Curs 3

Relieful bazinului Mării Negre

Bibliografie:
Emil Vespremeanu, Geografia Mării Negre

Pentru acest curs consultați această hartă. Există și opțiune de download

http://www.geo-spatial.org/vechi/galerii/?c=gal_oceanografice&p=285

Relieful specific marginilor continentale: câmpii costiere, câmpii litorale, fronturi litorale, șelfuri
(platforme continentale) și versanți continentali.

Relieful specific provinciei centrale cuprinde câmpia abisală, dezvoltată pe crustă bazaltică și parțial
granitică, la adâncimi mai mari de 2000m. Glacisurile continentale fac trecerea dintre câmpia abisală
și unitățile de contact, de tipul versanților continentali sau alte forme azonale de relief.

Relieful marginilor continentale (MgC.)

Relieful Mg.c. se diferențiază printr-un un șelf extins în sectorul V și NV și unul îngust, în S și E. Au
fost identificate trei tipuri de margini continentale (Vespremeanu, 1989):
- Scitică
- Caucaziană
- Pontică

MgC. Scitică: este delimitată de Promotoriul Dunavățului-Sf. Gheorghe (V) și Capul Anapa (E).
Această delimitare vestică (Săndulescu, 1984; Vespremeanu, 1989) poate fi extinsă spre sud, până în
zona Capului Midia, mai exact Capul Gargalâc. Caracteristicile similare, ale unui țărm deltaic și
lagunar pot coborî această limită spre sud, corespunzând și unor condiții similare morfogenetice.
- Câmpia Mării Negre definește caracteristica acestei unități; la nord o succesiune de podișuri
(Volhino-Podolic, Privolgia și Donețk) fac trecerea de la câmpia pontică
- Coridorul Manici face legătura spre est între Câmpia MN și Câmpia Caspică
- O serie de canioane submerse se dezvoltă pe versanții continentali, dintre care Canionul
Viteaz este cel mai important

Litoralul poate fi diferențiat în următoarele unități:

1) Litoralul dunărean (Capul Midia-limanul Nistrului)
2) Litoralul fidonisic (Fidonisi: Insula Șerpilor) între limanul Nistrului și Capul Tarhancut
3) Litoralul crimean: Capul Tarhancut- Capul Meganon
4) Litoralul azovian: Capul Meganon-Capul Anapa

Slide-ul 5 din prezentarea PowerPoint conține o hartă cu poziționarea acestor capuri

MgC. Caucaziană: este delimitată de CapulAnapa și Capul Tsikizisi (25km nord de Batumi)
- Litoralurile și șelfurile sunt înguste, cu versanți continentali abrupți
- Această unitate are două subunități:
1) Litoralul caucazian: Capul Anapa- gura de vărsare a râului Gumista (aproape de Suhumi)
2) Litoralul Kolhidei: de la râul Gumista- Capul Tsikizisi

MgC. Pontică ține între Capul Tsikizisi și Capul Koru. Munții Pontici definesc caracteristica acestei
coaste, cu șelfuri înguste și versanți continentali abrupți. Se diferențiază două subunități:
1) Litoralul pontic: Capul Tsikizisi – Capul Baba
2) Litoralul Bosforului: Capul baba-Capul Koru

Între Capul Koru și Capul Midia există un relief de contact, dezvoltat pe Platforma Moesică și
orogenul Nord-Dobrogean. El face trecerea dintre cele două MgC. Pontică și Scitică.

Unitățile tectonice ale Mării Negre

(Nikishin et al., 2003)
1) Unitățile cratonice sunt reprezentate de platformele cristaline Precambriene și paleozoice
dezvoltate în nordul și estul bazinului (Platforma Est Europeană, Platforma Scitică și
Platforma Moesică)
2) Unitățile pericratonice sunt reprezentate de Orogenul Nord-Dobrogean și Orogenul din
Crimeea, prelungit către Munții Caucaz.
3) Unitățile pericratonice sunt dezvoltate în E și S bazinului și reprezintă unitățile cele mai
recente din bazin, definitivate în urma orogenezei alpine (Munții Caucaz, Munții Pontici,
Munții Istrangea).

Sedimentele Mării Negre

Au fost identificate trei unități litologice în ultimii 25000 ani (Ross, 1974).
1) Unitatea I: cu aprox 30cm grosime este alcătuită din mâluri cu cocolitofori depuse în ultimii
3000 de ani
2) Unitatea a II a: 40cm grosime este compusă din sapropeluri microlaminate depuse între
7000-3000 B.P.
3) Unitatea a III a: cu o grosime neprecizată este formată din lutite negre și fracții grosiere
bogate în sulfați de fier

Sedimentele actuale (Vespremeanu, 2018) pot fi terigene, biogene și autigene. Cantitatea totală
de sedimente terigene transportată în Marea neagră se ridică la aprox. 150 mil t/an. Cel mai mult
transportă Dunărea (55%), apoi râurile din Caucaz (25%), râurile din Munții Pontici și Pod. Anatoliei
(11%) și râurile din câmpiile nord pontice (9%).
INSULELE MĂRII NEGRE
Insula Șerpilor, I. Berezan (Ucraina), Kefken (Turcia)
- O serie de stânci în Golful Burgasului, mici insule
- Mai multe insule barieră nisipoase, dezvoltate în special pe litoralul vestic și cel al Mării
Azov. Pe litoralul românesc există I. Musura (nord de orașul Sulina, în golful omonim) și I.
Sacalin (la gura de vărsare a brațului Sf. Gheorghe)

Insula Șerpilor

O filmare scurtă din anii 40 vă poate ajuta să vă faceți o impresie despre relieful insulei
https://www.youtube.com/watch?v=HRU2JMKeELU&feature=emb_logo

-
Insula Șerpilor pe Harta Marelui Stat Major al Armatei (1880-1884)

Raul Călinescu, Insula Șerpilor. Schiță monografică

https://www.ziuaconstanta.ro/images/stories/2019/01/09/15_Analele_Dobrogei
%2C_anul_12%2C_fasciculele_1-12%2C_1931-watermark.pdf

Raul Călinescu este unul dintre puținii geografi români care au ajuns pe insulă. Vă recomand acest
articol din Analele Dobrogei (1931).
În antichitate insula era cunoscută sub denumirea de Leuce (I. Albă). Pe numeroase hărți medievale
apare ca Fidonisi (φίδι în lb. greacă, fini = șarpe).
- Suprafața este redusă (17ha)
- Aspectul este de inselberg tipic, altitudinea maximă este de 42m; pentru comparație, căutați
altitudinea maximă a I. Popina din L. Razelm. Care este diferența dintre acestea?
- Insula este alcătuită din gresii și conglomerate cuarțoase de vârstă Jurasic inferior (Liasic)
- Aspectul reliefului este de dom pietros, cu faleze ce coboară peste 20m. În extremitatea NE
există o peninsulă cu altitudini de 12-15m despre care Murgoci (1911) afirma că ar putea fi o
terasă de abraziune marină
- Pe insulă a existat un templu grecesc al lui Ahile, ale cărui urme au dispărut

Tratatul de la Berlin 1878, art. 46:

Insulele formate de delta Dunărei, precum și insula Șerpilor, sandgiacul Tulcei, cuprinzând districtele
(cazas) Kilia, Sulina, Mahmudia, Isaccea, Tulcea, Măcin, Babadag, Hârșova, Kiustenge, Megidie, se
vor uni cu România.

Insula este ocupată de ruși în vara 1944, iar în urma protocolului din 1948 insula revine URSS, iar
ulterior Ucrainei.

Insula Șerpilor (Google Satelite)