1

IL'f

-

-

CAPITOLUL 4 GEODINAMICA EXTERNA

@.neralititi, facton geologlcl ex~nl

Se poate considera cs la suprafa'ta terenului nu existA roci care ,i·au conservat integral caracteristicile lor inl1lala. Motivul este ci roclle au suferit dupA formarea lor, in decursul ere lor geologlce, &fectul unor procese, acastea fHnd rezultatul interactiunii dintre erusta terestra ii geosferele exterioara - atmosfera, hidrosfera, blasfera ,i eriosfera.

Studlul ae~lunil factorilor extenori asupra roeilor situate la suprafata crustel terestre face oblectul geodlnamicll externe.

Geodinamica externi are in vedere : alterarea rocilor ; actiunea geologlcl,a vAntulul ; efectele transportulul Tn mad : actlunea geologicA a apeler subterane; ac~unea geologica a Iscuriler; actiunea geologicA a eursurilor de api : actlunes geologlcl a mini; actiunea geologicl a apei in stare solidi. Enumerarea efectuati se IimiteazA la prineipalli factori externi. FIrfI a negllja factorii biologici, Influen1a omului, este incontestabil c8 apa, sub toate formele, joac4 un rei esen11a1 in procesul de eradare a crustel terestre.

Pe plan geologic,Tezultatul acestor actiuni de eroziune aste materiallzat prlntr-o aplatizare generals a reliefului, aplatizare care are drept cauzi fndepartare anual! a unei pelleule, care repartizata pe ansambtul continentelor are 0 grosime de circa zece milimetri.

Regiunile supuse la eroziune de milioane de ani evolueaza spre 0 aplatizare generalA care se exprimA prin fonnarea de suprafe1e intinse de eroziune pe care geologii le-eu numit peneplene.

Pe plan practic, constructorul ia in discu1ie mediul geologic care se atl! tntr-o anumltA etapA evolutlvi ,i pentru 0 foarte scurta duratA de timp 1n raport cu timpul geologic. Vatrebui sa cunoastem comportamentul rocilor sub actiunea factorilor enumerafl,

~terarea rocllor ,I masivelor de roci ....

~;UI de degradare are Ioe sub efeetul a deuA categorii de factori. Ace,tla sunt de natura

fjzic4,i chimlcl. Din acest motiv alterarea este prezentA sub douA aspects :

• alterarea flzicA sau dezagregarea mecanici ;

• alterarea chimicA.

Altsrares fizicd trebuie consideratl ca un proces de distrugere a rocilor aduse la zl sub influenta divsl'§ilor agen~, avand ca rezultat formarea fragmentelor de rocL Aceasti fragmentare are Ioc pnn:

• aqiunea fulgerulul sau a descarcarilor electrice ;

- actlunes soarelui ,i variatiile de temperaturA tntra noapte ,i zi ;

- procesul de inghet ii dezghe1;

- varia~ile con~nutului de api.

Fulgerul poate sa faea 0 roeA sa explodeza - crape, fenomenul exploziei in stea fiind observat

pe varfurile muntllor. .

Variatiile de temperatur! produc variatii de velum - dilatarea pentru 0 cre,tere a aeestuia ii contracna tn caz contrar.

Deoarece mineralele au coeficien1i de dilatare diferiti, se dezvolti tensiuni interne responsabile

de distrugerea rocilor cristaline prin dlslocare. Dilatarea produce exfolierea " contraqia

produce craparea roeilor.

Procesul de Tnghe1 w dezghet are urmAn deosebite, mai ales in rocile denumite gelive, poroase sau fisurate. Acesteroei imblbate de apA inghaa1A ,i crapA lar in momentuldezghatului ele se dazagregll. Tnghe1area apel esta inso11tl de 0 Cf8!)tere a volumului de ordinul a 9%. Gheata 'care sa formeazi Tn fisuri ,icea din interiorul porilor actioneazA ca 0 pana. Eflcacltatea acestul factor de dezagregare este in funqie de frecventa perioadelor de tnghe1 ~i dezghet.

128

Tn '~rile temperate ~i reci, inghetul este resimtit iarna pana la 0 adancime de 20 cm la 1,00 metru.

Tn regiunea arctlca ~i pe inaltimile muntoase, terenul, inghetat mai profund, nu se dezgheata

decat pana la 0 adancime de 50 centimetri la 2 metri.

In regiunile de desert, actiunea gerului este mai rara.

In eeea ce prlveste variatia continutului de apa se semnateaza :

- procesul de contractie ~i umflare care se rnanifesta in argilele active;

- dezagregarea roeilor prin cristallzarea sarurllor din apa tncarcata cu sarurt;

- transtormari chimlce - de exemplu trecerea anhidritului (CaS04) Tn ghips (CaS04 2H20)

antreneaza 0 crestere cu 60% a volumului initial.

Alterarea chimica are loc datorita urmatoaretor procese: dizolvare, oxidare, hidroliza, hidratare. Aceste procese pot produce transforrnarl ale cornpozitiei chimice §i mineralogice. Factorii de alterare chlrnica sunt in principal apa - vaporii de apa, roua, ploaia, gazul carbonic, oxigenul, ernanafiils sau reziduurile corozive industriale ~i dlverst factori biologici.

Apa singura nu are 0 actlune semnificativa decat asupra rocilor bog ate in saruri pe care Ie distruge in timp cu a viteza mai mult sau mai putin accentuate.

Apa tncarcata cu gaz carbonic are 0 actlune mai accentuate, care este in functie de natura rocilor ii a climatului. Ea distruge calearele lii produce de asemenea 0 hidroliza a teldspatilor ~i a silicatilor feromagnezieni (mica, amfiboli.. .. ).

Spre exemplu, sub climat temperat acest factor justifica aparitia mineralelor argiloase.

Apa lncarcata cu oxigen este la originea fenomenului de ruginire a roci/or, ce corespunde unei oxidari a sarurilor de fier, de exemplu a piritei, care confers 0 culoare albastrule rocilor sedimentare recente.

La supratata rocilor magmatice se observe de asemenea formarea oxidului de fier datorita degradarii mineralelor feromagneziene la contactul cu oxigenul.

Emanatiile industriale sunt foarte corozive ele con\inand sulf sau cornpusi sulfurosi. Sulful, prin oxidare, produce acidul sulfuric, care este antrenat de apele de ploaie. in consecinta, in timp, aeesta produce 0 coroziune chirnlca asupra masivelor de reel, insa et este §ii la originea unei anumite degradari a rocilor utillzate ca materiale de constructii. Astfel, edificiile publice - imobile, monumente, neatacate pana la sfar§itul secolului XIX, sunt de atunci roase puti cate putin, Se vorbeste despre ma/adia pietre/or care se adauqa celei generale dealterare §i degradare a rocilor.

Atacul este cu atat mai activ cu cat motivete arhitecturale ale rocilor permit stagnarea apei,

ceea ce favorizeaza dezvoltarea coloniilor bacteriene a carer actiune catalizeaza fenomenul.

Daca rocile sunt foarte poroase penetrarea in profunzime a apei este usurata. Remediile in aceste situatii sunt:

- evitarea ridicarii apei prin capilaritate la baza fatadelor :

- eliminarea staqnartlor de apa fn cornlse, suprafets adapostite, nespalate de apa,

- tratarea fatadelor prin aplicarea vopselelor pe baza de slllcatl, inalterabite ~i impermeabile,

dup~ lndepartarea zonelor atacate de boala,

Pentru dalele de parament ale constructiilor noi, in prezent, se selectioneaza cu mai rnulta grija pietrele de constructle, alegand rocile cele mai dure lii eele mai compacte, deci mai putin vulnerabile.

Factorii biologici - vegetatia fli filntele umane, au in zona de suprafata a erustei, actlunl mecanice ~i chimice. De exemplu, radacinile arbortlor genereaza dlslocari in teren, modificari ale continutulul de apa, goluri dupa putrefactia lor, 0 imboga1ire in substants organice, etc.

Alterarea este un proces complex 1ii se deruleaza in timp. Se poate considera ca alterarea unui masiv de roci depinde de: natura petrografica a roci; gradul de fisurare sau fragmentare ; originea ~i modul de penetrare a apei 7n interiorul masivului de roci ; cUmatul fli timpul in care materiatul a fast expus condlnuor climatice. Anumite caraeteristiei ale rocllor dezvolta sau reduc alterarea acestora. Acestea sunt eterogenitatea, granulatia, compaetitatea ~i flsuratia,

QFocme de relief cauzate de alterarea masivelor de roei _

Sub actiunea factorilor enurneratl la suprafata masNelor de roci sa tormeaza diverse forme de relief ~i un strat de acoperire din produse de alterare. Formele de degradare sunt functia de natura

129

rocilor. De exemplu, la supratata masivelor calcaroase ~j dolomitice prin dizolvare, se dszvolta lapiezuri, dolinele, relief ruiniform, fig. 4.1,

Aceste tipuri de relief reprezinta formele de suprafata a unui model carstic.

Fig. 4.1. Evolutia peisajului pe suprafata unui masiv calcaros: 1M dolina in formi de pilnle; 2 M dolina cu fund plat; 3 M polje

Lapiezul este 0 suprafata crestata de caneluri sau de rigole, largi de 1 cm la 1 m, separate de lame transversale.

Do/ina este 0 depresiune clrculara cu fund plat. ocupat de terra rossa - rezidiu argilos. rosu, rezultat din dizolvarea calcarelor.

Polje care sunt depresiuni de dimensiuni foarte mari, formate Tn terra rossa, cu fund plat ce este uneori marcat de relief rezidual sau humus,

Relieful ruiniform este constituit din blocuri sculptate bizar pri;;" dizolvare, separate de culoare care formeaza uneori labirinturi inaccesibile.

De asemensa, un model carstic po ate prezenta ~i alte forme de suprafata : albii sau vai secate, eanioane, avenuri ~i ponoare.

in masivele granitice, dlscontlnultatlle - fisuri, diaclaze, dezvoltate in general urmand trei direcfll principale, ravorlzeaza degradarea in bJocurL As tfe I s-au format arenitele granitice liii aqlornerarlle de blocurl, fig.4.2.

Dolomitele sunt la originea peisajelor ruiniforme. in calcare dure liii compacte sa cezvolta pereti, cornise §i surplornbe. Calcarels moi, precum creta. dau reliefuri dulci, convexe spre cer.

Fig. 4.2. Oezagregarea unui masiv granitic

GresHle, sisturlle sl conglomeratele imprlma peisajului 0 morfologie caracterlstlca, fig, 4.3.

130

9

Fig. 4.3. Forme de alterare a unui masiv format din straturi: 1· gresie (g) ,i conglomerat (c); 2· gresie (g) ,i slsturl (5)

Tn rnuntl, reliefuI in dinti de fierastrau ~i crestele apar adesea ca efect al gerului asupra slsturilor lstallne, a carer sfara.maturi se acurnuleaza in conuri de grohoti~.

Sub actlunea factorilor externi, la suprafata masivelor de roci se formeaza, din produsele alterarii, un strat de aeoperire sau a manta. Este Yorba de un ansamblu eterogen de formatiuni mobile care constituie placaje, de grosimi f}i suprafete variabile, insa Tn general red use, ale substratului stances. Ele reprezinta uneori terenuri ramase pe lac, adesea cu elemente rezultate din eroziune sau din simplu joe al gravita~ii. (grohoti§, terenuri alunecate ... ). Principalele forrnatiuni de acoperire sunt: solul vegetal, turba, narnolurlle, prafurile, grohotir;;ul, aluviunile r;;i morenele. Alterarea are 0 contrlbutle conslderablla asupra genezei lor, fiind la originea forrnarf anumitor produse care intra Tn alcatuirea acestora.

Solu/ vegetal poate fi considerat ca un amestee din doua componente distincte :

- 0 parte rninerala fermata de: nisipuri, silturi, argile, sfaramiUuri de roci, care provine adesea din alterarea terenului subiacent reprezentat prin substratul geologic sau formatiunea de acoperire;

- a parte orqanica ce provine de la suprafata din relievele vegetale r;;i animale.

Aceste doua parti au fost profund modificate prin activitatea bacterlana lntensa care se dezvolta in mediu de tranzitle intre viata f}i lumea minerala a litosfe!~i, evolufla lor fiind conditlonata in mod determinant de elimat, de unde ~i diversitatea de parnanturl vegetale lntalnite :

- soluri formate pe roci silieioase sau silico - aluminoase ca soluri podzolice, soluri brune, soluri teieritice;

- soluri formate pe rocl ealcaroase, de exemplu: saluri brune a/caline, soluri ro§;; mediteraniene, soluri Tn carapace de calcar;

- soluri humice sau so/uri negre, bogate Tn humus.

5tudiul solurilor vegetale, ca formatiune superflclala de unde lumea vie T!?i trage alimentatia, face obiectul unei discipline agronomice numita ped%gia.

Pe plan geotehnic, solul vegetal este intotdeauna un strat atanat care cornporta un mare procentaj de goJuri, deci este forte compresibil la aodunea celor mai mici eforturi aduse de 0 consfructie. Aceasta sltuafle este agravata de existenta fazei organice a mediului, care este intotdeauna mai cornprasibila r;;i senslblla la varlatille de umiditate ceea ee se traduce prin tasan Tn sezonul useat §i supraTnaltari Tn sezon umed. Aceasta expllca de ce realizarea unei fundatii necesita intotdeauna lndepartarea prealablla a paturi vegetale a carei grosime, faarte variabila, adesea nu este decat de cativa centimetri. Trebuie subliniat ca eliminarea Solului vegetal de pe amplasamentul destinat unei lucrari este 0 regula aplicabila la toate constructlile, chiar eele mai usoare,

~. Actiunea vitntului _

Actiunea vantului se exercita in acelasl timp eu ceilaltl agenti exogeni. Totusi, vantul lasa uneori a amprenta caracteristioa r;;i acumuleaza sedimente proprii. vantul acnoneaza prin viteza aerului in deplasare, viteza care poate ajunge de la 30-50 km/h - un vant obisnult, pana la 100 - 150km/h - in cazul furtunilor. Cand deplasarea aerului este lnsotita de mi§eari turbionare - eicloane, efectele sale sunt evidente. Activitatea vantulul sau ealiana consta in:

131

- eroziune ~i transport;

- acumularea de materiale ~j formarea de depozite eoliene.

Acftunea erozlva a vantulul lmoraca doua forme: denudarea sau deffatia Iii coraziunea care se exerclta in principal in zonele aride cu acoperis vegetal redus sau absent.

Deflafia desernneaza efectul baleiajului exercitat de vant asupra suprafetelor de roci ale carer elemente sunt deja dezagregate.

Coraziunea indica efectul de eroziune datorat socului particulelor transportate de vant, Ele sunt proiectate, cu 0 anurnita forta, pe obstacolele Tntalnite de curentul de aer, provocand ciupirea, aschlerea ~i slefuire lor.

Rezultatul coraziunii se traduce la suprafata rocilor prin : - formarea de alveele fii de caneluri suborizentale;

- aparltia de forme sculpturale Tn cluperca sau cu elura tabulata ;

- excavatlile in forma de palnle:

- prezenta pietnsulul rotunjit, fatetat sau lucios ~i a granUlelor rotunde mate.

Transportul eolian depinde de :

- regimul de umiditate §i temperatura; de exemplu nisipul uscat, pulverulent este mai usor de ridieat decal un nisip umed care are tendinta de a se aglomera ;

- dimensiunea particulelor.

Particulele prafoase (0,06 mm §i 0,03 mm) sunt ridicate de vanturi de tarie medie (v < 10m/s) §i ele sunt rnentinute in suspensie, in aer, la mai multe sute de metri Tnal\ime fiind transportate la zeci §i suts de kilometri dlstanta,

Granulele de nistp mai mari (0,1 mm §i 1,0 mm) nu sunt ridicate la mai mult de 1 metru inal~ime. Transportul lor se face deci aproape razant cu terenul prin glisare, ripare fii prin salturi succesive - saltatie,

Particulete transportate de vant se depun cand vlteza vantuiui se diminueaza. Datorita densltatii sale mici - atmosfera in miscare, vanful este un agent de transport foarte sensibil la varlatllie de viteza. Astfel elementele depozitelor eoliene sunt in general bins clasate.

Acumularile de partieule ln timp au format depozite distincte, ea : dune, /oessuri, form etiun i eoliene vechi.

Dune/e sunt acumularl nisipoase care lmbraca forme caracteristies ~i au inaltimi de la eativa metri la cativa zeei de metri. Dunele sunt adesea aslmetrlce,' panta inclinata fiind sub vant, ele prezentand stratificarl oblice - consectnta a modlflcartl sensului vantului, fig. 4.4.b.

Ete sunt fixe sau mobile §i dupa topografie se disting mai multe tipuri:

- dune/e longitudina/e alungite sub actiunea vantului in spatele unui obstacol : aeesta este cazul, de exemplu, a nebkasurilor, miei dune formate la adapostul tufelar de veqetatle din zona subdesertica;

- barcane/e sunt dune mari, in forma de semiluna, cu canvexitatea lndreptata spre vant ~i eoncavitatea sub vant, cu panta marcata de narulrt, Pentru partea rnediana, aeeasta este a duna transversala in raport eu vantul ;

- ergurile sau mariJe de nisip ce sunt asoclajll complexe de dune longitudinale §i transversale;

- duneJe litorale care prezlnta aceleasl caraeteristici dar sunt situate in zonele de tarm.

Vim

-

®

nislp • zona plajei

obstacol

@

132

Fig. 4.4. a - Formarea unei dune litorale; b - profilul unei dune apiruta prin actlunea vinturilor cu directii contrare (1 §oi 2).

Loessul este constituit de particule fine transportate de vant !1i uneori remaniate de apa. EI connne la origine pans la 50% calcar !?i este bogat in argila. Este foarte paras fii faarte permeabil la apa. Tn masa sa nu apare niei 0 stratitlcatis, se rupe Tn blocuri dupa directii mai mult sau mai putin verticale liIi forrnaaza abrupturi perene.

Loessul acopera intinderi vaste 9i atinge grosimi variabile, de exemplu: Tn China - in bazinul fluviului Galben, de circa 200 m, in Europa - de 20 m in carnpia Rinului.

in tara noastra el ocupa a suprafata de circa 17%, §i atinge grosimi de 40m la Fetesti. de 20 m la 25 m la Marafie!?ti, Galati 9i de 10m la la§i.

Tinand cont de porozitate ridlcata. circa 50% 91 de comportarea lor in prezenta apei, loessurile sunt formanuni fcarte compresibiJe. Apa produce 0 distrugare a legaturilor dintre particule, ceea ce favorlzeaza deformarea lor. Din acest rnotlv, ele mal sunt denumite roci sensibile la umezire.

Dupa marmea particuletor, se disting :

• loessul tipic (nisipos, prafos, argilos) care contine cel putin 60% partlcule cu dimensiuni intre 0,01 mm !?i 0,1 mm;

• roclle loessotde - nisipuri si nisipuri argiloase, prafuri nisipoase sau argiloase 9i argile

prafoass, care cuprind mai putln de 60% din fractlunea rnenuonata anterior.

Un depozit de loess este recunoscut prin :

- culoarea galben clara a elementelor ;

· prezsnta papusllor de loess- concretlunl calcaroase;

• prezenta In suprafata depozitului a resturilor de rMacini §i de veqetatle ;

• aspectul tainos !?i pulverulent;

- prezenta golurilor vizibile care sunt denumite macropori sau macrointerstitii ;

• prezenta in partea supsrloara a depozitului de loess a unui strat de lehm care este 0 argila prafoasa, galbena sau rosiatica, decalclflata. utilizata ca pamant pentru caramizi.

-Lr

~

I I til .) 'I 1 -Ldv I, ~ "',." 1

er:._~ ... -.-. _ p

. Lv

Fig. 4.5. _Sectiune printr-un masiv de loess care evidentiaza doua orlzonturi de depozite loessoide: Lv - loess vechi; Lr - loess recent; Ldr - ,i Ldv - loess decalcifiat recent !Ii vechi; P - pipu,i de calcar.

Formatiuni/e eoitene vechi sunt depozite care includ partial sau total elemente eoliene. Tipul reprezentativ pentru un asemenea depozit este cel de cinerile, insa acest orizont cuprinde, de asemenea, anumite gresii 9i dune consolidate.

Cineritele s-au format prin acumularea de cenusa vulcanica. Cenusa vulcanica poate fi transportata de vant la distante considerabile. Un asemenea prcdus vufcanic a fast semnalat ln regiuni fara activitate vulcanica, de exempl~ in Suedia. C§.nd aceasta se acumuleaza pe un spafiu restrans poate forma depozite importante. In vecinatatea vulcanilor existi depozite de cinerite care ating grosimea de cativa metri.

133

Transportul in rnasa are in vedere rniscari ale maselor de roci sau ale fragmentelor de roci care, functle de pozltla lor topoqraflca, sunt sollcttate de gravita~ie liii cauta sa ocupe pozitii noi de echilibru.

Procesele de transport in rnasa au loc pe rnari suprafets §i ele produc diverse efecte Tn modelarea versantilor.

Gravitatia este factorul principal, insa ea poate fi acompanlata de al,i agen~i externi, care facilitsaza antrenarea produselor de dezagregare ale rocilor sau ale maselor de roci, spre zonele joase, apa fiind unul dintre acsstla.

Transportul Tn masa cuprinde fenomene ca : rostogoliri, prabu§iri, curgerea lenta sau creepul, incovoierea capete/or straturiior de roci, soliflux;unes, curgeri norooese §j torentiete, afunecari de teren.

vale -.

Fig. 4.6. Con de grohoti,

Rostogolirile se rerera la deplasarea pdQ gravitatie a fragmentelor de roci, ca unitati singulare, dssprinse din masivele stancoase.'-

Grohoiisuril« sunt aglomerari de fragmente de roci, care cad prin gravitatie §i se rostopolesc spre baza pantelor, unde se acumuleaza sub diverse forme: conuri de grohoti§, panze de roci (rocl-glaclare, mare de b/ocuri).

Un can de grohati!il prezlnta : la inaltime, fragmente grosiere !ili colturoase liii 0 panta puternlca, mai jos, fragmente mai flne sl uzate cu 0 panta mai slaba §i 7n sfarslt, la picior sau baza, fragmente mari, care s-au deplasat pana la baza pantei, fig. 4.6.

in regiunile montane ale tinuturilor temperate grohoti~ul se poate acumula in culoarele vallor ~i se pot deplasa lent urmare a efectelor apei. Se formeaza astfel curgeri de roci numite roci-glaciare.

La baza crestelor lungi, caderile de blocuri genereaza adesea formarea unor pfmze de blocuri.

Prabu§iri/e sau surparile de teren sunt rupturi brutale ce antreneaza mase mari de roci, care in functie de pozlfia lor in versantl, in particular in zonele de faleza, sunt solicitate de greutatea proprie. Ele nu au deci nimic in com un cu grohoti~ul care paveaza piciorul pantelor prin acumularea, bucata cu bucata, a fragmentelor de roci. Ruperea in rnasa nu este posibila decat daca exista 0 suprafata de minima rezistenta. Dlsoonflnultatlle, ca de exemplu: fisuri, diaclaze, planuri de slstozitate, planuri de stratlflcatie, favorizeaza aparltla supratetelor de rupere.

134

i
s.traturi
a calcaroase
-t
mnme mol
-t
c:;IC):;)r 'Suprmta potentiala

de rupere

Fig. 4.7. DezYoltarea unei surplombe prin actlunea: apei (a) ,i a alteratiei (b) asupra unei faleze

Principalele cauze care pot da nastere unei prabu§iri de roci sunt: dezvoltarea de surplombe, oetasarea sau desprinderea straturilor, incovoierea capetelor de strat .

Dispozitiile in surplombe sunt remareate in zonele de falaza $i ode chei, in zonele abrupte ale varfurilor de munte.

Disconfinuitatile mediului, eterogenitatea structurale a masivului, decompresia rocilor ,i blnelnteles actiunea aoentllor extemi sunt cauzele care conduc la formarea surplombelor §i aparltia surparilor.

in cazul falezelor 0 surplomba se poate dezvolta printr-o subminare in zona piciorului acesteia, urmare a actiunf maca nice a apei marii sau a unui rau, fig. 4.7.a.

Ruperea straturilor ad use in consola prin dezvoltarea unei surplombe esta urrnata de 0 perloada de stabilitate a fa lezei , inainte ca 0 noua surplornba sa se formeze progresiv. Prin urmare, prabu~irea se produce cand consola este extlnsa §i greutatea roeilor introduce in partea superioara a bancului de roci tensiuni de intindere mai mari cecat rezlstenta la intindere din incovoiere a rocilor.

Daca consola este mai redusa fii bJocul se detaseaza partial din masiv, printr-o en:ipatura deschisa. fig. 4.8, surparea poate avea loe :

- prin bascularea blocului la exterior §i tractiune la niveJul planului a-a';

- prin strivirea piciorului §i riparea pe un plan tot' dezvoltat Tn prelungirea fisurii v-v',

135

fisura deschisi

Fig. 4.8. Rupere de picior a unei faleze dinroci

Faria prlncipala pusa Tn lucru este greutatea propria a volumului de roci. Ea poate fi insotlta sau nu de presiunea apei acumulata Tn fisuri ~i crapaturi sau de presiunea ghetii care se formeaza prin Tnghe1area apei. Aducerea in consola a bancurilor care formeaza masivele de roci mai poate ave a ~i alte cauze, ca :

- fluajul rocilor cu comportare plastlca : de exemplu prezenta unui strat fin de argila, fig. 4.9 ;

- antrenarea particulelor fine prin iesirea la suprafata a apei din acvifere, daca zona de

rezemare a unui bane de roci este un material fin - prafuri, nisipuri fine.

Ruperea, prin adueerea Tn consola a straturilor de roci, este frecvent asoclata baneurilor de roci cu straturi orizontale. Este evident ca, condltllle de stabilitate sunt considerabil agravate in cazul unei Tnelinari Tnspre aval a straturilor ce forrneaza masivul.

Suprafata de rupere se dezvolta, in cazul unui masiv omogen, in lungul discontinuitaplor - diaclaze, directii de clivaj ~i de slstozltate. plane de faliere, sau, in cazul masivelor stratificate, dupa limitele dintre straturi ~i prin rocile de rezlstenta redusa ca argila, argi1a rnarnoasa, marna argiloasa.

eldremitatea unui bane de roci C2llc2llro:aselucnind

in consoli

Zlpa suilterana cu c:aracter temporar

S1rat fin de argil:!i plastidi:

Fig. 4.9. Aducerea in ecnsela a unui bane de roci prin fluajul unui strat plastic

Mecanismul'de rupere este sirnplu, fig. 4,10. EI este ilustrat Tn eazul unei mase (E) cu potential

de alunecare, pentru care eauza alunecarll poate fi extractia de roci ca materiale de constructie.

Daca avem in vedere efectul fortelor care intervin asupra masei E, ele pot fi catalogate ca: - forte active sau motrice al carer rezultat este riparea sau deplasarea masei E ;

- forte de rezistenta sau de stabilitate al carer efeet este retlnerea pe loc a masei E,

Fortele active sunt :

- componenta T a greuta1ii G ;

- componenta T' a presiunii apei in fisura inalta 1-2.

FOriele'care tind sa rnentlna pe lac masa E sunt :

- forta Tr care este egala cu suma rezistentelor la tractlune a pariii inalte (1-2) a bancului,

adlca a puntilor de roci care nu au fast suprimate de fisurare ;

- rezistenta la forteeare R a materialului de legatura in pia nul t-t'.

Rezlstenta R depinde :

136

- de componenta N a greutatii G §i de presiunea apei un;

- de caracteristicile mecanice ale materialului care constituie zona de legatura.

Daca legatura este 0 legatura uscata ~i nu exista apa, rszlstenta R este 0 fort§. de freeare. Ea va avea valoarea : R = wN ; unde ).J.. este coeficientul de frecare roca pe roes.

Tn aceasta sltuatie, stabilitatea referiter la alunecare este garantata daca forte Tare 0 valoare inferioara sumei marlmll fortelor R §i T r-

sapaturi /

.~

./

..,

4--

t

crap5.turi deschise 1

1 Tr

t'

macro-rugozitatl

e planul de alunecare ~.t1

Fig. 4.10. Deta,area ,i depJasarea unui bane de roci pe un plan de stratlflcatle

incovoierea §i retezarea capete/or de straturi intervine pe versanni rnuntosi cand raca prezinta Tn afloriment 0 inclinare aproape verticals, fig. 4.11. Fenomenul de incovoiere ~i retezare se dezvolta Tn modul urrnator: iarna, Tnghetul transforms apa acumutata in legaturiJe, mai mult sau mai putin deschise, in cricuri de gheata, ciclurile de inghet-dezfjhet avand ca rezultat alterarea

/~ prin comprimare §i decomprimare alternativa.

Tn acest fel partea superioara a bancuJui se rupe prin incovoiere, la 1, 2 sau 3 metri adancrne, Generalizandu-se pe versant, acest fenamen produce a dislocare a ansamblului in lungul unei suprafete (a-a') sensibil paralela cu suprafata masivului.

Creepul sau curgerea lenta este alunecarea lmperceptlblla a formatiunuor din suprafata de-a lungul pantelor. Materialele fine, impregnate de apa, curg sub intlusnta greuUltii proprii. inghe1ul ~i dezghetul repetat amplifica alunecarea.

Creepul care afecteaza formatiunea de acoperire Iavorlzeaza incovoierea ~i retezarea capetelor de straturi, versantul prezentand, in acest caz, in alcatulrea sa 0 zona cu straturile subvertieale - fig. 4.11.

SOlifluxiunea este 0 forma de alunecare care se manifesta pe versantll din regiunile polare. Tn aceste regiuni subsoJul ramane permanent Tnghetat, in timp ce terenul din supratata Tngheata §i se dezgheata zilnic,

Partea profunda care ramane mereu inghetata este denumlta permanent sau vesnic inghetata sau perisoJ.

Partea superficlala care ingheata ~i sa dezgheata periodic este denumita molisol. MolisoluJ, saturat de apa, va aluneea pe substratul permanent inghetat, care este practic impermeabil, aeest fenomen fiind danumit solifluxiune.

137

Fig. 4.11. fncovoierea capetelor de straturi

Curgerile noroioase reprezinta 0 forma particulara de transport in masa, Tn rocile argilaase, sub actlunea plailar puternice, particule fine imbibate de apa incep sa alunece sub greutatea proprie formand, pe versanti, 0 curgere spre baza lor, care in anumite cazuri atinge dimensiuni considerabile §i poate antrena blocuri de mari dimensiuni, fig. 4.12. a.

Pe anumif versanti rnuntosi, materialele de acoperire, in special cele granulare cu slaba

matrice pelltlca, pot fi antrenate ca 0 curgere torentlala, fig. 4.12.b.

Elementele principale ale unei curgeri sunt: - zona de detasere (1);

- aria de curgere care se restranqe la un senal (2) pentru 0 curgere torentiala;

- zona unde se acurnuleaza materiale antrenate prin curgere, care are forma de limba (3).

Manifestarea creepului, a solifluxiunii, a curgerilor noroioase §oi torentiale depinde de: - natura rocilor ~i proprietatlle lor fizice §oi mecanice;

- marlmea pantei;

- concitiile climatice - precipitatll atmosferice, variatll de temperatura.

®

.-.,-~/

Fig. 4.12. Curgeri de noroi (a) !ji torentiale (b)

in

prin efectul creepului, solifluxiunii ~i al curgerilor, materialele de acoperire []lI,IfIt-S~..m;at·...puti rapid, spre zonele joase ale versanfilor pe care Ie acopera,

4.5.1. Jmportanta practica a alunecarllor ter

Alun e e teren sunt mi$c rI In masa care se dezvolta in materiale geologice moi §i Tn

special, Tn rocile argiloase. Ele evolusaza, Tn general, lent ~i se manifesta in forrnatiunlle de suprafata ale versantllor.

Ele antreneaza in mlscare volume de materia Ie de la cativa metri cubl la mai multe milioane de

metri cubi.

Atunecarne de teren pot afecta :

- versannl naturaJi ai vallor, fig. 4.13.a1' tarmurile rnarllor, zonele muntoase;

- taluzete de debleu, taluzele de rambleu, digurile ~i barajele din pamant, fig. 4.13. a., b2, §oi b.:

138

- masivele din spatele lucrarllor de sustlnere : ziduri de sprijin, fig. 4.13.C1, peref de sustinere - formaf sau din palplanse, fig. 4.13.C2'

In consecinta, este vorba de materiale geolodice ce formeaza masivele naturale cu suprafata tncnnata, fig. 4.13.a1 §i a2, de un mediu reconstituit plecand de la materiale naturale, fig. 4.13. b-,

b2, §i de strueturi complexe compuse din lucrarl de constructil §i terenul din spatele acestora, fig. 4.13. C1, §i C2.

Alunecarile de teren prezlnta irnportanta practica :

- prin rlscurile pe care Ie prezlnta asupra locuitorilor, lucrarilor inginere§ti §oi amploarea aeestor

riseuri;

- prin difieultatea tehnica a so I utlllor de remediere ;

- prin costul, intotdeauna ridicat, de lrnplementare al lucrarllor de consolidare ;

- prin neeesitatea reallzaril de studii care, in cazul proiectelor in curs de realizare, sa certifiee

stabilitatea amplasamentelor ;

- prin frecventa eu care ele se rnanlfesta pe anumite areale;

- prin complexitatea tehnica, geologica §i geotehnica a fenomenelor de alunecare.

®

I

Fig. 4.13. Masive naturale sau artificiale care pot fi afectate de alunaciri de taren: a1 - versant natural; a2 - taluz de debleu; b1 -dig, baraj de pamant; b2 - rambleu; C1 - zid de sprijin; C2 - pereta de palplanse

In general. pentru inginerul constructor, instabilitatea versantllor este luata in discutie in legatura cu :

- prevenirea aparitlei alunecarii pe un versant cunoscut ca stabil ;

- stabilizarea unor versanf unde au aparut alunecan ~i care pun ln pericol bunuri materiale ~i

vieti ornenssti.

, in cazul lucrarilor de pamant, garantarea stabjlitatii este 0 conditie care trebuie sa fie eertificata in proiectele tehnice ale aeestora.

4.5.2. Evolutie, familii de alunscarl, elementele unei alunecarl .>

in timJl.--~uprjnde anumlte faze sau etape $i anu~

- 0 faza de prega tire , in care, condltille de stabilitate sunt deteriorate in mod aproape continuu.

In cursul acestei faze au lee modificari ale raportului dintre fortele motrice ~i fortele de rezlstenta. Aceasta faza se dezvolta pe a durata mai scurta sau mai lunga de timp;

- 0 faza de rupere, care pune in rnlscars un volum de material ce 59 dstassaza din masiv dupa o suprafata de aluneeare. Viteza alunecarf variaza intre cativa centimetri pe an ii mai multi kilometri pe ora. La sf§.r§itul aeestei faze, volumul de material antrenat Tn rniscare se va af1a intr-un nou stadiu de echilibru. Aceasta sltuatie reprezinta a ultima faza in evolutla alunecaril sau a versantului ;

- 0 faza de echilibru in care masa in rnlscare ramane in repaus, deoarece tortele active devin inferioare fortelor de rezistenta.

Daca consldersrn conditla de stabllitate exprlrnata printr-un coeficlent de stabilitate Fs, detinit

ea raportul dintre fortele de rezlstenta ~i fortele matrice, modificarea ccnditlllor de stabilitate in timp fji fazele evolutive ale unei alunecarl sunt ilustrate, in mod simplist, Tn figura 4.14.

-CD -l@)-®

Fig. 4.14. Fazele unei alunecarl de teren §i varlatla coeficientului de siguranta: 1 - faza de pregatire; 2· faza de declansare - rupere; 3 - faza de echllibru

Evolutia alunecarilor reprezinta. pentru geolog §i inginer, unul dintre criteriile de elasificare.

Dupa acest criteriu, alunecerile de teren se impart in: - alunecari proprlu-zlse ;

- alunacari prin f1uaj.

Alunecarile propriu-zise sunt caraeterizate prin aparitla de supratete de forfecare relativ bine

definite in interiorul masivului.

Forma suprafetelor de rupere permite elasificarea acestor alunecari in trei eategorii :

- alunecari plane care se produc prln forfecare ~i translare pe un plan inclinat, fig. 4.15 ;

- alunecari rotatlonale care manifesta 0 rnlscare de rotatle §i translatie pe 0 supratata de

forfecare care are alura generala a unei concavitaf user stertca, fig. 4.16 ; - alunecan care se dezvolta pe suprafete de rupere de forma oarecare.

140

strat de ,lsturl argiloase

Fig. 4.15. Alunecare de tip plan

Aceste trei tipuri de alunecari se dszvolta in masive de roci care prezlnta 0 comportare elasto - plastic. In acest caz, fenomenul poate fi studiat plecand de la un calcul de stabilitate care ia in considerare forma suprafetei de rupere ~i rezlstenta materialului in lungul acesteia.

In mecanica parnanturilor, un asemenea calcul este denumit calculla rupere.

Alunecarea prin fluaj se caracterlzeaza printr-o deformare continua de tip vasco-plastlc care nu pune in evldsnta 0 supratata precisa de rupere.

Majoritatea alunecarilor se incadreaza in una dintre familiile precedente, prima fiind cea mai raspandita.

Alunecari plane. Acest tip de alunecari este intalnit pe versantll de mare intindere, care au in formarea lor straturi de roci care difera prin natura lor f;li prin urmare ~i ca valorl ale caracteristicilor fizice f;li mecanice.

Alunecarea este caracterizata de 0 mlscare de translatle a unui volum de roci, pe un plan inclinat mai mult sau mal putin regulat. Din acest motiv este denurnlta alunecare de translate. Planul de alunecare numit ~i plan de ripare sau plan de detasare este prelungit in sus de 0 flsura de tractiune. Planul de alunecare se dezvolta, in majoritatea cazurilor, pe 0 discontinuitate a mediului:

- limita de stratificatie in cazul unei serii sedimentare cu inclinare in aval ;

- supratata de contact intre forrnatlunea de acoperire $1 substratul constituit din roca de baza,

stabua ~i nealterata ;

- plan de clivaj, slstozitate , plan de faliere sau diaclazare. o alunecare plana poate fi declansata prin :

- interventli la piciorul versantului, scopul acestora fiind: amenajarea platformelor pentru construcfii, deschiderea de cariere pentru materiale ;

- eroziunea bazei versantllor oauzata de cursuriJe de apa:

- prezenta in structura versantilor a straturilor lamelare de argils, care sub efectul apei [oaca

rolul de stral-sapun ;

- prszenta Tn structura versantllor a unor forrnatiuni de acoperire situate pe un substrat de argila;

- efectul de pana al apei subterane sau infiltrate in dlscontinultatl,

Atunecari rotsiionete. Acest tip de alunecare se dezvolta in principal Tntr-un mediu omogen Iii izotrop, deci neafectat de prezenta dlscontlnuitatilor geologice. Suprafata de rupere este concava ~i are alura generala a unei linguri. Sec1iunea sa, dupa finia de cea mai mare panta a versantului, fig. 4.16, are 0 forma circulara mar mult sau mar putin clara. Din acest motiv, se admite di rniscarea apare ca 0 rotatle a masel instabile in jurul centrului (0) a cercufui de atunecare.

Elementele unei alunecari sunt :

141

- masa de teren in mlscare ;

- suprafata de rupere sau de alunecare,

Suprafata de alunecare este lirnltata de doua borduri, mai mult sau mai putln departate una de alta, Dacs dlstanta I care Ie separa este comparabila cu lungimea L a corzii, lingura are alura unui sector de stera. Daca distanta I este superloara lui L, suprafata rupturii are alura oillndrica. Limita superioara, din amante, a suprafetel de rupere reprezlnta comie« etunecen: Limita lnferloara, din aval, a suprafstel de rupere reprezlnta piciorul a/uneearii. Partea vizibila a suprafetel de alunecare este denurnita suprafafa de desprindere sau oglinda de a/uneeare. Ea indica clar limlta amonte a masei instabile. Tn partea din amonte, alunecarea tormeaza a nir;8 in versant. Masa Tn miscara acopera iesirea suprafetel de alunecare prin deferlarea, in aval, a pamanturilor care formsaza a limba naotica §i mocirloasa. Cu cat terenul este mai fluid, cu atat mai mult, aceasta limba se impra$tie $i progreseaza in aval. Masa Tn mlscare prezinta adesea zone orizontale denumite terase de a/uneeare, este crestata !}i brazdata de crevase arizontale perpendiculare pe directia de curgere.

Dezvoltarea alunecar'lor rotatlonale pe versant se produce ea: alunecari izolate; alunecari rota/iona/e impaehetate sau infa§urate; alunecarl in lant,

SECTIUNE

PLAN

Ma

o "'\ fata de

~ desprindere

Mr'-"" crapaturl ~ C

suprafata Inlliali ~ ..

a tarenuJul ""- I'

/

crApihuri

IImbi aval

L

Fig. 4.16. Alunecare rotationala

Alunecari izo/ate !}i impaehetate. Ele sunt foarte raspandtte, Tntotdeauna sub forma unor Ientile de alunecare de caflva metri cubi. Zonele de versant afectate de vechi alunecari sunt usor de reeunoscut dupa vegetatia lor speclflca - numlta rnlastinoasa sau de balta ~i alura trunehiurilor de arbori, cel mai adesea Tngenunchia1i sau lnclinaf in raport cu verticala, fig. 4.17.

suprafata de desprindere

,f

I !

Fig. 4.17. Alunecare de taren in cadrul unui versant

o alunecare are mari sanse sa se dezvolte prln reluarea rotatiel in jurul acelulasl eentru, prin aparltia de noi suprafets de rupere, mai adanci ~i mai mult sau mai putln concentrice cu prima, in acest eaz se vorbeste despre 0 alunecare rotatlonata lrnpachetata sau infa~urata, fig. 4.18,

142

p=.

Fig. 4.18. A1unecari rotatlonale infa,urate: 1, 2, 3· ordinea cronologlca a mi,carilor de rotalie ,i de aparltle a suprafetelor de rupere

Alunecari tn lant. Ele se pot dezvolta dupa unul din urmatoarsle mecanisme:

- aparitia, In prima faza, fig, 4.19, a unei alunecarl izolate pe versant, care are ca rezultat a suprimare a presiunii pasive cu rol de rezistenta lii de reazem pentru terenul din amante, la dreapta nisei sale, §i 0 supraincarcare a terenului din aval de catre limba sa. 0 a stfe I de sltuatle poate favoriza declansarea de noi rupturi Tn zonele din amonte lii aval de prima ruptura. Acesta este cazul clasie al alunecarilor in Iant ;

Fig. 4.19. Alunecari in lant: a - de tip clasic sau progresiv; b - de tip regresiv

- aparifla unei prime rupturi care poate da nastere la noi rupturi care se transmit in amonte, Acesta este cazul alunecarilor regresive, fig. 4,19,b,

Tn general, alunecarile in lant pot avea efecte considerabtle, Versantul care este afectat ia un aspect haotic ce face dificila, in general, reperarea diverselor unita1i de alunecare, Daca aeeste unitati au apraape aceeasl geametrie de baza, rezultatul final ia forma unei vaste ahmecarl plane care cuprinde 0 suprafata lrnportanta, dar care nu este prea ad§nea.

Proeesul de rupere in lant sxpllca agravarea raplda a stabllltatll, catecdata cu consecmte eatastrofale, care urmsaza unei prime alunecari putln lmportanta ~i care nu a fast tratata la timp. La scara timpului geologic, alunecarile in lant au jucat un ral major in evolutia morfologica a versantllor,

Alunecari care se dezvolta pe suprafete de rupere de forma oarecare. Acestea sunt frecvent intalnite pe versantll care prezinta straturi acoperts asezate pe un substrat stabil.

Suprafata substratului nu prezinta intotdeauna 0 forma net definita, din punct de vedere geometric. Adesea, este vorba de 0 suprafata cornpusa, care pe anumite zone poate prezenta forme geometriee cunoscute. Ca urmare, ea poate fi tormata din zone plane racordate unora de forma ctrcular-clllndrlca, din zone plane cu Tnclinari diferite, fig, 4.20.

Trebuie remarcat eit! aeeste tipuri de suprafete 58 dezvolta Tn versantii care au 0 structura geologica caracterlzata de 0 anizotropie pronuntata ~i 0 mare eterogenitate,

150

Alte criterii de clasificare a alunecarllor de teren. Alunecarile de teren, ca procese naturale, prezinta 0 multitudine de aspecte care pot fi considerate criterii de grupare, dintre acestea se remarca:

- viteza mlscarll in momentul ruperii propriu-zise ;

- directla in care se cezvotta a alunecare de teren pe versantl ;

- pozitla suprafetei de rupere in raport cu stratflcatta versantilor ;

- adancirnea suprafetei de rupere in raport cu suprafata versantului ;

- varsta alunedirii.

.Oupe viteza de alunecare, ele sunt considerate:

- alunecarl extrem de rapide v> 3 m Is;
- alunecarl fcarte rapide 3 m Is> v> 0,3 m I minut;
- alunecari rapide 0,3 m I minut > v> 1,5 m I zj ;
- alunecari putin rapide 15m I zi > v > 1,5 m Ilune;
- alunecan lente 1,5 m iluna > v > 1,5 m I an;
- alunecari fcarte lente 15m fan> v » 0,06 m I an;
- alunecarl extrem de lente v < 0,06 m Ian; • Oupa dlrectla Tn care se dezvolta a alunecare de teren, se vorbeste despre:

- alunecare regres;v8, ce se propaqa de la parte [oasa a versantuJui spre ce de cots ridicata, fig. 4.19 ~i fig. 4.21.A;

- alunecare detruziva sau progresiva care ia nastere intr-o zona ridicata a versantului fii care ulterior 56 dszvolta spre partea [oasa a acestuia, fig. 4.21.A.

• Dupa pozltla suprafetei de rupere in raport cu stratlticafla versantului, este vorba despre :

- alunecare de tip consecvent daca supratata ia 0 pozine lmpusa de caderea straturilor, fig.4.21 b1 ii b2;

- alunecare de tip insecvent cand are loc Intr-un masiv stratifieat, insa care are straturile

orizontale sau cu inclinare spre interiorul masivului, fig. 4.21 b3;

- atunecare de tip asecvent cand aceasta afecteaza un masiv omogen, nestratificat, fig. 4.21

b4 ~i b5 .

• Dupa adanclmea Hr a supratetei de rupere, 0 atunecare de teren este denumite :

- de suprafata, pentru Hr < 1,0 m

- de mica adanclme, pentru 1,0 m < Hr < 5,0 m

- de adancirne. pentru 5,0 m < Hr < 20,0 m

- de mare adancims, daca Hr > 20,0 m

• Oupi!i varsta alonecarll, se vorbeste despre :

- alunecare de ordinul I cand aceasta este de data recenta:

- alunecare de ordinul II cand alunecarea este veche.

151

®

Fig. 4.21. Aluneciri de teren: a1- regresiva; a2" progresivi; b1 ,i b2" consecvente; b3-

in _. b - asecvente

_-

-~

------

___ -,,----4:5.3. Principalels cauze ale alunecarilor de teren

auzele ee provoaca dsclansarea alunecarilor de teren, evolutia ~i amploarea lor, tin de trei surse majore ~i anume:

" condltiile geologice lii geotehnice ale amplasamentului: natura terenului, ansamblul de date care earaeterizeazil proprietatile fizics ~i mecanice ale terenului, stratltlcatla ~i inclinarea straturilor. gradul de alterare ~i grosimea forrnatlunilor de suprafata ;

- diversele forme de actiune ale apei; actiuni care au efeet in timp asupra mediului, numite ~i actiunl reologice; preslunea interstitiala lii presiunea curentului de apa;

- factori mecanici externi: panta versantului, sapaturl ~i eroziunea bazei, inearearea cu suprasarcini a versantitcr pe arealul lor, defri!iari locale sau generale, seismele ~i Tn general vlbratiile.

Conditii geologico· geotehnice. Majoritatea alunecarllor se dezvolta in terenuri argiloase, sau in formatlunl granulare suficient de bogate Tn argila.

Aceste materiale se regasesc in structura geologica a versantllor ca formatiuni ramass pe loc sau de acoperire. Adesea, ele Tnvelese un substrat compact, rezistent, cu suprafata plana sau in panta,

Topografia substril1_lJl_ui - prezenta rigolelor de scurgere, a pantelor abrupte, pot favoriza manifestarea alunecarllor de teren.

Formatiunile de supratata sunt constituite din materia Ie de degradare rsmase pe lac, grohoti!;?, uneori morene, adesea dintr-un amestec dominant argilos !ii deci I'n mod particular vulnerabile la alunecari.

Prezenta in structura versantllor a rocilor cu granulometrie tina - prafuri, nisipuri fine, prafuri argiloase, argile, care forrneaza straturi orizontale sau inclinate spre exteriorul versannlor, reprezinta situa!ii 7n care au fost remarcate alunecarl de teren.

Prezenta In structura unui versant a rocilor mobile vulnerabile la actiunea apei, susceptibile la deqradare §i care au a mica reztstonta pot fi adasea eauze ale alunecarllor de teren.

152

Argilele ~i amestecurile argiloase, prin diversitatea ~i comportamentul lor mecanic sunt

forrnatlunl geologice in cadrul carora alunecarile de teren se rnarutesta eel mai freevent.

Aceste forrnatluni sunt caracterizate prin:

- pierderea rezlstentel urmare a distrugerii structurii lor nurnlta ~i remaniere;

- proprietaf fizice ~i mecanice care sunt lnfluentate Tn mod substantial de apa ;

- comportare tlxotropica sub efectul vlbratlllor.

Diverse forme de actiune ~ Una dintre eauzele principale ale alunecarllor de teren este actiunea apel, In general, apa joaca un rol defavorabil Tn stabilitatea masivelor de pamant ~i roci. In studiul alunecarilor de teren este necesara cunoasterea originii apei ~i a efectelor acesteia. Principalele surse de apa ce trebuie luate in conslderatle Tn studiul unui amplasament instabil ~unt :

- precipltatille cu apele de seurgere ~i lnfiltratie ;

- inghetul ~i dezqhetul, acoperirile cu zapada ;

- straturile acvifere ;

- apele de suprafata: marea ~i cursu rile de apa:

- apele provenite din lucrarile construite de cstre om: puturi, bazine, retele de distrlbutle ale

apei. canale de scurgere, retele de drenaj ~i irigatie.

Infiltrarea apei intr-un teren sau prezenta straturilor acvifere in structura vsrsantllor se asociaza proceselor !ii fenomenelor care sunt dezavantajoase stabilitatii amplasamentului. Aportul de apa antreneaza modiflcarl ale stArii fizice ~i mecanice pentru materialelor care formeaza versantii, Aceste mcdlflcarl sunt semnificative pentru numeroase terenuri, dar mai ales pentru eele fine fir argiloase !ii eonstau Tn :

- reduce rea caracteristicilor mecanice ;

- reducerea consistentei ;

- degradarea fizica ~i chirnica ;

- cresterea presiunii interstitlale ;

- aparltla presiunii eurentului ~j a fortei lui Arhimede, dace apa se inflltreaza fii curge prin peril

unui teren af§nat.

Reducerea rezlstentel la forfecare ,i dezvoltarea presiunii lnterstltlale. Dezvoltarea unei alunecari de teren aste practic rezultatul unui proces de distrugere a fortelor de legatura dintre masa in miscare ~i restul masivului, la nivelul unei suprafete de minima rezlstenta, fig, 4.22.

't
@
(J
® I 't
~. ,.,_.C
, 6\~~
~Tf @ ?
"t,
.. ' ~
..
u Fig. 4.22. Rezistenta, pim6nturilor raportata la procesul de alunecare (a); legea lui Coulomb pentru rocile-rnol granulare (b-) $i coezive (b2)

Tensiunile de forfecare ating pe suprafata de rupere 0 llrnlta de la care vor avea loe anmecarl ale partlculelor de parnant unele deasupra celortalte. Aceasta limita reprezinta rezlstenta la forfecare. In consecinta, rezistenta [a forfecare este valoarea maxima a tensiuni de forfecare care poate fi suportat de teren.

153

Studiul rezistentei la forfecare a rocilor mol, numite fii pamanturi, face obiectul geotehnicii. Se aduc in discutiei numai unele aspecte care se refera la acest subiect, el reprezentand un domeniu amplu de studiu al geotehnicii.

Rszistenta la forfecare a parnantulu' este in functie de tensiunea norrnala, de frecarea dintre granule, natura fii marirnea fortelor de legatura dintre acestea.

Pentru parnant, Coulomb (1773) a propus 0 relatie liniara intre tensiunile 0' fii 't in momentul

ruperi, pe un plan dat :

=> 't = 'tf = 0" tg, - pentru un parnant pulverulent sau neeoeziv ;

=> 't = 'tf = 0" tg, + c - pentru un parnant eoeziv ;

~ 0' - tensiunea normala pe supratata de rupere ;

~ c - coeziunea care are dlmensiunile unei tensiuni ;

~ tg.p - coeficient de frecare fii .p - unghi de frecare lnterioara ;

Tn cazul unui pamant saturat, tensiunile se repartizeaza scheletului solid care formeaza edifieiul granular fii apa care ocupa golurile acestuia. Cum in apa tensiunile sunt numai normale §i constante, un sistem de forte aplicat unui parnant saturat va conduce, pe un plan dat:

- la 0 tensiune normala totala 0' ce se va repartlza scheletului solid, ca tensiune efectiva - 0" fii apei din pori. ca 0 presiune interstitiala - U, intre ele existand relatia:

CJ = CJ'+u

- la 0 tensiune tanqentiala total a 't suportata numai de scheletul solid - ,,'. pentru ca apa nu preia tensiuni tangentiale; 't = 't' .

Cum freearea intre granule este functie de tensiunea normals efectiva cr', legea lui Coulomb se poate scrie :

~ 'tf '" (0' ~ u)· tg.p' - pentru un pamllnt pulverulent;

~ 'tf = (0' ~ u)· tg.po+c' - pentru un parnant coezlv:

unde: 0- u "" cr' este tensiunea normala efectiva ; .po ~i c· sunt parametrii rezlstentel la foriecare cu valori efective.

Aportul de apa intr-un masiv determine 0 rezlstenta scazuta prin reducerea parametrilor 4' fii c,

fii a tensiunii normale pe suprafata de rupere. ~

Valoarea unghiului de frecare .p a unui mediu pulverulent nu este practic modificat de cresterea continutului tn apa, Din contra, pentru medii argiloase aceasta cresters antreneaza sistematic 0 reducere a parametrilor ~ fii c.

Astfel, cresterea ccntlnutului in apa poate face ca valoarea .p, sa treaca de la 3~" la cateva grade.

o crsstsrs a contlnutulul de apa de cateva procente poate antrena a reducere la jurnatate a valorii lui c.

Presiunea interstitiala T~i poate gasi originea :

- lntr-o simpla acumulare de apa 1n spatele unei structuri impermeabile, daoa este verba de un fenemen pur hidrostatic ;

- intr-un strat acvifer infiltrat 1n teren, fig. 4.23;

- in aplicarea rapida a unei suprasarcml sau efectul unui soc asupra unui mediu saturat, de

exemplu, vibra1ii induse de circulatie sau tehnologii de lucru, oscllatll seismice.

Tn aceasta ultima sltuatle, scout adauga o crastere de presiune Au la presiunea lnterstltlala initiala uo• Tntr-un pa:mant pulverulent fin §i saturat, tensiunea normal afectiva se poate anula dace u, + Au = CJ. in acest caz pa.mantul va prezenta caracteristicile unui fluid. Este vorba despre un

fenomen UGhef' a mediului.

cerea ccnslstentel. slstenta deflneste dificultatea relativa la care un pamant poate fi

e ormat sau rupt. Ea depinde de continutul Tn apa. Cresterea contioutului de apa a unei argile antreneaza reducerea conslstentet, adica 0 crestere progresiva a deformabllltatll sale sub sarcina. Daca continutul A apa va atinge 0 anurnita valoare, acesta va treee din stares plastica in stare lichida.

a-aarea chlrnica. Dupa cornpozlfia chimica, 0 apa de imbibare poate, prin actiunsa electrolitic8, sa modifice structura a numeroase argile prln fJocularea sau deflocularea mediului

154

coloidal. Deflocularea corespunde unei deqradarl. Apa mineralizata este suscsptlbila de a favoriza schimbul de cationi care sunt asociatl complexului de adsorbfis al argilei.

Anumite lichide, sapunuri, detergenti, deversate in bazine pot de asemenea sa defloculeze argila ~i sa declanseze alunecarl de teren. in aeeste schlrnbari, apa de lrnblbatle jcaca rol de rhiCUI pentru elementele chi mice ~i de baie de reaeW electrolitice.

'- Actlunea presiunii curentului. Cand un strat aevifer se intiltreaza in porii unui teren afanat, particulele solide sunt supuse la doua forte de volum : forta lui Arhimede sl presiunea curentului. Faria lui Arhimede acticneaza in sus ~i este egala cu greutatea volumului de apa dezlocuit de granule. Ea intervine fie ca apa este tn regim static sau 1n rnlscare. Aceasta fOl\a poate fi luata In calcul considerand, pentru partea imersata a pamantului, greutatea volumica in stare submersata I,y' ).

Presiunea curentului nu exlsta decat daca apa intersti~iala este in rniscare, ceea ce corespunde situatlei in care stratul acvifer se aM in regim hidrodinamic. Este torta de antrenare la care granulele solide sunt supuse din partea particulelor liehide, aflate in mlscare, Pentru un volum elementar dV, fig. 4.23.b, aceasta forta de volum are valoarea:

dj = y w . i . dV ;

unde:

i - gradientul hidraulic de curgere in dreptul granulei considerate;

y w - greutatea specifica a apei.

Gradientul hidraulic este pierderea de sarcina hidraulica suterita de 0 partlcula lichida pe unitate de lungime de curgere:

. .6.h

1=-

61

Fip. Fp.

Fip.

pro

_._._ . ....==.._.

z

Fig. 4.23. Presiunea inte,rstiliala, cazul versantului plan infinit cu apa

captiva (a) Ji cu nivelliber (b) care curge para lei cu suprafata versantului

Observatie: Fp - tormetiune permeabila; Fip - tormetiune /mpermeabila; Tp - tub piezometric; Sanl - suprafata apei cu nivel fiber; Ie - linie de curent; e - finie ech/potentiala; u - presiune interstitia/a; rw - greutatea volumica a epei; z - cots tn raport cu pianul de referinta (Pr).

in cazul unui strat in care apa curge paralel cu suprafata vesantului, fig. 4.23.b, gradientul

hidraulic va fl : i::; sin~.

Pentru un volum egal cu unitatea, Iorta curentului este : I> Yw . sin~.

in cazul unei alunecarl de teren, actlunea straturui aevifer in rnlscare este concretlzata prin : - fo~~ activa sau un moment motor care afecteaza partea lmersata a pamantului ;

- antrenarea particulelor fine ale terenului la smerqenta stratului acvifer pe versant;

- barbotare hldraullca daea curgerea stratului este verticals Iii ascendenta,

CFactori mecanici externi. Rolul pantei taluzurilor §i versantllor. Pentru un taluz, de detllM sao ralTlbleu, eu illaltill Ie $1 caraetertstlcr-g-e-Ofoglce l}i geotehnice date, exista 0 panta limita

subterani

155

de la care ruperea este inevltablla, Aceasta panta limita este definita in raport cu pierderea stabilltatii care produce alunecarll in masa masivului de pamant, in cazul unui taluz de deb leu, aceasta panta limita nu ia in considerare dezagregarea de supratata legata, pe de 0 parte de decomprimarea terenurllor descarcate prin lucrarl de terasamente f?i pe de alta parte de actlunea agentilor atmosferici: inghet-dezghet, apa.

Versantll naturaJi sunt supusl, pe durate eonsiderabile de timp, la actiunea a doua fenomene : dezagregarea de suprafata f?i alunecari in rnasa, Ca urmare, ei sunt intr-o evolutie continua, §i este difieil sa definim 0 panta de echiJibru natural.

inde i rea resiunii de rezi .bazei versantului. Din punet de vedere

IC fenomenul este simplu. Daca Pp este forta de rezlstenta in zona bazei fig. 4.24, data de

pana (m), eliminarea acesteia reduce, eu valoarea Pp .·d, cuplul stabilizator care acuoneaza asupra masei (M) aflata in echilibru limita pe suprafata de alunecare (C).

Tn afara de aceasta actiuns mecanica, Indepartarsa pensl (m) favorizeaza drenajul apelor care se scurg in versant §i in acest mod rezulta actlunl defavorabile pentru stabilitate care se adaugol celor precedente. Este yorba de presiunea curentului, eroziunea interna a terenului prin antrenarea de particule fine, efectele lor dand 0 inmuiere §i slabire a piciorului versantului.

Suprimarea forte: de rezistenta de la baza versanfilor poate avea numeroase cauze :

eeran de sustinere

a+.

r f

I

~ /

.. ,~suprafati! potentlala

Pp ... .. de alunecare (C)

forti de rezistenUi

Fig. 4.24. Suprimarea forte! de rezistentA - presiunea pasiva prin realizarea sapaturii la baza versantului

• Terasamente. Este de retinut ca necesitatea de a interveni cu terasamente exists praetic in taate proiectele de constructii §i in special in

cazul amplasamentelor pe vsrsantl sau la baza aeestora, de exemplu pentru platforma unei sosels sau a unui traseu de cale ferata, platforma unei cladlr], spatlu de depozitare sau parcare, etc. Este deci esential de a constientlza riscul care este automat asociat executiaiunui astfel de terasament. C~nd este posibil. cea mai buna regula de siguran1a consta in a realiza a lucrare de sustinere care va inloeui rolul penei din versant suprlrnata prin terasa re, inainte de executla acestuia .

• Afuiere sau eroziune regresiva tn vai §i la malul marii. Tn vai, in perioada de viitura, raurile T§i afuieaza malurile Tn buclele concave. Acaasta eroziune antreneaza 0 suprimare a presiunii de rezistenta §i poate initia ruperii locale in zona piciorului versantului, Acestea pot evolua spre crsasta versantului, §i ele canduc adesea la alunecarl de mare amploare prin dezvoltarea reg res iva a procesului. De fapt, pamanturile care aluneca fiind evacuate de ape, procesul nu are niei 0 posibilitate de a se opri. Pe de alta parte, plaile puternice, care sunt la originea viiturilor, distrug §i inmoaie terenurile afectate de deplasari §i Ie fac mai vulnerabile la alunecan.

La malul marii, actlunea furtunilor $i a mareelor puternice antreneaza de asemenea 0 afuiere a piciorului falezelor, Tn special a celor constituite din terenuri atanate .

• Dragaj, ceea ce tnseamna reaJizarea unei sapaturi sub apa, la piciorul unei pante. Poate fi vorba de adancirea unui canal, de 0 regularizare a unui curs de apa, de dragajul unui port, etc. Pe plan mecanic, dragajul se manifesta prin tndepartarea unor forte de rezlstenta din zona de picior sau baza a taluzurilor de albie sau malurilor. Pot rezulta accidente foarte grave pentru unele lucrarl de constructle - peref de chei, peref de palplanse, constructii situate pe mafuri sau in vacinatatea lor.

i 156

J incircari pe versant. Po ate fi vorba de un imobil fundat in suprafata, de un zid de sprijin, de a scareare ldepozltare de materiale, de un mare utilaj de santler, de un rambleu de sosea, de a teras , etc. Cand aeestea sunt plasate pe partea inalta sau la mijlocul versantului, fig. 4.25, suprasareinile pot crea :

- 0 forta activa favorablla aparitiei unei rupturi prin ripare, fig. 4.25.a Iii fig.4.25b;

- un moment motor favorabil aparttlel unei rupturi rotationale, fig. 4.2S.c.

Plasarea de suprasarcini la piciorul versantului, prin cuplul stabilizator pe care iI aduc tii prin rolullor de contrafort, lntaresc, practic intotdeauna, stabilitatea amplasamentului.

Un caz particular, dar treevent de suprasarcina, este reprezentat de descarcarea tii depozitarea de materiale pe terenurile in panta. Acestea sunt foarte eterogene, ca: resturi menajere, reziduuri din dernolarl, materiale din diverse terasamente. Ela au in alcatulre, freevent, un mare procentaj de argila, eeea ce Ie face vulnerabile la actlunea apei. Din dorinta de a stoca maximum de materiale pe 0 arnpriza minima taluzurile depozitelor rezultate au pante foarte accentuate. Dascarcarea este, in majoritatea sltuatlilor, etectuata direct pe teren, fara eliminarea pamantului vegetal Iii realizarea de trepte de infra\ire, care va functlona ca un strat de alunecare pentru un ripaj de ansamblu.

Fig. 4.25. Efectul suprasarcinilor pe versant ~ cazul unui rambleu. Alunecare prin ripare pe substrat (a fi b) ,i rupere rotatlcnala (e), cu: 1 • substrat stAnc~s; 2 • suprafati posibili de rupere prin rambleu; 3 • suprafati de ripaj; 4 • fisura din tractiune; 5 ~ strat acoperitor de praf nisipos; 6 ~ strat acoperitar maale; 7 • suprafata posibili de alunecare

Efectul despaduririi. Riscul asociat despaduriril crests daca aceasta este insotita de scoaterea radaciniJor care destabilizeaza terenul in profunzime Iii favorizeaza patrunderea apei Tn masivele de teren.

Efectul despaduririi trebuie sa fie considerat in raport cu rolul stabilizator a! arhorilor. Acesta

este daterat mai multor factori : - ancorajul radacinilor ;

- drenajul prin evaporare Iii transpirane ;

- retentla apeler de ploaie ;

- r' eroziunii.

"'--- Seisme $i ~Jectul unui seism poate fi de ordin pur mecanie prin aparitla unor

su f orteeare urmare a depa~irii rezlstentel mediului geologic.

Un seism, ca tii criee vlbratie, del nastere, in medii atanate saturate, la 0 presiune interstitiala care poate antrena lichefierea instantanee, partiala sau totala a mediului.

cand se analizeaza cauzele unei mi§cari de teren, intotdeauna, este necesara !ji 0 verificare a seismicitatil regionale tii toto data intervsntla eventuala a vlbratlllor din alte surse: masini care vibreaza, utilaje de terasament, baterea de pilotl, trecerea unui tren, etc.

---------~--------

4. ~cetarea alunecarllor active de teren~_,----

D~au nedezvolta"reaaruneeafilOraE;t;;n in versanfii naturali reprezinta 0 problema de instabilitate ~i respectiv de stabilitate pentru acestia. Procesul de cereetare a unei alunecari efective de teren !ii studiul stabiJitatii unui versant inaintea aparitiei alunecarii se supun practic acelorasi reguli.

Un studiu eficace a unui versant natural necesita combinarea ipotezelor geo/ogice cu eele mecanice. Trebuie remarcat ca ipotezeJe geologice, pur naturaliste !ii descriptive, sunt necesare dar insuficiente pentru a analiza mecanismul fenomenelor de alunecare ~;j stabilirea lucrarilor potrivite care vor trebuie puse In opera pe un amplasament instabil. 0 abordare strict tehnlca, prin punerea in ecueiie a unui versant natural de structure geologica cornplexa fii aprloric necunoscuta, reprezinta 0 tratare naiva care nu conduce la nimic.

Procesul de cercetare a vsrsantilor naturali trebuie sa fie abordat cu suplste. Este preferabil sa-I adaptarn la fiecare caz In parte, precum ~i la timpul ~i la mijloacele financiare de care se dispune. Trebuie, uneori, sa estlmam gradul de stabilitate a unui amplasament prin comparafie cu alti versantl din regiune situati In aceleasi formatiuni geologice. Daca totl acestl versanti sunt sta bili , sunt sanse ca amplasamentul studiat sa fie la fel. Aceasta este evident 0 lpoteza nscanta !ii adesea insuficienta.

Ct!:nd se arnplaseaza constructs pe versanti, cercetarea trebuie sa perrnlta reperarea zonelor critice pe care vor trebui lntreprinse studiile.

Un studlu asupra elunecarllor de teren active sau destinat analizei stabilitatil vsrsantilor

naturali trebuie sa reuneasca date referitoare la :

- topografia, morfologia, geologia ~i hidrogeologia amplasamentului;

- earacteristieile fizice, mecanice §oi hidraulice ale terenurilor ;

- caracteristicile climatoJogiee - temperatura, regim pluviometric, §oi seismice ale zonei;

- sollcltartle Iii tensiunile legate de activitatea urnana .

Tn conseclnta, activitatea de cercetare are in vedere : - studiul topografic af zonei ;

- studiul geologic §i geomorfologic al amplasamentului;

- studiul hidrologic !ii hidrogeologic al amplasamentului;

- 0 carnpanle de investig~llJ2f~cercari geotehnic~,

...-sfUdi~ltoPOgrafic al unei zone il1!:dabile ~ Tn vedere urmatoarels aspecte : stabilirea unui plarNo.eografic la scars maJe,ide'fltlficarea pe teren a zonelor caraeteristice alunecarii, evolutla alunedir'ir)t1GGa-liz8rea-.tOnei in rnlscare.

Este preferabil de a realiza un releveu topografic la scara mare al sectorului In care se sltueaza zona alunecata, de a marca pe un plan curbele de nivel §i profilele jalonate. ReJeveul poate fi realizat cu ajutorul tehnicilor topografice clasice sau, actualmente, din ce in ce mai des, cu ajutoruI aerofotogrammetriei. Scara planului poate fi 1/500 sau 1/1000.

Pentru reperarea zonelor instabile sunt utilizate recent tshniei mai moderne ca fotointerpretarea §i teledetectla. Aceste tehnici permit de a delirnita zona instabila, insa §i de a analiza structura geologica de detaliu a versantului, de a studia hidrologia supratetel §i de a supraveghea dezvoltarea cronologica a unei alunecan.

Evolufla unei zone instabile mai poate fi supravegheata prin pichetarea ei. Pichetarea are in vedere zona instabila §oi imprejurimile stabile. Plchetli sau bornele, dispuse in caroiaj, sunt numerotate §i reperate pe planul topografic.

Releveele geometriee realizate periodic pe aeeste repere, permit supravegherea evolutlel ahmecarll §i localizarea exacta a zonei in mlscare,

Daca 0 aJunecare este active, este preferabil sa se stablleasca curbsle de deplasare ale reperelor, viteza de evclctle, care permit deei stabilirea riscului §i daca este necesar, masurile de siguranta preconizate.

Aetivitatea de supraveghere permite de asemenea, ulterior, verificarea eflcacltatll lucrarllor de stabilizare puse Tn lucru. Supravegherea este de asemenea rscomandata, daca se intreprind lucrarl importante pe un versant, Tn prlnclplu, stabil. Sa pot astfel detecta eventualele rniscari ~i deci interveni Ia limp pentru a limita dezvoltarea lor.

in cazuf unel alunecarl active, este intotdeauna neeesar reperarea tuturor elementeJor caracterlstlce fenomenului. Plecand de la acestea, este poslbll, in principiu, separarea zonelor in

158

rniscare de Tmprejurimile stabile. Uneori, se pot distinge trei zone; zona de alunecare activa, zona in mi§care §i zona stabi/a.

Principalele repers asupra carora trebuie sa ne lndreptam atentia in tirnpul cercetarf de teren sunt urmatoarele :

- arborii, vertlcall sau aolecau, dreptl sau torslonafi, constituind reperele eurente ~i adesea singurele in zona neurbanizata, Ei indica evolutia in tirnp a fenomenului de alunecare, fig. 4.26;

- liniile electrice sau telefonice, verticale sau aplecate, permit de asemenea 0 earacterizare a fenomenului ;

- peretf construotlilor sau de sustiners furnizeaza bune repere, prin observarea de inclinari, burn, fisuri ; este indicat de a se pune martori rnarcatl pe principalele fisuri ;

- soselsle §i caile ferate pot releva: flsuri deschise in terasament, serpuirl spre aval, , acompaniate adesea de denivelari topografice ;

- crapaturile §i crevasele terenului pe 0 zona de alunecare sunt observabile cu condltla sa se intervina la putin timp dupa aparltla acestora.

®

@

Fig. 4.26. Alura arborilor de pe versantl in raport cu manifestarea alunecarllcr: a • versant stabil; b - alunecare aetlva recenta: c - veche dar stabilizata ulterior; d • alunecare foarte lenta

Referitor la alunecarea propriu-zlsa, trebuie sa reperarn mal ales elementete specifice acesteia: nisa, fisuri transversale, taterale, centrale, haotice, ingro§ari proeminente, surse §i zone umed~, ,a~Qmali~e, trepte, ebulmente.

~Studiul geologic ,i geomorfologic intereseaza ansamblul versantului inainte ca un releveu in ~fie executat pe zona propriu-zls alunecata ~i in imediata ei vecinetate, EI trebuie sa precizeze contextul geologic fnc-afe-se-situeaza zona alunecata. Astfel, se poate preciza natura forrnatiunllor intalnite, grosimea ~i inclinarea lor, natura ~i grosimea celor de acoperire care Ie rnascneaza pe cete ce constitue substratul stabll. Doull elemente tectonice. care joaca un rol fundamental in geometria rupturii, trebuie definite cu maximum de precizie : inclinarea straturilor din amplasament §i starea de fisurarea care afecteaz8 aceste straturi.

Un studiu geologie comptet presupune executia de sondaje ~i alte investigatii de adanclme,

lnsf! Bcesta poate fi in etape, 0 etapa preliminara §i 0 elape de detaliu.

Studiul hidrologic $i hidrO~iC reprezinta. tinand ~ont de rolul determinant jucat de apa,

partea I . nsabila a cer v iLal!.mecarilor de teren. In acest sens, este necesar sa se

examineze:

- regimul pluviometric al regiunil pentru identificarea concentratillor anormaJe, chiar

excepnonale, care pot coincide cu declansarea ~i reactivarea alunecarl studiate ; - conditiile de curgere ale apelor torentlals ~i zonele de curgere prefarentlale ;

- rolul ~i importanta infiltrarii ~i scurgerii apelor meteorice sau din alte surse ;

- principalele zone de infiltrare a apelor de suprafata in masa terenutui: zone cu mare

permeabilitate, fisuri deschise, etc. ;

- rolul rauntor care curg la piciorul versantului ;

- apele care impregneaza terenul unei zone instabile, provenind din straturi acvifere profunde

sau semiprofunde care se dezvolta in versanti ;

- zonele de leslre la suprafata a apei in versant, impuse de geologia ~i topografia zonei;

159

- liniile de lesire la supratata a apel, surse Joealizate, ieslrl la suprafata a apei difuze care dau zone umede;

- aportul de ape din diferite surse, preeum : canale de fuga, retele de irigatii Iii drenaj dislocate ~i abandonate, eanalizari de apa potablla, bazine colectoare §i puturi parasite, etc.

- caracteristicile ehimiee ale apelor subterane §i ale apelor artificiaJe tinand cont de rolul de

defloculant jueat de anurnitl ioni sau anumite substante chimice asupra argilelor.

Seopul campaniei de investigare este :

- sa furnizeze a deflnlfie geologica prectsa a zonei investigate;

- sa precizeze grosimea diverselor formatiuni intalnite 'ili de asemeni lnclinarea aeestora ;

- sa defineasca forma geometriea a rnasei in rniscare §l deci pozitia suprafetei de alunecare ;

- sa precizeze caracteristicile mecaniee ale diferitelor terenuri vizate ;

- sa repereze nivelul piezometric al forrnatlunilor acvifere.

Pentru recunoasterea unui amplasament sa dispune de 0 gams suficienta de mijloace de investigare, dar nu exists 0 tehnlca universals.

Este convenabil, ca in fiecare caz, sa se aleaga eeea ce se adapteaza cel mai bine la datele impuse de amplasamentul respectiv. Adesea, combinarea mai multor tehnici de investigare §i confruntarea rezultatelor obtlnute poate constitui solufia cea mai sigura pentru a astfel de problema. lnvestiqatille pot, daca mijloacele financiare 0 permit, sa fie parcurse in doua etape :

- 0 prima etapa, de amploare llmltata, se poate rezuma la a eercetarea de la suprafata §i va urmarl sa identifice, Tn llnll marl, lucrarile de stabilizare neeesare ;

- 0 a doua etapa. mai detallata, va urmarl definirea preclsa a condltlaor de teren pentru implementarea acelor lucrart de stabilizare care se dovedesc a fi eficiente;

o campanie de investigare a unei zone instabile consta in foraje ~i sondaje, lncercarl geotehnlce, prospectiuni geofiziee, sinteza inforrnatiilor obtlnute.

$ondajele Ii forajele reprezlnta lntotdeauna 0 parte lmportanta a unei campanii de recunoastsre Iii investigare a ternului. Implementarea lor trebuie sa tina eont de posibilitatile de aeces ale eehipamentelor de foraj in zona instabila. Unele foraje vor fi pozltionats la periferia alunecaril, in zona stabila in prineipiu, pentru a permite etalonarea geologica a amplasamentului, fig. 4.27.

1

1

1

1 I)

f

Fig. 4.27. Amplasarea sondajelor ,i a forajelor pe 0 zona instabila (a) tli profil longitudinal (b) ,i transversal (e) prin alunecare: Za- zona de alunecare; Zc- zona de curgere - impri,tiere.

Lungimea Iii orientarea forajelor trebuie sa fie alese in alia fel incat sa permita interceptia suprafetei sau a zonel de ruptura ~i sa A patrunda catlva metri in fundament. Pentru usurinta, sondajele sunt adesea realizate vertical. In anumite eazuri este totusl util de a se reallza foraje inclinate, mai ales in partea de sus a alunecarfl. Forajele orizontale prezinta avantajul ca permit amplasarea unui sorb drenant pentru verificarea debitelor de apa.

Primele foraje trebuie sa fie de tip carota] continuu, cu prelevarea de esanttoane intacte in formatiunile reprezentative ale serlel litologice din structure zonei. Oaca se dispune de informatii

I

l

160

privind geometria alunecaril, grosimea ~i caracteristicile masei alunecate, este posibil ~i avantajos sa se limiteze carotajul total care este greoi, la zona care incadreaza suprafata de aluneeare. Suplimentar, se pot realiza sondaje distruetive de eel mai mie diametru, a carer interpretare este posibila prin comparafie eu forajelor carotate deja executate, care au furnizat reperele litologice necesare.

Sondajele ii forajele sunt lucrari dificile Iii costisitoare ii in consecinta trebuie sa fie exploatate la maximum pentru investigarea alunecarllor, prin urmatoarale tehnici suplimentare :

- Explorarea geofiziea, in eadrul careia unele metode asigura corelari litologice ii permit, in unele situatii, evidentierea suprafetel de alunecare ;

- Incercart presiometriee ~i de forfecare, realizate din aproape In aproape Iii pe toata adancirnea unora dintre foraje, cu prepcnderenta in veclnatatee suprafetel de rupere, daca se -eunoaite cu aprcxlmatle pozitia acesteia ;

- Amplasarea, tntr-un anumit nurnar de foraje verticale, de tuburi deformabile care permit sa

se urrnareasca evolutia alunecarf §i sa se pozitloneze cu precizie supratata de rupere. Aceste tuburi trebuie sa poata suporta tensiuni ~i deplasarl fara a se fisura sau rupe pentru a permite ulterior introducerea periodica a unei sonde inclinometrice. Ele trebuie sa fie lrnpanate in peretii forajelor §i baza lor trebuie, in principiu, sa fie fixata !}i lncastrata in substratul stabil. Capetele superioare ale tuburilor trebuie sa asigure realizarea de masuratorl periodice precise.

Pentru anumite alunecari a carer evolutle prezlnta risc punand in pericol bunuri materia Ie §i vieti cmenesti, tuburile de urmarlre pot fi echipate cu dispozitive de alarms:

- Amplasarea, in forajele orizontale, de drenuri pentru rnasurarea debitelor 1n funetie de sezon:

- A area de u . iezometrice care permit studiul apelor subterane.

eercarile eotehnice permit caracterizarea terenurilor care eonstituie amplasamentul din punct de vedere fizic ~I meeanic. Buna cunoastere a caracteristieilor terenurilor conditioneaza validitatea calculelor de stabilitate care se vor realiza in continuare. Analiza caracteristicilor mecanice ale mediului permite adesea reperarea geometridi a suprafetei de alunecare. Astfel, se constata in general 0 scadere semnificativa a rezlstentei sl 0 crestsre a continutului in apa in vecinatatea suprafete: de rupere-aluneeare. in general, caracteristieile mecanice sunt, pentru aceleasl terenuri, mai slabe pentru masa in rniscare dscat pentru zona ce forrneaza postamentul intact §i stabil. Acest lucru of era un indiciu complementar indirect asupra zonei atectata de accident.

Incercarile geotehnice pot fi lncercari de laborator sau lncercari pe taren. Plecand de la esantloanele prelevate, prin lncercarile de laborator, se stablteste : greutataa spscltlca, continutul natural de apa, limitele de plasticitate §i consistenta, indicele de plasticitate, granulometria, rezistenta la forfecare, etc.

Incercarue pe teren sunt relativ user !}i rapid de executat. Cu rezultate bune tn cercetarea alunecarilor de teren sunt utilizate urrnatoarele tehnici: Tncercarea presiornetrica, lncercarea de penet_r:ate"eim.miea...a.u__statica §i incercarea de forfecare eu palete.

.> ----....._

,:/ Prospectarea geofizica.J~prezi.nta, Tn anumite cazuri~ 0 cal~ ~e investigare extensive §i ~ __ T_Q_tQ.data,.-.aceasta tehnica de cercetare trebuie sa fie mtotdeauna coroborata cu sondaje §i tncercan geotehnice. Exista un anumit numar de metode, dintre care arnintirn: metodele electrice cu curent continuu, metoda seismica prin refractie, metode radiometrice.

----~ ----....

~teza lnformatlllor disponibile se are in vedere la fiecare stadiu al cercetaril, Geometria

altt-ne-eam---p-oarefl progrEfS'iv-viztlali-zata_PDJl profile geotehnice definite de sondajele §i tncercarlle efectuate.

Prin prelucrarea ~i interpretarea informatiilor este posibil sa se identifice ~i precizeze cauzele alunecarii precum !}i masurile de lnterventie necesare, tinand cont de mecanismul fenomenului !}i de mijloacele financiars disponibile .

..... ...-~- . ....---~--.~---~~-'-- --- ........... .,.............~-~--~-.~~--.--.....~---

t!.!~~.!!-~~iJ.,.Q!QgJ_~~._~~E~~.~~.~~~~e~~n~_~ __

Apele subterane provin in principal din infiltrarea apelor de ploaie sau din topirea zapezil, Tnsa

ele pot fi !}i de alta origine !}i anume:

- condensarea vaporilor de apa din aerul care circula prin fisuri ;

- cedarea apei de catre magme numite apa juvenila ;

- retentla apelor captive intracrustale numite ape fosile.

161

Cantitatea de apa de infiltratis depinde fnainte de toate de gradul de permeabilitate al rocllor ~i de diversi factori exteriori.

Permeabilitatea unei roci se mascara prin cantitatea de apa care trece prin unitatea de sectiune intr-o unitate de timp, sub 0 presiune hidrostatica data ~i depinde in principal; de rnarirnea granulelor iii porozitate.

Dupa permeabilitate, straturile ee formeaza masivele de teren pot avea in alcatuirea lor roci impermeabile (de exemplu - argile), roci permeabile prin fisurare (de exemplu - masivele calcaroase) !}i roci permeabile prin porozitatea lor mare (de exemplu - prundisurl, nisjpuri, gresii poroase, creta).

Penetrarea apei "in teren depinde de trei factori exteriori principali: evaporarea, regimul pluviometric ~i acoperirea cu vegeta,ie.

Apele subterane de infiltratie, Tn functie de natura rector ~i de omogenitatea terenului, se acumuleaza if formeaza pfmze acvifere numite !}i panze frealice.

o pc!nz8 subterana poate fi definita ca un ansamblu de ape cuprinse Tn zona saturata a unui strat acvifer, la care toate partile sunt in legatura hidraulica. Un acvifer este ded un corp-strat sau masiv de roci permeabile

care comports 0 zona saturata - ansamblu de mediu solid !}i de apa conflnuta, suficient de permeabil pentru a permite curgerea semnificativa a unui curent de apa din panza subterana formats !}i captarea de cantltatl apreciabile de apa pentru refacerea ei.

Actiunea geologica a apei subterane pune in evldenta doua categorii de fenomene : - fenomene de alterare sl dizolvare ;

- fenomene de transport !}i de depozitare-acumulare.

Fenomenele de alterare ~i de dizolvare au fost semnalate, dar ca a completare, se vor regrupa aiel principalele actluni erozive ale apelor subterane, dupa efectele lor.

Efeete de oxidare. Notam transformarea sulfurii de fier in oxid de fier ii supraoxidarea

oxizilor de fier. Aceste efecte sunt accentuate de un climat cald !ii intervin ln cursul lateritizarii.

Efeete de hidratare. Retinern in particular: - transformarea anhidridei in ghips ;

- hidratarea compusilor ferosi ;

- formarea prin hidrollza a slllcatilor de aluminiu plecand de la slllcatll complecsl ai rocilor

crista line : degradarea feldspatllor Tn argilite, ale micei negre in clorit, ale micei albe Tn sericit, ale amfibolilar in talc !}i clorit !}i ale olivinei in serpentina.

Aceste fenomene, activate prin prezenta in apa a gazului carbonic, sunt desemnate prin termenul global de alterare sialitica.

Efeete de dizolvare. Apele pure dizolva sarea gema (NaCI), gipsul (CaS04 2H20) ~i anhidrida (CaS04). Cand aeeste roci formeaza depozite semnifieative, dizolvarea lor antreneaz8 formarea cavita1ilor al carer plafon, afundandu-se, creeaza palnii in suprafata masivelor.

Apele bogate in C02 sunt deosebit de agresive. In masivele de calcar, ele sunt responsabile

de formarea unor retele carstice complexe. Prin dizolvarea carbonatului de caleiu, calcarele dolomitice sunt transformate in dolomite, calcarele silicioase devin cariere de piatra cavernoasa iar dolomitele trec in dolomite eelulare.

In \arile calde !ii umede, apele lncarcate cu gaz carbonic antreneaza toate produsele din descompunerea lateritica a feldspatilor nelasand pe pozitie decat alumina hidratata, ceea ee reprezinta alterarea aNtics care apare ca 0 completare a alterarli sialitice.

Efeete cauzate de schimbul de ioni. Natura corpurilor antrenate de apele subterane depinde de asemenea de schimbul de ioni care se poate produce intre soluflile care circule ~i rocile din suosoi, De exemplu, a argila sodica neutralizeaza apele saraturoase ca urmare a schimbului de

ioni Na + cu ioni Ca ++ din sulfatul de calciu. Fenomenele de transportsi de depunere sunt Ia originea diverselor depozite.

Oepozite de ca/cita cristalizata. Calcarul, vehiculat sub forma de bicarbonat. precipiti!!! pe rnasura ce C02 se degaja ca urmare a diminuarii tensiunii C02 fata de aerul exterior. Acest

proces se produce mai ales in crapaturl !}i grate unde duce la dezvoltarea filoanelor de calcit, la depuneri calcaroase pe peretll rocilor, la formarea de stalactite !ii stalagmite. Precipitarea

162

carbonatului de calciu antrenat de apele subterane este de asemenea la originea formarii tufurilor §i travertinului. Totodata, ea poate fi la originea forrnari: cimentului calcaros al diverselor roci.

Depozite de silice. Silicea mobilizata in straturile superficiale se concentreaza in diaciaze sau in zonele mai profunde forrnand, de exemplu - silexuf de creta §i accidente sificioase tn gresH. Ea umple astfel golurile mediilor cavernoase ~i formeaza cariere compacte. In rocile eruptive, ea genereaza filoane de cuart sau zeoliti, Ea cimenteaza nisipurile ce formeaza gresiile - gresii cuartitice sau da nastere travertinului silicios.

Depozite reziduaJe. Prin acnunea lor de spalare a rocilor din subsol, de transport ~i de depazitare, apele subterane iau parte la constituirea:

. - depozitelor reziduale eluviale, ca argilele reziduale ~i caolinul ;

- concentrarilor minerale ca : aplomerarue nodulare de limoniti, pungile de fasfa\i inglobate in

calcare, acumularile de mangan ~j nichel.

Tn concluzie, actlunea geologica a apelor subterane trnbraca doua aspecte esentiale : - un aspect distructiv, prin alterare I?i dizolvare ;

- un aspect diagenetic, datorlta fenomenelor de inlocuire a mineralelor ~i de cimentare.

Fenomene carstice. Carstul este un tip de relief care afeeteaza \inuturile calcaroase Iii este Tn principal datorat dizolvaril rocilor de catre apele subterane lncarcate in gaz carbonic. Se disting forme de suprafa\a %Ii forme subterane, fig. 4.28.

do.

fro

Fig. 4.28. Model carstic: avo ~ aven; ca. ~ canion; co. - coloana: do. ~ dolina.; fro ~ fragmente de roci; em. - emergenta.; Is. ~ lac subtersn alimentat de rau subteran; rr. - relief ruiniform; s/. - sifon; stm. ~ stalagmite; sft. - stalactite; vs, - vale secati.

Formele de suprafata, lapiezuri, doline, polje, vai, avenuri, au fast rnentionate §i definite ca forme de relief cauzate de dezagregarea rooilor. Formele subterane sau cavitatile sunt cauzate, in principal, de actiunea raurllor subterane in zonele de slaba rezlstenta, de discontinuitate: limite dintre straturi sau diaclaze.

Apele pot proveni din absorbfla unui rau suprateran. prin pierderea lui ~i releslrea sub forma unei surse cu debit puternic sau resurgenta. De asemenea, ale pot avea ca origine lnflltratla Iii atunci sursa corespondenta este denumlta exurgentil

Raurile subterane se racordeaza la un curs de apa suprateran existent, care local, repreznta nivelul de baza al acestora. Ele tind sa se afunde de a asemenea rnaniera incat tormsaza uneori 0 retea de galerii subterane etajate, celemaiinalte.caresuntinprincipiucelemaivechi.fiind in cea mai mare parte a timpului fara apa,

Suprafata raurllor este, de regula, cu nivel liber, dar pot exista situatii in care apa umple galeria, atingand balta acesteia, caz in care S8 vorbeste de un sifon sau 0 balta umezita.

Galeriile se largesc cateodata in sali, adesea urmare a prabusirll boltllor. Numeroase concrstluni de calciu - stalagmite, stalactite, colonade §; draperi; orneaza plafoanele, paretil !ji planseele.

4.7. Lacurile ~i actlunea geologica a apelor lacustre

163

Definitie, ongmea lacurilor, apele lacustre. Lacurile rezulta din acumularea apei In depresiuni continentale inchise, mai mult sau mai putln dezvoltate ca extindere ii adanclme, Lacurile au origini foarte diferite. Din acest punet de vedere, ele pot fi clasifieate dupa cum urrneaza:

• Lecurt de origine tectonica, formate in depresiuni care au aparut ca urmare a deformari locale a scoartei terestre, ca: depresiunile in forma de fosa de scufundare (de exemplu Tanganica, Marea Moarta ... ); depresiuni aparute Tn urma unei bornbari de- a lungul unei vai (de exemplu anumite lacuri elvetlene, lacul Jura.) ~i depresiuni de sinclinal (de exemplu Marea Oaspica ,i Marea Aral).

• Lacuri de origins glae/ara, cu doua categorii principale: lacuri datorate supraadencirilor glaciare ~i lacuri de baraj glaciar.

Primele se tormeaza Tn amonte de zavoarele vailor glaciare sau in circurile glaciare.

Lacurile de baraj glaciar se pot forma in spatele unui pereta de ghea1a care inchide a vale laterala daca valea prlncipala este inca ocupata de a limba glaciara importanta.

Daca ghetarii au dlsparut, lacurile se pot forma in spatele morenelor frontale. Aceasta categorie de lacuri este frecventa in Alpi, in America de Nord ~i in Scandinavi.

- Laeuri de origine vulcan/ca, cu dous categorii principale : lacuri de baraj vulcanic ~i lacuri de crater.

Vulcanii pot bara 0 vale, fie construind un con, fie deversand lava, Tn acest caz se pot forma lacuri de baraj vulcanic.

Daca apa S9 acumuleaza in cratere vechi, se vorbests despre un lac de crater (de exemplu lacul Sf. Ana din Romania).

- Lacuri de cflmpie, §esuri costlere §j tininuri calcaroase. Tn carnplile aluvionare se intalnesc numeroase lacuri in zonele meandrelor abandonate. Se Tntampla de asemenea, ca in urma unei viituri a unui fluviu, sedimentele depuse sa bareze provizoriu valea. In sfar$it, 0 vale poate fi barata in urma unei prabusiri ; de exemplu, Lacul RO$u a luat nastere in urma unei prabu$iri, in valea paraulul OU, a peretilor de roca a muntelui GhilcOi care domina eceasta vale.

Lacurile de tarm sau costiere se pot forma in spatele cordoanelor de dune care blocheaza

apele curqatoare. ~.

Tn tlnuturje calcaroase, dolinele ~i poljele au fundul umplut cu apa, Anumite lacuri subterane formate in grote ~i galerii sunt foarte extinse.

in regiunile in care predornina rocile din categoria evaporitelor (sare gema, anhidrida) pot, de asemenea, sa se formeze lacuri; de exemplu, lacul Ursu - Sovata care este format intr-o dolina de scufundare - prabuslrs a grotelor subterane.

Apa din lacuri este adusa de afluenti ~i se scurge prin emisari. Nivelul lacului variaza in funcfie de regimul pluvial, de clima, de permeabilitatea terenului.

Apele marilor lacuri confin sarurl de Ca, Si, AI, Mg, Fe, Na, CI $i de S, a carer proportll relative varlaza in functle de natura terenului strabatut de afluentl. De asemenea, contlnutul in saruri varlaza functle de regimul de precioltatll Ili de evaporare.

Actiunea geologica a apelor lacustre. Actiunea geologica a lacurilor pune in evidenta doua procese esentiale : sedimentarea lacustra ~i eroziunea lacustra, Sedimentarea lacustra poate fi : detritictJ, chimica, biochimica, ~i organica.

Sedimentarea lacustra detriUca este datorata materialelor detritice care sunt transportats de afluentii lacurilor. Sedimentarea lacustra detritica consta in acurnulari de pietris, nisip ~j mal. Aceasta S9 produce la vsrsarea afluennlor in lacuri. in acest caz se vorbeste despre 0 sedimentare deltalca, Structura deltelor lacustre este tipica :

• stratlflcatie intretaiata cu altsmanta de elemente grosiere $i elemente fine, ceea ce reflscta viiturile apelor tributare ;

- straturile sunt indinate spre larg ~i clasate granulometric cu un gradient descrescator spre larg;

• profilul transversal al deltei sublacustre este bombat, adanclndu-se, de 0 parte §i de alta a canalului, ceea ce reflecta predominanta aportului axial al afluentului.

Sedimentarea in largul lacului este denumita sedimentare profunda. Este vorba de depunerile de rnalurl, moi, argiloase. Aceste pot fi in straturi cu textura lenficulara daca afJuentul este allmentat de un ghetar.

164

Apele de vara, mai abundente, aduc sedimentels cele mai grosiere l?i prafurile iar ape hibernale transporta §i depun argila.

Sedimentarea lacustra chimica !ii biochimica conduce la formarea calcarelor lacustre pure, creta lacustra, accidente silicioase locale, depozite de evaporite.

Sedimentarea lacustra organica [oaca actualmente un rol redus, dar la scara timpului geologic, a jucat un rol esential ln formarea acumulartlor de huila ~i de sedimente care au 1ncorporat flora ~i fauna speclflca zonelor lacustre, denumite depozite limnice.

Eroziunea lacustra are ca rezultat 0 morfologie specitica a bordurii lacurilor, formarea de vai ~i alunecarl sub-Iacustre.

Fig. 4.29. Structura zonelor marginale de lac $i delta taeustra: 1 .. faled; 2 -

eroziune; 3 .. plaja aluvionari.; 4 .. munte; 5 calcar .. creta lacustra; 6 .. delta toren1iali

in lungul coastelor lacustre, fig. 4.29, exista 0 slaba eroziune, un model allimitei lacustre fiind,

in linii mari, alcatult din:

- falaza abrupta sau rnodelata de valuri;

- plaja de eroziune, Intlnsa, destul de plata, rezultatul actiunii de eroziune in limitele litoralului.

- plaja aluvionara, mai larg8, aluviunile sunt mai 1nguste; ele sunt sub apa in permanents:

- muntele cu taluz inclinat spre larg.

Oaca cursul de apa care se varsa Tntr-un lac transporta sedimente grosiere, acestea se depun repede !ii talvegul sau nu se continua sub lac.

Daca sedimentele sunt mai fine, apale Ie antreneaza in !?enal !ii acesta din urma formeaza 0 adevarata vale sub-tacustra.

C§.nd pe un fundul accidentat panta sedimentelor este foarte puternlea, se produc alunecan cu structure ~ifonata. Acestea sunt fenomene de sedifluxiune.

·8. Actiunea geologica a cursurilor de apa

. ------

Orig . crtttfieiltarea cursurilor de api. intr-o aceeasl regiune, ansamblul apelor de

supratata canaHzate de torenti, reuri !}i fluvii formeaza 0 retea hidrografica.

Dupa cum cursurile de apa sunt pennanente sau temporare, se disting regiuni : - cu retea hidrografica psrmanenta cu curgere spre oceane;

- cu retea hidrografidi temporara cu curgere spre bazine inchise;

- far~ nici 0 retea hidrografice fermata cum ar fi regiunile aride !}i eele de desert.

La originea eursurilor de apa se afla preclpltatllle atmosferice ce sunt primite de acestea ea ape directe sau indirecte;

- 1n mod direct, prin slrolrea care are loe in timpul sau dupa ploaie, precum §i la topirea zapezllor:

- in mod indirect, prin intermediuJ apelor infiltrate in subsol §i a carer ernerqente sau sursa Ie

asigura adesea un reglm aproape regulat ;

- in mod indirect, prin ghe~arii regiunilor cu zapezl perene.

Zonele de origine ale apelor unei retele hidrografice constituie bazinele sale de alimentare. Regimul unui curs de apa variaza dupa modul cum el este alimentat direct prin prscipitatii

atmosferice sau din topirea zapezilor §i qhetarilor sau din surse de apa subterana.

Actiunea apelor curgatoare. Apele curqatoare au 0 acflune geologica tripla: de eroziune, transport §i de depozitare.

Eroziunea prin intermediul apelor curqatoare este un fenomen faarte complex care depinde de nurnerosl factori: debitul cursului de apa, viteza apei, materialele solide trans po rtate , turbulenta apei §i natura terenului.

Debitul este cantitatea de apa care curge pe secunda prin sectlunea albiei, Tntr-un punct determinat al cursului. Debitul depinde in mod esentlal de aJimentarea retelei hidrografice.

lntr-un punct al cursului de apa, viteza apei este functle de debit, de latimea albiei !}i de panta. Considerata global pentru toate categoriile de ape curqatoare, viteza depinde mai ales de panta.

intr-o sectlune transversala, viteza apei nu este identica pe toata suprafata sectiunii, fig. 4.30 In cursurile de apa cu panta mica, curgerea este Iarninara, adica cu zone suprapuse, de viteze descrescatoare. Astfel, apele de suprafata curg mai repede decat apele de profunzime. Din acest motiv, masa de nisip antrenata se diminueaza cu profunzimea, fig. 4.30.b.

Materialele solide transportate slefuleac fundul albiei sau chiar cresteaza striuri sau rigale.

Actiunea lor erozlva depinde mai ales de cantitatea !}i de rnarimea lor.

166

-

5

f

greutiti Ii viteze

Fig. 4.30. a - Viteza apelor Dunarii la Viena. Vitezele sunt exprimate in mfs. b - Legatura intre adancimea apei, viteza de curgere ,I cantitatea de material in suspensie

08S. s - suprafata apei; f - fundul a/biei; 2 - greutatea tota/~ de nisip antrenat; 1 - viteza de curgere.

Marimea materialelor transportate variaza cu viteza apei, ded cu debitul(Q) §i cu panta (I).

Dacia diametrul (d) celor mai marl materiale transportabile de un curs de apa este mai mare de 0,5 rnrn, acesta este legat de factorii precsdenti prin relatla:

d = k .10,6 .QO,8

Dimensiunea limita sau greutatea maxima a materialelor susceptibile de a fi transportate de un curs de apa, de vitez8 data, sunt rnarlrm ce definesc competenta sa.

Puterea de a transporta materiale varlaza cu turbid ita tea apelor. 0 apa foarte tncarcate in argila prezlnta 0 densitate rldicata l!ii 0 mare vascozltate, prin urmare granulele de nisip se rnennn mai usor Tn suspensie decat 1ntr-o apa curata. 0 astfel de apa arqiloasa, inearcata de nisip fin, va avea 0 densitate mai ridicata care va permite antrenarea nisipului 9rOSi9j; •.

Actiunea erozlva a materialelor transportate depinde, in afara de energia lor cinetlca (0,5 m·i) §i de natura §i duritatea lor.

Tn cursul transportului, fragmentele se uzeaza rapid ~i iau 0 forma sferoidala, ellpsoidala sau dlscoldala caracterlsnca, Elementele putin rezistente sunt ad use la dimensiuni reduse specifice nisipurilor sau narnolurl,

Daca viteza apelor este suficient de mare, iregularitatea fundulul creeaza mi§cari turbulente.

Aceasta din urrna provoaca, prin miscarile de rotatls pe care Ie lrnprirna fragmentelor grosiere, 0 spalars a fundului care se traduce prin formarea de santuri, cavitati,

Un teren moale poate fi atacat de 0 apa lim pede, dar 0 roes compacta nu este erodata decat de nisipul transportat de apa,

Tn straturile calcaroase eroziunea prin dizolvare chlrnica este mult mai semnificativa.

Cantitatea de materiale transportate de un curs de apa este denurnita sarcina. Ea variaza deci cu debitul, viteza §i panta. Sarcina maxima care poate fi antrenata este cepecitetes cursu/ui de apa.

Transportul de materiale de catre apele curpatoare are Joc sub diferiet formeL 0 anurnlta cantitate de materia Ie este transportata Tn stare de so/urie. Materialele solide cele mai fine (mal putin de 0,2 mm diametru) sunt antrenate in suspensie. Cele mai mari sunt impinse sau (ulate in timp ce granulele de nlslp grosiere sunt antrenate prin sa/turl succesive. In raurile de carnple, elementele Tn suspensie domina, din contra, in rnuntl, este mai semnificativ materialul grosier, antrenat pe fundul r~urilor.

Daca viteza se diminueaz8, elementele tn suspensie se depun pe fundul albiei, eele mal marl primele, cele mal fine, ultimele. Ca regula generala, aluviunile sunt mal grosiere in amonte lii mai fine in aval. Pe de alta parte, la varsarea Tn valle principale, afluentll a carer panta se dirninusaza brusc, in acest loc torrneaza depozite importante numite conuri de dejectie care se extind l?i deplaseaza putand obtura raul principal, daca aeesta nu Ie antreneazs destul de repede. De asemehea, in lungul vaii, aluviunile se depun in unghiurile moarte, unde se forrneaza plaje/e.

167

Plajele se intind Tn asa fel incat aeeste depozite ale raului pot acoperi mai mult sau mai putin valea Iii contribuie la formarea unei carnpii aJuvionare (aluviaJe). In timp ee depozitul de elemente grosiere se pare a fi legat de scaderea agiUirii apei, nu este acelasl lucru pentru materiale faarte fine, de ordinul micranului, argilele caloidale aflate in suspensie. Particulete adera puternic unele de altele ~i formeaza flocoane care se depun. Acest fenomen fizico-chimic se numeste floculare.

Torentl, in regiunile muntoase apele sunt drenate de eursuri de apa temparare care sunt denumite torenti, Panta acestora este foarte puternica, regimul lor este neregulat !}i ei lucreaza prin viituri. La nasterea unui torent, fig, 4.31, se afla un bazin de alimentare (1) care, ca un fel de palnle, dreneaza apele prin multiple rigole mid, spre un gat care serveste drept canal de scurgere (2). Prin aeesta, apele se scurg spre baza pantei unde, la Tnceputul vail principale se formeaza un con de dejecne (3). Torentii produc pagube enorme. Unii torenti transports 0 mare cantitate de materiale care provin din prabusirea versantilor, aceste materia Ie sunt fmpra!}tiate, la fieeare vlitura, pe soselele sau campllle veeine conului de dejectie. Alfii, din contra, care curg Tn regiuni mai pufin acddentate, dar pe terenuri atanate, Tfiji adancesc continuu albia, tormand a enorma ravena sau crevasa,

1

Fig. 4.31. Elementele unui torent:

1- bazin de alimentare; 2- canal de curgere; 3- con de dejectle,

Pentru a cantracara actiunea torentilor se au in vedere urrnatoarele masuri:

- interzicerea despadurmlor pe versantii cu panta mare ~i," promovarea unei defri~ari pe

compartimente;

- interzicerea pa~unatulur pe pante abrupte ;

- interzicerea excavatiilor in lungul versantilor ;

- realizarea de praguri deversoare artificiale !}i de lucrari de regularizare care disipeaza

energia apelor fiji rnicsoreaza actiunea lor eroziva.

Conurile de dejeetie sunt depozite care evolueaza la fiecare viitura. Daca un senal de curgere a apei este umplut de aluviuni, apele revarsa pe suprafata conului ~i se scurg dupa alte generatoare ale acestuia, ansamblul pastrand forma aproape regulate de can,

Pe lungimea unui versant muntos numerost torenti se lnstaleaza unul langa altu!. Conurile lor de dejectle sa extind la baza pantel fiji pot sa ajunga sa se atlnga canstituind 0 mare patura de , . ta1mzaversa Jtnj'~--~~~---"

Cursuri de l!p.i-.sau-ap-e-1:"UYgito-are--permanente. Un curs de apa prezinta numeroase neregu arit ti de detaliu, dar examinat in ansamblu, else caracterizeaza prin cateva seetoare, fig. 4.32 :

- un sector superior, in care eroziunea este faarte intensa !}i care se 9asefiite Tn regiunea de altitudine mai rldlcata ;

- un sector mediu care se large~te in regiunea colinelor ~i in care transportul este predominant;

- un sector inferior care se sltueaza in regiunea de [oasa altitudine ii Tn care sedimentarea este mai lmportanta.

Tn lungul sectoarelor, cursul de apa prezinta un profillongitudinal care se large~te intre punctul de ernerqenta si punctul de contluenta, Apare decl ca 0 curba concave spre cer, a carel panta scade de la sectorul superior spre eel inferior, Tnta! mai repede, apai din ce in ee mai tncet, p<§na la nivelul de baza. Pentru un fluviu, nivelul de baza esta planul orizontal corespunzator nivelului marii.

168

Apele unui lac constituie un nivel de baza local pentru raurile care se varsa acolo. Valea principala joaca acelasl rol pentru afluentll sai.

Fig. 4.32. Sectoare ale unui curs de apa: a - superior: b - mediu; c· inferior; pis .• profillongitudinal schematic; n.b .• nivel de bad

ln toate punctele din lungul profilului sau, unde energia clnetlca a apei este suficienta pentru a invinge rezlstenta talvegului, un curs de apa i§i adanceste albia. Se vorbeste despre erotiune vertica/a. in sectorul superior, unde viteza §i turbulenta sunt mai mario eroziunea este mai acnva. Ea proqressaza in amonte sl din acest motiv se spune ca eroziunee este regresiva. Datorlta erozlunil verticale regresive, profllul longitudinal al cursului de apa se regularizeaza. Tn tirnp, el tinde spre un profil de echilibru.

Prin notiunea de profil de echilibru se intelege ca in fiecare punct se reallzeaza 0 panta limita de la care, Tn principiu, frecarea echdibreaza forta apelar. anuland astfel fortele de eraziune §i de transport, dar asigura curgerea apei.

Profilurile regularizate ale atluentllor se racordeaza celui al raulul principal fara a avea, in general, a rupere de panta, exlstand asa-zlsa concordanta a confluentelor, fig. 4.33.

n.b.

n.b.l.

Fig. 4. 33. Concordanta confluentslor: a ,1 b - profile ale

principal; n.b .• nivel de bad; n.b.l .• nivel de bad local

afluentilor: r.p.

rau

169

Actiunea cursului de apa !$i evolutla vailor dupa directia transvsrsala sunt procese care depind

de:

- structura geologica a vsrsantilor vaii ;

- energia cinetica a apei ~i traseul cursului de apa,

Actiunea eroziva cornplexa care se exercita asupra versantilor are ca rezultat : - formarea ¥i evolutla meandreJor pe sectorul inferior al cursului de apa ;

: aparitia anumitor praff/uri transversale caracteristice in lungul vallor,

In sectoarele inferioare, cursurile de apa nefiind rectilinii, apele lor formeaza curbe spre exterior. La nivelul unei slnuczitan, curentul este mai rapid pe malul extern. Acesta, fiind erodat mai mult, proqreseaza spre exterior, alunecanc spre aval in timp ce, pe malul interior, in zona unghiului mort, apele, foarte lente, depun sedimente. Acsasta dubla actiune are ca rezultat accentuarea curbelor care devin astfel meandre ¥i largesc valea, fig. 4.34. Pe termen lung, meandrele tind sa se Tnchida prin ele Tnsele. La viituri, istmul care separa cele doua extremltatl ale unei bucle sfar!}e~te prin a fi retatat !$i curentul de apa, urrnand panta cea mai mare, abandoneaza meandra care formeaza un brat mort tntr-o vale moene care tnconioara un marne/on central.

albie minora

\ ~\ ~ "i. ' . , ,

mal abrupt

,. -.

Fig. 4.34. Evolu\ia meandrelor. a - Plan schematic ce ilustreaza accentuarea sinuczltatli (A deplasat in A') spre exterior ,i aval; b - Sectiune transvsrsala ce ilustreaza asimetria albiei

170

Profilul transversal al vailor depinde in principal de natura terenului !ii de structura geologica a acestuia. in regiunile calcaroase, absenta unor prabu~iri nota bile duce la formarea l!nor vai cu pereti varticali cu peretl vertical! - tip chei, ca de exemplu cheile Bicazului ~i ale Turzii. In regiunile granitlce, argiloase sau slstoase. supuse la !iliroiri, valle sunt in V. Daca substratul este eterogen, profilul vaii este de tip compozit. Prin jocul eroziunii laterale !iii a meandrefor, versanm vaii devin asimetrici, dar asimetria vailor este uneori datoratil ~i atuierii mai rapide a straturilor putln rezistente.

Transportul §i sedimentarea materialelor care rezulta prin eroziune, conduc la formarea unor depozite fluviatile cum ar fi : conuri de dejectie, depozite ale gurilor de viirsere, estuare, depozite ale delte/or marine sau lacustre, depozitele campiifor a/uvionare sau a terase/or fluviatile.

Depozitele fluviatile se recunosc dupa natura componentelor, uzura §i dispunerea acestera. In general, ele prezinta a stratificatie incruci§ata. Aceasta dispunere este datorata faptului ca torentli care aduc aluviuni sunt de importanta variabila §i ca prin jocul meandrelor, albia cursului de apa se deplaseaza in campla sa aluvlonara, rnodltlcand depozitele.

In timp, cursul de apa §i rsteaua sa hidrografica se adapteaza structurifor geologice regionale !iii unor factori care modifica actiunea sa geologica.

Se spune ca un curs de apa trece printr-un stadlu de tinerete, maturitate !iii de batnlnete.

In stadiuf de tinerete, profilul este nou, deci foarte neregulat, lntretaiat de curente repezi, de caderi de apa, de lacuri !iii tronsoane cu panta mica unde sunt aluviuni. Eraziunea verticala este activa §i tinde sa stabileasca un profil regulat.

ln stadiu/ de maturitate, este stabllit un profil regularizat §i se poate distinge 0 parte in amonte unde domina inca eroziunea, 0 parte in aval unde domina aluviunile. Se dezvolta 0 cample aluvionara continua ~i extlnsa caci vsrsantll vaii evolusaza mai ales prin eroziune laterala care predornina asupra eroziunii verticale care tinde spre zero.

in stadiuf de bBtranete, cursul de apa descrie meandre largi intr-o campls aluvionara ingustata. Panta fiind foarte redusa, lncarcarsa cu materiale antrenate de cursul de apa depaseste capacitatea acestuia de transport, prin urmare predornina depunerea aluviunilor, eroziunea fiind nula, Cursurile de apa se adapteaza structurilor geologice regionale, limitele retelelor hidregrafice se deplaseaza in amonte ~i Tn aval.

Limita a doua retele hidrografice adiacente este linia de separate dintre ele sau curnpana apelor. Curent, ea coincide cu creasta topoqrafica care separa depresiunile care constituie cele doua bazine fluviale. insa aceasta linie se deplaseaz8 rapid.

Daca doua cursuri de apa vecine au niveJuri diferite, debite sau pante diferite, difera §i fortele lor de eroziune. Unul din rauri sapa mai repede ~i poate sa-~i extinda bazinul de alimentare in detrimentul celui de 81 deilea capturandu-l sau capturandu-l unul din afluenti,

Fig. 4.35. Bloc diagram ce ilustreaza adaptarea retelel hidrografice la structura unei regiuni stratiflcate

Dupa orientarea cursurllor de apa in raport cu structura geologica a terenuJui se disting, fig.

4.35 :

- cursuri de apa consecvente (r.c.), care curg de-a fungulliniilor de mare panta ;

- cursun de apa subsecvente (r.5.), orientate Tn dlrectia straturilor ;

- cursuri de apa obsecvente (r.o.), care curg Tn sens centrar pantei straturilor.

171

Fig. 4.36. Bloc diagram llustrand adaptarea retelel hidrografice la structura unei regiuni cutata : vt - vale transversali abruptS. tip chei; va.. vale de anticlinal; vs - vale de sinclinal

Intr-o regiune cutata, vaile fluviatile pot de asemenea prezenta aspecte foarte diverse, fig. 4.36.

~

.9. Actiunea geologica a rnarllor

ile-exercifa'o-a~ctjune-"geologica directs de eroziune §i sedimentare. Aceasta acttune geologica depinde de salinitatea apei, de temperatura, lumina, presiune, continutul in gaz carbonic §i valoarea PH, de fllntele vii, miscarile marii (maree, curentl, valuri), rnlscarile relative ale marii ~i continentelor, structura geologica §i natura terenului.

Actlunea erozlva a rnaril este tooallzata, in principal, 7n zona litoralului §i pe platforma continentala. Prin urmare sa poate vorbi de a eroziune lltorala $i de 0 eroziune submarlna, Eroziunea lltorala este cauzata mal ales de acnunea rnecanlcaa valurilor ~i mareelor, 7nsB ea

este pregatita de diverse fenomene ca :

- degradarea chlrnlca a rocilor care are lac la eontactul aeestora eu apele sarate ;

- dezagregarea mecanica prin fisurare, gelivitate §i sub actlunea agen~iilor biologici activi.

Actlunea rnecanica a apelor marine lrnbraca doua aspecte : ab/a(iunea §i abraziunea.

Abfatiunea este faza procesului de eroziune care carespunde antrenarn ~i evacuarii

materialelor solide.

Abraziunea este eraziunea cauzata de frecarea materialelor transportats de catre apa,

Valurile sunt principalul agent al eraziunii ll to ra Ie. Spargandu-se pe tarm, ele dezvolta 0 forta enorma, presiunea lor atingand pana la 30000daN/cm2• Daca ele ataca 0 faleza aorupta care prezinta fisuri, crevase, masele de apa injectate in aeeste locasun exercita a presiune care atinge o forte lnimaqlnabila fili nimie nu Ie po ate rezista. Piciorul unel faleze este rapid erodat de vaJurile deferlate. Se crseaza grate ~i surplombe care due la prabusiraa rocilor din masivul falezei.

Galetii §i blocurile proiectate de valuri indue vlbrefll puterniee in faleze ~i produc erodarea bazei acesteia. Faleza astfel erodata progreseaz8 mai mult sau mai putin rapid, fig. 4.37. Eficacitatea actlunll erozive a valurilor asupra unui tarm depinde mult de dispozitia straturllor ~i de rezistenta rocilor, fig. 4.37. Roci!e mobile, afanate, sunt distruse mai rapid decat rocile compacta. Daca eroziunea persista mai mult timp pe 0 coasta stablla se formeaza 0 plattorrna de abraziune a carei plan inclinat franeaza putln cate putin valurile, eeea ce, in final opreste eroziunea, fig. 4.38. Daca continentul se adanceste lent, eroziunea proqreseaza. coasta se retrage iar tarmul continental este nlvelat.

172

2

Fig. 4.37. Evolutia t8rmului functte de dispunerea straturilor: 1 . stadiul anterior, 2· stadiul ulterior, N.s· nivel superior, N.i •• nivel inferior

Actiunea rnecanlca a valurilor asupra materialelar dstasate de pe faleze transforma rapid blocurile in gale1i, prundi!? ~i granule de nisip, care sunt deplasate !?i clasate pe platforma de abraziune, Tn zona de actlune a mareelar.

Mareele intervin de asemenea in eroziunea litorala mai ales in momentul refluxului. Refluxul provoaca 0 crestere conslderabila a vitezei apelor fluviilor mai mult sau mai putin oprite de flux. Materialul fin care s-a depus in parte, in contact cu apele marine ~i cu apele dulci este atunci antrenat spre larg. $enalele gunlor de varsare (estuare, delte) sunt degajate ~i adancite pe distants lungi, la supratata platformelor continentale.

Eroziunea subrnarina poate avea loc:

- pe platforma contlnentala prin saparea datorata refluxului; r,

- prin adanclre dace curenfll submarini i~i exercita actiunaa lor pe un fund mobil neregulat.

Pe fund, masele de sedimente aluneca din momentul in care panta lor depaseste 4,4%. Se produce deci un veritabiJ transport in rnasa care poate decapa mari suprafete. Aceste alunecari de sedimente, fenomen de sedifluxiune, au mai ales loc in lungul taluzului continental.

Sedimentarea marina este foarte irnportanta datorlta intinderii eonsiderabile a mediului marin, a adanclrnjlor sale variabile ~i a legaturilor sale atat interioare cat ~i exterioare.

fl5urll

eluneeere

p,latformii de abraziune

Fig. 4.38. Materialele desprinse din falezi sunt rulate, apoi transportate Ii granoclasate pe platforma de abraziune

Mediul marin of era a foarte mare varietate de conditii susceptibile de a influenta sedlmentarea, aeestea fiind:

- aportul de materiale care pot f de origine detrltlca, chimica, orqanlca:

173

- agita~ia apelor care este dlterentlata Tn zona lltorala, pe platforma contlnentala §i in zonele de mare adancirne:

- condltil biochimiee lji conditii de adanclme:

- ridicarea §i coborarea fundului, care poate da nastere la lacune de sedimentare sau eroziune

§i la formarea cuvetelor sau depresiunilor.

Conditiile de sedimentare imprirna depozitelor marine anumite caracteristici care se pot rezuma in modul urmator.

Straturile sedimentare marine sunt suprapuse. Se spune ca depozitele sedimentare marine sunt stratificate.

Straturile sedimentare au, uneori, 0 extindere orizontala rernarcablla, dar adesea, baneurile nu au decat 0 extensie orlzontala llmitata, care se termlna Tn taluz, reducandu-se in unele situatii la Ientile.

Daca straturile unui bazin sedimentar sunt regulat paralele, ele forrneaza 0 serie concordanta.

Aceasta caracteristica expllca stabilitatea bazinului pe Tntreaga durata a formarii depozitului ,i eontinuitatea sedlrnentarii.

Daea se produce 0 faza de stagnare in sedimentare, se constata absenta depozitelor sedimentare corespunzatoare aeestei faze. Se spune ca seria este discontinua §i prezinta a lacuna.

Eroziunea cat §i reluarea seclmentarf pe 0 asemenea suprafata se fae, In general, datorita mi,dirii tectonice, astfel ea straturile noii serii sedimentare - transgresive, fae, in general eu cele precedente - regresive, un unghi mai mult sau mai putln semnificativ. Se spune ca intre ele este 0 discordanta unghiulara sau ca cele doua serii sunt discordante, fig. 4.39.

+ T

t

R

+

Fig. 4.39. Schema llustrand 0 serie de regresiune (R) ,iuna de transgresiune (7) separate printr-o discordanta stratigrafici

Straturile care iau nastere prin sedimentare marina prezlnta, numeroase caracteristici litologice ~i biologice, adlca sunt caracterizate de un anumit facies.

Caracteristicile litologice se refera la : natura sedimentelor care poate fi de origine detritica, chlrnlca sau biochlrnlca; condltiile mediului marin; transrormanle diagenetice pe care Ie suporta sedimentele.

Caracteristicile biologiee se retera la: resturile de organisme; ccndltllle de mediu, fizice !}i biologice.

Sedimentarea materialelor in mediu marin are loc ta diferite adanclrnl, sedimentele marine filnd clasate dupa adancimea depozitelor pe care Ie fcrmeaza, ca:

- sedimente lltorale, daca ele se depun in zona lntercotldala, fig. 4.40;

- sedimente neritice, daca se lntalnesc intre nivelul marll ~i - 200 m, pe platforma

contlnsntala:

- sedimente batiale, care sunt dispuse pe fundul rnarii, intre adancimi de - 200 m la - 2500 m;

- sedimente abisale sau ale marl lor adanclrnl, care se depun pe funduri ce depaiesc - 2500 m

.coborand pana la 5 sau 6 mii de metri.

174

marel 9Kce~lonale nival ridicat

cordon

litural laguna I

galetl

. Pletrl!l!u:_jrl

nisi

'----BEDIMENTE TERIGENE

Fig. 4.40. Sectiune schernatlca prlntr-un ,arm cu cordon Iitoral

Sedimentele litorale sunt de origine terigena ~i bioclastlca. Sedimentele terigene sunt de regula, materiale aduse de f1uvii !ii cele smulse falezelor. Ele sunt depuse pe platform a de abraziune, in ordine descrescatoare de la coasta spre larg, sub forma de blocuri, galeti, prundls, nlslp, mal.

Sedimentele bioclastice sunt aglomerarile de cochilii reduse la stare de sfarnmaturi. Aceste sedimente sunt de natura calcaroasa §i prin dimensiunea granulelor lor, se claseaza Tntre prundis 'ilim§1.

Sedimentele neritice sunt intalnite sub forma de sedimente terigene ~i bioclastice ~i de depozite organogene. Primele sunt nisipuri grosiere, nisipuri fine, noroi de tip calearos §i argilos, amestecate abundent cu sfaramaturi organice.

Mai deosebite sunt depozitele organice, reprezentate de :

- recifele coraliere Iii seria lor de brecii coraliene 'iii calcare oolitice ;

- constructllle de alge calcaroase.

Sedimentele batiale sunt formate din noroaie amesteeate cu tesuturi ale fllntelor planctonice. fiind reprezentate prin:

- noroaie calcaroase care provin, in principal, din distrugerea recifelor coraliere;

,"'

- noroaie argiloase de diferite culari: albastru, rosu, verde; ,

- noroaie vulcanice care s-au format plscand de la csnusa vulcanica,

Sedimentele abisale sunt reprezentate de namolurl de origine orqanica, de exemplu narnoluri de Ptereopode, narnoluri de G/obigerine, namolun de Radiolite, namolurl de Diatomite !ii argile rosll ale marilor adanclrnl, ca produse de alterare ale namolurilor precedente.

~--~"--------.--. ~---------....--._____

4. unea geologica a ghetarilor

Zip gheata. iD.'pr:&2ertr,z~p';d~!ii gheata acopera, in permanenta, 0 suprafata total a de

circa 15 milioanekmp;-sau aproape 10% din supratata continentala ~i 2,7% din supratata glabuJui terestru. Gheturile !?i zapezite permanente sunt localizate Tn regiunile polare §i pe Tnaltimile rnuntilor.

Zapada este fermata din cristale care, In floeoane, se asarnbteaza ln edificif variate, cu 0 mare afanare !if cu simetrie hexaponala.

Zapada proaspata are 0 porozitate de 90%, Ea contme mult aer ~i masa sa specifics este de

90 kg/m 3, densitatea, foarte mica, nu depaseste deci 0,1 gfcm 3.

Pentru ca zapada sa se acumuleze intr-o regiune, trebuie, in primul rand, ca precipltatlile atmosferice sa fie abundente. Apoi, temperatura trebuie sa fie suficient de scazuta pentru ea zapada sa ramana persistenta. Aeeasta condltle depinde de latitudine, de altitudine !iii de orientate. Actiunea geologica a zapezf este redusa. Ea se rnanifesta printr-o u!?oan'3. palizare a stancllor Tn regiunile Tn care predomina vanturile vlolente. In anumite regiuni sub-polare, zapada amestecata cu particule minerale tormsaza depozfte nivale de origine eofiana. In rnuntl, ava/an§ele aduc la zi masivul de roci, expunandu-le la Tnghet, §i fae sa se acumuleze sfaramaturi de roci la piciorul pantelor. Acestea formeaza asa numiteJe morene de avalanse.

175

Tasandu-se, zapada acurnulata se transforma, devenind la inceput mai lndesata, cu 0 densitate de 500-600 kg/m3, apoi, ca urmare a inghe1ului liii dszqhetulul repetat, trece in gheata

avand a densitate de 900 kg/m3; la inceput poroasa ~i alburie, aceasta devine compacta si albastrule.

Gheata este a substanta cristallna, Ea crlstallzeaza sub diterlte forme, dar sub presiune atmosferica, are 0 structure hexaqcnala ca liii zapada. Indivizii cristalini ai ghetii se dezvolta strat cu strat. Gheata din masa ghetarilor este stratlflcata, Aspectul rubanat este mai mult sau mai putin datorat aportului eolian, periodic, de praf, el rezultand in principal din curgerea larnutara a masei de gheata.

Gheata raspunde, de fapt, actiunii eforturilor lente, puternice ~i prelungite, in maniera unei

substante plastice liii vascoase. Coeficientul de vascozltate 81 ghetii, la QOC, este de 1014 poise, valaare intermediara intre cel al rocilor solide (1022 poise) ~i cel al lavelor in fuziune (104 poise).

Comparativ cu alte corpuri solide, gheata este faarte casanta, rezistenta sa la tractiune fiind in

medie de 10 daN/cm2.

Ghatari de munte. La suprafata globului terestru, gheata este int§lnita in asocieri ca:

- ghea1a fluviilor liii lacurilor care, 1n functle de stadiul de inghetare al apei, ce se observe la supratata acesteia sub forma de amestec de cristale de gheata, apoi de sloiuri lzolate §; in fine sub forma unui strat de ghea1a continuu ;

- gheata marina care este reprezsntata, in principal de banchize ~i aisberguri;

- gheata care tormeaza ghetarii montani.

Formare ,i tipuri. Ghetarii de munte sau ghe1arii locali sunt mase de gheatc! in mlscare, datorate acumularllor de zapada in zonele de munte unde ea nu este supusa tapirii imediate. ln munn, zapada se taseaza, in momentul preeipitatiilor fii gratie avalaneelor, tn vaste depresiuni Tn forma de eire, dominate de peretl de roca verticali. Acestea sunt bazinele de alimentare ale ghetarHar. Acolo, zapada se taseaza, de unde ea paate deborda urmand una sau mai multe limbi glaciare, formate din ghea1a afanata tnaintea cornpactarll. Limbile glaciare S9 dataseaza de zapada tasata in lungul unei mari crevase fii se scurg lent in fundul unei vai pana la frontul glaciar,

situat sub limita zapezilor persistente, fig. 4.41. ,"',

Dupa dezvoltarea lor, mai mare sau mai mica, (grosime - de la zece la a suta de metri, lungime - de la un kilometru la zeei de kilometri) fii-i dupa morfologia acestora, S8 disting mai multe tipuri de ghe1ari: ghetari de vale, ghetar; de eire sau ghetari suspendatl, ghe~ari de culme, ghetari de tip scandinav fii islandez ~i ghetari de plcior de munte.

-A - ----- B ---------lir-

Fig. 4.41 . Sec1iune longitudinala schematici a unui ghetar de vale, tlustrand par1ile componente ale acestuia. A-bazin de alimentare; B-limba glaciara; 1- zapada tasata, 2- erevasa, 3 - gheata poroasa, 4 - ghea1a compacta, 5- fragmentare in masa de gheata - serak, 6 - prag din roci rezistente, 7 - bazin de adancire a vaii, 8 - limita ninsorilor persistente, morene superficiale, - 9, de bazi sau fund - 10, frontale -11.

Mi,carea ,i ablattunsa ghetH. Mi~carea ghetarilor a fost snrdlata cu ajutorul pichetilor - repere infipte in gheata, pe aliniamentul a doi plchef implantati in roca stablla a vaii. Pe baza deplasarli pichetllor ~i a Tnclinarii pe care acestia 0 au, s-a constate ca in partea inferioara a limbii glaciare, fig. 4.42 :

- viteza de curgere a ghetH este mai mare in centru decat pe margini

- curgerea este mai rapida la suprafata decat in prafunzime.

176

.'

.... \ . \

.......

.'

a

. .

b

Fig. 4.42. Schema ilustrand curgerea ghe1ii in partea lnferieara a limbii ghetarului; a. - vedere in plan, b. • vedere in sectlune

ln partea superioara a limbii glaciare, curgerea este, din contra, mai rapida in profunzime. Examinarea stratltlcatiet ghetii confirm a ca. curgerea este larnlnara ~i ca prezinta 0 anumita

turbulenta provocata de neregularitatile fundului pantel. Tn ansamblu, rnlscarea ghetarului pe a panta are caracteristicile de curgere specifice unei mase foarte vascoase sollcitata de greutate.

La nivelul stadiului de zapada tasata, viteza de curgere este relativ recusa. Ea creste in limba glaciars unde varlaza de la un punct la altul, scazand user in apropierea frontului. Varlatllle anuale sunt de asemeni considerabile.

Vitezele medii de curgere ale ghe1arilor sunt de ordinul a catorva zeci de metri pe an, fHnd masurate insa §oi viteze de 700 m/an (Islanda); 7500 mlan (Groenlanda) ~i pan~ la 24000 m/an pentru un afluent al unui ghe~ar din Alaska.

Mi!}carea ghetii provoaca tensiuni. Daca rezlstenta la tractluns este depa!}ita, gheata se

sparge !}i se deschid crevase. Dupa pozitia lor, ele sunt:

- crevase marginale, provocate de curgerea mai rapids din centrul ghetarului;

- crevase transversale, care se forrnaaza la rupturile de panta ale fundului vaii, fig. 4.43;

- crevase longitudinale care se nasc in partile largite ca urmare a curgerii divergente a ghetii.

Prin cedarea ghetii, seriile de crevase produc decuparea ei Tn corp uri alungite sau in forma

prlsrnatica. aeeste din urrna formand un serak. "'c

Ablahunsa ghetii se face in special prin tapire. La suorafata, apele de tapire siroiesc !}i formeaza turbioane in crevase pe care Ie transforma In puturi circulars numite mori glaciare. Apele de topire se reunesc in torentul subglaciar care debuseaza la supratata, in frontul ghetarului. Daca ablatlunea este cornpensata de alimentare, frontul glaciar nu se curbeaza.

Fig, 4.43. Formarea crevaselor transversale; b.s.» bazin de adlmcire prin eroziune

Persistenta unui climat rece fii umed provoaca 0 crestere a frontului glaciar. Daca temperatura creste. ablatiunea este accsntuata §i frantul glaciar se retrage, situatle ce este specltlca majoritatii ghetarilor actuali, care sunt in descrestere.

Profilul transversal convex al ghe,arului, fig. 4.44, arata ca topirea superflciala este mai accentuata spre margini prin lnteractlunea cu rocile vaii. De asemenea, topira in zona bazala, la cantactul cu rocile mai calde, este mai mare pe margini decat Tn axa.

177

Fig. 4.44. Sectiune transversala prin ghetar: morene mediane • m.m., morene lateralem.l., morene lnterna- m.i., morene de bad - fund- m.f.

Eroziune transport ,i sedimentare glaciara. Eroziunea glaciara se exercita prin proeesele de debteiere, abraziune ~i de polizare. Ghatarii sunt instalaf in regiuni unde Tnghetul are 0 actiune energica de dislocare a roeilor. Gheata in mlscare debteeaza materialele ce se dlsloca ~i acest efect, mai sensibil Tn front §i pe margini, nu este neglijabil pe fund. Aeeasta debleiere este tavorablla eroziunli versantilor pentru ca lmpledlca formarea unui taluz de sfaramaturi care protejeaza baza acestora.

Efectul abraziunii §i polizarii este rezultatul frscarii exercitate de rocile inglobate ca materiale dure incorporate in ghea~a. Tnghetul ~i dezghetul repetat al rocilor fisurate favorizeaza dislocarea acestora !ii permite detasarea lor. Rezulta 0 eroziune laterela activa I',?i 0 modelare Tn forma de U a val.

Procesul de eroziune glaciara produce a fasonare a rocilor fundulul 'ii a materialelor transportate. Rocile coerente ale fundului, chiar dure, pot fi striate I',?i cane/ate. Daca suprafata lor a devenit lisa prin polizare, rocile sunt numite ciupite sau buceardate.

Materialele care au fast transportate de gheata se recunosc datorita urrnatoarelor caracteristici :

• gale1ii sunt usor toclti, ei sunt poliedrici !ii pot avea striuri, freevent orientate dupa axa lor longitudinala;

- granulele de nisip nu sunt uzate.

Suprafata topografica a unei regiuni care a fast ocupata de ghetari prezlnta un model tlpic

unde se disting: "'.

- circuri glaciare care sunt cuvete, adesea ocupate de lacuri

- 0 vale glaciara cu pereti mai mult sau mal putln abruptl in seetlunea ocupata de ghetar ~i in

forma de U ca profil transversal.

In profil longitudinal, fundul vaH prezlnta par1i cu roci slabe adancite su~ forma de bazine sau par1i cu roci dure care torrneaza praguri, ~trangulari, proeminante ~i saritorl. In ansamblu, actlunsa de modelare proprie ghetarilor este destul de slaba. Ea nu atinge propor1ii comparabile cu cea exercitata de apele curqatoare.

Materialele antrenate de ghetar, tormeaza Tn masa sa morena. Sfaramaturile de roci cazute de pe versanth rnuntosi pe suprsfata ghetarului se acurnuleaza Iii sunt antrenate sub forma de morene tatera/e. Materialele care cad in crevase, forrneaza morena interne care participa la final, cu materialele mobilizate ii sfaramaturile de pe funduJ vail, la constituirea morena/or de fund. La joncflunea a doi ghetari sa formeazs morenele me diane. La extremitatea ghetarului toate aceste morene se confunda cu 0 morena irontele.

Retragerea ghetarilor este tnsotlta de depunerea materialelor, care sunt lasate pe lac. Ele formeaza depozite de morene. Morena frontale formeaza deci amfiteatru morenic, fig. 4.45, care se racordeaza la morenele laterale sau riverane.

----A

-+~--B-'-~ -c-