UNIVERSITATEA ” SPIRU HARET ”

FACULTATEA DE ŞTIINŢE JURIDICE ŞI ADMINISTRATIVE

MASTERAT : ADMINISTRAŢIA, DREPTUL ŞI MANAGEMENTUL
SERVICIILOR PUBLICE ŞI PROTECŢIA MEDIULUI
DISCIPLINA : ”PROBLEME FUNDAMENTALE ALE
PROTECTIEI MEDIULUI ”

REFERAT

„PROTECŢIA JURIDICĂ
A AŞEZĂRILOR OMENEŞTI „

LECTOR UNIVERSITAR :
LECTOR UNIV. DR. ŞTEFU IOAN

MASTERAND : AXINTE PETRU

1
 PROTECŢIA JURIDICĂ A AŞEZĂRILOR OMENEŞTI

I. Consideraţii generale

Aşezările umane pot fi considerate siteme ecologice complexe, create de populaţiile

umane. Spre deosebire de ecositemele naturale, ecosistemul uman prezintă o ordine mult
mai mare, ca urmare a controlului exercitat de un centru integrator ad – hoc.
Prin aşezare umană se inţelege o localitate de orice nivel ( oraş sau comună ) ce
constituie o unitate administrativă şi care cuprinde construcţiile de locuinţe, cele publice,
locurile de odihnă şi agrement, pieţele şi străzile, platformele industriale, în general tot ce
se gaseşte în interiorul graniţelor administrative ale localitaţilor şi este creat de om.
Epoca contemporană este martora unei crize, unanim recunoscute, a mediului care
pune în pericol tot mai mult posibilitatea de locuire a planetei şi capacitatea de
supravieţuire a speciei umane.
Aşezarile omeneşti reprezinta factori de mediu antropici ( creaţi de om ) care sunt
afectaţi de poluare, dar în acelaşi timp pot agresa mediul, prin omisiile de noxe, zgomot,
etc. Ele sunt componente ale mediului artificial, creat de om, care este supus unei
proiecţii juridice complexe, atât pe plan intern cât şi internaţional. Planificând
dezvoltarea aşezarilor umane şi procesul de urbanism trebuiesc evitate daunele produse
mediului natural şi trebuiesc obţinute maximum de avantaje economice şi sociale, în
condişiile promovate de conceptul dezvoltarii durabile.
În general, dezvoltarea aşezarilor omeneşti şi creşterea demografica afectează mediul
natural, prin reducerea suprafeşelor de teren împădurite, poluarea atmosferei, apelor şi
solului şi exploatarea intensivă a resurselor naturale.
Urbanismul urmareşte stabilirea direcţiilor dezvoltării spaţiale a localitaţilor urbane şi
rurale, în acord cu potenţialul şi cu aspiraţiile locuitorilor acestora. El are ca scop
principal stimularea evoluţiei complexe a localitaţilor, prin realizarea strategiilor de
dezvoltare pe termen scurt, mediu şi lung.
Principalele obiective ale activitaţilor de urbanism sunt:
a) îmbunataţirea condiţiilor de viaţa prin eliminarea disfuncţionalitaţilor, asigurarea
accesului la infrastructura, asigurarea serviciilor publice si locuinţelor,
convenabile pentru toţi locuitorii;
b) utilizara eficientă a terenurilor, în acord cu funcţiile urbane adecvate şi extinderea
controlată a zonelor construite;
c) protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului natural şi cultural ( construit );
d) asigurarea calitaţilor cadrului construit, amenajat şi plantat, aferent tuturor
localitaţilor urbane şi rurale;
e) protecţia localitaţilor împotriva dezastrelor naturale.
Urbanismul trebuie să reprezinte o activitate:
1) operaţionala, prin detalierea şi delimitarea în teren a prevederilor planurilor de
amenajare a teritoriului;
2) integratoare, prin sintetizarea politicilor sectoriale privind gestionarea teritoriului
localitaţilor;

2
 3) normativa, prin precizarea modalitaţilor de utilizare a terenurilor şi definirea
destinaţiei şi gabaritelor clădirilor.
La elaborarea planurilor de amenajare a teretoriului şi de urbanism vor fi luate în
considerare şi integrate principiile, obiectivele şi cerinţele dezvoltarii social –
economice durabile la nivel naţional, zonal şi local, in conformitate cu dispoziţiile
legislaţiei naţionale şi internaţionale, cu orientările şi cu prevederile strategiilor şi ale
programelor naţionale, europene şi globale pentru mediu şi dezvoltare durabilă.
Orientările şi prevederile din planurile de amenajare a teritoriului şi de urbanism
se vor fundamenta pe o analiza complexă a relaţiei mediu – dezvoltare, care va
include evaluarea impactului acestora pe termen scurt şi mediu.

II. Regimul juridic al activităţilor de urbanism şi amenajarea teritoriului

În procesul de elaborare a planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului si a

localităţilor este obligatorie respectarea principiilor ecologice pentru asigurarea unui
mediu de viaţa sanatos. În acest scop, organele administraţiei locale, precum şi
persoanele fizice şi juridice răspund pentru :
a) îmbunatăţirea microclimatului urban;
b) amplasarea obiectivelor industriale, a căilor de transport, a staţiilor de epurare, a
depozitelor de deseuir şi a altor obiective şi activităţi, fară a se prejudicia
salubritatea, ambientul, spaţiile de odihnă şi recreere, starea de confort a
populaţiei;
c) respectarea regimului de protecţie a zonelor de agrement, a monumentelor
istorice, a ariilor protejate şi a monumentelor naturii. Sunt interzise amplasarea de
obiective şi desfasurarea unor activitati cu efecte daunatoare în perimetrul şi în
zonele de protecţie a acestora;
d) optimizarea densităţii de locuire, concomitent cu menţinerea, întreţinerea şi
dezvoltarea spaţiilor verzi, a parcurilor, a aliniamentelor de arbori, şi a perdelelor
de protecţie stradală, a amenjamentelor peisagistice cu funcţie ecologică, estetica
şi recreativa;
e) reglementarea, inclusiv prin interzicerea temporara sau permanenta,
accesului anumitor tipuri de autovehicole sau a desfaşurarii unor activităţi
generatoare de disconfort pentru populaţie în anumite zone ale localitaţilor cu
predominanta spaţiilor de locuit, de tratament medical, de odihnă şi recreere.
Planul urbanistic general ( PUG ) este o documentaţie complexă, care se întocmeşte
pentru întreg teritoriul intravilan al localităţilor în corelaţie cu teritoriul administrativ
al acestora şi care reglementează utilizarea terenurilor şi conditiile de ocupare a
acestora cu construcţii, inclusiv infrastructuri, amenajări şi plantaţii, constituind
suportul pentru realizarea programelor de dezvoltare a localitaţilor.
Regulamentele locale de urbanism întăresc şi detaliază prevederile planurilor
urbanistice geneale referitoare la modul concret de utilizare a terenurilor şi de amplasare,
dimensionare şi realizare a construcţiilor, amenajărilor şi plantaţiilor, constituind
instrumentul de baza al realizarii disciplinei în construcţii.
Planurile urbanistice generale şi reglementările locale de urbanism se avizează şi
se aprobă în baza Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executarii construcţiilor şi unele
măsuri pentru realizarea locuinţelor, republicată.

3
 Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuintei coordoneaza
elaborarea şi actualizarea planurilor urbanistice generale şi a regulamentelor locale de
urbanism aferente.
Ministerul Apelor si Protecţiei Mediului avizează şi emite acordul de mediu
pentru planurile de amenajare a teritoriului şi de urbanism, în conformitate cu dispoziţiile
Legii nr. 137/1995 şi ale O.M.A.P.P.M nr. 125/1996. În acesta se precizează măsurile de
menţinere şi ameliorare a fondului peisagistic natural şi antropic a fiecarei zone şi
localităţi, zonele deteriorate şi condiţiile de refacere peisagistică şi ecologică a acestora şi
de dezvoltare a spaţiilor verzi şi controlează realizarea acestora.

III. Regimul juridic al construcţiilor

Executarea lucrarilor de construcţie este permisă numai pe baza unei autorizaţii de
construire sau de desfiinţare. Autorizaţia se emite la solicitarea deţinătoriului titlului de
proprietate asupra unui imobil ( teren şi/ sau constrctii ) sau al altui act care confera
dreptul de construire şi de desfiinţare, în condiţiile legii. Ea constituie actul de autoritate
al administraţiei publice locale pe baza caruia se asigură aplicarea masurilor prevăzute
de lege, referitoare la amplasarea, proiectearea, executarea şi funcţionarea construcţiilor.
Autorizatia de construire se emite în temeiul şi cu respectarea prevederilor
planurilor urbanistice şi de amenajare a teritoriului, avizate şi aprobate potrivit legii.
Potrivit art.7 din Legea nr.50/1991 pentru autorizarea lucrărilor de construcţie în
zonele naturale protejate, prevăzute în planurile urbanistice a teritoriului aprobate, se va
obţine acordul Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului.
Autorizatiile de construire sau de desfiintare emise cu incalcarea prevederilor
legale vor fi anulate de instantelelde contencions administrativ potrivit legii. Anularea
autorizatiilor va fi ceruta, in conditiile legii, si de catre prefect, inclusiv la sesizarea
expresa a organelor de control ale Inspectiei de stat in constructii. Prin introducerea
actiunii, autorizatia de construire se suspenda de drept.
Terenurile cu destinatie forestiera cuprinse in intravilanul localitatilor pot fi
scoase din circuitul silvic numai cu aprobarea Ministerului Apelor si Protectiei Mediului.
Controlul statului in amenajarea teritoriului, urbanism si autorizarea executarii
lucrarilor de constrctii se exercita de catre Inspectia de stat in constructii, lucrari publice,
urbanism si amenajarea teritoriului din cadrul Ministerului Lucrarilor Publice,
Transporturilor si Locuintei.

IV. Norme de igiena si sanatate publica

Asigurarea unui mediu de viata sanatos populatiei din asezarile omenesti implica
respectaea normelor de igiena si sanatate publica referitoare la: zonele de locuit,
aprovizionarea cu apa a localitatilor, colectarea si epurarea apelor uzate, colectarea si
epurarea apelor uzate,colectarea si tratarea deseurilor municipale, transportul in comun.

1.Norme de igiena referitoare la zonele de locuit

Terenurile destinate amplasarii si dezvolatrii localitatilor trebuie sa asigure protectia
populatiei impotriva inundatiilor, alunecarilor de teren, emisiilor de substante toxice,
inflamabile sau explozive, poluarii mediului, sa asigure poluarea alimentarii cu apa, a
indepartarii si neutralizarii apelor uzate si deseurilor municipale, sa asigure o dezvoltare

4
normala a zonelor verzi, de recreere si odihna.La stabilirea amplasamentelor cladirilor de
locuit se vor preciza si amplasamentelor urmatoarelor dotari tehnico – edilitare:
a) platforme organizate pentru depozitarea recipientelor de colectare a deseurilor
menajere;
b) spatii amenajate pentru joaca copiilor;
c) spatii amenajate pentru parcarea autovehicolelor populatiei din zona respectiva;
d) zone verzi de folosinta generala.
Zonele necesare odihnei si recreerii se amplaseaza in locuri care prezinta cele mai
avntajoase elemente naturale: paduri, suprafete de apa, relief variat, etc.In aceste zone se
interzice amplasarea:
a) intreprinderilor, care produc zgomot, vibratii sau polueaza aerul, apele sau solul;
b) unitati zootehnice;
c) unitati de transporturi;
d) statii de epurare, ape uzate si depozite controlate de deseuri.
Intre intreprinderile industriale, care pot polua factorii e mediu si teritoriile
protejate invecinate se asigura zone de protectie sanitara. Acestea sunt stabilite pe baza
studiilor de impact.

2. Norme de igiena referitoare la aprovizionarea cu apa a localitatilor

Sistemele de aprovizionare cu apa potabila a localitatilor trebuie sa furnizeze apa
in cantitatea necesara si de calitate corespunzatoare ( STAS nr. 1342/1991).
Sursa de apa potabila folosita pentru aprovizionarea cu apa a localitatilor trebuie
sa fie protejata impotriva activitatilor umane.. Protejarea lor se face prin perimetrul de
protectie sanitara si controlul activitatilor poluante din zona aferenta.
Reteaua de distributiei a apei potabile trebuie sa asigure un regim continuu de
frunizare, cantitatea necesara si sa nu permita contaminzarea din exterior.

3. Norme de igiena referitoare la colectarea si tratarea apelor uzate

Consiliile locale si judetene vor asigura indepartarea si epurarea apelor uzate
menajere , uzate industriale si apelor meteorice, astfel incat sa nu se creeze disconfort si
imbolnavirea membrilor comunitatii. Instalatiile de epurare a apelor uzate vor fi
prevazute pentru toate comunitatile umane cu mai mult de 15.000 locuitori. Apele uzate
epurate vor fi evacuate in asa fel incat, an avalul deversarii, apele receptorului sa se
incadreze conform normelor in prevederile standardului de calitate al apelor de suprafata,
dupa categoria de folosinta.
Indepartarea apelor uzate menajere si industriale se face numai prin reteaua de
canalizare a apelor uzate.
Apele uzate provenite de la unitatile sanitare, care contamineaza apele uzate cu
agentii patogeni, se vor trata in incinta unitatilro respective, asigurandu-se dezinfectia si
decontaminarea, inainte de evacuarea in colector stradal.

4. Norme de igiena referitoare la colectarea si tratarea deseurilor municipale

Primariile, agentii economici, asociatiile de locatari si cetatenii au obligatia sa
asigure colectarea, indepartarea si tratarea sau eliminarea deseurilor solide.
Se interzice aruncarea deseurilor solide in alte locuri decat in cele amenajate special si
autorizate sanitar.

5
 Cetatenii unei localitati sunt obligati sa respcete masurile stabilite de catre
autoritatile locale pentru asigurarea si igienei publice.
Administratia locala va asigura colectarea, indepartarea si neutralizarea deseurilor
stradale.
Deseurile municipale ( urbane ) trebuiesc sortate la locul de producere in
componentele reciclabine si nereciclabile.
In localitatile rurale, depozitele de deseuri nu trebuie sa produca disconfort
vecinilor, sa nu impurifice surselelocale de apa si sa fie la cel putin 10 m de ferestrele
locuintelor.

V. Reglementarea activitatilor economice si sociale cu impact asupra

mediului

1. Studiul de impact
Activitatile antropice economice si sociale, specifice asezarilor omenesti,
afecteaza calitatea mediului natural, prin emisiile de poluanti si consumul resurselor
naturale. Din acest motiv dimensionarea acestor activitati trebuie sa se realizeze in
concordanta cu capacitatea se suportabilitate a mediului, in vederea asigurarii dezvoltarii
durabile, ce presupune oprirea sau incetinirea deteriorarii mediului si conservarea
resurselor.
Printre mijloacele juridice folosite in vederea asigurarii protectiei mediului si
prezervarii patrimoniului natural se numera si procedura studiului de impact sau a
bilantului de mediu si procedura de autorizare din punct de vedere al protectiei mediului.
Institutia studiului de impact exprima obligatia ca persoana ( fizica sau juridica ) care
solicita eliberarea autorizatiei de mediu sa asigure efectuarea unei evaluari a efectelor
proiectului sau asupra mediului si a solutiilor posibile pentru a diminua sau elimina
cauzele generatoare.
Declaratia Conferintei pentru mediu si dezvoltare de la Rio de Janeiro din 1992 a
consacrat studiului de impact ca un instrument esential al politicilor de studiu.
Obiectivele studiului de impact asupra mediului au in vedere:
- stabilirea modului de amplasare a obiectivului, de incadrare in
planurile de amenajare a teritoriului si urbanism;
- stabilirea modificarilor posibile negative sau pozitive ale
calitatilor factorilor de mediu prin promovarea proiectului sau
activitatii;
- stabilirea niveluilui de afectare al factorilor de mediu si a
sanatatii populatiei, cat si riscul declansarii unor accidente sau
avarii cu impact major asupra mediului;
- stabilirea modului de incadrare in reglementarile legale in
vigoare privind protectia mediului;
- stabilirea posibiliatii de acceptare sau nu a proiectului sau
activitatii.
Studiul de impact se elebaoreaza pentru activitatile prevazute in Anexa nr. II
Legea protectiei mediului nr. 137/1995, inainte de a se emite acordul sau autorizatia de
mediu.

6
 Pentru noile obiective sau pentru modificarea celor existente studiului va analiza
impactul produs asupra mediului, in mod distinct:
a) impactul produs in cursul realizarii proiectului;
b) impactul produs dupa inceperea activitatii.
Caracterul de document cu valoare juridica al studiului de impact decurge din faptul
ca aceatsa poate fi controlat :
1) de administratie;
2) de catre public;
3) de judecator, pe calea controlului jurisdictional.
Instanta poate dispune anularea studiului, daca aceasta nu a fost consulatat de
catre cetatenii interesati sau daca acesta nu ofera elemente relevante pentru caracterizarea
impactului activitatii analizate.
Controlul realizarii studiului de impact este asigurat prin procedura de transmitere
obligatorie catre autoritatile administratiei publice competente.
Studiile de impact sunt elaborate de persoane fizice sau juridice atestate de catre
autoritatea publica centrala pentru protectia mediului.

2.Acordul si autorizatia de mediu

Acordul de mediu este actul tehnico – juridic prin care sunt stabilite conditiile de
realizare a unui poriect din punct de vedere al impactului asupra mediului, iar autorizatia
de mediu este actul tehnico – juridic prin care sunt stabilite conditiile si parametrii de
functionare, pentru activitatile existente si pentru cele noi , pe baza acordului de mediu.
Activitatile care nu implica lucrari de constructii – montaj necesita numai autorizatie de
mediu.
Acordul si/sau autorizatia de mediu se elibereaza dupa obtinerea tuturor celorlalte
avize necesare, potrivit legii.
Valabilitatea acordului si a autorizatiei de mediu este de axim 5 ani.
Acordul sau autorizatia de mediu se suspenda pentru neconformare cu prevederile
precizate in aceasta, dupa o somatie prealabila, cu termen si o mentine pana la eliminarea
cauzelor care au determinat suspendarea, dar nu mai mult de sase luni.
Autoritatile pentru protectia mediului dispun, dupa expirarea termenului de
suspendare, oprirea executiei proiectului sau incetarea activitatii.
In cazul activitatilor existente ce nu intrunesc conditiile de autorizare, autoritatea
pentru protectia mediului dispunde efectuarea bilantului de mediu si stabileste programul
pentru conformare, de comun acord cu titularul activitatii. Dupa expirarea fiecarui termen
acordat, in caz de neconformare, autoritatea competenta pentru protectia mediului
dispune incetarea activitatii respective. Dispozitia de incetare este executorie.
Litigiile generate de eliberarea, revizuirea sau suspendarea acordului sau
autorizatieie de mediu se solutioneaza potrivit Legii conteciosului administrativ
nr.29/1990.
Procedura de autorizare este publica. Mediatizarea proiectelor si activitatilor
pentru care se solicita acord sau autorizatie de mediu precum si dezbaterea publica se
asigura de catre autoritatea pentru protectia mediului.
La schimbarea destinatiei sau a proprietarului investitiei, precum si la incetarea
activitatilor cu impact asupra mediului este obligatorie efectuarea bilantului de mediu de
catre fostul proprietar, in scopul stabilirii obligatilor pribind refacerea calitatii mediului.

7
 Reglementarea activitatilor care conduc la efecte deosebite in caz de avarii,
calamitati, poluari accidentale sau fenomene naturale extraordinare va avea prioritate la
eliberarea actelor de reglementare ( acorduri si autorizatii ).
Necesitatea unor informatii suplimentare privind riscurile poluarii identificate sau
ale activitatilor poluante desfasurate pe un amplasament, poate determina autoritatea
competenta de mediu sa solicite realizarea evaluarii riscului, pentru a determina
probabilitatea unei daune si posibilii pagubiti prin acea dauna.
In cazul privatizarii societatilor comerciale este obligatorie obtinerea avizului de mediu
pentru privatizare.
La privatizare se stabilesc obligatiile de mediu de catre autoritatea de mediu
competenta, care reprezinta un set minim de obligatii ce revin societatilor comerciale care
se privatizeaza sau care se transmit odata cu vanzarea unui activ,din care rezulta obligatia
conformarii cu legislatia privind protectia mediului.
Acestea se obtin in baza unui bilant de mediu ( sau audit de mediu ), care este
supus spre avizare autoritatii de mediu competente. Avizul va cuprinde obligatiile de
mediu ce revin societatii comerciale. Pe baza bilantului de mediu avizat, autoritattea
pentru privatizare are obligatia sa includa in dosarul de prezentare sau, dupa caz, in
prospectul de oferta publica obligatiile de mediu ce trebuiesc indeplinite de catre
societatea comerciala.

8
BIBLIOGRAFIE

1. Tratat de dreptul mediului – M. Dutu, editia a 3-a, Editura All Beck, Bucuresti,
2007

2. Dreptul mediului – Făinus, Editura F.R.M., Bucuresti, 2005

3. Revista Ecologie – mediu si dezvoltare durabilă

4. Revista Informediu Europa – revistă de mediu si ecologie

5. Dreptul comunitar al mediului – D. Mazilu, Editura Lumina Lex, Bucuresti,

2006