Relieful major al continentelor

si bazinelor oceanice

Relieful major - reprezinta formele principale oceanice si continentale care ocupa

suprafete intinse (spre exemplu, muntii). Separarea lor se face obisnuit dupa altitudine, panta,
frecventa si adancimea vailor.

Formele majore continentale

Cele mai importante forme majore sunt pe continente lanturile muntoase. Mecanismele
care conduc la nasterea lor realizeaza in exterior sau in interior podisuri, dealuri si campii.
Unele platouri sau campii pot apare si prin miscari lente pe verticala, numite epirogenetice sau
prin colmatarea arealelor lacustre. Pe timp indelungat eroziunea agentilor externi formeaza
forme de relief.

Muntele este o portiune ridicata obisnuit la peste

800 m si este foarte accidentata. Muntele poate aparea
izolat (un munte vulcanic, un masiv) sau poate face
parte dintr-un lant muntos. Cand laturile sale sunt
relativ egale se numeste masiv (Bucegi, Ceahlau s.a),
iar cand este alungit poarta numele de culme, obcina,
creasta.

Lantul muntos reprezinta ansambluri de culmi

sau masive care se extind pe zeci si sute de km cu
inaltimi care depasesc 800-1000 m (pana la 8000m). Intregul complex alpino - carpato -
himalaian se poate numi lant muntos. In interiorul lor vaile principale sunt transversale sau
longitudinale.

Lanturile muntoase s-au format la sfarsitul erei paleozoice; muntii nascuti atunci se
numesc munti vechi sau fosili si au azi aspect de resturi de podis, iar altele s-au format mai
tarziu in orogeneza alpina, din era mezozoica, motiv pentru care se numesc si munti noi.
 Din punct de vedere economic si al populatiei, muntele pune probleme deosebite fiind
un domeniu al frigului, aici ploua si ninge mult, culturile nu sunt numeroase. El este bogat
insa in paduri: de conifere si fag, de pasuni alpine, o serie de bogatii de subsol (minereuri, ape
etc.). Aici domina cresterea vitelor, exploatarea lemnului si mineritul.

Platoul sau podisul reprezinta complexe suprafete netede

sau ondulate, inalte de peste 200-500m (pana la 4000m). Podisurile
inalte care sunt formate din roci dure, mai ales calcare formeaza
vai de tip canion (Colorado,in SUA). Pot exista podisuri si in
interiorul lanturilor muntoase (Tibet). Ele sunt in general destul de
bine populate, in functie de altitudine, climat si sol.
Contactul cu campiile, vaile si depresiunile sunt
intotdeauna mai populate.

Dealul reprezinta o ridicatura de teren de 200-1000 m, cu forma

rotunjita, cupolara. Ele pot sa apara izolat, dar mai ales in ansambluri
de dealuri (Subcarpatii) sau pe suprafete largi, formand podisuri
deluroase. Ele se pot forma prin fragmentarea avansata a podisurilor
sau prin cutari si inaltari orogene ale sedimentelor. Dealurile sunt bine
populate. Locurile agricole sunt extinse pe dealurile joase,cele mai
inalte fiind acoperite cu pasuni.

Campia este o forma de relief majora, situata sub 200 m altitudine. Cand sunt foarte
extinse pot urca pana la 500 m. Se formeaza prin colmatarea unor foste areale lacustre, (lacul
Panonic), prin eroziunea indelungata a reliefului inalt. Ele ocupa aproape un sfert din
continente si sunt cele mai populate,oferind conditii bune si pentru culturile oamenilor.

Formele majore oceanice

Relieful fundului oceanic este creat,pe de-o parte,de dinamica si structura generala a
scoartei,iar pe de alta parte de dinamica apelor prin actiunea mareelor,valurilor si curentilor
marini sau prin variatia in timp indelungat a niveluuli oceanic(transgresiuni si regresiuni).

Ca tipuri de forme de relief oceanic, se deosebesc: platforma continentala, abruptul

continental, platforma oceanica, dorsalele oceanice si gropile abisale (fosele).
 Platforma continentala este acea parte relativ neteda a blocurilor continentale de la
0 la minus 200 m (uneori coboara lin la - 400m), acoperita de apele oceanice (adesea de tipul
marilor marginase).

Suprafata sa se restrange sau se mareste, de-a lungul timpului geologic, in functie de

regresiunile sau transgresiunile oceanice. De asemenea,platforma continentala se extinde prin
abraziune marina.

Abruptul continental (povarnisul oceanic)

reprezinta fruntea platformei continentale sau a
continentului si se afla la contactul cu structura de
tip ”fund oceanic”. Se extinde,obisnuit, de la minus
200-400 m la minus 3000-4000 m. Are o panta
moderata, pe care totusi se formeaza curenti
subacvatici locali care creeaza adevarate canioane
suboceanice. Uneori,aceste canioane sunt vechi vai
din timpul unor perioade cand nivelul oceanului era mai scazut (in perioadele de regresiuni).
La gurile acestor vai,ca si la baza intregului abrupt se acumuleza mari cantitati de sedimente,
formand conuri, glacisuri sau piemonturi subacvatice, similare celor de pe uscat.

Platforma oceanica (campia abisala) reprezinta suprafata topografica a scoartei de tip

bazaltic,acoperita cu sedimente fine,acumulate gravitational din apa oceanica.Se intinde pana
la minus 6000m.a rezultat din “expansiunea fundului oceanic” in timpul uneia sau mai multor
ere geologice,cand magma din astenosfera s-a revarsat la “zi”si s-a intarit.Ca urmare,aici se
afla vulcani stinsi s-au activi,situati submers sau la
zi sub forma de insule vulcanice.
Dar elementul cel mai important al reliefului sau
este dorsala oceanica.

Dorsala oceanica reprezinta un lant muntos

subacvatic,lat de 1000-2000 km,care s-a nascut din
magma iesita prin rift,racita,acumulata de o parte si
alta a riftului si apoi inaltata sub presiunea unor
curenti subcrustali.

Gropile abisale (fosele oceanice) reprezinta adancimi de peste 6000 m,cu forma
alungita si ingusta, dispuse pe aliniamentele unde marginea unor placi cu
structura oceanica coboara (se subduce) in astenosfera.