RELIEFUL BAZINELOR OCEANICE

Prof. Camelia Luca

 Totalitatea denivelărilor de la suprafața scoarței terestre reprezintă relieful. Aceste
denivelări sunt numite forme de relief și se compun din suprafețe diferite ca mod de
formare, mărime și înfățișare. Având în vedere aceste diferențe, relieful terestru cuprinde
continente și bazine oceanice, cele mai mari și mai complexe denivelări ale scoarței
terestre, rezultate prin acțiunea forțelor venite din interiorul planetei; sunt numite și
forme planetare sau macroforme de relief.

Bazinele oceanice reprezintă

cele mai mari adâncituri ale scoarței
terestre (ca adâncime și suprafață), în
care s-au acumulat cantități uriașe de
apă. Ele ocupă, în total, 71% din
suprafața Terrei, sunt alcătuite din
scoarță oceanică și au rezultat din
evoluția rifturilor. Bazinele oceanice
sunt: Atlantic, Pacific, Indian și
Arctic.
 Ca aspect, bazinul oceanic nu este neted, ci prezintă forme de relief specifice, cu
dimensiuni de mii de kilometri, care s-au format în decurs de milioane și milioane de
ani.
 1. Platforma continentală
Bazinele oceanice cuprind forme majore de
2. Povârnișul/abruptul continental
relief variate ca aspect și dimensiuni. Cuprind
3. Câmpia abisală sau platoul oceanic
urmatoarele forme:
4. Dorsalele
5. Gropile abisale sau fosele oceanice
Platforma continentală este o prelungire a continentului
sub apa oceanului, cu aspectul unei câmpii slab inclinate,
ce coboară lin până la circa 200 m adâncime. Este o zona
propice pescuitului si adeseori, extractiei de petrol si gaze
naturale
Povârnișul/abruptul continental este o
suprafață abruptă, care face trecerea de la
platforma continentală la fundul oceanic;
povârnișul continental poate coborî până la
adâncimi de 3 000- 4000 m.
Platforma continentală și povârnișul
continental sunt alcătuite din scoarță
continentală.
Câmpia abisală sau platoul oceanic este, de fapt,
fundul oceanului; ocupă cea mai mare întindere
din suprafața bazinului oceanic și coboară până la
adâncimi de 6 000 m. Este alcătuită numai din
scoarță oceanică. Aici se gasesc uneori vulcani
izolati si dorsale.
Dorsalele sunt lanțuri muntoase
submarine formate de-o parte și de
alta a rifturilor prin acumularea și
consolidarea magmei.
Pot atinge înălțimi de peste
2000 m în raport cu fundul oceanic.
Când se înalță deasupra
nivelului apei oceanice formează
insule.
Cea mai mare dorsală oceanică
este Dorsala Atlantică (marcată cu
linie roșie în imaginea alăturată).
Are 16 100 km lungime și o lăţime
maximă de 825 km. Se
desfăşoară continuu, din nordul
insulei Islanda până în apropierea
Antarcticii. Prezintă numeroase
creste și vârfuri. Cele mai înalte
vârfuri ies la suprafață sub formă
de insule: Islanda (1), Azore (2),
Madeira (3), Ascension (4), Sfânta
Elena (5), Tristan da Cunha (6).
Gropile abisale sau fosele oceanice sunt porțiunile
cele mai coborâte ale reliefului oceanic, situate la
adâncimi de peste 6 000 m, la marginile plăcilor
tectonice, acolo unde are loc fenomenul de subducție.
Cea mai adanca groapa abisala cunoscuta, este
Groapa Marainelor (-11022 m adancime). Explorarea
marilor adancimi oceanice se face un submarin
special numit batiscaf, capabil sa reziste presiunilor
foarte mari.
 Relieful bazinului oceanic este despărțit de relieful continentului prin linia
țărmului, de-a lungul căreia se realizează contactul dintre apă și uscat. Această linie
corespunde nivelului apei oceanice și marine și are altitudinea de zero metri (0 m). De
la acest nivel începe măsurarea înălțimilor (altitudinilor) reliefului continentelor și
adâncimilor reliefului bazinelor oceanice. țărmul este supus acțiunii apelor oceanice
sau marine (acțiune de eroziune și depunere), aspectul său modificându-se permanent.
Ca urmare, linia țărmului prezintă o serie de neregularități
numite articulații sau crestături.
Principalele articulații ale țărmurilor sunt: golfurile, peninsulele, insulele (o
grupare de mai multe insule formează un arhipelag), capurile, strâmtorile și istmurile.
Insula – întindere de uscat mai mică
decât continentul, înconjurată din
toate părțile de apă
Peninsula -prelungire a uscatului în
mare sau ocean, înconjurată din trei
părți de apă
Golf - pătrundere/intrând a/al apei
marine sau oceanice în interiorul
uscatului
Stramtoare- porțiune îngustă de apă
care leagă două întinderi marine sau
oceanice
Cap - porțiunea cea mai avansată/
înaintată a uscatului în mare/ocean
Istm - fâșie îngustă de uscat care face
legătura între două suprafețe de uscat