ACUMULAREA COLIBITA CARACTERIZARE GENERALA

2. CARACTERIZAREA GEOMORFOLOGICA, GEOLOGICA,

HIDROGEOLOGICA SI CLIMATICA A AMPLASAMENTULUI

2.1 Din punct de vedere morfologic, tronsonul studiat se imparte in doua sectoare:
a). Sectorul I, cursul superior, cuprins intre acumularea Colibita de pe r. Bistrita si
captarea Straja de pe pr. Bargau, in amonte si confluenta Bistrita Bargau, in aval, sector ce
face parte din unitatea Carpatii Orientali, ramura vestica, subunitatile M. Bargaului - la nord
si M. Calimani la sud (Fig. 1 si Fig. 2);
b). Sectorul II, cursul mediu, cuprins intre confluenta Bistrita Bargau, in amonte si
municipiul Bistrita, in aval si cursul inferior cuprins intre municipiul Bistrita, in amonte si
confluent Sieu Bistrita, in aval, sector ce face parte din unitatea Podisul Transilvaniei
(Depresiunea colinara a Transilvaniei), ramura nord-estica, subunitatile Dealurile Bistritei
(D. Cetatii) si Depresiunea Bistritei (Fig. 1 si Fig. 3).
Versantii prezinta interes pentru zona adiacenta lacului (acumularii) Colibita, din
punct de vedere al stabilirii potentialului de alunecare a acestora.

Marirea gradului de siguranta a

acumularii Colibita

Fig. 1 Unitatile morfologice ale Romaniei

Marirea gradului de siguranta a

acumularii Colibita (Sector I)

Fig. 2 Unitatile morfologice ale teritoriului Romaniei: Carpatii Orientali

Din punct de vedere geomorfologic (conform Hartii geomorfologice a Romaniei,

sc. 1:1.000.000), tronsonul studiat contine elemente ce apartin: reliefului muntos (D relief dezvoltat pe formatiuni vulcanice; 15 - munti 800-1200m provenind din
fragmentarea unor platouri de piroclastite si panze de lava neogene; 16 munti 15001800m dezvoltati pe flis si structuri subvulcanice neogene evidentiate selectiv), reliefului
deluros (D relief dezvoltat pe formatiuni sedimentare neogene cutate puternic, cu
mobilitate tectonica accentuata; 34b dealuri 400-900m fragmentate in culmi si masive,
puternic supuse denudarii circumtransilvane) si reliefului de campie (A - relief de
eroziune, dezvoltat pe formatiuni miocene; 39 campie cu aspect colinar 150-450m
fragmentata de vai largi, cu versanti afectati de alunecari), Fig. 4.

Marirea gradului de siguranta a

acumularii Colibita (Sector II)

Fig. 3 Unitatile morfologice ale teritoriului Romaniei: Podisul Transilvaniei

Marirea gradului de siguranta a
acumularii Colibita

Fig. 4 Fragment din Harta Geomorfologica a Romaniei, sc. 1:1.000.000

2.2 Din punct de vedere geologic (Fig. 5 si Fig. 6), tronsonul studiat apartine sectorului
nord-estic al Bazinului Transilvaniei, peste al carui fundament de tip carpatic alcatuit din
sisturi cristaline se gasesc formatiuni ce apartin sedimentarului si eruptivului.
Marirea gradului de siguranta a
acumularii Colibita

Fig. 5 Fragment din Harta Geologica a Romaniei, Sc. 1:1.000.000

Formatiunile sedimentare sunt reprezentate prin depozite apartinand Paleogenului,
Neogenului si Cuaternarului: depozite Oligocene (Chatian), Miocene (Burdigalian, Helvetian,
Tortonian, Sarmatian), Pliocene (Pannonian), Pleistocen si Holocen.
Chattian Burdigalian (ch-bd)
Depozitele carora li s-a atribuit aceasta varsta ocupa sectorul nord-estic al tronsonului
studiat, regasindu-se la nord de linia formata de localitatile Mita Colibita Muresenii
Bargaului Tureac. Aceste depozite sunt reprezentate printr-o serie groasa (peste 2000 m)
alcatuita in special din gresii masive in strate de 0,5 2 m, calcaroase, cenusii, cu intercalatii
de marne brune si cenusii si marnocalcare in bancuri de 0,5 1 m, local mai mari. Catre
partea superioara gresiile devin friabile, iar marnele mai nisipoase si sistoase.

Marirea gradului de siguranta a

acumularii Colibita

ch-bd

he

he

ch-bd
pn
he

Fig. 6 Fragment din Harta Geologica 11 Bistrita (L-35-VII), Sc. 1:200.000

Helvetian (he)
Aceasta formatiune ocupa sectorul aval de confluenta r. Bistrita cu pr. Tatarca aparand
pe o fasie la inceput ingusta ce se extinde spre aval, dezvoltarea maxima fiind pe teritorul
localitatii Prundu Bargaului. Prezinta grosimi mari (peste 200 m) si este constituit din marne
si argile in placi centimetrice formand bancuri de 1,5 2 m, cu intercalatii grezoase mai mult
sau mai putin cimentate (echivalentul stratelor de Hida).
Tortonian (to)
Tortonianul se dezvolta pe versantul stang al r. Bistrita, intre pr. Tatarca la est si pr.
Dajidului la vest, acoperind formatiunile helvetiene in continuitate de sedimentare. La randul
sau, tortonianul este acoperit spre sud de formatiuni vulcanogen sedimentare (aglomerate
vulcanice), iar in zona pr. Dajidului de formatiuni sarmatiene. Peste un conglomerat slab
cimentat, aflat in baza depozitelor tortoniene, se dezvolta tufurile (tuful de Dej tufite
grezoase verzui) care formeaza bancuri de 3 4 m in alternanta cu bancuri de marne de 2 3
m. Peste tufuri urmeaza marnele si argilele cenusii salifere. Se remarca aparitia la suprafata
terenului a diapirului de sare in zona localitatii Sarata (Tortonian Buglovian, to-bg). La
contactul marne salifere tufuri apar izvoare sarate (vaile Sarata de Sus si Sarata de Jos).
Marnele si argilele salifere depuse intr-un facies salmastru pot fi considerate ca reprezentand
echivalentul formatiunii cu sare.

Sarmatian (sm)
Sarmatianul este reprezentat prin partea sa bazala, Buglovian (bg), ale carui
depozite nu au putut fi separate ca atare si prin Volhynian Bessarabian inferior (vh-bs1)
ale caror formatiuni se dezvolta pe versantul stang al r. Bistrita la vest de pr. Dajidului,
devenind spre mun. Bistrita principala formatiune geologica a zonei. Nivelele intre care se
delimiteaza aceste depozite sunt tuful de Ghiris, pentru partea inferioara si orizontul
tufului de Bazna, la partea superioara. Orizontul tufului de Ghiris nu este intalnit in zona
studiata. Formatiunile ce urmeaza tufului de Ghiris cuprind marne, uneori tari, vinete, in
alternanta cu nisipuri cu concretiuni si placi de gresii. Catre partea superioara nisipurile
devin mai frecvente si cuprind uneori si intercalatii de conglomerate si tufuri. In sectorul
Bistrita Reghin sunt separate doua orizonturi (R. Ciocardel, 1948), dintre care cel
inferior cuprinde, pe langa marne si gresii, intercalatii groase de conglomerate, iar cel
superior cuprinde marne, nisipuri si bancuri subtiri de tuf.
Pannonian (pn)
Limita intre depozitele sarmatiene si cele pannoniene se trateaza destul de dificil din
cauza uniformitatilor litologice. In general, din punct de vedere litologic, se constata aceeasi
alternanta de marne si nisipuri ca si in Sarmatian, in unele nivele cu predominarea nisipurilor,
carora li se adauga, local, strate de tufuri galbui si cateva nivele de pietrisuri. Desi ocupa o
parte importanta din suprafata tronsonului studiat ( in est), cea mai mare parte a depozitelor
sedimentare pannoniene este acoperita de formatiunile vulcanogen sedimentare.
Pleistocen (qp)
Cuaternarul apare reprezentat numai prin depozite coluvial deluviale (la limita intre
terenurile eruptive si cele sedimentare) si prin depozite fluviatile (terase in lungul
principalelor rauri, printre care si r. Bistrita). Au fost intalnite doar depozite apartinand
Pleistocenului mediu (qp22), reprezentand cateva mici petice din terasa veche cu altitudini
relative 125 150 m (pietrisuri si nisipuri) in zona confluentei Bistrita Sieu si la sud-est de
localitatea Josenii Bargaului si depozite apartinand Pleistocenului superior (qp23),
reprezentand terasa superioara cu altitudini relative 25 40 m (pietrisuri si nisipuri, cu
intercalatii de lehm loessoid) in zona versantului drept al Bistritei intre localitatile Viisoara si
Sarata si in zona versantului stang al Bistritei intre localitatile Dorolea Livezile Unirea (cu
extinderi la nord de Dorelea si la sud de Unirea, spre mun. Bistrita).

Holocen (qh)
Holocenul inferior (qh1) este reprezentat prin pietrisurile terasei joase a Bistritei, cu
altitudini relative 5 10 m, iar Holocenul superior (qh2) este reprezentat prin aluviunile
recente ale Bistritei.
Din punct de vedere litologic, in sectorul studiat Cuaternarul este reprezentat prin
depozite de grohotis de panta, depozite deluviale si depozite aluviale, dupa cum urmeaza:
Grohotisurile de panta se dezvolta pe versantul stang al vaii Bistrita la baza
aglomeratelor vulcanice si sunt formate din elemente colturoase, neregulate de andezit si
aglomerate vulcanice prinse intr-o matrice argiloasa nisipoasa.
Depozitele deluviale acopera, cu grosimi diferite, atat formatiunile sedimentare, cat si
pe cele eruptive. Aceste depozite s-au format pe baza alterarii in situ a rocii de baza si a
acumularii lui spre baza pantei. In zonele ocupate de formatiunile sedimentare, grosimea
deluviului se apreciaza la 5 7 m, local putand ajunge chiar la 10 m. Primii 2 3 m sunt
predominant argilosi, spre baza constatandu-se o crestere gradata a procentajului de
fragmente din roca de baza. In zonele ocupate de aglomerate si brecii vulcanice, deluviul are
grosimi reduse (0,5 1,5 m), este mult mai nisipos si cu multe fragmente de roca.
Depozitele aluviale sunt dezvoltate cu grosimi diferite pe albiile majore ale r. Bistrita
si a afluentilor acestuia, precum si in terasa inferioara. Pe r. Bistrita (principala sursa de
balast din zona) se constata ca grosimea aluvionarului creste progresiv din amonte spre aval.
Intre localitatile Josenii Bargaului si Rusu Bargaului au fost puse in evidenta depozite
aluvionare cu grosimi de 3 4,5 m in albia majora a raului. Aluviunile sunt formate din
elemente rulate si semirulate de andezite si aglomerate vulcanice (predominant) si gresii
(subordonat) cu dimensiuni mari (20 25 cm) in amonte si mai mici (5 10 cm) in aval,
prinse intr-o matrice nisipoasa argiloasa. In terase se constata ca depozitele aluvionare au
grosimi de 3,5 4,5 m si sunt formate din elemente semirulate de andezit, aglomerate
vulcanice si gresii, prinse intr-o matrice argiloasa nisipoasa.
Formatiuni vulcanogen sedimentare pannoniene
In momentele de incheiere a activitatii vulcanice sau dupa stingerea ei, la periferia
vestica a eruptivului muntilor Calimani s-au produs importante curgeri noroioase de
material vulcanic. Acestea au condus la acumularea unor depozite de lahar pe rama nordestica a bazinului Transilvaniei. La alcatuirea depozitelor participa in special bolovanis
andezitic. Subordonate sunt blocurile angulare si subangulare de brecii piroclastice
apartinand complexului vulcanogen sedimentar. Sporadic, se observa fragmente de
cuartite antrenate din pietrisurile nisipoase pannoniene ale fundamentului. In ordinea
7

frecventei se intalnesc: andezite cu doi piroxeni (compacte sau poroase), andezite cu augit,
andezite cu piroxeni si hornblenda, andezite cu hornblenda. Toate aceste tipuri de andezite
participa la alcatuirea piroclastitelor si lavelor ce apartin unitatii structurale intermediare si
superioare din vestul muntilor Calimani. Liantul este argilos sau grezos nisipos, galbui,
bogat in cristale si fragmente de hornblenda, piroxeni, plagioclaz. In cadrul depozitului,
bolovanisul si pietrisul se dispun haotic.
Formatiunile euptive
Produsele eruptive din zona apartin unitatilor Tibles Bargau si Calimani
Gurghiu Harghita, deosebite intre ele ca forme de manifestare a fenomenelor. Pe
tronsonul studiat eruptivul apare sub forma de petice andezitice, fie in cadrul depozitelor
chatian burdigaliene, in zona amonte de Muresenii Bargaului si in zona localitatilor
Colibita si Mita (in special andezite cu piroxeni si amfiboli), fie in cadrul formatiunilor
vulcanogen sedimentare pannoniene (in special andezite cu piroxeni si andezite cu
piroxeni si amfiboli).
Date tectonice
Structura, regiunea se afla in partea de NE a Depresiunii Transilvaniei unde se
contureaza un mare monoclin slab ondulat, cu directia generala NW SE si inclinari de 20 30 spre SW, format din depozite paleogen miocene. Dupa o lacuna stratigrafica si pe un
relief vechi format din depozite burdigalian helvetiene si Tortoniene, urmeaza depozite de
varsta pannonian superior reprezentate prin aglomerate si brecii vulcanice care au un aspect
masiv fara o stratificatie evidenta. Monoclinul este afectat de falii locale de mica amploare.
2.3 Din punct de vedere hidrogeologic, conform Hartii Hidrogeologice a Romaniei,
sc. 1:1.000.000 (Fig. 6), sectorul studiat se gaseste in mai multe tipuri de regiuni acvifere,
dupa cum urmeaza:
Albia si terasele r. Bistrita sunt intr-o regiune cu ape subterane in roci poroase
permeabile, cu strate acvifere locale in roci cu granulatie grosiera qh (pietrisuri din
alcatuirea sesurilor aluvionare);
Versantii r. Bistrita (aval de Josenii Bargaului versantul drept, aval de Bistrita
Bargaului versantul stang si zona de interfluviu Bistrita Bargau pana in dreptul
localitatii Tureac) sunt intr-o regiune cu roci impermeabile, neexcluzand prezenta
stratelor acvifere in adancime N1 (marne, argile, tufuri, gipsuri, nisipuri);
Versantii r. Bistrita si pr. Bargau (amonte de Josenii Bargaului, pana la confluenta cu
pr. Bargau - versantul drept al Bistritei, in intregime - versantul drept al Bargaului,
8

amonte de Tureac versantul stang al Bargaului si ambii versanti ai Bistritei amonte

de barajul Colibita) sunt intr-o regiune cu ape subterane in roci fin fisurate, cu retele
acvifere intinse Pg (gresii, marne);
Versantii r. Bistrita din zona barajului Colibita si aval pana in dreptul localitatii
Tureac (unde verticala ce coboara din dreptul localitatii Tureac intersecteaza r.
Bistrita) sunt intr-o regiune cu ape subterane in roci poroase permeabile, cu strate
acvifere locale in roci cu granulatie grosiera - q (piroclastite).

Marirea gradului de siguranta a

acumularii Colibita

Fig. 7 Fragment din Harta Hidrogeologica a Romaniei, sc. 1:1.000.000

Depozite de ape subterane sunt localizate numai in aluviunile din terasa inferioara si
albiile majore ale paraielor. Regimul hidraulic al acestor panze de apa din aluviuni este
direct influentat de nivelele sezoniere ale r. Bistrita, afluentii acestuia si precipitatii.
Deluviul nu prezinta un nivel de apa constant, apa gasindu-se la contactul deluviu roca.
De asemenea, in viroage sau zone depresionare apa se aduna si formeaza izvoare.
2.4 Conform zonarii topoclimatice (dupa Harta Topoclimatica a Romaniei, sc.
1:1.500.000, Fig. 8), zona studiata se incadreaza intr-un sector de clima continentala
moderata (tinut clima de dealuri si podisuri cu altitudini de 200 ... 800 m si clima de munti cu
altitudini de 800 ... 1700-1900 m, district clima de padure) care apartine etajului climatic de
9

deal (subetajul dealurilor si podisurilor joase 200 ... 500 m - cursul inferior, subetajul
dealurilor si podisurilor inalte 500 ... 800 m - cursul mijlociu) si etajului climatic de munte
(subetajul muntilor mijlocii si scunzi 800 ... 1700-1900 m cursul superior), topoclimat
complex de deal si podis si de munte, topoclimate elementare de vale si de lunca, de culoar si
defileu, de culmi muntoase si deluroase, de versanti cu expunere vestica, nordica si sudica.

Marirea gradului de siguranta a

acumularii Colibita

Fig. 8 Fragment din Harta Topoclimatica a Romaniei, sc. 1:1.500.000

Topoclimatele complexe specifice zonei (44 Campia Transilvaniei, pentru cursul
inferior; 45 Podisul Tarnavelor, pentru cursul mijlociu; 3 Muntii Rodnei-Calimani,
pentru cursul superior) se caracterizeaza prin urmatoarele elemente specifice:
44 Campia Transilvaniei: temperatura medie anuala 8 ... 9 C, temperatura
medie in ianuarie (februarie) -3 ... -4 C, iulie (august) 18 ... 20 C, amplitudine medie
anuala 22 ... 23 C, zile cu inghet > 120, zile tropicale 10 ... 15, perioada fara inghet 160
... 170 zile, precipitatii medii anuale 600 ... 700 mm, zile cu strat de zapada < 75,
umiditatea relativa in iulie < 72 > %, zile senine 40 ... 50;
45 Podisul Tarnavelor: temperatura medie anuala 6 ... 9 C, temperatura medie
in ianuarie (februarie) -3 ... -4 C, iulie (august) 18 ... 20 C, amplitudine medie anuala
22 ... 23 C, zile cu inghet 120 ... 140, zile tropicale > 10, perioada fara inghet 140 ...
175 zile, precipitatii medii anuale 600 ... 800 mm, zile cu strat de zapada 50 ... 75,
umiditatea relativa in iulie 64 ... 72 %, zile senine 40 ... 50;

10

3 Muntii Rodnei-Calimani: temperatura medie anuala 4 ... -2 C, temperatura

medie in ianuarie (februarie) -6 ... -10 C, iulie (august) 8 ... 14 C, amplitudine medie
anuala 18 ... 20 C, zile cu inghet -, zile tropicale -, perioada fara inghet 80 ... 120 zile,
precipitatii medii anuale 1000 ... 1400 mm, zile cu strat de zapada < 150 >, umiditatea
relativa in iulie > 80 %, zile senine < 40.
Printre elementele si fenomenele climatice specifice se remarca, pentru cursul
median si inferior, doua maxime de precipitatii (mai-iunie, octombrie).
3. CARACTERIZAREA SEISMOLOGICA A AMPLASAMENTULUI
3.1 Sectorul studiat este incadrat din punct de vedere seismic in zona de
macroseismicitate I = 6 pe scara MSK , conform SR 11100/1-93 (Fig. 9).

Fig. 9 Zonarea Seismica a Romaniei

Dupa Normativul P100-1/2006, aflat in vigoare la data intocmirii prezentei documentatii,
amplasamentul se afla situat intr-o zona care se caracterizeaza prin urmatoarele valori:
acceleratia orizontala a terenului pentru proiectare (valoarea de varf PGA) ag = 0,08 g pentru un
interval mediu de recurenta IMR = 100 ani (Fig.10); perioada de control (colt) TC = 0,7 sec (Fig.11).

11

Fig. 10 Zonarea teritoriului Romaniei in termeni de valori de varf ale acceleratiei terenului

Fig. 11 Zonarea teritoriului Romaniei in termeni de perioada de control (colt), TC

a spectrului de raspuns
Dupa noul Normativ P100-1/2013 ce urmeaza sa intre in vigoare de la data de 01.01.2014,
amplasamentul se afla situat intr-o zona care se caracterizeaza prin urmatoarele valori: acceleratia

12

orizontala a terenului pentru proiectare (valoarea de varf PGA) ag = 0,1 g pentru un interval mediu
de recurenta IMR = 225 ani (Fig.12); perioada de control (colt) TC = 0,7 sec (Fig.13).

Fig. 12 Zonarea teritoriului Romaniei in termeni de valori de varf ale acceleratiei terenului, ag

Fig. 13 Zonarea teritoriului Romaniei in termeni de perioada de control (colt), TC

a spectrului de raspuns
3.2 Pentru analiza seismicitatii sectorului studiat (de la coada lacului Colibita de pe r.
Bistrita si captarea Straja de pe pr. Bargau, in amonte, pana la confluenta Sieu-Bistrita, in
aval) s-au intocmit Catalogul cutremurelor intermediare vrancene (subcrustale: 60 km h
13

< 300 km), cu magnitudinea moment, MW 5,0 pentru perioada 9842013, respectiv Harta
cu epicentrele cutremurelor intermediare vrancene cu MW 5,0 din zona barajului Colibita
si Catalogul cutremurelor normale (crustale: 5 km h < 60 km) in domeniul 0 DE 50
km, cu MW 2,0 pentru perioada 1990, respectiv Harta cu epicentrele cutremurelor
crustale (normale) din zona barajului Colibita, cu MW 2,0 si DE 50 km.
Din analiza datelor rezulta ca intensitatea maxima observata in amplasament a fost
I Aobsmax = 7,8 (MSK) si s-a datorat puternicului cutremur intermediar care s-a produs in zona

Vrancea, in anul 1802. Se evidentiaza faptul ca pentru cutremurul din 1940 care s-a produs
in zona Vrancea, intensitatea in amplasament a fost IA= 7,4 MSK, in timp ce pentru
cutremurele produse in aceeasi regiune in anul 1838 si mai recent, in anii 1977 si 1986,
intensitatea in amplasament a fost IA= 6,3 MSK.
Pentru cutremurele locale (DE 50 km) normale (crustale) intensitatea maxima
observata in amplasament a fost: I Aobs = 3,3 (MSK) si s-a datorat unor cutremure normale
max

(crustale) care s-au produs in data de 01.11.2007 (32 km adancime focar) la o distanta de
cca. 16 km E-NE de barajul Colibita, respectiv in data de 31.08.2009 (39 km adancime
focar) la o distanta de cca. 46 km E de baraj. Totodata, remarcam cutremurul din 20.08.2009
(5 km adancime focar) ce a avut loc la o distanta de 7,5 km S-SW de baraj si a carui
intensitate observata in amplasament (in zona barajului) a fost I Aobs = 3,2 (MSK).
In concluzie, se poate estima ca intensitatea maxima posibila in amplasamentul
studiat poate fi: IA= 8,0 (MSK).
Pe baza datelor prezentate si utilizand relatiile Trifunac et Brady (1975), Murphy et
OBrien (1977), D. Lungu si altii (1996), se pot recomanda urmatoarele valori maxime ale
acceleratiilor (aH) de calcul:
a) pentru Cutremurul de Baza de Proiectare, OBE (DBE); IMR = 100 ani (conform
P100-1/2006): IA = 6,5 (MSK), careia ii corespunde pentru componenta medie orizontala
aHmed = 92 cm/s2 (0,09 g);
b) pentru Cutremurul de Baza de Proiectare, OBE (DBE); IMR = 225 ani (conform
P100-1/2013): IA = 7,0 (MSK), careia ii corespunde pentru componenta medie orizontala
aHmed = 130 cm/s2 (0,13 g);
c) pentru Cutremurul de Evaluare a Sigurantei, SEE (MCE); IMR = 475 ani: IA =
8,0 (MSK), careia ii corespunde pentru componenta medie orizontala aHmed = 256 cm/s2
(0,26 g).

14

Pentru acceleratia componentei verticale se recomanda 2/3 din valoarea acceleratiei

maxime orizontale (aV = 2/3 aH).
4. INCADRARE CONFORM NORMATIVE SI STANDARDE
4.1 Adancimea de inghet - Conform STAS 6054-77, Zonarea teritoriului Romaniei
dupa adancimea maxima de inghet (Fig. 14), sectorul studiat este strabatut de geoizoterma de
0C la adancimea de 90 ... 100 cm pentru cursul inferior (Livezile confluenta Bistrita
Sieu), la adancimea de 100 ... 110 cm pentru cursul mijlociu (Livezile confluenta Bistrita
Bargau) si la adancimi mai mari de 110 cm (adancimile maxime de inghet se stabilesc pe baza
de observatii locale) pentru cursul superior (confluenat Bistrita Bargau in aval si coada
lacului Colibita de pe r. Bistrita, respectiv captarea Straja de pe pr. Bargau, in amonte).

Fig. 14 Zonarea teritoriului Romaniei dupa adancimea maxima de inghet

4.2 Alunecari de teren Conform Ghidului cu macrozonarea teritoriului
Romaniei din punct de vedere al potentialului de producere a alunecarilor de teren (Fig.
15), amplasamentul studiat se gaseste intr-o regiune cu potential ridicat si probabilitate de
alunecare mare.

15

Fig. 15 Macrozonarea teritoriului Romaniei dupa potentialul de alunecari de teren

16