Curs 3

Relieful Marii Negre

Relieful bazinului Marii Negre se subdivide in doua provincii:

- o provincie centrala
- o provincie marginala
1. Provincia centrala
Dezvoltata pe crusta bazaltica de tip oceanic si partial pe crusta continental cuprinde Campia
Abisala Euxinica situata la -2000 m. relieful in acest sector este plan, neted si cu energie de relief
de doar cativa metrii.
2. Provincia marginala
Are o structura mult mai complexa, relieful acestei provincii poate fi asociat marginilor
continentale oceanice cu diferentieri pe fiecare din laturile sale. Latura Nordica poate fi
asemanata cu marginile continentale passive, stabile prezentand toate trasaturile specific: campie
costiera, campie litorala, self continental larg extins, versant continental usor inclinat si glacis
continental larg. Laturile sudice si estice sunt asemanatoare marginii continentale active,
instabile fara campii costiere, cu campia litorale putine si reduse ca extensiune, cu self litoral
ingust, versanti continentali abrupt, glacisuri continentale inguste si abrupte. Latura vestica are
trasaturi mixte legate de structura, tectonica si morfogeneza.
Relieful marginilor continentale ale Marii Negre se asociaza la 3 tipuri:
1. Marginea continentala scitica- numita astfel dupa extensiunea larga a campiei costiere, pe
locurile ocupate in vechime de sciti. Se afla in nordul bazinului si se dezvolta pe platforma
scitica sip e platforma Europei Orientale. Caracteristica este data de campia Marii Negre care
este o campie costiera tipica delimitata la nord de podisul Volino-Podolic, Donet si Privolgia, iar
spre sud de mai multe campii litorale. Campia costiera comunica spre est cu Campia Caspica
prin Culoarul Manici. Sub Campia Marii Negre se desfasoara litoralul deltaic si lagunar. Selful
continental prezinta in sectorul nord-vestic cea mai mare extensiune. In rest marginea scitica
prezinta un self continental care se reduce doar la o treapta ingusta. Versantii continentali incep
de la -150, -180 m, sunt usor inclinati avand canioane de diferite marimi. Cel mai mare canion
este Canionul Viteaz situate in largul coastei romanesti, format la adancimi de -100 m, si care
debuseaza pe glacisul continental la adancimi de -1000 m printr-un con abisal. Tot aici in acest
sector glacisul continental este larg si se dezvolta de la -1500, -1800 m.
2. Marginea continentala caucaziana – este cuprinsa intre Cap Anapa si Cap Tsikizisi, situtat la
25 km nord de Batumi. Principal trasatura morfologica este data de frontul submontan al
Caucazului Mare care se continua prin litoral urmat de un self ingust, versanti abrupt, pana la
glacisul continental si Campia Abisala Euxinica.
3. Marginea pontica – situate intre Cap Tsikizisi si Cap Koru, corespunzand in cea mai mare
parte Muntilor Pontici care au suferit o deplasare lenta spre nord de unde si caracteristica foarte
abrupta a versantului continental, iar glacisul este foarte ingust. Sectorul dintre Cap Koru si
Bratul Sf. Gheorghe are un character mixt de contact intre marginea pontica si cea scitica fiind
dezvoltat pe platforma Moesica si pe orogenul Nord-Dobrogean.
 Insula Serpilor

Este situata in fata Gurii Sulina, la o distanta de 45 km, fiind cunoscuta inca din antichitate.
De-a lungul timpului a purtat diferite nume: Leute, Makaron. Suprafata sa este de 17 ha, iar
circumferinta este de 1973 m. Insula este un inselberg care domina pedimentul nord dobrogean
in perioadele glaciare cand nivelul Marii Negre se afla mai jos cu 120-150 m, fata de nivelul
actual. Dupa ultima glaciatiune selful continental al Marii Negre a fost inundat ajungandu-se
treptat la nivelul actual, iar inselbergul a devenit insula.
Insula este alcatuita din gresii si conglomerate cuartoase, de varsta Jurasic Inferior, cu strate
aproape orizontale sau cutate. Relieful are aspect de dom pietros, cu altitudinea maxima de 42 m,
marginit de faleze inalte care ating 28 m. in nord-estul insulei se afla o peninsula neteda, de 12-
15 m. Plaja are versanti abrupt si faleze.
Vegetatia este una de stepa asemanatoare cu cea din Podisul Dobrogei.
De-a lungul timpului insula a aprtinut: Turciei, Rusiei, Moldovei, Tarii Romanesti si
Romaniei.
Dupa primul Razboi Mondial, in baza tratatului de la Paris, insula revine teritoriului
romanesc.
Dupa al doilea razboi mondial insula apartine U.R.S.S, iar dupa 1990 insula ii revine
Ucrainei, situatie care este actuala.

Morfogeneza bazinului Marii Negre

Bazinul accrual al Marii Negre a rezultat in urma unor procese morfogenetice foarte
complexe. Pe teritoriul actual al bazinului Marii Negre si mult mai la vest de acesta se formeaza
in Precambrian platforma Moesica deformata si ridicata ulterior de orogenezele Kimmerica si
Hercinica. Podisul inalt rezultat numit Pragul Euxinic ocupau o regiune intinsa mult fata de
limitele actuale. Formarea bazinului Marii Negre s-a realizat prin intermediul unei inversiuni de
relief, fata de podisul inalt preexistent. Toate aceste evenimente au avut loc in urma mai multor
etape:
a. Etapa de rifting continental- in urma cu 100-125 milioane de ani, intre Cretacicul superior si
Eocen.
b. Etapa subsidentei active – desfasurate in momentul formarii bazinelor cand acestea se adancesc.
Aceasta etapa s-a manifestat acum 35-36 milioane de ani, pana in Eocen.
c. Etapa in care subsidenta se reduce si se acumuleaza cantitati mari de sediment venite din
regiunile montane si de podis alaturate. Etapa s-a desfasurat incepand de la acum mai bine de 35-
36 milioane de ani pana la 5,2 milioane de ani. Adica in oligocen-miocen.
d. Etapa definitivarii bazinului actual care a avut loc incepand din pliocen si pana in perioada
actual, adica in ultimii 5,2 milioane de ani, cand ritmul subsidentei crested oar in bazinele vestice
si estice.

Morfogeneza bazinului Marii Negre se datoreaza deci proceselor de subsidenta care au urmat
proceselor de riftogeneza. Aceste fenomene au avut intensitati si ritmuri diferite intre cele doua
bazine componente ale Marii Negre.