Oceanul Antarctic

OCEANUL ANTARCTIC (OCEANUL AUSTRAL)

.
Întrucât în ultimii ani se vehiculează şi ideea existenţei celui de-al cincilea ocean: Antarctic
(Austral), mi-am dorit să mă familiarizez cât mai bine cu aspectele şi caracteristicile acestuia, abordând
prin intermediul acestui referat următaorele subiecte:
 Scurt istoric;
 Trăsături morfografice şi sedimentologice;
 Vânturile;
 Morfologia coastelor.
Istoric: Primul navigator care s-a apropiat de coastele Australiei a fost spaniolul Torres, în
anul 1606, trecând prin strâmtoarea care astăzi îi poartă numele.
Regiunea situată între 40° lat.S şi Antarctida cuprinde sectoarele meridionale ale oceanelor
Atlantic, Indian şi Pacific, fiind cunoscută şi sub numele de Oceanul Glaciar (îngheţat) Antarctic.
Din punct de vedere climatologic, oceanografie şi biologic este foarte bine individualizată. Pe
ansamblu, ocupă o suprafaţă de 32.248.000 km2 (fără banchiză) şi are o adâncime medie de 3.700m.

Florin Iacob FĂGĂDARIU an I Page 1

Oceanul Antarctic

Trăsături morfografice şi sedimentologice. Geneza acestui ocean este asemănătoare cu cea a

bazinelor cu care comunică. Cu cca.200 mii. ani în urmă Antarctica ocupa o poziţie centrală în cadrul
supercontinentului Gondwana. Ca urmare a mişcărilor tectonice, placa Antarctică a migrat spre sud,
până la actualul amplasament.
Platourile continentale din jurul Antarctidei sunt înguste, cu excepţia mărilor Ross şi Weddell. Deţine
o suprafaţă de 4 mil.km2. Se găsesc la o adâncime medic de 400-500m (faţă de 200m ca în majoritatea
mărilor).
Oceanul Antarctic cuprinde trei bazine principale, izolate de dorsale submerse: Bazinul
Atlanticului de Sud; Bazinul Oceanului Indian; Bazinul Pacificului de Sud (adâncimea maximă
din Bazinul Pacificului de Sud este de 5.872m.). Fosa insulelor Sandwich de Sud măsoară 8.430m.
Sedimentele sunt aduse prin intermediul gheţarilor de calotă. Iccbergurile, pe măsură ce se
topesc, transportă şi depun materialele spre locurile unde se deplasează. În unele sectoare,
mâlurile sunt de origine biologică. Pe fundul câmpiilor abisale se găsesc argilele roşii.
Vânturile Oceanului Antarctic se transformă, uneori, în furtuni devastatoare. Vântul de vest se
descarcă în rafale şi face ca marea să se umfle în valuri enorme. Provoacă deriva generală vest-est.
Acţiunea contradictorie a vânturilor antarctice reci şi a maselor de aer temperate determină, între 40-
60° lat.S, apariţia unei zone în care se manifestă cele mai puternice furtuni de pe Terra. Dorsalele
submarine joacă un foarte important rol în circulaţia apelor locale. Ele frânează şi deviază curenţii
(influenţează schimburile acvatice din ansamblul oceanic). Sistemul de curenţi din Oceanul
Antarctic condiţionează circulaţia apelor în oceanele Pacific, Atlantic şi Indian. Dacă masele de aer din
Antarctida "determină'' climatul Terrei, la fel şi masele de apă din Oceanul Antarctic "determină"
climatul oceanic. În apropierea Antarctidei se află un curent slab, cunoscut sub numele de Deriva
Orientală, cu direcţie est-vest. Curentul Circumpolar Antarctic este rapid şi se află la o oarecare
distanţă faţă de ţărm; se deplasează pe direcţia vest-est şi este cunoscut sub numele de Deriva
Occidentală. Este determinat de existenţa vânturilor de vest. Ca urmare a rotaţiei Pământului, curentul
este deturnat spre nord, formându-se Divergenţa Antarctică. Curentul Circumpolar nu este un simplu
curent de suprafaţă deoarece atinge şi planşeul oceanic. Nu descrie o traiectorie riguros circulară.
Accidentele topografice îl obligă să meandreze, mai ales în jurul Tasmaniei. Prezintă lăţimi cuprinse
între 20-2.000 km şi viteze de 1,5 km/h. Debitul este variabil, în funcţie de sectorul prin care trece:
150 mil. m3/s în strâmtoarea Drake; 270 mil. m3/s în largul Capului Bunei Speranţe; 200 mil. m 3/s în
largul Tasmaniei.
Mareele au amplitudine redusă, cu un singur ciclu de flux şi reflux în 24h.

Florin Iacob FĂGĂDARIU an I Page 2

Oceanul Antarctic

Amplitudinea medie este de cea. 1 m. În Marea Weddell mareele sunt mixte: au compozant diurn
(24h) şi un altul semidiurn (12h). În Marea Ross sunt strict diurne (24 h). Amplitudinea atinge un
maximum de 3m în Marea Ross şi l,5m în Marea Weddell. Undele mareice sunt puternic amortizate
de banchiza de gheaţă. Pe timp de iarnă, banchiza antarctică prezintă lăţimi de 1.000 km şi o
suprafaţă de 6-7 mil. km2. Vara, banchiza măsoară doar 1.400.000 km2
Cele trei zone principale ale ice-shelf-ului (Ross, Weddell, Shakleton) furnizează cea mai mare parte a
icebergurilor antarctice.
Morfologia coastelor Insulele situate la sud de Capul Bunei Speranţe sunt împărţite în patru
categorii: arcurile insulare ale dorsalei Scoţiei, unesc Pen. Antarctica de punctul sudic al Americii
(Shctland de Sud, Orcade de Sud, Sandwich de Sud, Georgia de Sud; insulele situate pe dorsala cu
activitate seismică (Tristan da Cunha, Gough, Bouvet, Marion, Prince-Edourad, Amsterdam, Saint-
Paul, Macquarie); insulele care emerg din platourile submarine înalte (arhipelagurile Crozet,
Kerguelen, Heard); insulele ataşate direct platourilor continentale antarctice (Alexander, Thurston,
Beaufort, Franklin, Ross etc).

Bibliografie:
1. Gâstescu P. (1998), Limnologie si Oceanografie, Editura HGA, Bucuresti;
2. Posea Aurora (1999), Oceanografie, Edit. Fundatiei “România de Mâine”,
Bucuresti;
3. Romanescu Gh. (1997), Oceanografie, Edit. Universitatii "Stefan cel Mare",
Suceava;
4. Romanescu Gh. (2000), Resursele Oceanului Planetar, Edit. Universitatii “Stefan
cel Mare”, Suceava
5. Stancescu I. (1983), Oceanele si marile Terrei, Edit. Albatros, Bucuresti;

Florin Iacob FĂGĂDARIU an I Page 3