Regenerarea urbană ca proces de planificare strategică

Nume și prenume autori: Calotă Emilian Constantin, Drăghici Constantin

Program master: Amenajarea Teritoriului și Dezvoltare Regională
An: II

Rezumat

Regenerarea urbană este un proces răspândit și popular însă, adeseori este puțin
aprofundat. Cu toate că multe dintre orașele Europei au fost implicate în astfel de acțiuni, nu
există un mod unic de a răspunde acestei provocări.
Această lucrare își propune să facă o incursiune în teoria și practica de regenerare
urbană, încercând să explice de ce regenerarea urbană este necesară și cum funcționează.
Cuvinte cheie: regenerare urbană, planificare strategică, politica de coeziune, dezvoltare
urbană.
Abstract

Urban regeneration is a widely experienced process. At times it’s complexity lacks a

more in depth understanding. Although most cities have been involved in urban regeneration
projects, there is no single approach of this practice.
This paper aims to explore the most relevant theoretical approaches to urban
regeneration in order to highlight the importance of this process and the way it functions. The
chosen case is a recent yet valuable example of best practice in the field.
Key words: urban regeneration, strategic planning, cohesion policy, urban development.

1. INTRODUCERE
1.1. Contextul studiului

Conceptul de regenerare urbană este utilizat de obicei pentru a descrie

transformările urbane dobândite prin reproiectarea, reconstrucția și, adesea, realocarea
terenurilor urbane. Iniţial procesul de regenerare urbană a desemnat, cu precădere
recuperarea terenurilor sau renovarea cartierelor în declin. Într-o interpretarea mai recentă,
regenerarea urbană face referire la intervenții proiectarea și planificare urbană, care au drept
scop reînnoirea /reactivarea socială, economică sau culturală a unor zone vulnerabile ale
orașelor.
Regenerarea urbană reprezintă un subiect de interes, iar această importanță
dobândită este influențată de schimbările climatice, economice, a stilului de viață, etc. în
calitate de efecte ale fenomenului globalizării, cu care societatea se confruntă din ce în ce
mai intens.
Mai mult decât atât, în din ce în ce mai multe orașe ale Europei există o cerere
insistentă de revitalizare a unor zone cu vulnerabilitate ridicată din oraș (ex: zonele
industriale dezafectate, situri din interiorul orașului sau zone rezidențiale mari).
Strategiile de regenerare urbană au propus intervenții la diferite scări, care scară
largă, împreună cu cele pe scară largă, care au contribuit atât la îmbunătățirea
caracteristicilor fizice ale arealelor urbane în care s-a intervenit, cât și la creșterea calității
vieții rezidenților.
Aceste atitudini în procesul de regenerare urbană au contribuit la apariția abordării
integrate al acestui tip de intervenții, care ia în considerare și dimensiunea socială,
economică și culturală, alturi de cea de planificare.

1
 Această lucrarea studiază explorează legătura dintre procesul de regenerare urbană
și cel de planificare strategică.

1.2. Scopuri și obiective

Modelul integrat de dezvoltare urbană devine, în ultimele două decenii, abordarea

dominantă în cadrul proceselor de regenerare urbană și un model pentru politica urbană în
Europa. Astfel, lucrarea realizează o incursiune în procesul de regenerare urbană din
perspectiva planificării strategice. Pentru realizarea acestui obiectiv principal, a fost urmărită
atingerea prealabilă a unor obiective secundare, și anume: fundamentarea studiului prin
analiza literaturii relevante de specialitate, identificarea principalelor caracteristici ale
procesului de regenerare urbană, înțelegerea schimbărilor produse în abordarea de
regenerare urbană și explicarea modului de realizare a proiectelor integrate de regenerare
(din perspectivă strategică). Aspectele teoretice prezentate în prima parte a lucrării sunt
exemplificate la nivelul studiului de caz prezentat, proiectul de regenerare urbană a sitului
Euratlantique din Bordeaux, Franța.

1.3. Materiale și metode de cercetare

În realizarea lucrării a fost utilizată, în principal, o metodă de cercetare calitativă, care

se bazează pe un amplu studiu bibliografic. Informațiile prezentate au fost culese din surse
prime, care le asigură veridicitatea. Pentru studiul de caz documentarea s-a realizat de
asemenea din surse prime, fiind folosit atât informații prezentate pe site-ul oficial al grupului
de arhitecți OMA (cei care se ocupă de realizarea proiectului) cât și din presa online de
specialitate. Având în vedere că proiectul este unul destul de recent, disponibilitatea
informațiilor este relativ limitată.

2. ASPECTE TEORETICE

2.1. Definiții și trăsături ale procesului de regenerare urbană. Tipuri de

intervenții

O definiție de lucru a procesului de regenerare urbană este oferită de Roberts (2000),

care precizează că, pentru a putea defini corect acest fenomen este necesară identificarea
domeniilor principale de intervenție și a posibilelor provocări care pot lua naștere. Mai mult
decât atât, este important ca maniera de intervenție a sectorului public dar și al celui privat
să se realizeze în consonanță cu principiile dezvoltării durabile.
Potrivit lui Roberts (2000) regenerarea urbană reprezintă o viziune complexă și un
set de acțiuni integrate, care împreună conduc spre o rezolvare a problemelor urbane,
urmărindu-se, totodată, o îmbunătățire evidentă a condițiilor, fizice, economice, sociale și de
mediu într-o zona care constituie subiectul unei schimbări.
Definiția regenerării urbane formulată de Roberts (2000) nu este singura, însă, față
de cele oferite de alți teoreticieni (Lichfield,1992; Hausner, 1993; Mehta, 2009), aceasta are
un grad ridicat de complexitate și precizie.
Regenerarea urbană este definită ca “aducerea la viață a zonelor urbane cu efortul
cooperativ al municipalităților, proprietarilor și ai altor actori implicați, cu scopul de a
îmbunătăți condițiile de trai, de a crește calitatea mediului și a climatului social și de a întări
economia locală” (MDRAP & DGDRI, 2015).

2
 Procesul de regenerare urbană desemnează “un set de operațiuni destinate
transformării bazei socio-economice a anumitor zone urbane vechi, în forme funcționale și
spațiale durabile, prin atragerea de noi activități, noi firme, modernizarea țesutului urban,
îmbunătățind mediul urban și diversificând structura socială” (CEMAT, 2007)
O altă definiție a acestui proces este prezentată în Declarația de la Toledo privind
Dezvoltarea Urbană (2010), regenerarea urbană integrată reprezintă o intervenție la nivel
urban care “își propune să optimizeze, să conserve și să revalorifice întreg capitalul urban
existent (social, mediul construit, patrimoniu, etc.) față de alte forme de intervenție în care, în
tot acest capital urban, doar valoarea terenului este prioritizată și conservată prin demolarea
traumatizantă și prin înlocuirea restului întregului capital urban și – cel mai lamentabil –
social.”
În contextul acestei lucrări, importanța definiției regenerării urbane a lui Roberts
(2000) constă în identificarea specificului acestui proces, ca unul de planificare strategică.
Planificarea strategică presupune “identificarea acelor elemente de complexitate specifică
acestui nivel, a mecanismelor suport pentru procesul în sine, ai factorilor care sunt implicați
în procesul de decizie și ale categoriilor de resurse care pot fi mobilizate” (Pascariu 2004,
p.17)
Conceptul este unul larg răspândit la nivel european și presupune o suită de
intervenții majore la scara orașului, precum și acțiuni de relansare economică și socială.
Regenerarea urbană funcționeză sub incidența planificării strategice....
Sykes & Roberts (2000) identifică o serie de principii care sunt general acceptate /
valabile în procesele de regenerare urbană:
 regenerarea urbană se bazează pe o analiză detaliată a contextului local;
 regenerarea urbană vizează realizarea simultană a unor schimbări la nivelul țesutului
urban, la nivelul structurii sociale, a dimensiunii economice sau de mediu a arealului
studiat;
 regenerarea urbană presupune formularea și implementarea unei strategii integrate
complexe pentru atingerea obiectivelor în ordinea priorității;
 programele care urmează să fie implementate sunt formulate în concordanță cu
obiectivele dezvoltării durabile;
 stabilirea unor obiective măsurabile și clar formulate;
 valorificarea optimă a resurselor (naturale, economice, umane, etc.) și al potențialului
geografic;
 procesul de regenerare urbană se bazează pe consens și cooperare între actorii
implicați;
 recunoaște importanța evaluării progresului strategiei din perspectiva atingerii
obiectivelor menționate și a monitorizării factorilor interni și externi care acționează
asupra zonelor urbane; este posibil ca programele inițiale propuse spre implementare
să necesite revizuire, pe măsură ce schimbările menționate au loc;
 admite că implementarea diferitelor aspecte ale strategiei și progresul lor se va
realiza în ritmuri diferite; acest lucru poate necesita redirecționarea resurselor sau
obținerea / alocarea de resurse suplimentare pentru a menține un echilibru între
numărul obiectivele în strategia de regenerare urbană și gradul lor de îndeplinire;
Comparând natura procesului de regenerare urbană cu cel de renovare sau de
redezvoltare urbană, constatăm ca primul menționat are un grad de complexitate mai ridicat,
fiind axat pe obținerea unor rezultate mai sustenabile pe termen lung.

3
Fig. 1 - Schematizare a procesului de regenerare urbană
Sursa: adaptare după Roberts (2000)

Pe baza trăsăturilor identificate se poate constata lesne că proiectele de regenerare

urbană sunt proiecte integrate.

1950 1960 1970 1980 1990 2000

Reconstrucție Revitalizare Renovare Redezvoltare Regenerare Regenerare în
recesiune
Direcții de acțiune
Reconstrucția și Continuă Renovare Planuri majore Apare o formă Restricții la
extinderea activitatea din in-situ; de dezvoltare și mai complexă nivelul activitățilot
vechilor zone 1950; apar expansiune redezvoltare de planificare și o oarecare
ale orașelor pe inițiativele de în suburbii; (flagship spațială, cu facilitare a
baza unui reabilitare projects); accent pe expansiunii
masterplan; urbanp dezvoltare în intervenții și urbane
expansiunea în afara orașelor politici intergrate
suburbii
Actori implicați
Administrația Se Crește
încearca Organizații din În principal Accent pe
publică un echilibru
implicarea sectorul privat; parteneriate, finanțatori din
(națională și între sectorulsectorului intensificarea crește domeniul privat și
locală), sectorul public și cel privat parteneriatelor participarea dezvoltatori
privat, privat urmată de instituțiilor independenți
dezvoltatori, dezcentraliz publice
constructori area
autorităților
locale
Dimensiunea spațială a procesului
Zone de interes Intervenții la Atât La începutul Introducerea Inițial intervenții
local nivel rgional intervenții la perioadei perspectivei de locale, cu

4
 nivel local intervențiile planificare dezvoltarea unor
cât și sunt concetrate strategică; activități sub-
regional; strict pe sit; intensificarea regionale
spre finalul ulterior este activității la nivel
perioadei luat în calcul și regional
intervențiile contextul local
sunt
concentrate,
din nou, la
nivel local
Tipuri de finanțare a procesului
Investiții Începe să Limitarea În principal din Echilibru mai Participarea
realizate în crească resurselor fonduri private bun între dominantă a
principal din influența financiare finanțările din sectorului privat
fonduri publice; sectorului din sectorul fonduri publice, cu intervenții
implicarea privat public va private și ai unor selective din
sectorului privat conduce la investitoti fonduri
este limitată o mai mare independenți guvernamentale
implicare a
celui privat
Dimensiunea socială a procesului
Îmbunătățirea Ameliorarea Acțiuni Acțiuni Accentuarea Accentuarea
condițiilor de bunăstării întreprinse susținute de rolului inițiativelor locale
viață și de locuit sociale cu comunitate cu comunității și încurajarea
implicarea și puțin ajutor din implicării
încurajarea partea statului sectorului terțiar
participării
civice
Scara procesului
Înlocuirea sau Continuarea Renovare Sunt introduse Inițial Planuri de
dezvoltarea intervențiilor mai scheme dimensiunea dezvoltare mai
zonelor din 1950, în complexă a complexe de acțiunilor de mici, dar
interioare ale paralel cu zonelor înlocuire a regenerare erau proiectele
orașelor și ale reabilitarea vechi fondului mai modeste implementate
periferiilor unor zone construit și decât în anii sunt mai mari
vechi realizarea de 1980; ulterior se
noi obiective; înregistrează o
flagship creștere a scării
schemes intervențiilor;
pare
preocuparea
pentru
valorificarea
patrimoniului
Abordare de mediu
Preocupare Îmbunătățire Îmbunătățire Crește Ideea de Acceptare
pentru selectivă a impactului preocuparea protecție a generală a
amenajarea asupra față de mediului este modelului de
peisageră și a mediului; reducerea introdusă în dezvoltare
spațiilor verzi puține impactului contextul mai durabilă
(limitată) acțiuni asupra mediului compelx al
inovatoare la scară largă sustenabilității /
dezvoltării
durabile
Tabel nr. 1 – Evoluția practicilor de regenerare urbană
Sursa: adaptare după Stohr (1989), Lichfield (1992), Liddle (2013) citat în Roberts (2017)

5
 Din definițiile prezentate (cu precădere din cea prezentată în declarația de la Toledo)
reiese că regenerare urbană se sprijină pe 4 piloni:
 reabilitarea spațiului fizic;
 dezvoltare economică;
 mediul social;
 componentă administrativă;
Intervenția se poate realiza la diferite scări (a cartierului / a zonei / a sectorului / a
orașului, etc.), aceasta determinând gradul de importanță al proiectului.
În funcție de durata intervenției, proiectele de regenerare urbană se pot clasifica astfel:
 proiecte pe termen scurt (1-5 ani) – în cazul intervențiilor la scară mică;
 proiecte pe termen mediu (5-10 ani) - în cazul intervențiilor la scară medie;
 proiecte pe termen mediu (10-20 ani) – în cazul intervențiilor la scară mare, care
presupun o dezvoltare de anvergură.
Scopul operațiunilor de regenerare urbană poate fi cât se poate de divers:
 creșterea atractivității orașului, crearea de noi locuri de muncă, ridicarea nivelului de
trai ai locuitorilor și creșterea gradului de informare a populației cu privire la
identitatea locală (ex: proiecte de reabilitare a clădirilor, a zonelor de patrimoniu și a
centrelor istorice);
 creșterea calității locuirii colective (ex: renovarea cartierelor de locuit);
 reintegrarea fostelor platforme industriale în mediul urban, refuncționalizarea și
valorificarea lor în vederea dezvoltării de noi servicii complementare nevoilor orașului
și limitarea fenomenului de expansiune urbană acționând în logica proceselor de
compactizare a orașelor (ex: proiecte de reconversie funcțională sau reciclare a
siturilor industriale, a terenurilor abandonate, etc.);
 creșterea atractivității orașului atât pentru rezidenți cât și pentru vizitatori (ex: proiecte
de revalorizare a spațiilor publice degradate).(MDRAP & DGDRI, 2015).

2.2. Regenerarea urbană ca proces de planificare strategică

Planificarea strategică este o activitate orientată spre viitor și reprezintă procesul

de stabilire a obiectivelor pe termen mediu și lung, precum și a acțiunilor care trebuie
întreprinse pentru atingerea lor (Steiner, 1997). De asemenea, este o procedură formalizată
al cărei scop este obținerea unui rezultat bine determinat, sub forma unui sistem de decizii
integrate (Mintzberg, 1994).

6
 Fig. 2. Integrarea procesului de planificare spațială cu cel de planificare strategică
Sursa: Pascariu (2004)

Proiectul integrat de regenerare urbană este un concept nou care desemnează o

manieră mai flexibilă de abordare a procesului de regenerare urbană, care își propune să
articuleze 1) mai multe niveluri de intervenție, punctuală, la nivelul cartierului vulnerabil,
corelat cu logica de dezvoltare generală a orașului;2) mai multe sectoare de intervenție
(economic, social, de mediu, teritorial, etc.) Astfel, proiectul integrat de regenerare urbană
este un proiect colectiv, care corelează aspecte multiple ale dezvoltării urbane la scări de
intervenție diferite.
Ca modalitate de acțiune, proiectul urban integrat reprezintă rezultatul tranziției de la o
logică de plan (axată pe o soluție prestabilită) către o logică de proces (axată pe
transformare).
Proiectul integrat de regenerare urbană este unul colectiv, care integrează proiecte
politice, economice și sociale. Acestea se elaborează și se redefinesc în cursul unui proces
care asociază actorii urbani tradiționali (administrația publică) și actorii noi (reprezentanți ai
cetățenilor, organizații profesionale, investitori naționali și internaționali), reprezentând
rezultatul negocierilor dintre ei.
Proiectul integrat de regenerare urbană presupune un nou mod de administrare al
orașului, bazat pe o viziune strategică comună asupra dezvoltării, și pe distribuirea
responsabilităților între actorii urbani. Acordurile ce se stabilesc între diferiți actori urbani sun
rezultatul unei construcții treptate de obiective considerate fezabile de către toate părțile
implicate, prin intermediul unor procese de negociere (MDRAP, 2007).
În proiectele de regenerare se pornește de la “logica de plan” (ca soluție prestabilită),
ajungându-se treptat la “logica de proces” – soluție axată pe transformare.
Proiectul de regenerare urbană vizează zone bine delimitate, care prezintă diferite tipuri
de disfuncționalități (economic, social, etc.). Pentru soluționarea dezechilibrelor întâlnite se
optează pentru un model integrat de abordare a intervenției, care să țină cont de
dezvoltarea întregii localități.

7
 Metodologia de Intervenție privind regenerarea urbană pentru anumite tipuri de teritorii1
(MDRAP, 2015) definește etapele care trebuie parcurse în realizarea unui proiect integrat de
regenerare urbană, și anume:

1) Elaborarea strategiei de dezvoltare a orașului;

2) Identificarea nevoilor de regenerare urbană în carul strategiei de dezvoltare a
orașului;
3) Elaborarea, pentru fiecare zonă, a unui proiect de regenerare urbană;
4) Identificarea partenerilor relevanți, definirea responsabilităților, configurarea și
instituționalizarea parteneriatului pentru implementarea proiectului;
5) Identificarea și asigurarea resurselor financiare necesare implementării
proiectului integrat de regenerare urbană;
6) Asigurarea managementului implementării și a controlului proiectului de
regenerare urbană.

Procesul de regenerare urbană integrată (demarare și urmărire) poate fi favorizat de o

serie de factori și acțiuni, dintre care amintim:

 lansarea de programe și planuri de regenerare integrată;

 combinarea unui set organizat de acțiuni axate pe îmbunătățirea fizică a stării
clădirilor și ale spațiilor urbane;
 intensificarea mixării funcționale a activităților cu precădere în zonele centrale și
cele cu caracter rezidențial dominant;
 combinarea diferitelor tipuri de instrumente de finanțare: fondurile publice
existente (ex: fonduri structurale europene, fonduri naționale, regionale, locale,
etc.) cu alte formule (ex: împrumuturi, fonduri revolving JESSICA, etc.). (MDRAP
& DGDRI, 2015)

3. MODEL DE REGENERARE URBANĂ – EURATLANTIQUE ( Bordeaux,

Franța)

Această secțiune prezintă un model de regenerare urbană a zonei adiacente gării din
Bordeaux, Franța. Proiectul ales poate constitui un model de bune practici pentru zone cu
caracteristici similare, atât din Europa Occidentală cât și pentru cele din România.
Intervenția a contribuit la readucerea echilibrului între situl propriu-zis și zonele sale
învecinate, punând în valoare elementul central al compoziției, gara TGV.
3.1. Scopul proiectului
Obiectivul acestui proiect de regenerare urbană este inspirat de necesitatea creării unei
legături feroviare rapide spre Paris. Acest lucru poate fi posibil, în contextul în care se
restabilesc legături la nivel de context local (între situl Euratlantique, râul Garonne și situl
UNESCO). Ținând cont de diversitatea compozițională și funcțională a elementelor care
trebuie integrate în compoziție, propunerea realizată de OMA sugerează evidențierea și
exploatarea acestei caracteristici, care oferă uncitate sitului.

1
Metodologia este preluată după Ghidul informativ privind regenerarea urbană – principii și practici europene,
elaborat de MDRAP.

8
Fig. 3. Abordare conceptuală a zonei EURATLANTIQUE
Sursa: site-ul oficial OMA

3.2. Zona de intervenție

Situl Euroatlantique este situat de-o parte și de celalată a gării Bordeaux, în vecinătatea
râului Garonne, la est de centrul istoric al orașului (inclus în patrimoniul UNESCO) și are o
suprafață de 800 000 mp. Situl se află în zona adiacentă celei portuare, intrând astfel în.
categoria de intervenție analizată în secțiunile anterioare. Lipsa de coerență actuală a zonei
creează disfuncționalități urbane majore.
Spațiile libere, așa numitele goluri ale sitului Euratlantique sunt mult mai valoroase
pentru OMA (câștigătorii concursului de regenerare a zonei) decât impulsul de a adaăuga
construcții noi. Acestea sunt transformate în spații publice animate care realizează conexiuni
atât în interiorul zonei cât și cu restul orașului. Acțiunile sensibile de conservare și
regenerare sunt complementate de un proiect ambițios, cu o prezență urbană distinctă.
Centrul de conferințe propus va acționa ca o poartă de acces spre noua stație TGV și spre
cartierul de afaceri adiacent. Ca răspuns la solicitarea unui element cu valoare de reper și
evitând clișeul creat de realizarea unui volum cu regim mare de înălțime, OMA a optat
pentru poziționarea acestui volum deasupra liniei TGV care traversează râul Garonne.
Pentru a răspunde ambițiilor proiectului Euratlantique, s-a optat pentru o zonă cu funcțiuni
mixte, care favorizează diversitatea socială. Promovarea diversității are un rol definitoriu în
elaborarea conceptului de regenerare a zonei, motiv pentru care s-a optat pentru o idee de
realizare a unor entități autonome, care colaborează. O astfel de abordare este eficientă și
din perspectiva planificării și a implementării soluției întrucât oferă posibilitatea reutilizării
infrastructurii existente, reducând astfel costurile și oferindu-i un grad mai ridicat de
sustenabilitate față de cazul realizării integrale a unui cartier omogen.

9
Fig. 4. Masterplanul zonei EURATLANTIQUE
Sursa: site-ul oficial OMA

Alături de ansamblul Euratlantique proiectul include și o conexiune peste râul Garonne.

Designul are o plastică simplă, propunând o abordare diferită de cele practicateîn contexte
similare; podul Simone Veil nu se dorește a fi perceput ca simbol, ci mai mult ca platformă
care găzduiește și încurajează evenimentele din oraș și interacțiunile în spații publice.
Design-ul favorizează realizarea unei platforme generoase pentru pietoni și programe
publice, fiind totodată adaptabil la nevoile viitoare ale diferitelor tipuri de trafic. Dincolo de
fascinația prezenței sale discrete, utilizarea celor mai noi tehnologii creează premizele
realizării unui bulevard contemporan.

Fig. 5. Ilustrare de concept Fig. 6. Vizualizare de concept (3D)

Sursa: site-ul oficial OMA Sursa: site-ul oficial OMA

10
 Podul are o pantă lină, permițând trecerea ambarcațiunilor pe dedesubt. Fiecare tip de
deplasare (rutier, transport public – BRT, transport nemotorizat - biciclete) beneficiază de
propriile culoare, podul fiind conceput pentru a răspunde nevoilor vehiculelor în schimbare.
De asemenea, a fost concepută un spațiu generos destinat deplasărilor nemotorizate.
Obiectul de arhitectură este conceput pentru a coexista cu proiectul de regenerare
urbană adiacentă (de pe malul stâng) și cu dezvoltarea urbană de pe malul drept.

Fig. 7. Punerea în valoare a flexibilității spațiului urban propus

Sursa: site-ul oficial OMA

Concluzii
Procesul de regenerare urbană are o contribuție pozitivă la eliminarea unor bariere
cu privire degradarea identității locale, constituind o necesitate pentru o societate care
dorește păstrarea și recuperarea valorilor sale culturale. Regenerarea urbană condiționează
și dirijează, în același timp, dezvoltarea urbană integrată.

11
 Bibliografie:

CEMAT. "Spatial development Glossary", Conference of Ministers responsible for

Spatial/Regional Planning, No.2, Territory and Landscape, Council of Europe Publishing,
2007.

Ministerul Dezvoltării regionale și Administrației Publice. "Ghid informativ privind

regenerarea urbană: principii și practici europene." București, 2007.

Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice; Direcția Generală de Dezvoltare

Regională și Infrastructură. "Platformă pentru dezvoltare urbană durabilă și
integrată." București, 2015.

Pascariu, Gabriel. Model conceptual și metodologic pentru stabilirea sistemului de relații în

domeniul planificării strategice regionale în România din perspectiva dezvoltării
durabile a zonelor funcționale/metropolitane și a aglomerațiilor urbane. București:
Editura Universitară Ion Mincu, 2004.

Roberts, P, and H (Eds.) Sykes. Urban Regeneration: a handbook. Los Angeles, London,
New Delhi, Singapore, Washington DC: SAGE Publications Ltd., 2000.

Site-ul oficial OMA – descrierea proiectului EURATLANTIQUE, disponibil online la

https://oma.eu/projects/bordeaux-euratlantique;
Site-ul oficial OMA – descrierea proiectului SIMONE-VEIL BRIDGE, disponibil online
la https://oma.eu/projects/simone-veil-bridge;

12