Curs 3

Tipologia marginii continentale :

1. Pasiva
2. Activa

Marginea continental pasiva:

 Rezulta la contactele divergente constructive si mostenesc un relief tectonic de rifting;

componentele bine dezvoltate
 3 feluri : american, african, neoformat

Marginea continentala Americana :

Apare in asociere cu acele regiuni in care se dezvolta bazine hidrografice mare care reusesc sa
aduca volume mari de sediment in regiunea costiera

In majoritatea climatelor umede – coasta vest atlantica, nordul eurasiei, coasta Indiana si
Indochina si N Australiana.

Marginea continentala Africana :

Regiuni continent aride si semiaride unde sedimentele sunt reduse si unde nu sunt bazine hidro
mari

Coasta Africii nu in intregime, estice si vestice ale Australiei, regiunile polare (Groenlanda )

Marginea continentala neoformata:

Procesele de rifting sunt incipiente (G. Californiei si M. Rosie)

Marginile continentale pasive – 70% dominante

Marginea active

 Corespunde contactelor convergente destructive ( subductie, cutremure si volcanism)

 Din punct de vedere morphologic profilele sunt simplificare (lipsesc glaciesul si campiile
costiere)
 Dimensiuni reduse, prezinta deformari (rupture de panta)

Doua subtipuri:

I. Andin – o placa continental si una oceanica, marginea est pacifica din Alaska pana in
Patagonia
II. Arc insular – vest Pacific, la contactul dintre doua placi oceanice
Versant

 prezenta permanenta, rezulta in urma riftingului

 Are o forma larg extinsa, latime de 20-100km.
 Relief de unde..
 Panta medie difera de tipul marginii : pasive : 4° si active : 5-6°

Forme de relief pe versant:

a) Platouri marginale
b) Canioane submarine
c) Alunecari de teren

Platourile marginale (rupture de panta, mai mic de 1° si care au origine predominant tectonice)

Blake

Canioane submarine ( vai submarine dezvoltate sub muchia selfului cu un profil “V” ascutit, lungimi de
zeci de km si care in partea terminal dezvolta conuri abisale)
CURS 22.05.2013

Convergenta si divergenta valurilor

Atunci cand conturul liniei tarmului este neregulat, refractia valurilor poate genera o variatie in energia
valurilor de-a lungul coastei. Convergenta solurilor sau

In procesul de sparfere a valului particulele de apa parasesc miscarea orbital pentru o miscare de
translatie lineara.

Curentii longitudinali de tarm - cei ma importanti, transporta apa in lungul tarmului

Sf. Gheorghe – eroziune

Curentii de tarm

CLT – curentii longitudinali

RIP

Curentii de retur (de fund)

Alaturi de miscarea du-te vino indusa de valuri , trei tipuri de curenti apar in zona surf:

CLT – indusi de valurile

Curentii de retur de pe fund(bed return ) – indusi de miscarea rezultanta catre larg prod in
proximitatea fundului in zona de surf

Curentii de tip RIP – sunt indusi de transportul general catre larg datorat valurilor (
din zona de spargere spreoffshore – unghi de 80 – 90 °); apoi datorita supraincarcarii cu apa a zonei de
spargere tendintei de reechilibrare a nivelului mediu al marii.
Curentii RIP apar cel mai adesea prin procesul de descarcare a surplusului de apa in zona de spargere;

Curentii RIP sunt ingusti si cu lungimi medii, respective zeci de metri, sute de m; curentul RIP cu o tripla
zonalitate (zona de diametru), zona de transport , zona de descarcare

Spargerea valurilor

Indicele de spargere a valului

0,6-1,2, medie 0,78

Tipuri de spargere:

a) Spicling
– prin improscare(pt tarm cu panta mica – indice cu valuri mici)
- spargeri incomplete – se sparge doar varful si valul calatoreste in spargere
- singura care se intampla in larg

b) Plunging – prin plonjare – valul se sparge complet ( se creeaza o

c) Surging (colapsarea) – improprie
- tarm extreme de inclinat
- valul se arcuieste, se face un clopot si sub propria greutate colapseaza

Difractia valurilor
Schimbarea directiei de propagare atunci cand acestea intalnesc un obstacol: bancuri submerse, insule,
dig,

Tsunami
- semn -> toate sedimentele sunt puse in suspensie
- Valuri cu si amplitudine mica in apa adanca
- inaltimea creste semnificativ odata cu intrarea in acvatoriu putin adanc, atingand inaltimi devastatoare
- calatoresc cu viteze foarte mari si pot traversa oceanul intr-o singura zi
- orice este un acvatoriu superficial pentru tsunami
- sunt generate de:
Deplasarea placilor tectonice
 Alunecari submarine
 Activitatea vulcanica
 Asteroizi
 Explozii submarine
Tsunami calatoresc cu o viteza determinata de adancimea apei:
Mareele

- val mareic propagate in amonte pe raul (pe tarmuri macromareice) ex: Amazon –

Forta de a mareelor
F=g (m1 m2/ )
F= forta gravitationala
G= acceleratia gravitationala
m 1 = masa Terrei
m 2 = masa Lunii/Soarelui
= distanta dintre Pamant si Luna/Soare

Datorita configuratiei neregulate a continentelor valul mareic global este spart in marile semi inchise si a
unor mari marginale in sisteme independente numite sisteme amfidromice. In cadrul lor valul mareic se
misca circular in jurul amfidromic. Inaltimea mareelor are cele mai mici valori in
punctual amfidromic si creste odata cu departarea de el.
CURS 05.06.2013

Temperature apei

Temperature apei la suprafata are o distributie zonala cu izoterme orizontate E-V, dar care in regiunile
periferice ale oceanelor sunt deviate spre N sau spre S in accord cu circulatia oconica.

Regimul SST variaza de la 25-28°C in mediile calde si -1 - -2°C in zonele polare

Cea mai mare valoare medie anuala 28-29°C in M. Rosie si G.

Persic

Distributia temperaturii pe verticala :

- exista o cvadrupla zonalitate

I. Zona superficiala de amonte (mixing layer) a carei grosime

depinde in primul rand de transparenta si are valori medii
100-200 m (zone de amestec mari – 200-300m)

II. Termoclina (clinos – panta) – stratul cu gradient termic

vertical maxim (temperatura se schimba rapid odata cu
adancimea) – intre 100 /200 si 500m ( de obicei prin racire)

Are caracter permanent care exista si lipseste din zonele polare si subpolare.

III. Strat intermediar – 500-1500m (temperatura scade lent, nu exista variatii mai mare de 3

IV. Stratul profund - >1500m

La latitudini joase temp scade.

Suprafata 23-28°C, 500m - 8°C, 1000m - 5°C, 4000m 1-2°C

Salinitatea

Totalitatea materiilor solide dizolvate in apa marii ‰ – vol medic

La suprafata exista diferente semnificative care 5‰ la G. Botnic, si ‰ in M. Rosie si G. Persic(la

suprafata)

Salinitatea creste atunci cand:

 Evaporatia e ridicata
 Prin inghet
 Prin advectie de ape sarate
 Prin dizolvare si aport local

Scade:

 Prin aport fluvial (M. Neagra)

 Prin precipitatii
 Prin dezghet
 Prin atractia de ape dulci

Exista un raport perfect stabil intre salinitate si clorinitate.

S= 1,80655*CL

In principiu salinitatile mai scazute decat media se intalnesc in

zonele ecuatoriale (5-5°,7-7°) + regiunea temperate +regiunile
subpolare (32-34,5‰)

Regiuni cu salinitate mai mare decat media - 7°-40° (centru pe 20-

30°), cu salinitatea de 36-38‰. Atlanticul cel mai sarat in zona
tropical.

Pe vertical:

 Zona de amestec
 halocline
 Zona profunda (salinitate relativ constanta la peste 1000)
De ce e apa marii sarata?

 E batrana
 Sursa principal de saruri este continentala si sunt spalate si transportate catre ocean
 Timpul face diferenta
 Raurile transporta annual 3 mld tone/an de saruri dar in OP valoarea este estimate la 50mil mld
tone pe an. De milenii salinitatea e constanta, dar geologii spun ca e in crestere.
 alta sursa – izvoarele termale si vulcanii submarine

Circulatia oceanica

Dovezi consistente stiintifice despre circulatia oceanica dateaza din antichitate de la Pythacas din Marilia
care face o calatorie in jurul I-le Britanice (despre aurorele boreale, circulatia oceanica, ziua polara si
noaptea polara)

Circulatia de suprafata

Curentii de suprafata sunt deplasari de mase oceanice induse de vant in primele sute de m si
(pana la 400m).

Curentii termohalni sunt curenti profunzi care ventileaza masele oceanice cuprinse intre 400 si fundul
campiilor abisale.

La suprafata marii apa se va deplasa conform directiei vantului dar cu o tendinta de abatere catre
dreapta sau spre stanga datorita fortei Coriolis.

Straturile de sub supraf – miscarea apei se face prin anturare motiv pentru care catre dreapta se
accentueaza, rezultand spirala EKMAN(exprima miscarea apei pe verticala)

In teorie trans EKMAN care exprima transportul net de apa dintr-un current este orientat la 90° catre
dreapta/stanga, dar in realitate acesta este deviat cu cca 30-45°.

Modelul dominant este Acela ca in emisfera Nordica vanturile bat catre NE in reg temp si subpolare si
catre SV (alizeei), iar in emisfera sudica NV si SE.

Modelul dominant de circulatie de suprafata este de o forma gire oceanice in fiecare emisfera oceanica

UPWELLING – miscare frontal a apei

DOWNWELLING – sunt datorate fortei Coriolis asupra ciculatiei costierei, respectiv devierii unui volum
de apa conform transp EKMAN care impune miscari de compensare ale apei din adanc.
In OP exista 6 gire oceanice dintre care 5 au un caracter geostra iar unul nu, iar cel de-al saselea din
cauza vantului.

N: current N Ecuatorial, Curentul Golfului, Deriva N Atlantica/Conor

S: S Ecuatorial/ S Atlantic/ Benguela

Harta…

Curentii geostrafici apar datorita denivelarii supreafetei marii (marea prezinta relief de coline si vai)

Transportul EKMAN

Curentii geostrafici apar acolo unde efectul(forta Coriolis) se compenseaza cu forta gravitationala
(gradientul hidraulic).

Circulatia termohalina – actioneaza asupra maselor de apa de sub termoclina(apele cu dens mare se
deplaseaza la ape cu dens mica)

Atlantic de Nord si Pacificul de Nord = sursa de apa rece

MAP – masa de ape profunde (sub 500-1000m) – salinitate 33-35, 5 se intalnesc cu MAAF( masele de
apa antartice de fund) in jurul lat de 30°N.

In zona calda exista urmatoare stratificare:

MAS

Termoclina

Mase de ape intermediare

MAP - masa de ape profunde

MAFF - masele de apa antartice de fund

Circulatia termohalina are o structura de tip banda rulanta conform hartilor.