuri industriale
Depozite deşeuri menajere
Staţii de transfer
Staţii de tratare
Incineratoare

2.6. Folosinţa şi destinaţia terenurilor

Terenuri agricole

Terenuri forestiere

Terenuri acoperite cu ape

Terenuri construite

Terenuri cu destinaţie specială

Terenuri neproductive

Zone cu utilizare redusă

Zone cu utilizare intensivă

Zone cu presiune ridicată asupra spaţiului rural
Zone cu presiune ridicată asupra spaţiului forestier
Zone cu presiune ridicată asupra resurselor turistice
Zone temporar inundabile
Zone recomandate pentru interdicţie definitivă de construire

64
3. EFECTE ALE UTILIZĂRII RESURSELOR

3.1. Poluare

Aer
Surse de poluare a aerului
Zonă cu aer poluat
Apă
Surse de poluare a apei
Apa pentru scaldat neconforma cu normele
Categorii de calitate a apelor de suprafaţă
Categoria I
Categoria II
Categoria III
Degradate
Sol
Surse de poluare a solului

3.2. Riscuri tehnologice

¶ Surse de riscuri tehnologice

3.3. Urbanizare necontrolată, presiune turistică

Constructii ilegale pe domeniul public al statului

Zone protejate afectate de presiunea urbanizarii

4. PROCESE NATURALE

4.1. Eroziuni, alunecări, inundaţii

Zone cu risc de inundaţii

Zone cu risc de alunecări

Zone cu risc de eroziune a solului

65
 9,2
8,2 Zone cu risc seismic foarte ridicat scara MSK

8,1
7,2
Zone cu risc seismic ridicat scara MSK
7,1
Zone cu risc seismic moderat scara MSK

4.2. Schimbări climatice

Zone afectate de procesul de desertificare

Ridicarea nivelului marii
υ

5. CONTEXT EXTERIOR

Poli de atracţie externi

Poli de atracţie interni
Arii metropolitane
Zone periurbane
Zone defavorizate
Coridoare de transport
Zone de cooperare transfrontalieră
Zone de cooperare interjudeţeană
Euroregiuni

Notă: Semnele convenţionale prezentate se referă, după caz, atât la documentaţiile de amenajare
a teritoriului cât şi la documentaţiile de urbanism.

66
67
 ANEXA 7. LISTA INSTITUŢIILOR EMITENTE DE AVIZE/ACORDURI
Instituţia emitentă
0 1
1 Ministerul Mediului si Padurilor
Direcţia generală pentru protecţia
mediului şi dezvoltare durabilă
Direcţia generală pentru
managementul apelor
2 Ministerul Dezvoltării
Regionale şi Turismului -
MDRT
Direcţia generală de
dezvoltare teritorială.
AVIZE/ACORDURI
Temeiul legal Denumire şi obiect
Aviz/acord
2 3
ORGANISME CENTRALE
OUG nr. 202/2002 Emiterea AVIZULUI PREALABIL
pentru autorizaţii de construcţie
OUG nr. 202/2002 Emiterea AVIZULUI pentru
introducerea de specii exotice
OUG nr. 202/2002 Emiterea AVIZULUI pentru
utilizarea zonelor umede ca zone
de ancorare
OUG nr. 202/2002 Emiterea AVIZULUI pentru normele
de protecţie a mediului pentru
activităţile militare
Legea nr. 350/2001 Emiterea AVIZULUI pentru
Legea nr. 107/1998 planurile de amenajare a
Legea nr. 462/2001 teritoriului
OG nr. 91/2002 HG
OUG nr. 202/2002 Emiterea AVIZULUI PREALABIL
pentru autorizaţii de construcţie
DOCUMENTAŢII SPECIFICE
ZONELOR DE COASTĂ
PATZC Planuri/Activităţi specifice
zonei de coastă
4 5
Proiect pentru realizarea
de construcţii noi pe fâşia
de teren lată de 100-300 m
măsuraţi de la linia cea
mai înaintată a mării
Proiect pentru introducerea
de specii exotice
Proiect pentru utilizarea
zonelor umede ca zone de
ancorare
Activităţi militare
desfăşurate în zonele
costiere
♦ Planurile de gospodărire
integrată a zonei costiere
Proiect pentru realizarea
de construcţii noi pe fâşia
de teren lată de 100-300 m
măsuraţi de la linia cea
mai înaintată a mării
68

Directia Dezvoltare Turistica
3 Ministerul Transporturilor si
Infrastructurii
Legea nr. 350/2001 - Emiterea AVIZULUI pentru ♦
Anexa nr. 1 planuri de amenajare a teritoriului
OM nr.1943/2001
Legea nr. 413/2002
OG nr. 5/2002
Legea nr. 315/2004
OUG nr. 202/2002 Emiterea AVIZULUI PREALABIL Proiect pentru realizarea
pentru autorizaţii de construcţie de construcţii noi pe
fâşia de teren lată de
100-300 m măsuraţi de
la linia cea mai înaintată
a mării
OUG nr. 202/2002 Emiterea AVIZULUI Elaborarea de norme de
pentru aprobarea normelor de către Ministerul Sănătăţii
calitate a apelor şi de igienă privind calitatea apelor
din zonele amenajate
pentru îmbăiere şi
normele de igienă
pentru încadrarea
plajelor
Legea nr. Emiterea AVIZULUI pentru ♦
350/2001 planurile de amenajare a
teritoriului
Legea nr. Emiterea AVIZULUI pentru ♦
350/2001 -Anexa planuri de amenajare a
nr. 1 teritoriului
69
4 Ministerul Apărării Ordin MAPN- Emiterea AVIZULUI pentru ♦
Naţionale M.30/1995 (ordin planurile de amenajare a
Statul Major General comun cu MIRA, teritoriului
SRI, MDRL)
Legea nr. Stabilirea obiectivelor de ♦
477/2003 OG nr. pregătire a teritoriului pentru
74/2002 de apărare
modific. Legii nr.
45/1994
5 Ministerul Administraţiei şi OUG nr. 63/2003 Emiterea AVIZULUI ♦
Internelor - Oficiul Central aprobată cu pentru probleme privind
de Stat pentru Probleme modificări şi organizarea ad-tivă a teritoriului
Speciale completări prin Stabilirea obiectivelor de
Legea nr. 604/2003 pregătire
Legea nr. 477/2003 a teritoriului pentru apărare
6 Serviciul Român de Informaţii Ordin nr. Emiterea AVIZULUI pentru ♦
4221/1995 (Ordin planurile de amenajare
comun cu MAPN, a teritoriului
SRI, MDRL)
Legea nr. 477/2003 Stabilirea obiectivelor de ♦
pregătire a teritoriului pentru
apărare
7 Ministerul Culturii şi Patrimoniului Legea nr. 422/2001 Emiterea AVIZULUI ♦
Naţional Legea nr. 350/2001 pentru planurile de
Legea nr. 564/2001 amenajare a teritoriului,
Ordonanţa 43/2000 emiterea avizului prealabil
Ordinul ministerului pentru autorizaţiile de construire
culturii şi cultelor nr. în zone construite protejate
2183/2007 (concentrări de patrimoniu
construit cu valoare culturală,
zone cu patrimoniu arheologic

70
 inclusiv patrimoniu arhelogic
submers)

8 Ministerul Sănătăţii OUG nr. 202/2002 Emiterea AVIZULUI pentru Plan de urgenţă pentru
Inspectoratul General de planul de urgenţă pentru activităţi de acvacultură
Sănătate Publică înlăturarea riscurilor epidemiilor marină

Legea nr. Emiterea AVIZULUI pentru ♦

100/1998 OM nr. planurile de amenajare
331/1999 Legea a teritoriului
nr. 350/2001 H.G.
nr. 743/2003
9 Ministerul Agriculturii şi OUG nr. 202/2002 Emiterea AVIZULUI pentru Plan de urgenţă pentru
Dezvoltării Rurale planul de urgenţă pentru activităţi de acvacultură
înlăturarea riscurilor epidemiilor marină
Legea nr. Emiterea AVIZULUI pentru ♦
350/2001 HGnr. planurile de amenajare
1125/2004 a teritoriului
10 Ministerul Economiei, Legea nr. Emiterea AVIZULUI ♦
Comerţului si Mediului de 350/2001 HG nr. pentru planurile de
Afaceri 738/2003HG1634/ amenajare a teritoriului
2009
11 Agenţia Naţională de Dezvoltare Legea nr. Emiterea AVIZULUI ♦
Regională 350/2001 Legea pentru planurile de
nr. 315/2004 amenajare a teritoriului
zonal
12 Compania Nationala de Legea nr. 350/2001 Emiterea AVIZULUI pentru ♦
Autostrazi si Drumuri Legea nr. 413/2002 planurile de amenajare a
Nationale din Romania OUG 84/2003 teritoriului

71
13 „Compania Naţională Legea nr. Emiterea AVIZULUI ♦
Administraţia Porturilor 350/2001 HG nr. pentru planurile de
Maritime Constanţa" - S.A. 3/2001 amenajare a teritoriului
14 „Compania Naţională Legea nr. Emiterea AVIZULUI ♦
Administraţia Canalelor 350/2001 HG nr. pentru planurile de
Navigabile” – S.A. 3/2001 amenajare a teritoriului
15 „Compania Naţională Legea nr. Emiterea AVIZULUI pentru ♦
Administraţia Porturilor 350/2001 HG nr. planurile de amenajare a
Dunării Fluviale" - S.A. 3/2001 teritoriului
16 Autoritatea Aeronautică Civilă Legea nr. Emiterea AVIZULUI pentru ♦
Română 350/2001 HG nr. planurile de amenajare a
3/2001 teritoriului
17 „Administraţia Rezervaţiei Legea nr. Emiterea AVIZULUI pentru ♦
Biosferei Delta Dunării" 350/2001 OGnr. planurile de amenajare a
112/2000
18 Agenţia Naţională pentru Legea nr. Emiterea AVIZULUI pentru ♦
Resurse Minerale 350/2001 HG nr. planurile de amenajare a
368/1999 teritoriului
ORGANISME LOCALE
19 Comitetul Naţional al Zonei OUG nr. 202/2002 Emiterea AVIZULUI pentru ♦ Planurile de gospodărire
Costiere planul de gospodărire integrată a integrată a zonei
ZC costiere
OUG nr. 202/2002 Emiterea AVIZULUI pentru Studii de impact pentru
studiile de impact în zona activităţi cu impact
costieră semnificativ ce urmează
a se desfăşura în zona
costieră

72
 OUG nr. 202/2002 Emiterea AVIZULUI pentru Bilanţuri de mediu ale
bilanţul de mediu lucrărilor existente

OUG nr. 202/2002 Emiterea AVIZULUI pentru Proiecte de creare de

proiecte, pentru parcuri şi parcuri şi rezervaţii
rezervaţii naturale naturale
20 Consiliul judeţean Legea nr. Emiterea AVIZULUI pentru toate ♦ Planurile de gospodărire
Comisia tehnică pentru urbanism 350/2001-Anexa 1 categoriile de planuri de integrată a zonei
şi amenajarea teritoriului Legea nr. 215/2001 amenajare a teritoriului costiere
Direcţia lucrări publice, investiţii, Legea nr. 326/2001
administrare şi exploatare a OG nr. 32/2002
drumurilor judeţene OG nr. 73/2002
Legea nr.
477/2003
Legea nr. Emiterea ACORDULUI
350/2001 OG nr. PREALABIL pentru planuri
43/1997 de amenajare a teritoriului
21 Consiliul local al autorităţilor Legea nr.350/2001- Emiterea AVIZULUI pentru ♦ Planurile de gospodărire
publice locale Anexa 1 planuri de amenajare a integrată a zonei
Comisia tehnică de urbanism şi Legea nr.215/2001 teritoriului zonal la care costiere
amenajare a teritoriului unitatea administrativ-teritorială
este interesată
22 Agenţia regională pentru Legea nr. 350/2001 Emiterea AVIZULUI pentru ♦
protecţia mediului Legea nr. 477/2003 planuri de amenajare a
teritoriului
23 Agenţia judeţeană pentru Legea nr. 350/2001 Emiterea AVIZULUI pentru ♦
protecţia mediului Legea nr. 477/2003 planuri de amenajare a
teritoriului
24 Regia Apele Române Legea nr. 350/2001 Emiterea AVIZULUI pentru ♦
Legea nr. 477/2003 planuri de amenajare a
teritoriului

73
25 Direcţia judeţeană pentru cultură, Legea nr. 350/2001 Emiterea AVIZULUI pentru ♦
culte şi patrimoniu cultural planuri de amenajare a
naţional teritoriului
emiterea avizului prealabil
pentru autorizaţiile de
construire în zone construite
protejate (concentrări de
patrimoniu construit cu valoare
culturală, zone cu patrimoniu
arheologic inclusiv patrimoniu
arhelogic submers)
26 Direcţia judeţeană de Legea nr. Emiterea AVIZULUI pentru ♦
telecomunicaţii 350/2001 Legea planuri de amenajare a
nr. 477/2003 teritoriului
27 Inspectoratul judeţean pentru Legea nr. Emiterea ACORDULUI ♦
situaţii de urgenţă 350/2001 PREALABIL pentru planuri de
Legea nr. amenajare a teritoriului
477/2003
28 Societatea Naţională de Legea nr. Emiterea AVIZULUI pentru ♦
Transport Gaze naturale 350/2001 OG nr. planurile de amenajare a
„TRANSGAZ 60/2000 Legea nr. teritoriului
351/2004
29 S.C. Electrica S.A. Legea nr. Emiterea AVIZULUI pentru ♦
350/2001 planuri de amenajare a
teritoriului

74
 ANEXA 8. Lista principalelor acte normative în vigoare în domeniul Amenajării
Teritoriului în ZC

Cel mai important act normativ în domeniu este Legea nr. 280/2003 pentru aprobarea
Ordonanţei de Urgenţă nr. 202/2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere, al
cărui iniţiator este Ministerul Mediului. Legea nr.280/2003 modifică textul OUG 202/2002 prin
următoarele articole: art. 13 alin. (6) si (7), art. 16 alin.(1) si (2), art. 35 alin. (1), art. 60 alin. (2),
partea introductiva a art. 77 pct. 1, 2, si 3, partea introductiva a art. 81 şi introduce alin. (4) la art.
35.
Actele normative conexe acestei legi, în ordine cronologică, au fost împărţite în 3 categorii:

I. Legi ce reglementează activitatea în zonele de coastă

- Legii nr.17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale şi al
zonei contigue ale României, modificată prin Legea nr.36 din 2002, privind regimul juridic al
apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue şi al zonei economice exclusive
ale României
- Legea nr. 597/2001- privind unele măsuri de protecţie şi autorizare a construcţiilor în zona de
coastă a Mării Negre, modificată prin OG 32/2006 (prin care prevederile Legii nr. 597/2001
devin valabile şi în cazul Staţiunii Mamaia), promulgată prin Decretul nr. 250/2001
- O. nr. 38/SMI/2004 al Ministrului mediului şi gospodăririi apelor, al Ministrului transporturilor,
construcţiilor şi turismului şi al Ministrului sănătăţii privind aprobarea Codului de conduită
pentru activităţile de recreere din zona costieră (conf. art.67 alin. (7) din OUG 202)
- H.G. nr.164/2004 pentru aprobarea Programului de măsuri şi lucrări privind protecţia şi
reabilitarea zonei costiere (conf. art.56 din OUG 202)
- H.G. nr.317/2004 privind utilizarea zonelor umede costiere ca zone de ancorare (conf. art.33 din
OUG 202)
- H.G. nr.546/2004 privind aprobarea Metodologiei pentru delimitarea domeniului public al
statului în zona costieră (conf. art. 9 alin. (1) din OUG 202)
- H.G. nr.749/2004 privind stabilirea responsabilităţilor, criteriilor şi modului de delimitare a
fâşiei de teren aflate în imediata apropiere a zonei costiere, în scopul conservării condiţiilor
ambientale şi valorii patrimoniale şi peisagistice din zonele situate în apropierea ţărmului (conf.
art.16 alin. (3) din OUG 202)
- H.G. nr.898/2004 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind exploatarea apelor subterane şi a
zonelor de interfaţă dintre apele dulci şi cele sărate (conf. art.38 din OUG 202)
- H.G. nr.1.015/2004 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a
Comitetului naţional al zonei costiere (conf. art.68 alin. (6) din OUG 202)
- OUG nr. 19/2006 privind utilizarea plajei Marii Negre si controlul activităţilor desfăşurate pe
plaja, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 274/2006, se modifica prin OUG nr.
43 din 06/05/2009 ce conţine prevederi pentru sezonul estival 2009
- Legea nr. 493/2006 privind aprobarea Ordonanţei de Guvern nr.32/2006 pentru modificarea art.
4. din Legea 597/2001 privind unele măsuri de protecţie şi autorizare a construcţiilor în zona de
coastă a Mării Negre
- Legea nr. 317/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.20/2000privind
pescuitul şi acvacultura;
- Ordinul nr.330/2002 privind identificarea punctelor de debarcare a peştelui

75
II. Legi ce reglementează activitatea de amenajare a teritoriului şi urbanismului

- Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul cu modificările şi completările

aduse de Ordonanţa nr. 69 din 13 august 2004; Legea nr. 289 din 7 iulie 2006; Ordonanţa nr.
18 din 31 ianuarie 2007; Legea nr. 168 din 12 iunie 2007; Ordonanţa nr. 27 din 27 august
2008.
- HG 525/1996 republicat 2002 pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism
- Legea nr. 50/2001 a amenajării teritoriului şi a urbanismului;
- Legea nr. 18/1991 a fondului funciar.
- Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea
locuinţelor, modificată şi completată prin Legea nr.453/2001
- Legea nr. 98/1994 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale de igienă
şi sănătate publică.
- Legea nr. 10/1995 privind calitatea in construcţii.
- Legea nr. 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară.
- Legea nr. 107/1996 a apelor modificată şi completată prin legea nr.310 din 2004
- Legea nr. 33/1996 exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
- Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor.
- Legea nr. 82/1998 pentru aprobarea O.G. nr. 43-1997 privind regimul juridic al drumurilor.
- Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
- Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a
III-a - zone protejate.
- Legea nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional -
Secţiunea a IV-a: Reţeaua de localităţi
- Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.
- Legea nr. 451/2002 pentru ratificarea Convenţiei europene a peisajului, adoptată la Florenţa la
20 octombrie 2000.
- H G nr. 162 / 2002 privind depozitarea deşeurilor
- Ordinul M.L.P.A.T nr. 13N/1999 de aprobare a Ghid privind metodologia de elaborare şi
conţinutul cadru al Planului Urbanistic General;
- Ordinul MTCT nr. 1430/12005 pentru aprobarea „Norme metodologice de aplicare a Legii
50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcţii”.
- Ordinul nr. 34/N/M 30/3422/4221 din 1995 al MLPAT, MI, MAPN, SRI, pentru aprobarea
„Precizărilor privind avizarea documentaţiilor de urbanism şi amenajarea teritoriului, precum şi
a documentaţiilor tehnice pentru autorizarea construcţiilor”.
- Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 536/1997 pentru aprobarea „Normelor de igienă şi a
recomandărilor privind mediul de viaţă al populaţiei”.
- Ordinul Ministerului Transporturilor nr. 45/1998 pentru aprobarea Normelor tehnice privind
proiectarea, construirea şi modernizarea drumurilor.
- Ordinul Ministerului Transporturilor nr. 47/1998 pentru aprobarea Normelor tehnice privind
amplasarea lucrărilor edilitare, a stâlpilor pentru instalaţii şi a pomilor in localităţile urbane şi
rurale.
- Ordinul Ministerului Transporturilor nr. 49/1998 pentru aprobarea Normelor tehnice privind
proiectarea şi realizarea străzilor in localităţile urbane.
- Ordinul Ministerului Transporturilor nr. 50/1998 pentru aprobarea Normelor tehnice privind
proiectarea şi realizarea străzilor in localităţile rurale.

76
- Ordinul Ministerului de Interne nr. 791/1998 pentru aprobarea Normelor metodologice de
avizare şi autorizare privind prevenirea şi stingerea incendiilor.
- Ordinul Ministerului de Interne nr. 775/1998 pentru aprobarea Normelor generale de prevenire
şi stingere a incendiilor.
- Ordinul M.L.P.A.T. nr. 1270/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a H.G.
nr. 577/1997 pentru aprobarea Programului privind pietruirea drumurilor comunale, alimentarea
cu apă a satelor, conectarea la reţeaua de electrificare şi la reţelele telefonice, astfel cum a fost
modificat prin H.G. nr. 211/1999
- O.U.G. nr. 12/1998 privind transporturile pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii
Naţionale a Căilor Ferate Române, modificată, completată şi republicată.
- H.G. nr. 581/1998 privind înfiinţarea Companiei Naţionale Căi Ferate “CFR” – S.A., modificată
şi completată
- H.G. nr. 582/1998 privind înfiinţarea Societăţii Naţionale de Transport Feroviar de Marfă “CFR
– Marfă” – S.A., modificată şi completată
- H.G. nr. 584/1998 privind înfiinţarea Societăţii Naţionale de Transport Feroviar de Călători
„CFR Călători” –S.A., modificată şi completată.
- H.G. nr. 801/2007 privind înfiinţarea Societăţii Comerciale de Transport Maritim şi de coastă
“CFR Ferry - Boat” – S.A.

III. Legi ce reglementează activitatea de protecţie a mediului

- Ordonanţă de Urgenţă nr.195 din 22 decembrie 2005 privind protecţia mediului aprobată prin
Legea nr.265/2006, modificată şi completată prin O.U.G. nr.57/2007 privind regimul ariilor
naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, prin O.U.G.
nr.114/2007 şi prin O.U.G. nr.164/2008
- HG nr. 1408 privind modalităţile de investigare si evaluare a poluării solului si subsolului
publicat in MO nr. 802 / 23.XI.2007 - Partea I
- HG nr. 1403 privind refacerea zonelor in care solul, subsolul si ecosistemele terestre au fost
afectate publicat in MO nr. 804 / 26.XI.2007 - Partea I
- OUG nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor aprobata prin Legea nr. 426/ 2001, modificata si
completata de OUG nr. 61/2006, aprobata prin Legea 27/2007;
- HG nr. 856/2002 privind evidenta gestiunii deşeurilor si pentru aprobarea listei cuprinzând
deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase – a abrogat HG 155/1999.
- OM nr. 374/2004 pentru aprobarea Planului de acţiune privind conservarea cetaceelor din apele
româneşti ale Marii Negre
- Legea nr.82/1993, cu modificările şi completările ulterioare, privind constituirea Rezervaţiei
Biosferei Delta Dunării (ARBDD)
- OM Nr. 1964 din 13 decembrie 2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a
siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000
în România
- O.U.G. nr. 57/2007 privind ariile naturale protejate

Evaluare strategica de mediu (SEA) pentru Planuri si Programe - Aviz de mediu

- HG nr. 1076 din 8 iulie 2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu
pentru planuri si programe

77
- ORDIN nr. 995 din 21 septembrie 2006 pentru aprobarea listei planurilor si programelor care
intra sub incidenta HG nr. 1.076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de
mediu pentru planuri si programe
- ORDIN nr. 117 din 2 februarie 2006 pentru aprobarea Manualului privind aplicarea procedurii
de realizare a evaluării de mediu pentru planuri si programe
- ORDIN nr. 480 din 16 mai 2006 privind constituirea şi funcţionarea Comitetului special la nivel
central pentru realizarea etapei de încadrare a procedurii de evaluare de mediu
- Manual privind SEA pentru politica de coeziune 2007-2013
- OM nr. 1.798/2007 (MO nr. 808/27.11.2007) pentru aprobarea Procedurii de emitere a
autorizaţiei de mediu

Evaluare impact asupra mediului (EIM) a proiectelor - Acord de mediu

- HG nr. 1213 din 6 septembrie 2006 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului
asupra mediului pentru anumite proiecte publice si private
- ORDINUL nr. 860 din 26 septembrie 2002 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a
impactului asupra mediului si de emitere a acordului de mediu, cu modificările şi completările
ulterioare
- ORDINUL nr. 863 din 26 septembrie 2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile
etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului
- ORDINUL nr. 864 din 26 septembrie 2002 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a
impactului asupra mediului în context transfrontier si de participare a publicului la luarea
deciziei în cazul proiectelor cu impact transfrontier

Informaţia privind mediul

- HG nr. 878 din 28 iulie 2005 - accesul publicului la informaţia privind mediul

Convenţia Espoo
- Convenţia privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontier, adoptata la
Espoo la 25 februarie 1991
- Amendament la Convenţia Espoo

Convenţia Aarhus
- Legea nr. 86 din 10 mai 2000 pentru ratificarea Convenţiei privind accesul la informaţie,
participarea publicului la luarea deciziei si accesul la justiţie în probleme de mediu, semnata la
Aarhus la 25 iunie 1998

Răspunderea de mediu
- OUG nr. 68 din 2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea si repararea
prejudiciului asupra mediului
OM nr. 494/2005 privind aprobarea procedurilor de încredinţare a administrării şi de atribuire in
custodie a ariilor naturale protejate

78
ANEXA 9. Schema etapelor de realizare şi a conţinutului cadru

79
 ANEXA 10. Glosar de termeni din legislaţia românească

Legea nr. 597/2001 privind unele măsuri de protecţie şi autorizare a construcţiilor în zona de
coastă a Mării Negre
linia de coastă – linia rezultată prin unirea punctelor în care apa este în contact cu uscatul;
linia de ţărm – graniţa naturală de nisip, pietriş, roci, stânci, păpuriş, mlaştină sau zone umede la
ţărmul mării, aflate în spatele liniei de coastă, în direcţia uscatului sau la baza falezei;
ţărmul – zona dintre linia de coastă şi linia de ţărm;
zona tampon – zona care are o lăţime orizontală de 100 m măsurată de la linia de ţărm în
direcţia uscatului;
Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilă, republicată 2008
Dezastru - evenimentul datorat declanşării unor tipuri de riscuri, din cauze naturale sau
provocate de om, generator de pierderi umane, materiale sau modificări ale mediului şi care, prin
amploare, intensitate şi consecinţe, atinge ori depăşeşte nivelurile specifice de gravitate stabilite
prin regulamentele privind gestionarea situaţiilor de urgenţă, elaborate şi aprobate potrivit legii.
Hotărâre nr. 749 din 14/05/2004 (Hotărâre 749/2004) privind stabilirea responsabilităţilor,
criteriilor şi modului de delimitare a fâşiei de teren aflate în imediata apropiere a zonei costiere,
în scopul conservarii condiţiilor ambientale şi valorii patrimonialeşsi peisagistice din zonele
situate în apropierea ţărmului
Publicat în Monitorul Oficial nr. 455 din 20/05/2004
condiţii ambientale - ansamblu de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul şi
subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele
vii, sistemele naturale în interacţiune cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile
materiale şi spirituale;
limita cea mai înaintată a mării - limita maximă de înaintare a valurilor pe ţărm la cele mai
puternice furtuni înregistrate. Această zonă include toate porţiunile de ţărm inundate periodic de
acţiunea valurilor. De la aceasta se stabileşte în continuare, spre uscat, făşia de teren de 50-150
m, în scopul conservarii condiţiilor ambientale şi valorii patrimoniale şi peisagistice.
ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 202 din 18 decembrie 2002 privind gospodărirea integrată a
zonei costiere
ape interioare - ape situate între linia de bază a mării teritoriale şi ţărm.
ape costiere - apele situate în partea dinspre uscat a unei linii al cărei fiecare punct este la o
distanţă de 1 milă marină, în partea dinspre mare, de la cel mai apropiat punct al liniei de bază de
la care se măsoară întinderea apelor teritoriale, cu extindere, unde este posibil, până la limita
exterioară a apelor tranzitorii.
ape tranzitorii - ape de suprafaţă situate în vecinătatea gurilor de vărsare ale râurilor, care sunt
parţial saline, ca rezultat al apropierii de apele costiere, dar care sunt puternic influenţate de
cursurile de apă dulce.
bioacumulare - procesul prin care un produs este preluat de către un organism viu, atât în apă,
cât şi prin hrană.
cod de bună conduită - principii directoare sau norme pentru desfăşurarea unor activităţi cu
impact asupra mediului astfel încât să se reducă la minimum riscul de poluare.
eroziuni ale zonei costiere - mutarea, în detrimentul uscatului, a liniei de coastă.
gospodărirea integrată - amenajarea şi utilizarea durabilă a zonei costiere

80
luând în considerare dezvoltarea economică şi socială în strânsă interdependenţă cu marea, în
vederea menţinerii, pentru generaţiile prezente şi viitoare, a echilibrului biologic şi ecologic
fragil al zonei de coastă şi a peisajului.
habitat - locul sau tipul de loc în care un organism sau o populaţie există în mod natural.
instalaţii plutitoare - construcţiile plutitoare care în mod normal nu sunt destinate deplasării sau
efectuării lucrărilor speciale pe căile navigabile, cum ar fi docuri, debarcadere, pontoane,
hangare pentru nave şi altele asemenea.
nava - mijlocul de navigaţie utilizat pentru realizarea activităţii de transport şi a altor servicii pe
apă. Acest termen include navele maritime, fluviale şi alte nave de navigaţie interioară, inclusiv
ambarcaţiunile mici, precum şi echipamente plutitoare, cum ar fi drage, elevatoare, macarale
plutitoare şi altele asemenea, cu sau fără propulsie.
mediu:
a) resursele naturale abiotice şi biotice cum sunt aerul, apele subterane şi de suprafaţă, solul,
clima, fauna şi flora şi habitatul acestora;
b) bunurile care fac parte din mediul construit şi din patrimoniul cultural;
c) aspectele caracteristice ale peisajului;
d) calitatea vieţii şi a mediului de viaţă, în măsura în care au sau pot avea influenţă asupra
bunăstării şi sănătăţii omului;
e) interacţiunea factorilor de la lit. a)-d).
persistenţă - procesul care nu este supus descompunerii, degradării, transferării, volatilizării,
hidrolizei sau fotolizei.
poluarea apei - orice alterare fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a apei, peste o limită
admisibilă stabilită, inclusiv depăşirea nivelului natural de radioactivitate produsă direct sau
indirect de activităţi umane, care o fac improprie pentru o folosire normală în scopurile în care
această folosire era posibilă înainte de a interveni alterarea.
poluarea mediului marin - introducerea de către om, direct sau indirect, de substanţe sau
energie în mediul marin, inclusiv în estuare, care are sau poate avea ca rezultate efecte
dăunătoare cum sunt vătămarea resurselor vii şi a ecosistemului acvatic, pericole pentru
sănătatea omului, obstacole pentru activităţile pe mare, inclusiv pescuitul şi alte folosinţe
legitime ale mării, degradarea calităţii de folosinţă a apei mării şi deteriorarea condiţiilor de
agrement.
public - una sau mai multe persoane fizice sau juridice, sau asociaţiile acestora, recunoscute
legal.
substanţe periculoase - substanţele sau grupurile de substanţe care sunt toxice, persistente şi
supuse bioacumulării sau alte substanţe sau grupuri de substanţe care conduc la un nivel
echivalent ridicat de interes.
substanţe prioritare - substanţe care prezintă un risc important direct asupra mediului acvatic
sau indirect, prin acesta, pe baza riscului asupra mediului acvatic sau prin intermediul acestuia.
zonă costieră - spaţiul geografic situat la contactul mării cu uscatul, incluzând apele de coastă de
suprafaţă şi subterane şi terenurile adiacente, inclusiv apele de suprafaţă şi subterane aferente
acestora, puternic intercondiţionate şi în imediata apropiere a liniei ţărmului, insule şi lacuri
sărate, zone umede în contact cu marea, plaja şi faleza.
zone umede - întinderi de bălţi, mlaştini, turbării, de ape naturale sau artificiale, permanente sau
temporare, unde apa este stătătoare sau curgătoare, dulce, salmastră sau sărată.
zone degradate - terenuri afectate de eroziuni, soluri poluate sau zone care şi-au pierdut
însuşirile naturale.

81
habitate sensibile - zone în care viaţa plantelor sau a animalelor sau a habitatelor lor sunt fie
rare sau foarte valoroase.
supraexploatarea apelor subterane - extragerea din subteran a unor cantităţi de apă care
depăşesc rata medie anuală, pe termen lung, de realimentare a acviferului respectiv.
ape subterane de mare adâncime - ape subterane cantonate în acviferul Jurasic superior-
Cretacic inferior al Dobrogei de Sus.
LEGE nr.17 din 7 august 1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării
teritoriale şi al zonei contigue ale României
Textul actului publicat în M.Of. nr. 99/9 aug. 1990
zona contiguă a României este fâşia de mare adiacentă mării teritoriale care se întinde spre
largul mării până la distanţa de 24 mile marine, măsurată de la liniile de bază stabilite în art. 1.
În zona sa contiguă, România exercită controlul pentru prevenirea şi reprimarea încălcărilor, pe
teritoriul său, a legilor şi reglementărilor sale din domeniul vamal, fiscal, sanitar şi al trecerii
frontierei de stat.
LEGE nr.36 din 16 ianuarie 2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr.17/1990 privind
regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale şi al zonei contigue ale
României
Textul actului publicat în M.Of. nr. 77/31 ian. 2002
marea teritorială a României curpinde fâşia de mare adiacentă ţărmului ori, după caz, apelor
maritime interioare, având lăţimea de 12 mile marine (22.224 m), măsurată de la liniile de bază.
Liniile de bază sunt liniile celui mai mare reflux de-a lungul ţărmului sau, după caz, liniile drepte
care unesc punctele cele mai avansate ale ţărmului, inclusiv ale ţărmului dinspre larg al insulelor,
ale locurilor de acostare, amenajărilor hidrotehnice şi ale altor instalaţii portuare permanente.
Limita exterioară a mării teritoriale este linia care are fiecare punct situat la o distanţă de 12 mile
marine, măsurată de la punctul cel mai apropiat al liniilor de bază.
zona economică exclusivă a României este instituită în spaţiul marin al ţărmului românesc la
Marea Neagră, situat dincolo de limita apelor mării teritoriale şi adiacent acestora, în care
România îşi exercită drepturi suverane şi jurisdicţia asupra resurselor naturale ale fundului mării,
subsolului acestuia şi coloanei de apă de deasupra, precum şi în ceea ce priveşte diferitele
activităţi legate de explorarea, exploatarea, protecţia, conservarea mediului şi gestionarea
acestora.
ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr.236 din 24 noiembrie 2000 privind regimul ariilor naturale
protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice
Textul actului publicat în M.Of. nr. 625/4 dec. 2000
mediu natural - ansamblul componentelor, structurilor şi proceselor fizico-geografice, biologice
şi biocenotice naturale, terestre şi acvatice, având calitatea intrinsecă de păstrător al vieţii şi
generator de resurse necesare acesteia;
patrimoniu natural - ansamblul componentelor şi structurilor fizico-geografice, floristice,
faunistice şi biocenotice ale mediului natural a căror importanţă şi valoare ecologică, economică,
ştiinţifică, biogenă, sanogenă, peisagistică, recreativă şi cultural-istorică au o semnificaţie
relevantă sub aspectul conservării diversităţii biologice floristice şi faunistice, al integrităţii
funcţionale a ecosistemelor, conservării patrimoniului genetic, vegetal şi animal, precum şi
pentru satisfacerea cerinţelor de viaţă, bunăstare, cultură şi civilizaţie ale generaţiilor prezente şi
viitoare;
bun al patrimoniului natural - componentă a patrimoniului natural care necesită un regim
special de ocrotire, conservare şi utilizare durabilă în beneficiul generaţiilor prezente şi viitoare;

82
arie naturală protejată - zonă terestră, acvatică şi/sau subterană, cu perimetru legal stabilit şi
având un regim special de ocrotire şi conservare, în care există specii de plante şi animale
sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice,
speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică sau culturală deosebită;
sit de conservare - sinonim cu arie naturală protejată;
arie specială de conservare - sit protejat pentru conservarea habitatelor naturale de interes
comunitar şi/sau a populaţiilor speciilor de interes comunitar, altele decât păsările sălbatice, în
conformitate cu reglementările comunitare;
arie de protecţie specială avifaunistică - sit protejat pentru conservarea speciilor de păsări
sălbatice, în conformitate cu reglementările comunitare;
conservare in situ - ocrotirea şi conservarea bunurilor patrimoniului natural în mediul lor natural
de geneză, existenţă şi evoluţie;
conservare ex situ - ocrotirea şi conservarea bunurilor patrimoniului natural în afara mediului
lor natural de geneză, existenţă şi evoluţie;
coridor ecologic - zonă naturală sau amenajată care asigură cerinţele de deplasare, reproducere
şi refugiu pentru speciile sălbatice terestre şi acvatice;
zonă de protecţie - zonă înconjurătoare pentru un bun al patrimoniului natural, destinată să
prevină impactul activităţilor antropice asupra acelui bun;
reţeaua naţională de arii naturale protejate - ansamblul ariilor naturale protejate;
reţeaua ecologică a ariilor protejate - ansamblul de arii naturale protejate, împreună cu
coridoarele ecologice;
reţeaua ecologică EMERALD - reţeaua europeană de arii de interes conservativ special, creată
în baza Convenţiei privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa,
Berna, 1979;
reţeaua ecologică NATURA 2000 - reţeaua ecologică de arii naturale protejate constând în arii
de protecţie specială şi arii speciale de conservare, instituită prin Directiva 92/43/CEE privind
conservarea habitatelor naturale, a faunei şi florei sălbatice;
administrarea ariilor naturale protejate - ansamblul de măsuri care se pun în aplicare pentru
asigurarea regimului special de protecţie şi conservare instituit conform dispoziţiilor legale;
habitat natural - zonă terestră, acvatică sau subterană, în stare naturală sau seminaturală, ce se
diferenţiază prin caracteristici geografice, abiotice şi biotice;
habitate naturale de interes comunitar - acele habitate care:
- sunt în pericol de dispariţie în arealul lor natural;
- au un areal natural mic ca urmare a restrângerii acestuia sau prin faptul că au o suprafaţă
restrânsă; sau
- reprezintă eşantioane reprezentative cu caracteristici tipice pentru una sau mai multe dintre
următoarele regiuni biogeografice: alpină, continentală, panonică, stepică şi pontică;
habitat natural prioritar - tip de habitat natural ameninţat, pentru a cărui conservare există o
responsabilitate deosebită;
stare de conservare favorabilă a unui habitat - se consideră atunci când:
- arealul său natural şi suprafeţele pe care le acoperă în cadrul acestui areal sunt stabile sau în
creştere;
- are structura şi funcţiile specifice necesare pentru menţinerea sa pe termen lung; şi
- speciile care îi sunt caracteristice se află într-o stare de conservare favorabilă;
habitatul unei specii - mediul natural sau seminatural definit prin factori abiotici şi biotici în
care trăieşte o specie în orice stadiu al ciclului biologic;

83
stare de conservare favorabilă a unei specii - starea în care:
- specia se menţine şi este susceptibilă să se menţină pe termen lung ca o componentă viabilă a
habitatului său natural;
- aria sa de repartiţie naturală nu se reduce şi nu există riscul să se reducă în viitor;
- există un habitat destul de întins pentru ca populaţiile speciei să se menţină pe termen lung;
specie ameninţată - specie periclitată, vulnerabilă sau rară;
specie prioritară - specie periclitată şi/sau endemică pentru a cărei conservare sunt necesare
măsuri urgente;
specie de interes comunitar - specie care pe teritoriul Uniunii Europene este periclitată,
vulnerabilă, rară sau endemică.
ORDIN nr.1.141 din 6 decembrie 2002 al ministrului apelor şi protecţiei mediului pentru
aprobarea Procedurii şi a competenţelor de emitere a avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a
apelor
Textul actului publicat în M.Of. nr. 21/16 ian. 2003
acvifer - orice formaţiune de sol, rocă, nisip, pietriş, argilă sau alt material din care provine apa
subterană;
cea mai bună tehnologie disponibilă - cea mai bună tehnologie disponibilă din punct de vedere
economic, ţinând cont de dezvoltarea tehnologiei pentru epurarea apelor uzate;
curgere de bază - debitul care pătrunde în albiile cursurilor de apă din apele subterane sau din
altă sursă şi care nu este influenţat de precipitaţii;
efluent - masă de poluant sub formă lichidă, deversată în resursa de apă;
epurarea apelor uzate - tratarea efluenţilor pentru a reduce concentraţia poluanţilor în limitele
stabilite în actele normative şi standarde, utilizându-se cele mai avansate tehnologii;
măsură administrativă - notificare scrisă, emisă de autorităţile competente, prin care se impun
corecţii faţă de condiţiile de calitate conform reglementărilor şi standardelor specifice în vigoare;
substanţe prioritare - substanţe care reprezintă un risc important asupra mediului acvatic, în
mod direct sau indirect, inclusiv asupra apelor destinate potabilizării;
substanţe prioritare periculoase - substanţele sau grupurile de substanţe care sunt toxice,
persistente şi supuse bioacumulării şi alte substanţe sau grupuri de substanţe care conduc la un
nivel echivalent ridicat de interes;
toxicitate - capacitatea sau potenţialul unei substanţe de a cauza un efect negativ asupra unui
organism viu după o anumită perioadă de expunere;
unităţi de gospodărire a apelor - direcţiile de ape bazinale ale Administraţiei Naţionale "Apele
Române" şi sistemele de gospodărire a apelor organizate ca subunităţi ale direcţiilor de ape
bazinale.
ORDONANŢĂ nr.22 din 29 ianuarie 1999 privind administrarea porturilor şi serviciile în
porturi
Textul actului publicat în M.Of. nr. 42/29 ian. 1999
port - parte delimitată a teritoriului naţional, în condiţiile stabilite la art. 5 alin. (1), situată la
litoral sau la malul unei ape, protejată natural sau artificial împotriva valurilor, vânturilor,
curenţilor, gheţurilor, având ca scop primirea şi adăpostirea navelor, prestarea de servicii pentru
nave, pasageri şi mărfuri, precum şi facilitarea de activităţi comerciale şi industriale. Portul
cuprinde totalitatea acvatoriilor şi teritoriilor, construcţiilor hidrotehnice, canalelor de acces,
şenalelor, zonelor de navigaţie, radelor interioare, clădirilor, magaziilor, platformelor, căilor
ferate, drumurilor, instalaţiilor şi echipamentelor aflate în limitele acestuia;
acvatoriu portuar - totalitatea suprafeţelor apelor incluse în limitele portului;

84
teritoriu portuar - totalitatea terenurilor incluse în limitele portului, inclusiv terenurile câştigate
asupra mării;
domeniu portuar - ansamblul format din acvatoriul şi teritoriul portuar;
radă - acvatoriu folosit pentru adăpostirea sau staţionarea navelor în vederea intrării în port ori,
în cazuri speciale, pentru operare. Radele din afara limitelor portului sunt rade exterioare, iar
radele din interiorul limitelor portului sunt rade interioare. Acestea pot fi adăpostite, natural sau
artificial, sau neadăpostite;
zone speciale din porturi - părţi delimitate în interiorul portului, în care nu se efectuează
operaţiuni de încărcare/descărcare mărfuri: şantiere navale, baze militare;
infrastructură portuară - ansamblul construcţiilor destinate adăpostirii, acostării şi operării
navelor şi protecţiei portului, teritoriul portuar, precum şi totalitatea căilor de comunicaţie pentru
activităţi industriale şi comerciale;
suprastructură portuară - totalitatea construcţiilor, instalaţiilor şi echipamentelor cu caracter
fix sau mobil, amplasate pe infrastructura portuară şi necesare bunei funcţionări a serviciilor
prestate în porturi;
administraţie portuară - persoană juridică abilitată să asigure funcţionalitatea porturilor şi
serviciile publice portuare;
operator portuar - orice agent economic autorizat să efectueze servicii în port;
servicii publice portuare - servicii minim necesare pentru funcţionarea în siguranţă a porturilor;
servicii portuare - servicii prestate pentru nave, mărfuri şi pasageri, infrastructură şi
suprastructură portuară.
LEGE nr. 310 din 28 iunie 2004 pentru modificarea şi completarea Legii apelor nr. 107/1996
acumulare nepermanentă: acumulare realizată prin bararea unui curs de apă sau ca incinta
laterală îndiguită, având rol numai pentru atenuarea viiturilor;
abordare combinată: controlul evacuarilor şi emisiilor în apele de suprafaţă conform modului
de abordare stabilit în art. 2;8
acvifer: strat sau strate subterane de roci geologice sau alte strate geologice cu o porozitate şi o
permeabilitate suficientă astfel încât să permită fie o curgere semnificativă a apelor subterane, fie
prelevarea unor cantităţi importante de ape subterane;
agregate minerale: material inert granular (nisip, pietriş, bolovăniş etc.) de natură minerală,
utilizat ca material de construcţie, existent în albiile şi malurile cursurilor de apă, ale lacurilor,
precum şi pe ţărmul mării;
albie minoră: suprafaţa de teren ocupată permanent sau temporar de apa, care asigură curgerea
nestingherită, din mal în mal, a apelor la niveluri obişnuite, inclusiv insulele create prin curgerea
naturală a apelor;
albie majoră: porţiunea de teren din valea naturala a unui curs de apă, peste care se revarsă
apele mari, la ieşirea lor din albia minoră;
ape de suprafaţă: apele interioare, cu excepţia apelor subterane; ape tranzitorii şi ape costiere,
exceptând cazul stării chimice pentru care trebuie incluse apele teritoriale;
ape subterane: apele aflate sub suprafaţa solului în zona saturată şi în contact direct cu solul sau
cu subsolul;
ape tranzitorii: corpuri de apă de suprafaţă aflate în vecinătatea gurilor râurilor, care sunt parţial
saline ca rezultat al apropierii de apele de coastă, dar care sunt influenţate puternic de cursurile
de apă dulce;
ape costiere: apele de suprafaţă situate în interiorul unei linii ale cărei puncte sunt situate în
totalitate la o distanţă de 1 milă marină pe partea dinspre mare, faţă de cel mai apropiat punct al

85
liniei de bază, de la care se măsoară întinderea apelor teritoriale, cu extinderea limitei, unde este
cazul, pâna la limita exterioară a apelor tranzitorii;
ape interioare: toate apele de suprafaţă stătătoare şi curgătoare şi subterane aflate în interiorul
liniei de bază, de la care se măsoară întinderea apelor teritoriale;
ape naţionale navigabile:
a)apele maritime considerate, potrivit legii, ape maritime interioare;
b)fluviile, râurile, canalele şi lacurile din interiorul ţării, pe sectoarele lor navigabile;
c)apele navigabile de frontieră, de la malul român pâna la linia de frontieră;
ape uzate: ape provenind din activităţi casnice, sociale sau economice, conţinând substanţe
poluante sau reziduuri care-i alterează caracteristicile fizice, chimice şi bacteriologice iniţiale,
precum şi ape de ploaie ce curg pe terenuri poluate;
apa destinată consumului uman:
a)orice tip de apă în stare naturală sau după tratare, folosită pentru băut, la prepararea hranei ori
pentru alte scopuri casnice, indiferent de originea ei şi indiferent dacă este furnizată prin reţea de
distribuţie, din rezervor sau este distribuită în sticle ori în alte recipiente;
b)toate tipurile de apă folosită ca sursă în industria alimentară pentru fabricarea, procesarea,
conservarea sau comercializarea produselor ori substanţelor destinate consumului uman;
autoritate competentă: autoritatea (autorităţile) responsabilă de implementarea prevederilor
Legii apelor nr. 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare;
avizul şi autorizaţia de gospodărire a apelor: acte ce condiţionează din punct de vedere tehnic
şi juridic execuţia lucrărilor construite pe ape sau în legătură cu apele şi funcţionarea sau
exploatarea acestor lucrări, precum şi funcţionarea şi exploatarea celor existente şi reprezintă
principalele instrumente folosite în administrarea domeniului apelor; acestea se emit în baza
reglementărilor elaborate şi aprobate de autoritatea administraţiei publice centrale cu atribuţii în
domeniul apelor;
bazin hidrografic: înseamnă o suprafaţă de teren de pe care toate scurgerile de suprafaţă curg
printr-o succesiune de curenţi, râuri şi posibil lacuri, spre mare într-un râu cu o singură gură de
vărsare, estuar sau deltă;
cadastrul apelor: activitatea privind inventarierea, clasificarea, evidenţa şi sinteza datelor
referitoare la reţeaua hidrografică, resursele de apă, lucrarile de gospodărire a apelor, precum şi
la prelevările şi restituţiile de apă;
corp de apă de suprafaţă: un element discret şi semnificativ al apelor de suprafaţă, de exemplu:
lac, lac de acumulare, curs de apa-râu sau canal, sector de curs de apa-râu sau canal, ape
tranzitorii sau un sector/secţiune din apele costiere;
corp de apă subterană: volum distinct de apă subterană dintr-un acvifer sau mai multe acvifere;
corp de apă artificial: corp de apă de suprafaţă creat prin activitate umană;
corp de apă puternic modificat: corp de apă de suprafaţă care, datorită unei modificări fizice
cauzată de o activitate umană, şi-a schimbat substanţial caracterul lui natural, desemnat astfel în
conformitate cu prevederile anexei nr. 1;1
controlul emisiilor: acţiunea de reglementare a unor limite specifice ale emisiilor, cum ar fi:
valori limită de emisie, valori limită sau condiţii referitoare la efectele generate, natura sau alte
caracteristici ale emisiilor, condiţii de operare cu efect asupra emisiilor;
debit salubru: debitul minim necesar într-o secţiune pe un curs de apă, pentru asigurarea
condiţiilor naturale de viaţă ale ecosistemelor acvatice existente;

86
debit de servitute: debitul minim necesar a fi lăsat permanent într-o secţiune pe un curs de apă,
în aval de o lucrare de barare, format din debitul salubru şi debitul minim necesar utilizatorilor
de apă din aval;
deşeu: orice substanţă sau orice obiect care aparţine unor categorii stabilite conform legii, pe
care deţinătorul le aruncă, are intenţia sau obligaţia de a le arunca;
dezvoltare durabilă: dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului, fără a compromite
posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi;
district al bazinului hidrografic: suprafaţa de teren sau de mare, constituită dintr-unul sau mai
multe bazine hidrografice vecine împreună cu apele subterane şi costiere asociate, care este
identificată ca unitate principala de administrare a bazinului hidrografic;
drept de folosinţă a apelor, dreptul recunoscut de lege oricarei persoane de a folosi resursele de
apă;
evacuarea directă în apa subterană: evacuarea poluanţilor în apele subterane fără percolare
prin sol sau subsol;
faleza mării: mal înalt şi abrupt al unei mări;
fondul naţional de date de gospodărire a apelor: totalitatea bazelor de date meteorologice,
hidrologice, hidrogeologice, de gospodărire cantitativă şi calitativă a apelor;
folosinţe de apă: serviciile de apă împreună cu orice activitate identificată ca având un impact
semnificativ asupra stării apelor;
gospodărirea apelor: ansamblul activităţilor care prin mijloace tehnice şi măsuri legislative,
economice şi administrative, conduc la cunoaşterea, utilizarea, valorificarea raţională,
menţinerea sau îmbunătăţirea resurselor de apă pentru satisfacerea nevoilor sociale şi economice,
la protecţia împotriva epuizării şi poluării acestor resurse, precum şi la prevenirea şi combaterea
acţiunilor distructive ale apelor;
informaţii de gospodărire a apelor: informaţii privind caracteristicile cantitative şi calitative
ale resurselor de apă, zonele inundabile, degradările albiilor şi malurilor, lucrările de amenajare a
bazinelor hidrografice şi alte lucrări care au legatură cu apele, inclusiv sursele de poluare şi
lucrările pentru protecţia calităţii apelor şi alte elemente caracteristice naturale sau antropice,
precum şi drepturile de utilizare a apelor;
lac: corp de apa interioară, stătătoare, de suprafaţă;
mal: porţiune îngustă de teren, de regulă în pantă, de-a lungul unei ape;
monitorizare integrată a apelor: reprezintă activitatea de observaţii şi măsurători standardizate
şi continue pe termen lung, asupra apelor, pentru cunoaşterea şi caracterizarea stării şi tendinţei
de evoluţie a mediului hidric. Această activitate presupune tripla integrare a:
a)ariilor de investigare la nivel de bazin hidrografic: râuri, lacuri, ape tranzitorii, ape costiere, ape
subterane, zone protejate şi folosinţe de apă;
b)mediilor de investigare: apa, sedimente/materii în suspensie, biota;
c)elementelor investigate: biologice, hidromorfologice şi fizico-chimice;
nivel mediu al apei: poziţia curbei suprafeţei libere a apei, raportată la un plan de referinţă
corespunzatoare tranzitării prin albie a debitului mediu pe o perioada îndelungată (debit-modul);
notificarea reprezintă un act de reglementare, în baza căruia beneficiarul sau titularul de
investiţie poate să execute sau să puna în funcţiune anumite categorii de lucrări şi activităţi
desfăşurate pe ape sau în legătură cu acestea;
participarea publicului: informarea, consultarea şi implicarea activă a acestuia în activităţile de
gospodărire a apelor;

87
plaja mării: porţiunea de teren din vecinătatea mării, cuprinsă între cota cea mai scăzută a apei
şi limita terenului neafectat de dinamica mediului acvatic;
poluare: înseamnă introducerea directă sau indirectă, ca rezultat al activităţii umane, a unor
substanţe, sau a căldurii în aer, apa sau pe sol, care poate dăuna sănătaţii umane sau calităţii
ecosistemelor acvatice sau celor terestre dependente de cele acvatice, care poate conduce la
pagube materiale ale proprietăţii, sau care pot dăuna sau obstrucţiona serviciile sau alte folosinţe
legale ale mediului;
poluant: înseamnă orice substanţă care poate să determine poluare
potenţial ecologic bun: starea unui corp de apă puternic modificat sau a unui corp de apă
artificial.
prevenirea şi înlăturarea efectelor poluărilor accidentale a resurselor de apă: totalitatea
măsurilor şi acţiunilor care implică: măsuri de prevenire, mijloace şi construcţii cu rol de apărare
şi pregătire pentru intervenţii; acţiuni operative de urmărire a undei de poluare, limitarea
răspândirii, colectarea, neutralizarea şi distrugerea poluanţilor; măsuri pentru restabilirea situaţiei
normale şi refacerea echilibrului ecologic;
program etapizat: act cu putere juridică elaborat pentru conformarea cu prevederile legale, prin
efectuarea eşalonată a remedierilor sau a completărilor ce se impun la folosinţele de apă;
râu: corp de apă interioara care curge în cea mai mare parte la suprafaţa terenului, dar care poate
curge şi subteran într-o anumită parte a cursului său;
recirculare: refolosirea apei în cadrul unei folosinţe, în scopul reducerii volumului de apă
proaspătă prelevată din sursă;
resurse de apă: apele de suprafaţă alcătuite din cursurile de apă cu deltele lor, lacuri, bălţi, apele
maritime interioare şi marea teritorială, precum şi apele subterane de pe teritoriul ţării, în
totalitatea lor;
resurse disponibile de apă subterană: rata medie anuală, pe termen lung, a reîncărcării totale a
unui corp de apă subterană, mai puţin rata anuală pe termen lung a debitului necesar pentru
atingerea obiectivelor de protecţie a apelor şi mediului acvatic pentru apele de suprafaţă asociate,
specificate în art. 2 alin. (1), pentru evitarea oricărei diminuări importante a stării ecologice a
unor astfel de ape, precum şi pentru evitarea oricăror daune importante ale ecosistemelor terestre
asociate;
schema directoare de amenajare şi management a bazinului hidrografic (SDABH)
- instrumentul de planificare în domeniul apelor pe bazin hidrografic, alcatuită din două părţi:
Planul de amenajare al bazinului hidrografic (PABH) şi Planul de management al bazinului
hidrografic (PMABH);
servicii de apă: toate serviciile efectuate pentru populaţie, instituţii publice sau altă activitate
economică, referitoare la:
a)asigurarea necesarului de apă brută în sursa în secţiunea de captare a folosinţelor;
b)captarea, acumularea, stocarea, transportul, tratarea şi distribuţia apelor de suprafaţă sau
subteran;
c)colectarea şi epurarea apelor uzate care sunt evacuate în apele de suprafaţă;
staţii si instalaţii de prelucrare a calităţii apelor: staţii de tratare pentru obţinerea de apă
potabilă sau industrială; staţii/instalaţii de preepurare/epurare a apelor uzate;
starea ecologică: este o expresie a calităţii structurii şi funcţionării ecosistemelor acvatice
asociate apelor de suprafaţă
starea ecologică bună: este starea unui corp de ape de suprafaţă.

88
starea apelor de suprafaţă: este expresia generală a stării unui corp de apă de suprafaţă,
determinată de indicatorii minimi ce caracterizează starea sa ecologica şi starea sa chimică;
starea ecologică a apelor de suprafaţă: starea de calitate exprimată prin structura şi
funcţionarea ecosistemelor acvatice din apele de suprafaţă, clasificaţă în funcţie de elementele
biologice, chimice şi hidromorfologice caracteristice;
starea ecologica bună a apelor de suprafaţă: starea unui corp de apă de suprafaţă,definită pe
baza "stării bune" a elementelor biologice;
starea chimică bună a apelor de suprafaţă: starea chimică, necesară pentru atingerea
obiectivelor de protecţie a apelor şi a mediului acvatic specifice apelor de suprafata,respectiv
starea chimică bună atinsă de un corp de apă de suprafaţă pentru care concentraţiile poluanţilor
nu depăşesc valorile standard privind calitatea mediului;
starea buna a apelor de suprafaţă: starea atinsă de un corp de apă de suprafaţă atunci când, atât
starea sa ecologică cât şi starea chimică sunt "bune";
starea apelor subterane: este expresia generală a stării unui corp de apă subterană, determinată
de indicatorii minimi care caracterizează starea sa cantitativa şi starea sa chimică;
starea bună a apelor subterane: este starea atinsă de un corp de apă subterană atunci când, atât
starea sa cantitativa cât şi starea sa chimică sunt cel puţin "bune";
starea chimică bună a apelor subterane: starea chimică a unui corp de apă subterană, care
îndeplineşte toate condiţiile prevăzute în tabelul 2.3.2 din anexa nr. 1 ;
starea cantitativă: expresie a gradului în care un corp de apă subterană este afectat de prelevări
de apă directe şi indirecte;
starea cantitativă bună: este starea definită conform tabelului 2.1.2 din anexa nr. 1;
valori standard privind calitatea mediului: concentraţia unui anumit poluant sau a unui grup
de poluanţi în apa, sediment sau biota care nu trebuie să fie depăşită pentru protecţia sănătaţii
umane şi a mediului;
substanţe prioritare: substanţe care reprezintă un risc semnificativ de poluare asupra mediului
acvatic şi prin intermediul acestuia asupra omului şi folosinţelor de apă; conform listei
substanţelor prioritare/prioritar periculoase din anexa 5;
substanţe periculoase: substanţe sau grupuri de substanţe care sunt toxice, persistente şi care
tind să bio-acumuleze şi alte substanţe sau grupuri de substanţe care conduc la un nivel
echivalent ridicat de preocupare;
substanţe prioritar periculoase: substanţele sau grupurile de substanţe care sunt toxice,
persistente şi care tind să bioacumuleze şi alte substanţe sau grupe de substanţe care creează un
nivel similar de risc;
sub-bazin hidrografic: suprafaţa de teren de pe care se colectează toate apele de la izvoare până
la un anumit punct al cursului de apă, care este în mod normal un lac sau o confluenţă a cursului
de apă;
sub-unitate hidrografică: suprafaţa de teren situată pe teritoriul naţional formată dintr-un sub-
bazin, o parte a unui sub-bazin, un grup de sub-bazine sau un grup de părţi de sub-bazine;
utilizator de apă: orice persoană fizică sau persoană juridică care, în activităţile sale, foloseşte
apa, luciul de apă sau valorifică fructul acesteia;
valori limită ale emisiilor: înseamnă masa, exprimată în funcţie de anumiţi parametri specifici,
concentraţia şi/sau nivelul unei emisii, care nu poate fi depăşită în nici o perioadă sau în mai
multe perioade de timp. Valorile limită ale emisiilor pot fi stabilite pentru anumite grupuri,
familii sau categorii de substanţe, în particular pentru mercur, cadmiu, HCH. Valorile limită ale
emisiilor pentru substanţe trebuie, în mod normal, să se aplice la punctul unde emisiile părăsesc

89
instalaţia, diluţia nefiind luată în seamă la determinarea acestora. Cu privire la evacuarea
indirectă în cursurile de apă, efectul staţiei de epurare a apelor uzate poate fi luat în considerare
la determinarea valorilor limită a emisiilor instalaţiilor implicate, cu condiţia să fie garantat/să se
asigure un nivel echivalent pentru protecţia mediului ca întreg şi că acest fapt nu conduce la
niveluri mai ridicate de poluare a mediului;
zona de protecţie: zona adiacentă cursurilor de apă, lucrărilor de gospodărire a apelor,
construcţiilor şi instalaţiilor aferente, în care se introduc, după caz, interdicţii sau restricţii
privind regimul construcţiilor sau exploatarea fondului funciar, pentru a asigura stabilitatea
malurilor sau a construcţiilor, respectiv pentru prevenirea poluării resurselor de apă;
zona umedă: întinderi de bălţi, mlaştini, turbării de ape naturale sau artificiale cu adâncime mai
mică de 2 m, permanente sau temporare, unde apa este stagnantă sau curgătoare, dulce, salmastră
sau sărată, inclusiv ape costiere cu adâncime mai mică de 6 m;
zona inundabilă: suprafaţa de teren din albia majoră a unui curs de apă, delimitată de un nivel al
oglinzii apei, corespunzător anumitor debite în situaţii de ape mari.
ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 195 din 22 decembrie 2005 privind protecţia mediului
accident ecologic -eveniment produs ca urmare a unor mari şi neprevăzute deversări/emisii de
substanţe sau preparate periculoase/poluante, sub formă de vapori sau de energie, rezultate din
desfăşurarea unor activităţi antropice necontrolate/bruşte, prin care se deteriorează sau se distrug
ecosistemele naturale şi antropice;
acte de reglementare - aviz de mediu, acord de mediu, aviz Natura 2000, autorizaţie de mediu,
autorizaţie integrată de mediu, autorizaţie privind emisiile de gaze cu efect de seră, autorizaţie
privind activităţi cu organisme modificate genetic; (OUG nr. 164/2008, ordonanţa de urgenţă
pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind
protecţia mediului Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 808 din 03/12/2008)
acord de mediu - actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului,
prin care sunt stabilite condiţiile şi, după caz, măsurile pentru protecţia mediului, care trebuie
respectate în cazul realizării unui proiect; (OUG nr. 164/2008, ordonanţa de urgenţă pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia
mediului Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 808 din 03/12/2008)
acordul de import pentru organisme modificate genetic - actul administrativ emis de
autoritatea competentă pentru protecţia mediului, care dă dreptul titularului să realizeze
activitatea de import de organisme/microorganisme modificate genetic şi stabileşte condiţiile în
care aceasta se poate desfăşura, conform legislaţiei în vigoare (OUG nr. 164/2008, ordonanţa de
urgenţă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005
privind protecţia mediului Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 808 din 03/12/2008)
arie/sit - zonă definită geografic exact delimitată;
arie naturală protejată - zonă terestră, acvatică şi/sau subterană, cu perimetru legal stabilit şi
având un regim special de ocrotire ţi conservare, în care există specii de plante şi animale
salbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice,
speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică sau culturală deosebită;
arie specială de conservare - arie de interes comunitar desemnată printr-un act statutar,
administrativ şi/sau contractual în scopul aplicării măsurilor de conservare necesare pentru
menţinerea sau restaurarea unei stări favorabile de conservare a habitatelor naturale şi/sau a
populaţiilor speciilor pentru care a fost desemnată;

90
audit de mediu -instrument managerial de evaluare sistematică, documentată, periodică şi
obiectivă a performanţei organizaţiei, a sistemului de management şi a proceselor destinate
protecţiei mediului, cu scopul:
a)de a facilita controlul managementului practicilor cu posibil impact asupra mediului;
b)de a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv realizarea obiectivelor şi ţintelor de mediu
ale organizaţiei;
autorizaţie de mediu - actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia
mediului, prin care sunt stabilite condiţiile şi/sau parametrii de funcţionare ai unei activităţi
existente sau ai unei activităţi noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, obligatoriu la
punerea în funcţiune (OUG nr. 164/2008, ordonanţa de urgenţă pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 808 din 03/12/2008
autorizaţie integrată de mediu - actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru
protecţia mediului, care acordă dreptul de a exploata în totalitate sau în parte o instalaţie, în
anumite condiţii, care să garanteze că instalaţia corespunde prevederilor privind prevenirea şi
controlul integrat al poluării; autorizaţia poate fi emisă pentru una sau mai multe instalaţii ori
părţi ale acesteia, situate pe acelaşi amplasament şi exploatate de acelaşi operator; (OUG nr.
164/2008, ordonanţa de urgenţă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr.
808 din 03/12/2008)
autorizaţie privind activităţi cu organisme modificate genetic - actul administrativ emis de
autoritatea competentă pentru protecţia mediului, conform dispoziţiilor legale în vigoare, care
reglementează condiţiile de introducere deliberată în mediu şi/sau pe piaţă a organismelor
modificate genetic şi pentru utilizarea în condiţii de izolare a microorganismelor modificate
genetic (OUG nr. 164/2008, ordonanţa de urgenţă pentru modificarea şi completarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului Publicat în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 808 din 03/12/2008)
autoritate competentă pentru protecţia mediului - autoritatea publică centrală pentru protecţia
mediului, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului sau, după caz, autorităţile publice
teritoriale pentru protecţia mediului, respectiv agenţiile regionale pentru protecţia mediului,
agenţiile judeţene pentru protecţia mediului, Administraţia Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării",
precum şi Garda Naţională de Mediu şi structurile subordonate acesteia;
avize de mediu emise de autoritatea competentă pentru protecţia mediului:
a) aviz de mediu - actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului,
care confirmă integrarea aspectelor privind protecţia mediului în planul sau programul supus
adoptării;
b) avizul de mediu pentru produse de protecţie a plantelor, respectiv pentru autorizarea
îngrăşămintelor chimice - act administrativ emis de autoritatea publică centrală pentru protecţia
mediului, necesar în procedura de omologare a produselor de protecţie a plantelor şi, respectiv,
de autorizare a îngrăşămintelor chimice;
c) aviz Natura 2000 - actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia
mediului, care conţine concluziile evaluării adecvate şi prin care se stabilesc condiţiile de
realizare a planului sau proiectului din punctul de vedere al impactului asupra ariilor naturale
protejate de interes comunitar, incluse sau care urmează sa fie incluse în reţeaua ecologică
Natura 2000; (OUG nr. 164/2008, ordonanţa de urgenţă pentru modificarea şi completarea

91
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului Publicat în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 808 din 03/12/2008)
bilanţ de mediu - lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice care au acest drept, potrivit
legii, în scopul obţinerii autorizaţiei de mediu, care conţine elementele analizei tehnice prin care
se obţin informaţii asupra cauzelor şi consecinţelor efectelor negative cumulate, anterioare,
prezente şi anticipate ale activităţii, în vederea cuantificării impactului de mediu efectiv de pe un
amplasament; în cazul în care se identifică un impact semnificativ, bilaţtul se completează cu un
studiu de evaluare a riscului (OUG nr. 164/2008, ordonanţa de urgenţă pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 808 din 03/12/2008)
biodiversitate - variabilitatea organismelor din cadrul ecosistemelor terestre, marine, acvatice
continentale şi complexelor ecologice; aceasta include diversitatea intraspecifică, interspecifică
şi diversitatea ecosistemelor;
deşeu - orice substanţă, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislaţia specifică
privind regimul deşeurilor, pe care deţinătorul îl aruncă, are intenţia sau are obligaţia de a-l
arunca;
deşeu reciclabil - deşeu care poate constitui materie primă într-un proces de producţie pentru
obţinerea produsului iniţial sau pentru alte scopuri;
deşeuri periculoase - deşeurile încadrate generic, conform legislaţiei specifice privind regimul
deşeurilor, în aceste tipuri sau categorii de deşeuri şi care au cel puţin un constituent sau o
proprietate care face ca acestea să fie periculoase;
deteriorarea mediului - alterarea caracteristicilor fizico-chimice şi structurale ale
componentelor naturale şi antropice ale mediului, reducerea diversităţii sau productivităţii
biologice a ecosistemelor naturale şi antropizate, afectarea mediului natural cu efecte asupra
calităţii vieţii, cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei şi solului, supraexploatarea
resurselor, gospodărirea şi valorificarea lor deficitară, ca şi prin amenajarea necorespunzătoare a
teritoriului;
dezvoltare durabilă - dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului, fără a compromite
posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi;
echilibru ecologic - ansamblul stărilor şi interrelaţiilor dintre elementele componente ale unui
sistem ecologic, care asigură menţinerea structurii, funcţionarea şi dinamica ideală a acestuia;
ecosistem - complex dinamic de comunităţi de plante, animale şi microorganisme şi mediul
abiotic, care interacţionează într-o unitate funcţională;
ecoturism - formă de turism în care principalul obiectiv este observarea şi conştientizarea valorii
naturii şi a tradiţiilor locale şi care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a)să contribuie la conservarea şi protecţia naturii;
b)să utilizeze resursele umane locale;
c)să aibă caracter educativ, respect pentru natură - conştientizarea turiştilor şi a comunitatilor
locale;
d)să aibă impact negativ nesemnificativ asupra mediului natural şi socio-cultural;
efluent - orice formă de deversare în mediu, emisie punctuală sau difuză, inclusiv prin scurgere,
jeturi, injecţie, inoculare, depozitare, vidanjare sau vaporizare;
emisie - evacuarea directă sau indirectă, din surse punctuale sau difuze, de substanţe, vibraţii,
căldură ori de zgomot în aer, apă sau sol;

92
etichetă ecologică - un simbol grafic şi/sau un scurt text descriptiv aplicat pe ambalaj, într-o
broşură sau alt document informativ, care însoţeste produsul şi care oferă informaţii despre cel
puţin unul şi cel mult trei tipuri de impact asupra mediului;
evaluare de mediu - elaborarea raportului de mediu, consultarea publicului şi a autorităţilor
publice interesate de efectele implementării planurilor şi programelor, luarea în considerare a
raportului de mediu şi a rezultatelor acestor consultări în procesul decizional şi asigurarea
informării asupra deciziei luate;
evaluarea impactului asupra mediului - proces menit să identifice, să descrie şi să stabilească,
în funcţie de fiecare caz şi în conformitate cu legislaţia în vigoare, efectele directe şi indirecte,
sinergice, cumulative, principale şi secundare ale unui proiect asupra sănătăţii oamenilor şi a
mediului;
evaluarea riscului - lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice care au acest drept, potrivit
legii, prin care se realizează analiza probabilităţii şi gravităţii principalelor componente ale
impactului asupra mediului şi se stabileşte necesitatea măsurilor de prevenire, intervenţie şi/sau
remediere(OUG nr. 164/2008, ordonanţa de urgenţă pentru modificarea şi completarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului Publicat în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 808 din 03/12/2008)
exemplar - orice plantă sau animal în stare vie sau moartă, sau orice parte sau derivat din
acestea, precum şi orice alte produse care conţin părţi sau derivate din acestea, aşa cum sunt
specificate în documentele ce le însoţesc, pe ambalaje, pe mărci sau etichete sau în orice alte
situaţii;
experţi - persoane fizice, recunoscute şi/sau atestate pe plan naţional şi/sau internaţional de către
autorităţile competente în domeniu;
habitat natural - arie terestră acvatică sau subterană, în stare naturală sau seminaturală, ce se
diferenţiază prin caracteristici geografice, abiotice şi biotice;
habitat natural de interes comunitar - acel tip de habitat care:
a)este în pericol de dispariţie în arealul său natural; sau
b)are un areal natural redus fie ca urmare a restrângerii acestuia fie datorită faptului că în mod
natural suprafaţa sa este redusă; sau
c)prezintă eşantioane reprezentative cu caracteristici tipice pentru una sau mai multe din cele
cinci regiuni biogeografice: alpină, continentală, panonică, stepică si pontică;
habitat al unei specii - mediul natural sau seminatural definit prin factori abiotici şi. biotici în
care trăieşte o specie în oricare stadiu al ciclului său biologic;
informaţia privind mediul - orice informaţie scrisă, vizuală, audio, electronică sau sub orice
formă materială despre;
infrastructură pentru informaţii spaţiale - metadate, seturi de date spaţiale şi servicii de date
spaţiale; servicii şi tehnologii de reţea; acorduri privind folosirea în comun, accesul şi utilizarea;
procedurile, procesele şi mecanismele de monitorizare şi coordonare stabilite, operate sau puse la
dispoziţie în conformitate cu prevederile legale;
instalaţie - orice unitate tehnică staţionară sau mobilă precum şi orice altă activitate direct
legată, sub aspect tehnic, cu activităţile unităţilor staţionare/mobile aflate pe acelaşi
amplasament, care poate produce emisii şi efecte asupra mediului;
mediu - ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul,
aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi
anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând elementele

93
enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care
pot influenţa bunastarea şi sănătatea omului;
mediu geologic - ansamblul structurilor geologice de la suprafaţa pământului în adâncime: sol,
ape subterane, formaţiuni geologice;
microorganism - orice entitate microbiologică, celulară sau necelulară, capabilă de replicare sau
de transfer de material genetic, inclusiv virusurile, viroizii şi celulele vegetale şi animale în
culturi;
monitorizarea mediului - supravegherea, prognozarea, avertizarea şi intervenţia în vederea
evaluării sistematice a dinamicii caracteristicilor calitative ale elementelor de mediu, în scopul
cunoaşterii stării de calitate şi a semnificaţiei ecologice a acestora, a evoluţiei şi implicaţiilor
sociale ale schimbărilor produse, urmate de măsurile care se impun;
monument al naturii - specii de plante şi animale rare sau periclitate, arbori izolaţi, formaţiuni
şi structuri geologice de interes ştiinţific sau peisagistic;
organism modificat genetic - orice organism, cu excepţia fiinţelor umane, în care materialul
genetic a fost modificat printr-o modalitate ce nu se produce natural prin împerechere şi/sau
recombinare naturală;
plafon naţional de emisie - cantitatea maximă dintr-o substanţă care poate fi emisă la nivel
naţional, în decursul unui an calendaristic;
planuri şi programe - planurile şi programele, inclusiv cele cofinanţate de Comunitatea
Europeană, ca şi orice modificări ale acestora, care se elaborează şi/sau se adoptă de către o
autoritate la nivel naţional, regional sau local ori care sunt pregătite de o autoritate pentru
adoptarea, printr-o procedură legislativă, de către Parlament sau Guvern şi sunt cerute prin
prevederi legislative, de reglementare sau administrative;
plan de acţiuni - plan de măsuri cuprinzând etapele care trebuie parcurse în intervale de timp
precizate prin prevederile autorizaţiei integrate de mediu de către titularul activităţii sub controlul
autorităţii competente pentru protecţia mediului în scopul respectării prevederilor legale
referitoare la prevenirea şi controlul integrat al poluării; planul de acţiune face parte integrantă
din autorizaţia integrantă de mediu;
poluant - orice substanţă, preparat sub formă solidă, lichidă gazoasă sau sub formă de vapori ori
de energie, radiaţie electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibraţii care, introdusă în
mediu, modifică echilibrul constituenţilor acestuia şi al organismelor viişsi aduce daune
bunurilor materiale;
poluare - introducerea directă sau indirectă a unui poluant care poate aduce prejudicii sănătăţii
umane şi/sau calităţii mediului, dăuna bunurilor materiale ori cauza o deteriorare sau o
împiedicare a utilizării mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime;
prejudiciu - o schimbare adversă cuantificabilă a unei resurse naturale sau o deteriorare
cuantificabilă a funcţiilor îndeplinite de o resursă naturală în beneficiul altei resurse naturale sau
al publicului, care poate să survină direct sau indirect;
proiect - documentaţie privind execuţia lucrărilor de construcţii sau alte instalaţii ori amenajări,
alte intervenţii asupra cadrului natural şi peisajului, inclusiv cele care implică extragerea
resurselor minerale;
program pentru conformare- plan de măsuri necesare pentru îndeplinirea cerinţelor privind
protecţia mediului, la termenele stabilite de autoritatea competentă pentru protecţia mediului;
programul pentru conformare face parte integrantă din autorizaţia de mediu (OUG nr. 164/2008,
ordonanţa de urgenţă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului

94
nr. 195/2005 privind protecţia mediului Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 808 din
03/12/2008)
program operaţional sectorial - document aprobat de Comisia Europeană pentru
implementarea acelor priorităţi sectoriale din Planul Naţional de dezvoltare care sunt aprobate
spre finanţare prin cadrul de sprijin comunitar; public - una sau mai multe persoane fizice sau
juridice şi, în concordanţă cu legislaţia ori cu practica naţională, asociaţiile, organizaţiile sau
grupurile acestora;
raport de mediu - parte a documentaţiei planurilor sau programelor, care identifică, descrie şi
evaluează efectele posibile semnificative asupra mediului, ale aplicării acestora şi alternativele
sale raţionale, luând în considerare obiectivele şi aria geografică aferentă, conform legislaţiei în
vigoare;
raport de amplasament - documentaţie elaborată de persoane fizice sau juridice care au acest
drept, potrivit legii, în scopul obţinerii autorizaţiei integrate de mediu şi care evidenţiază starea
amplasamentului, situaţia poluării existente înainte de punerea în funcţiune a instalaţiei şi oferă
un punct de referinţă şi comparaţie la încetarea activităţii; (OUG nr. 164/2008, ordonanţa de
urgenţă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005
privind protecţia mediului Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 808 din 03/12/2008)
raport de securitate - documentaţie elaborată de persoane fizice sau juridice atestate conform
legii, necesară pentru obiective în care sunt prezente substanţe periculoase conform prevederilor
legislaţiei privind controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt
implicate substanţe periculoase;
resurse naturale - totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite în activitatea
umană: resurse neregenerabile - minerale şi combustibili fosili, regenerabile - apă, aer, sol, floră,
fauna salbatică, inclusiv cele inepuizabile -energie solară, eoliană, geotermala şi a valurilor;
sistem de management de mediu - componentă a sistemului de management general, care
include structura organizatorică, activităţile de planificare, responsabilităţile, practicile,
procedurile, procesele şi resursele pentru elaborarea, aplicarea, realizarea, analizarea şi
menţinerea politicii de mediu;
sit de interes comunitar - arie/sit care, în regiunea sau în regiunile biogeografice în care există,
contribuie semnificativ la menţinerea sau restaurarea stării de conservare favorabilă a habitatelor
naturale sau a speciilor de interes comunitar şi care pot contribui astfel semnificativ la coerenţa
reţelei NATURA 2000 şi/sau contribuie semnificativ la menţinerea diversităţii biologice în
regiunea sau regiunile respective. Pentru speciile de animale ce ocupă arii întinse de raspândire,
ariile de interes comunitar corespund zonelor din teritoriile în care aceste specii sunt prezente în
mod natural şi în care sunt prezenţi factorii abiotici şi biologici esenţiali pentru existenţa şi
reproducerea acestora.
specii de interes comunitar -specii care pe teritoriul Uniunii Europene sunt:
a)periclitate, cu excepţia celor al căror areal natural este situat la limita de distribuţie în areal şi
care nu sunt nici periclitate, nici vulnerabile în regiunea vestpalearctică; sau
b)vulnerabile, speciile a căror încadrare în categoria celor periclitate este probabilă într-un viitor
apropiat dacă acţiunea factorilor perturbatori persistă; sau
c)rare, speciile ale căror populaţii sunt reduse din punct de vedere al distribuţiei sau/şi numeric şi
care chiar dacă nu sunt în prezent periclitate sau vulnerabile, riscă să devina. Aceste specii sunt
localizate pe arii geografice restrânse sau sunt rar dispersate pe suprafeţe largi; sau
d)endemice şi care necesită o atenţie specială datorită caracteristicilor specifice ale habitatului lor
şi/sau a impactului potenţial pe care il are exploatarea acestora asupra stării de conservare

95
stare de conservare a unui habitat natural - totalitatea factorilor ce acţionează asupra unui
habitat natural şi a speciilor caracteristice acestuia şi care pot influenţa pe termen lung atât
distribuţia naturală, structura şi funcţiile acestuia, cât şi supravieţuirea speciilor caracteristice;
stare de conservare a unei specii - totalitatea factorilor ce acţionează asupra unei specii şi care
pot influenţa pe termen lung distribuţia şi abundenţa populaţiilor speciei respective;
substanţa - element chimic şi compuşi ai acestuia, în înţelesul reglementărilor legale în vigoare,
cu excepţia substanţelor radioactive şi a organismelor modificate genetic;
substanţă periculoasă - orice substanţă clasificată ca periculoasă de legislaţia specifică în
vigoare din domeniul chimicalelor;
substanţe prioritare - substanţe care reprezintă un risc semnificativ de poluare asupra mediului
acvatic şi prin intermediul acestuia asupra omului şi folosinţelor de apă, conform legislaţiei
specifice din domeniul apelor;
substanţe prioritar periculoase - substanţele sau grupurile de substanţe care sunt toxice,
persistente şi care tind să bioacumuleze şi alte substanţe sau grupe de substanţe care creează un
nivel similar de risc, conform legislaţiei specifice din domeniul apelor;
sursa de radiaţii ionizante -entitate fizică, naturală, realizată sau utilizată ca element al unei
activităţi care poate genera expuneri la radiaţii, prin emitere de radiaţii ionizante sau eliberare de
substanţe radioactive;
trasabilitate - posibilitatea identificării şi urmăririi organismelor modificate genetic şi a
produselor rezultate din acestea pe parcursul tuturor etapelor activităţilor care implică astfel de
organisme şi produse;
utilizare în condiţii de izolare - orice operaţiune prin care microorganismele sunt modificate
genetic, cultivate, multiplicate, stocate, folosite, transportate, distruse şi/sau anihilate în condiţii
controlate, în spaţii/medii închise. Pentru toate aceste operaţiuni se iau măsuri specifice de
izolare, pentru a se evita/limita contactul lor cu oamenii şi cu mediul;
vecinătatea ariei naturale protejate - zona din afara limitei unei arii naturale protejate din care
se poate genera un impact asupra ariei naturale protejate de către un proiect sau o activitate în
funcţie de natura, mărimea şi/sau localizarea acestora;
zonă umedă - întindere de bălţi, mlaştini, turbării, de ape naturale sau artificiale, permanente sau
temporare, unde apa este stătătoare sau curgătoare, dulce, salmastră sau sarată, inclusiv
întinderea de apă marină a cărei adâncime la reflux nu depaşeşte 6 m.
LEGE nr.345 din 19 iulie 2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor
naturale, a florei şi faunei sălbatice
Textul actului publicat în M.Of. nr. 650/27 iul. 2006
peisaj - zona terestră ce se poate delimita clar, cu o structură şi caracteristici specifice, cu valori
şi structuri naturale specifice, incluzând şi elemente ale culturii umane, unde elementele naturale
şi cele create prin activitate umană se influenţează reciproc;
ansamblu peisagistic - ansamblul de peisaje;
arie naturală protejată de interes naţional - aria naturală protejată, constituită cu scopul de a
se proteja habitate naturale şi seminaturale de interes naţional şi specii indigene de floră şi faună;
habitat natural - zona terestră, acvatică sau subterană, în stare naturală, ce se diferenţiază prin
caracteristici geografice, abiotice şi biotice;
habitat seminatural - zona terestră, acvatică sau subterană ale cărei caracteristici naturale au
fost parţial modificate prin activitate umană;

96
specii indigene sau specii - speciile de plante şi animale sălbatice care se regăsesc în mod
natural în România şi nu ca urmare a introducerii accidentale sau forţate de către om de-a lungul
secolelor;
specii protejate - speciile periclitate, vulnerabile, rare sau endemice;
specii alohtone - speciile introduse/răspândite, accidental sau intenţionat, din altă regiune
geografică, ca urmare directă sau indirectă a activităţii umane, lipsind în mod natural dintr-o
anumită regiune, cu o evoluţie istorică cunoscută într-o arie de răspândire naturală, alta decât
zona de interes, care pot fi în competiţie, pot domina, pot avea un impact negativ asupra speciilor
native, putând chiar să le înlocuiască;
specii invazive - speciile indigene sau alohtone, care s-au introdus accidental ori intenţionat într-
o arie şi/sau s-au reprodus cu un aşa succes şi atât de agresiv încât influenţează
negativ/domină/înlocuiesc unele dintre speciile indigene, determinând modificarea structurii
cantitative şi/sau calitative a biocenozei naturale, caracteristică unui anumit tip de biotop;".
zone interioare ale ariilor naturale protejate - zonele definite şi delimitate prin planurile de
management, în care se stabilesc măsuri speciale de management sau se stabilesc activităţile
permise;
vecinătatea ariei naturale protejate - zona din afara limitei unei arii naturale protejate, din care
se poate genera un impact asupra ariei naturale protejate de către un proiect sau o activitate, în
funcţie de natura, mărimea şi/sau localizarea acesteia;
comunităţi locale - comunităţile umane situate în interiorul sau în vecinătatea ariei naturale
protejate, care deţin proprietăţi ori desfăşoară activităţi tradiţionale pe teritoriul sau în
vecinătatea ariei naturale protejate;
activităţi tradiţionale - activităţile de utilizare durabilă a resurselor naturale desfăşurate de
comunităţile locale în scopul asigurării subzistenţei.
Hotărâre privind modalităţile de investigare şi evaluare a poluării solului şi subsolului, hotărâre
nr. 1408/2007
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 802 din 23/11/2007
activitate poluatoare - orice activitate care determină schimbari negative privind caracteristicile
naturale ale calităţii mediului geologic;
curăţare - ansamblul lucrarilor efectuate în vederea îndepărtării parţiale sau totale a poluantului
ori poluanţilor şi a materialelor contaminate, fără tratare;
deţinător de teren - persoană fizică sau juridică care deţine în proprietate sau în folosinţă un
teren în baza unui titlu valabil;
evaluare - orice metodă utilizată pentru măsurarea, calcularea, modelarea, prognozarea sau
estimarea prezenţei unui poluant în mediul geologic;
investigare - procesul de identificare a prezenţei poluanţilor în mediul geologic, delimitarea
spaţială a acestora, stabilirea concentraţiei lor, precum şi a relaţiei acestora cu matricea minerală
şi structura mediului geologic;
raport geologic de investigare şi evaluare a poluării mediului geologic - documentaţie tehnică
elaborată de specialişti în domeniul stiinţelor geologice şi pedologice, persoane fizice sau
juridice, care cuprinde rezultatele etapelor de investigare şi evaluare a poluării;
reconstrucţie ecologică - ansamblul lucrărilor efectuate în vederea aducerii unui sit, după
remedierea acestuia, cât mai aproape de starea naturală;
refacerea mediului geologic - ansamblul măsurilor de curăţare, remediere şi/sau reconstrucţie
ecologică;

97
remediere - ansamblul lucrărilor efectuate în vederea readucerii concentraţiilor poluanţilor sub
valorile pragului de alertă;
sit abandonat - zonă definită geografic, delimitată în suprafaţă şi în adâncime, poluată cu
substanţe biologice sau chimice şi părăsită de poluator;
sit contaminat - zonă definită geografic, delimitată în suprafaţă şi adâncime, poluată cu
substanţe biologice sau chimice;
sit orfan - zonă definită geografic, delimitată în suprafaţă şi adâncime, poluată cu substanţe
biologice sau chimice, al cărei poluator este necunoscut.
Legea nr. 317/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvrnului nr.23/2008 privind
pescuitul şi acvacultura.
acvacultură – creşterea sau cultivarea de vieţuitoare acvatice cu tehnici destinate măririi peste
capacitatea naturală a mediului a producţiei de organisme acvatice, acestea fiind proprietatea
unei persoane fizice sau juridice;
autorizaţie de pescuit – actul juridic prin care se autorizează o persoană fizică sau juridică sş
exercite activitatea de pescuit;
captură totală admisibilă (TAC) – cantitatea de peşte sau de alte vieţuitoare acvatice,
aparţinând unei specii sau unui grup de specii, exprimată în kilograme sau în număr de
exemplare, care se pot extrage anual fără a afecta capacitatea de regenerare naturală;
capacitate de pescuit – tonajul unei nave exprimat în GT şi puterea acestuia exprimată în kW,
iar pentru anumite tipuri de activitate de pescuit, suma şi/sau dimensiunea echipamentului de
pescuit al unei nave;
centru de primă vânzare – locul unde se efectuează prima vânzare a produselor obţinute din
pescuit.
efort de pescuit - produsul capacitatii si al activitatii unei nave/ambarcatiuni pescaresti; cand
este vorba de un grup de nave/ambarcatiuni - suma tuturor eforturilor de pescuit ale tuturor
navelor/ambarcatiunilor ce apartin grupului;
exploatare durabila - exploatarea resurselor acvatice vii astfel incat sa nu fie compromisa
viitoarea exploatare a acestora si sa nu aiba un impact negativ asupra ecosistemelor marine;
habitate piscicole naturale:
a) Dunarea teritoriala, Delta si lunca inundabila a Dunarii;
b) complexul lagunar Razelm-Sinoe si lacurile litorale;
c) paraiele, raurile si lacurile de munte, colinare, de ses si zonele lor inundabile, precum si
bratele moarte ale raurilor;
d) baltile si lacurile naturale lipsite de instalatii hidrotehnice pentru alimentarea, retinerea si
evacuarea apei;
e) lacurile de acumulare, cu zonele lor inundabile la viituri;
f) reteaua de canale magistrale din sistemele hidroameliorative, de navigatie si hidroenergetice
si ramificatiile acestora;
g) apele maritime interioare, marea teritoriala, zona contigua, zona economica exclusiva ale
Romaniei;".
pescuit - activitatea de extragere a resurselor acvatice vii din habitatele piscicole naturale, cu
respectarea masurilor pentru protejarea, conservarea si regenerarea resurselor acvatice vii;
zona de pescuit - portiunea delimitata prin semne vizibile a unui bazin hidrografic unde este
permisa practicarea pescuitului;

98