Marea Neagră este o mare intercontinentală, situată între Europa sud-estică şi Asia Mică.

România are
litoral cu Marea Neagră în sud-est, pe o distanţă de 245 km. Alături de România ţările riverane Mării
Negre sunt: Bulgaria, Georgia, Rusia, Ucraine, Turcia. Este un rest al Mării Sarmatice. Prin sistemul de
strâmtori Bosfor-Marea Marmara-Dardanele comunică cu Marea Mediterană şi mai departe cu oceanul
planetar, iar prin strâmtoarea Kerci cu Marea Azov, care este de fapt o anexă a Mării Negre.

Marea Neagră are o suprafaţă de 413.488 km², împreună cu anexa sa, Marea Azov, o suprafaţă totală de

451.490 km². Adâncimea medie este de 1.271 m iar adâncime maximă de 2.258 m. Se situează între

coordonatele geografice 40°54' şi 46°38' latitudine nordică şi 27°27' şi 41°42' longitudine estică.

Salinitatea

INDEXURI

 Lacuri naturale

 Lacuri antropice

 Cursuri de apă

 Altitudine oraşe

 Altitudini

muntoase

ARTICOLE

 Marea Neagră

 Munţii Carpaţi

În Marea Neagră se varsă numeroase fluvii mari: Dunărea, Nistru, Bug, Nipru, rioni, Kâzâl-Irmak, etc.

Din acest motiv salinitatea sa este foarte scăzută, aproximativ 15-22%, în comparaţie cu cea a oceanului

planetar. La gurile de vărsare ale Dunării salinitatea este şi mai scăzută, aproximativ 3-10%.

Temperatura

Temperatura medie anuală în sectorul românesc este de +12,5°C, depăşind cu 2°C temperatura medie a

aerului. Iarna temperaturile scad destul de mult, deoarece bat vânturile de nord-est, care provoacă valuri

mari, periculoase pentru navigaţie. În iernile reci, în zona litorală nordică, marea îngheaţă.

Curenţii

Sub influenţa vânturilor se formează un curent circular, dirijat de linia ţărmurilor, care, datorită

peninsulei Crimeea, se împarte în două ramuri închise: estică şi vestică. Un curent de suprafaţă

transportă din Bosfor apele mai dulci ale Mării Negre spre Marea Mediterană. Însă în adâncime se

formează un curent invers, care transportă ape cu salinitate mare. Din cauza lipsei de circulaţie verticală,

la adâncimi mari nu pătrunde suficient oxigen şi se formează hidrogen sulfurat, extrem de ostil vieţii.

Flora
Stufăriile imense din formează insule de plaur şi au un rol deosebit în menţinerea echilibrului natural al

Deltei. Ele împiedică aluvionarea ghiolurilor, reduc sărurile minerale din straturile mai mici la suprafaţa

solului şi oferă adăpost, hrană şi posibilităţi de reproducere pentru peşti şi alte specii de animale.

Vegetaţia deltei este reprezentată prin numeroase specii de plante acvatice. Din categoria plantelor

acvatice natante şi submerse fac parte: nufărul alb (Nymphaea alba), nufărul galben (Nuphar luteum),

plutica (Lymnanthemum nymphoides), cornacii sau nucile de apă (Batrachium aquitile), broscăriţa

(Potomageton natans), foarfeca bălţii (Stratiotes aloides), cosorul (Ceratophyllum submersum, C.

demersum), brădişorul (Myriophllum spicatum), lintiţa (Lemna minor, L. trisulca) şi iarba broaştei

(Hydrocharis morsus-ranae). Plantele de mal sau cele din zone mlăştinoase sunt reprezentate de: pipirig

(Schoenoplectus lacustris), papură (Typha latifolia, T. angustifolia), trestie (Phragmites communis),

troscotul de apă (Polygonum amphybium), coada calului (Hippuris vulgaris), feriga de apă (Dryopteris

thelypteris), aliorul de baltă (Euphorbia palustris), rogozul (Carex sp), buzduganul (Sparganium

ramosum), săgeata apei (Sagittaria sagitifolia), limbariţa (Alisma plantago-aquatica), roşăţeaua

(Butomus umbellatus), stânjenelul de baltă (Iris pseudacorus), trestia mirositoare (Acorus calamus) şi

coada-zmeului (Calla palustris). Foarte frumoase sunt luncile de cătină roşie (Tamarix) şi cele de cătină

albă (Hippophae), dar şi pădurile cu arbori gigantici pe trunchiurile cărora se găsesc plante agăţătoare de

tipul lianelor (Periploca graeca).

Fauna

În Marea Neagră trăiesc circa 1.500 de specii de animale, în special nevertebrate, peşti, delfin şi chiar

câteva foci în regiunea capului Caliacra. Din punct de vedere economic, cele mai importante specii de

peşti sunt scrumbiile, pălămida, hamsiile, stavrizii şi sturionii: morunul, nisetrul şi păstruga.

Turism

Litoralul Mării Negre reprezintă o importantă zonă turistică şi balneoclimaterică, de-a lungul acestuia

existând o serie de staţiuni turistici: pe ţărmul României - Năvodari, Mamaia, Constanţa, Eforie

Nord, Eforie Sud, Costineşti, Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn, Mangalia, 2 Mai, Vama

Veche; pe teritoriul Bulgariei - Balcic, Albena, Nisipurile de Aur, Varna, Burgas; pe litoralul Georgiei -

Suhumi, Butumi.

Bibliografie

 Academia Republicii Populare Române, Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică,

Bucureşti, 1962-1964

 Mohan, Gheorghel, şi colab., Rezervaţii şi monumente ale naturii din România, Casa de

Editură şi Comerţ „SCAIUL”, Bucureşti, 1992, ISBN 973-95257-3-3

Bibliografie recomandată
Geografie şi biologie
  Antipa, Grigore, Marea Neagră : oceanografia, bionomia şi biologia generală a Mării Negre,

Editura Teşu, Bucureşti 2007 ISBN 978-973-1765-16-7

 Vespremeanu, Emil, Geografia Mării Negre, Editura Universităţii din Bucureşti, 2004 ISBN

973-575-925-x
Istorie şi geopolitică

 Brătianu, Gheorghe I., Marea Neagră: De la origini până la cucerirea otomană, editura

Polirom, Iaşi 1999 ISBN 973-683-341-0

 Papacostea, Şerban, Marea Neagră : puteri maritime - puteri terestre : (sec. XIII-XVIII),

Editura Institutului Cultural Român, Bucureşti 2006 ISBN 978-973-577-513-1

 Marin, Gheorghe (coord.), Marea Neagră : Spaţiu de confluenţă a intereselor geostrategice,

Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2005 ISBN 973-7601-21-1