Marea Neagră este o mare semi-închisă, una dintre cele mai izolate mări din lume datorită

legaturilor restrânse cu celelalte mări ale oceanului mondial. Comunică spre sud-vest cu
Marea Marmara prin strâmtoarea Bosfor și cu Marea Egee și Marea Mediterană prin
strâmtoarea Dardanele și mai departe cu Pacificul prin Gibraltar, iar în nord-est face legătura
cu Marea Azov prin strâmtoarea Kerch. Din punct de vedere geografic, Marea Neagră este
așezată în partea estică a Europei Sud – Estice, între 40°55' și 46°32' lat. N și 27°27' și
41°42' long. E, într-o regiune în care platformele stabile străvechi intră în contact cu munții
tineri generați de orogeneza alpină. În nord se află o succesiune de câmpii și podișuri
dezvoltate pe Platforma Europei Orientale și pe Platforma Scitică: Podișul Volhino-Podolic,
Podișul Donețului, Podișul Privolgia, Câmpia Mării Negre, care comunică, prin Culoarul
Manici, cu Câmpia Precaspică. În sud se află Munții Pontici cu altitudini moderate (1500 –
2000 m), cu excepția părții estice, unde ating 3937 m în Vf. Kavron. În est, limita bazinulul
Mării Negre este dată de Munții Caucazul Mare (cu altitudinea maximă de 5642 m în Vf.
Elbrus) și Munții Caucazul Mic, despărțiți de Depresiunea Kolkhida, un bazin tectonic
format recent prin prăbușirea și scufundarea continuă a blocului georgian. Munții Caucaz
formează o barieră în calea vânturilor reci din nord și nord-est, favorizând prezența unui
climat subtropical pe coasta estică și sud – estică a bazinului. În vest, limita bazinulul este
trasată pe marginea estică a podișurilor joase dezvoltate pe platformele Moesică și Scitică,
precum și pe orogenul nord-dobrogean.
Așezarea geografică a Mării Negre, determină principalele procese climatice și biotice,
precum și principalele procese de interacțiune mare – atmosferă. Faptul că prin mijlocul
Mării Negre trece paralela de 43° lat. N plasează această mare în centrul zonei temperate.
Această valoare medie anuală a radiației totale este mai mică față de cea recepționată de
Marea Mediterană, dar suficientă pentru asigurarea energiei necesare dezvoltării tuturor
proceselor fizice, chimice și biologice.
Prezența marilor bariere orografice, Munții Carpați, Munții Balcani, Munții Caucaz și
Munții Pontici, modifică circulația majoră a atmosferei deasupra Mării Negre impunând
diferențieri climatice locale. Deschiderea largă a părții nordice a Mării Negre spre stepele
pontice permite pătrunderea maselor de aer continentale reci și uscate, cu influențe deosebite
asupra tuturor proceselor din bazinul vestic. Barajul Munților Caucaz față de masele de aer
continentale este foarte eficient, permițând apariția unor condiții climatice subtropicale
umede în regiunile costiere sud – estice.
Lungimea maximă a bazinului Mării Negre între Burgas și Poti, pe paralela de 45°30' este
de 1 175 km, iar lățimea maximă este de 610 km și este atinsă în vestul bazinului între
Oceacov și Capul Eregli.
Lungimea totală a liniei țărmului este de 4 340 km, din care 1 400 km pe teritoriul Turciei,
1 400 km în Ucraina (inclusiv Peninsula Crimeea), 475 în Rusia, 310 în Georgia, 300 în
Bulgaria și 245 în România. Adâncimea medie este de 1 197 m, iar adâncimea maximă este
de 2 212 m (date UNEP).
 Distribuția adâncimilor este foarte asimetrică și se datorează originii tectonice a bazinului:
50% din suprafața bazinulul este ocupată de câmpia abisală situată sub 2000 m, 25%
reprezintă suprafața șelfurilor continentale, iar restul de 25% revine versantelor continentale
și glacisurilor continentale. Suprafața mării propriu-zise este de 422.000 km pătrați, volumul
total al apelor este de 547.000 km3, iar împreună cu Marea Azov, acoperă aproximativ
466.200 km2. Suprafața bazinului hidrografic aferent Mării Negre este de 2405000 km2 din
care 0.817 milioane km2 aparțin Dunării, ceea ce reprezintă 3,97% din total.” (Tătui 2017)
Al doilea și al treilea cel mai mare râu din Europa alimentează Marea Neagră cu apă dulce
și influențează salinitatea apelor marine. Vărsarea Dunării, a Nistrului, a Niprului și a
Donului joacă un rol și mai mare în bilanțul apei din Marea Neagră decât evaporarea și
schimbul de ape saline cu Marea Mediterană (care formează anual doar 0,1% din volumul
mării). Primele trei râuri împreună cu Bugul de Sud, care se varsă în partea de nord-vest,
contribuie cu mai mult de 70% din toată apa dulce care curge în el. Râurile de pe coastele de
est, sud și vest au bazine hridrografice mult mai mici și asigură aproximativ 20% din fluxul
de apă dulce.
Linia de coastă este în general ușor curbată, singura peninsulă mare este la nord - Crimeea,
cu Tarkhankut și Peninsula Kerch legată de aceasta. Câteva golfuri mari se întind în partea
de nord și nord-est, Golful Odessa, Yagorlikskiy, Tendrovskiy, Karkinitskiy, Kalamitskiy și
Golful Novorossiysk din est.

CLIMA MĂRII NEGRE

Litoralul romanesc al Marii Negre prezinta aspecte diferite. In nord, de la gura de varsare
a bratului Musura si pana la Capul Midia (cca. 150 km), tarmul este jos, pe alocuri instabil,
nisipos, cu dune si cordoane litorale, cu plaje largi. La sud de Capul Midia pana la granita cu
Bulgaria, tarmul este inalt si abrupt (faleza), sapat in loess si depozite sarmatice, prezentand
numai din loc in loc plaje (Mamaia, Agigea, Eforie Nord si Eforie Sud, Costinesti,
Mangalia). Faleza a fost amenajata prin taluze de verdeata si diguri. Plajele litoralului
romanesc al Marii Negre prin expunerea lor estica si prin nisipul fin, sunt foarte cautate in
Europa. Clima litoralului romanesc al Marii Negre este temperat-continentala, cu usoare
influente marine. Variatiile anuale si diurne ale temperaturii aerului sunt mai moderate decat
in restul tarii (70 - 80 de zile de vara). Precipitatiile atmosferice sunt foarte variabile si se
produc la intervale mari (400 – 700 mm annual). Vecinatatea marii si a uscatului favorizeaza
formarea brizelor. Litoralul romanesc al Marii Negre este supus iarna viscolului (vanturile
de nord-est). De-a lungul litoralului se pot deosebi doua nuante climatice: la nord de Capul
Midia, evaporatii puternice ziua (Delta Dunarii si Complexul Razelm), care asigura
umezirea aerului si duc la scaderea amplitudinilor termice iar la sud de Capul Midia, regimul
temperaturii aerului este mai moderat si cu caracter marin mai pronuntat, vara, temperatura
aerului este mai coborata decat in nord, iar iarna este mai ridicata.