UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANTA

FACULTATEA S.N.S.A.

SPECIALIZAREA ECOLOGIE SI PROTECTIA MEDIULUI

POLUAREA CU HIDROCARBURI DE PETROL; CONSECINTELE

POLUARII ASUPRA ORGANISMELOR MARINE ( BIOACUMULARI ) DE PE
COASTA MARII NEGRE ROMANESTI
REFERAT LA DISCIPLINA PROTECTIA MEDIULUI

STUDENT: PETCU MARIANA

 CUPRINS:
INTRODUCERE.......3

CAPITOLUL I Generalitati privind apele marine romanesti....4

CAPITOLUL II Poluarea Marii Negre cu hidrocarburi..12

CAPITOLUL III Efectele poluarii mediului marin cu hidrocarburi16

CAPITOLUL IV Concluzii ..23

Bibliografie
 INTRODUCERE

1. La inceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul.

2. Si pamantul era netocmit si gol. Intuneric era deasupra adancului si Duhul lui
Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
3. Si a zis Dumnezeu: "Sa fie lumina!" Si a fost lumina.
4. Si a vazut Dumnezeu ca este buna lumina, si a despartit Dumnezeu lumina de
intuneric.
5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziua, iar intunericul l-a numit noapte. Si a fost seara si a
fost dimineata: ziua intai.
6. Si a zis Dumnezeu: "Sa fie o tarie prin mijlocul apelor si sa desparta ape de ape!" Si a
fost asa.
7. A facut Dumnezeu taria si a despartit Dumnezeu apele cele de sub tarie de apele cele
de deasupra tariei.
8. Taria a numit-o Dumnezeu cer. Si a vazut Dumnezeu ca este bine. Si a fost seara si a
fost dimineata: ziua a doua.
9. Si a zis Dumnezeu: "Sa se adune apele cele de sub cer la un loc si sa se arate
uscatul!" Si a fost asa. si s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor si s-a aratat
uscatul.
10. Uscatul l-a numit Dumnezeu pamant, iar adunarea apelor a numit-o mari. Si a vazut
Dumnezeu ca este bine.
11. Apoi a zis Dumnezeu: "Sa dea pamantul din sine verdeata: iarba, cu samanta intr-
insa, dupa felul si asemanarea ei, si pomi roditori, care sa dea rod cu samanta in sine,
dupa fel, pe pamant!" Si a fost asa.
12. Pamantul a dat din sine verdeata: iarba, care face samanta, dupa felul si dupa
asemanarea ei, si pomi roditori, cu samanta, dupa fel, pe pamant. Si a vazut Dumnezeu
ca este bine.
13. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a treia.
14. Si a zis Dumnezeu: "Sa fie luminatori pe taria cerului, ca sa lumineze pe pamant, sa
desparta ziua de noapte si sa fie semne ca sa deosebeasca anotimpurile, zilele si anii,
15. Si sa slujeasca drept luminatori pe taria cerului, ca sa lumineze pamantul." Si a fost
asa.
16. A facut Dumnezeu cei doi luminatori mari: luminatorul cel mai mare pentru
carmuirea zilei si luminatorul cel mai mic pentru carmuirea noptii, si stelele.
17. Si le-a pus Dumnezeu pe taria cerului, ca sa lumineze pamantul,
18. Sa carmuiasca ziua si noaptea si sa desparta lumina de intuneric. Si a vazut
Dumnezeu ca este bine.
19. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a patra.
20. Apoi a zis Dumnezeu: "Sa misune apele de vietati, fiinte cu viata in ele si pasari sa
zboare pe pamant, pe intinsul tariei cerului!" Si a fost asa.
21. A facut Dumnezeu animalele cele mari din ape si toate fiintele vii, care misuna in
ape, unde ele se prasesc dupa felul lor, si toate pasarile inaripate dupa felul lor. Si a
vazut Dumnezeu ca este bine.
22. Si le-a binecuvantat Dumnezeu si a zis: "Prasiti-va si va inmultiti si umpleti apele
marilor si pasarile sa se inmulteasca pe pamant!"
23. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a cincea.

31. Si a privit Dumnezeu toate cate a facut si iata erau bune foarte. Si a fost seara si a
fost dimineata: ziua a sasea.

GENEZA(FACEREA)
 CAPITOLUL I

Generaliti privind apele marine romneti

Ecosistemul Marii Negre, la fel ca si al altor mari europene (Marea Baltica , Marea Mediterana ,
Oceanul Atlantic de Nord-Est), a suferit modificari dramatice n toate subsistemele sale, imediat dupa
1970, ca urmare a industrializarii i agriculturii intensive, marcat de fenomenul de eutrofizare (adica
suprafertilizarea masiva a apelor marine cu compusi ai azotului si fosforului, proveniti n cea mai mare
parte din agricultura , surse domestice si industriale). Eutrofizarea a afectat n primul rnd comunittile
fitoplanctonice, dupa care au urmat o serie de procese care au facut ca o serie de componente majore
ale ecosistemului sa colapseze nca din 1973, cnd suprafete largi din partea de nord-vest au devenit
hipoxice n timpul verii. Dupa 1986, patrunderea speciei invazive Mnemiopsis leydi, prin apele de balast
provenite de la coastele Americii, a condus la restructurarea biocenozei prin dispariia unor specii
importante. Astfel, populatiile de Mnemiopsis leydi au devenit dominante n ntregul ecosistem marin,
pna la sfrsitul anilor 1990 datorit lipsei competitorilor i pradatorilor. Desigur au mai existat i alte
forme de poluare, ntre care deversarea de ape uzate insuficient tratate (care au avut ca rezultat
contaminarea microbiologic ); poluarea cu petrol, provenit din deversarile accidentale sau operationale
ale navelor; poluarea cu alte substante toxice, cum ar fi pesticidele (cele mai multe originare din
agricultura si introduse n mare prin fluviile tributare); metalele grele (ex. cadmiu, cupru, crom, plumb)
provenite din industrie; substantele radioactive, produse din generatoarele nucleare sau accidentul de
la Cernobl din 1986. Perioada de nceput a anilor 90 este considerata ca fiind o perioada de relaxare
a presiunii antropice, n legatura , n special, cu colapsul economic al trilor din lagarul socialist. Acesta
a dus la nchiderea a numeroase crescatorii de animale, o reducere drastica a folosirii ngrsmintelor
si deci a emisiilor de azot si fosfor si deversarea lor n Marea Neagra (n cazul fosforului aproape la
nivelul anilor 1960); s-a redus de asemenea presiunea prin pescuit. Astfel, pna n 2007 asa zisele
zone moarte din vestul Marii Negre au disparut, frecventa conditiilor de hipoxie s-a diminuat, au
crescut biomasele speciilor zooplanctonice trofice si s-au diminuat abundentele speciei invazive
Mnemiopsis leydi. Desi prima etapa n gestionarea eutrofizarii nu s-a datorat interventiei omului ci
esecului economiilor post-comuniste, nu putem neglija actiunile concertate ale statelor de la litoralul
Marii Negre, politicilor economice si optiunilor socio-economice ale acestora. Managementul de mediu
a Marii Negre a fost complicat si a cunoscut mai multe etape.

Poluarea marin n special a polurii cu hidrocarburi reprezint o ameninare major la adresa

sntii umane i a mediului nconjurtor. Speciile comerciale fiind potrivite pentru un consum de
catre om, cum ar fi pete, molute, nevertebrate, etc., sunt solicitate de consumatori din ntreaga lume.
 Hidrocarburi aromatice policiclice (HAP) sunt una dintre cele mai rspndite poluanii organici de
mediu care prezint un potenial risc pentru sntatea uman, prin intermediul biotei marine.
Proprietile toxice, cancerigene i mutagene ale PAH sunt studiate n mai multe cercetri. Aceast
lucrare trece n revist sursele, amnunit potenialele riscuri i efecte asupra sntii nocive ale HAP
n produsele alimentare marine n conformitate cu rezultatele studiilor de cercetare publicate.

Multe prevederi din actele normative n vigoare se refera doar la poluare si nu vizeaza alte presiuni
exercitate de catre sistemul socio-economic, cum ar fi pierderea si degradarea biodiversittii, pierderea
habitatelor, pescuitul intensiv, eutrofizarea. De aceea, transpunerea Directivei Cadru Strategia pentru
mediul marin va aduce un plus de valoare n protectia mediului marin, prin reducerea, stoparea n
timp, a acestor efecte cauzate de interventia adeseori brutal a sistemului socio-economic. De
asemenea, se va asigura cadrul legal privind realizarea starii ecologice bune a mediului marin, pn n
2020, precum si realizarea politicii comunitare la nivelul tuturor regiunilor marine, inclusiv regiunea Marii
Negre.

CONCLUZII

Una dintre concluziile raportului este ca mediul marin ar avea nevoie de mai multe decenii
pentru refacerea echilibrului natural din urma cu 50 de ani, insa asta doar daca poluarea ar fi stopata si
resursele Marii Negre nu ar mai fi exploatate, in conditiile in care multe specii de pesti, plante si alte
vietuitoare au disparut ori sunt pe cale sa dispara. In ultimii 30 de ani, pe fondul alterarii continue a
calitatii apelor costiere si a presiunii exercitate prin exploatare, resursele marine vii au cunoscut un
declin dramatic care a condus, in unele cazuri, la epuizarea stocurilor de organisme exploatabile. Pe
fondul diminuarii semnificative a stocurilor de peste si chiar a disparitiei anumitor specii, din anul 1990
cantitatea de peste prins in Marea Neagra se afla in scadere continua.

Rezultatele acestui studiu se bazeaz pe datele din cadrul programului de monitoring desfsurat n
perioada 2006-2011 si, n cazul n care datele exista , s-au realizat comparatii pe siruri de date istorice.
Expeditiile de prelevare a probelor de apa , sedimente superficiale si biotice , s-au efectuat cu nava de
cercetare Steaua de Mare 1, cu o frecvent de 2-4 ori/an. Probele s-au colectat dintr-o arie de cca.
40 de statii de monitoring, dispuse de-a lungul ntregului litoral romnesc, pe fsia batimetrica cuprinsa
ntre 0 si 60 m (Fig . 1.2-1)
 Viteza curenilor

Componenta majora circulatiei generale a apelor o constituie curentul principal al Marii Negre
(curentul periferic), care se deplaseaza n sens ciclonic la marginea platformei continentale si
nconjoara ntregul bazin . n interiorul acestuia exista alte doua circuite ciclonice, n fiecare jumatate a
bazinului. La periferia acestuia se formeaza diferite circuite anticiclonice de scara medie, cu caracter
permanent (zona Batumi), semi-permanente (la sud-vest de Sevastopol si est-ul Kaliakra) sau
tranzitoriu (zona abruptului continental de vest). Principala sursa de energie, o constituie forta de
antrenare a vnturilor locale si gradientii de densitate care genereaza curenti geostrofici. Viteza
curentului este, n medie, de 15-30 cm/s.

De-a lungul litoralului romnesc al Marii Negre, curentii marini prezinta o mare instabilitate, att n
ceea ce priveste directia, ct si viteza. Aceast instabilatate este datorata , n primul rnd, variabilittii
regimului vnturilor, care, adeseori, si schimba directia si intensitatea de la o zi la alta sau chiar, n
cursul aceleasi zile.In zona litoralului romnesc al Marii Negre, predomina vnturile de nord si de nord-
est.
 Repartiia spaiotemporal a salinitii

Salinitatea (S) joaca un rol important n distributia speciilor n apele Marii Negre fiind unul dintre
principalii factori abiotici care conditioneaz viata acvatica, avnd n vedere faptul ca fluctuatiile sale
influen eaz ntregul ecosistem. Avnd salinitatea medie ntre 17,0 -18,0 PSU, apele Marii Negre sunt
ape salmastre tipice, reprezentnd cel mai mare bazin cu apa salmastra al lumii. Factorii care
contribuie la variabilitatea zilnica , sezoniera si temporala a salinittii sunt cei care au la baza
adaugarea sau eliminarea apei dulci din ecosistem. Astfel, n stratul de suprafat, cresterile salinittii
pot fi produse de fenomenele de evaporare sau nghetare n timp ce scaderile sunt determinate de
precipitatiile atmosferice, aportul fluvial sau fenomenele de dezghetare (Riley J.P. & Chester R., 1971).
Salinitatea mai poate fi influentata de regimul curentilor si fenomenele de amestecare ale maselor de
ape (Horne R.A, 1969), precum si de aportul de apa dulce (fluvial, din statiile de epurare, etc.).
Evaluarea s-a efectuat pe date achizitionate n perioada 2006-2011 n cadrul programului national de
monitoring pe o retea alcatuita din 36 de statii situate de-a lungul litoralului romnesc al Marii Negre,
ntre Sulina si Vama Veche, cu adncimi pn la 30m. n plus, s-au utilizat datele de pe profilul Est
Constanta, alcatuit din 5 statii din care s-au colectat probe de apa din ntreaga coloana de apa , de la
adncimi standard (0m, 10m, 20m, 30m, 50m) ntre anii 1964-2011.

Fig. 2.1 Distribuia valorilor salinitii apelor marine de suprafa litoralul romnesc al Mrii Negre.

Distribuia spaio-temporal a pH-ului

 Apele de la litoralul romnesc al Marii Negre au avut pH-ul (N=169) cuprins ntre 7,37- 8,58 (media
8,25, mediana 8,31, dev.std. 0,24), distribuit normal, cu 94% dintre valori n intervalul 8,0-8,6 (Fig. 2.1-
41). Spatial, n sezonul cald, se remarca un usor gradient descrescator al pH-ului dinspre zona de
influent direct a Dunarii catre zona sudica a litoralului, zone delimitate aproximativ de izolinia de 8,4.

PH-ul apelor de la litoralul romnesc al Marii Negre variaza n domeniul 7,37 8,58 sub influenta
proceselor biologice mai intense n zona costiera , n stratul 0-10m si a fenomenelor fizico-chimice.
Valorile maxime se regasesc n zona aflat sub directa influent a Dunarii. Temporal, se observa
predominant doua sezoane: cel rece (noiembrie-martie) n care valorile sunt cele mai scazute si cel
cald (aprilie octombrie) n care pH-ul atinge valori maxime.

Caracteristici biologice ale comunitilor pelagiale i bentale

Studiul distributiei si dinamicii abundentelor fitoplanctonului a demonstrat variatii temporale si

spatiale semnificative, sub influenta conditiilor naturale si antropice. Factorii determinanti ai acestor
variatii n fitoplancton sunt reprezentati de influenta Dunarii asupra zonei de varsare sau efectele
diverselor presiuni antropice asupra zonelor de mica adncime din sudul litoralului.
 Comunitatea zooplanctonic

Zooplanctonul reprezint totalitatea organismelor animale de mici dimensiuni care traiesc si plutesc
n masa apei si la suprafa a acesteia, si care sunt deplasate de curentii de apa . mpreun cu
fitoplanctonul, alcatuiesc planctonul, care constituie baza trofica a majorittii organismelor de talie
superioara acestora (organisme gelatinoase, pesti planctonofagi sau organisme bentale filtratoare). n
aceast categorie sunt incluse multe grupe de organisme, de la unicelulare de doar caiva zeci de
microni pn la organisme gelatinoase de ctiva zeci de centimetri.

Biocenoza mlurilor cu Mytilus galloprovincialis (midii de adnc)

Substratul ocupat de aceast biocenoz specific Mrii Negre se caracterizeaz prin

dominana mlurilor cenuii, cu procent variabil de scrdi. In sectorul nordic al litoralului
aceast comunitate bental se ntlnete la adncimi de 30-45m, limita superioar fiind la 50m.

In apele marine de la Constana i n cele din sud (Mangalia) distribuia biocenozei este limitat de
izobatele 30 i 50m. Specia conductoare a biocenozei este bivalva Mytilus galloprovincialis n
asociaie cu polichetele reprezentative Anaitides maculata, Prionospio cirrifera, Nephthys
hombergii, Melinna palmata. In perioada 2006-2011, pe baza analizei parametrilor nregistrai (numr
de specii) i a dinamicii cantitii, reflectat prin indicatori cantitativi de densitate i biomas, s-a evaluat
starea actual a macrozoobentosului din biocenoza mlurilor cu Mytilus.

Zona investigat a cuprins sectorul nordic (SulinaPortita), sectorul Est-Constana i secorul

sudic (Costineti-Mangalia), pe izobatele de 30-50m. Pe ansamblul biocenozei, au fost identificate 54
specii macrozoobentale dintre care: 16 specii de polichete, 15 specii de moluste, 11 specii de crustacei
i 12 specii aparinnd categoriei alte grupe (Fig. 2.3-16).
 Structura calitativ a faunei bentale s-a caracterizat prin dominana bivalvei Mytilus
galloprovincialis, tabloul malacofaunei fiind completat i de specii de molute asociate
comunitatii, i anume Spisula subtruncata i Acanthocardia paucicostata.

Crustaceii au fost prezeni printr-un amestec de specii conchilicole, ca Microdeutopus

damnoniensis, i specii iliofile-mitilicole, ca Dexamine spinosa, la care se adaug forme
nectobentonice mobile, precum crevetele Crangon crangon. Graie salinitii relativ mai ridicat ,tabloul
faunistic a fost completat cu elemente care au caracter polihalin, ca Amphiura stepanovi, Callipallene
phantoma, Phoronis euxinicola.

Sub aspect cantitativ, valorile multianuale de densitate i biomas n biocenoza mlurilor cu Mytilus
au prezentat variaii de la un zon la alta, nregistrndu-se valori de pn la 7.106 ind/m2, respectiv
1.386 g/m2 n sectorul marin central (EstConstana), comparativ cu valorile maxime obinute n
zonele din nordul i sudul litoralului (Fig. 2.3-17 ). Valorile ridicate ale biomasei generale n anumite
zone din cadrul acestei biocenoze s-au datorat prezenei molutelor, care au rol determinant n
formarea biomasei.
 CAPITOLULU II
Poluarea Marii Negre cu hidrocarburi

n ultimele cinci decenii poluarea cu hidrocarburi a mediului marin a cptat accente

dramatice.Transportul maritim al petrolului, explorarea i exploatarea zcmintelor de hidrocarburi din
domeniul marin, prelucrarea acestora n rafirii situate n vecintatea zonei litorale, la care se adaug
alte activiti cu caracter antropic, genereaz o serie de factori de risc, care impic producerea a
numeroase incidente de poluare.
Accidentele de navigaie ale unor mari tancuri petroliere sau incidentele la platforme marine de
foraj i exploatare au provocat dezastre ecologice de proporii, cu consecine dintre cele mai severe.
Ecosistemele marine din regiunile poluate au suferit pierderi i dereglri majore, care s-au resimit
pentru mult timp.
n bazinul Mrii Negre sunt descrcate anual cca 110 000 t de petrol, ceea ce face ca efectele
polurii s se resimt nechilibrul ecologic al ntregului bazin. Sursele continentale polueaz cel mai
grav Marea Neagr. Numai Dunrea vars n mare o cantitate de 53 000 t anual, adic aproape 50%
din totalul cantitii de petrol deversat anual n mare. Dintre celelalte surse terestre, sunt evideniate
urmtoarele: 30 000 t de petrol provin din apele uzate menajere; 15 000 t provin din industrie, inclusiv
din industria petrolier, iar restul de
12 000 t constituie aportul celorlalte surse, n care este inclus i transportul maritim. Poluarea datorat
deversrilor de hidrocarburi ca urmare a accidentelor de navigaie este nesemnifiativ, acest bazin
maritim find pn acum ferit de accidente majore.
 Cauzele polurii mediului marin cu hidrocarburi sunt analizate, de regul, n raport cu cele dou
forme de poluare pecare le mbrac poluarea cu hidrocarburi a mediului marin: operaional i
accidental. Poluarea operaional este generat de deversrile ce se produc neintenionat, n
urmtoarele situaii: pe timpul operaiilor de ncrcare-descrcare a tancurilor petroliere; pe timpul
operaiilor de buncherare (realizare a plinurilor de combustibil greu i uor pentru motoarele navei); pe
timpul voiajului navei, prin evacuarea balastului i a apei de santin fr o epurare sufiient; pe timpul
staionrii n porturi, cnd se nregistreaz scurgeri la curarea petrolierelor n vederea trecerii la
transportul altor tipuri de petroluri etc. Poluarea accidental este cauzat de accidentele de navigaie,
dintre care cele mai semnifiative sunt: coliziunile, eurile, naufragiile datorate ruperii corpului navei
sau gurilor de ap, incendiile, exploziile .a.

Adevratele catastrofe ecologice au fost ns provocate de accidentele de navigaie n care au fost

implicate marile petoliere, n urma crora, nu de puine ori, cantitie deversate de unele nave au
depit 50 000 t, ajungnd chiar la 287 000 t, ca n cazul petrolierului Atlantic Empress.
Studiul mprejurrilor n care s-au produs accidentele de navigaie ale petrolierelor arat c peste
jumtate din accidente s-au datorat condiiilor hidrometeorologice grele, cele mai multe producndu-se
n Golful Mexic, coastele nord-estice ale SUA, Marea Mediteran, Marea Mnecii, Marea Nordului,
vestul Peninsulei Iberice, Marea Japoniei i coastele sudice ale Africii, pe timpul sezoanelor cu
frecven ridicat a acestor fenomene.
Actele de rzboi care au dus la scufundarea petrolierelor n timpul celor dou rzboaie mondiale
sunt bine cunoscute, iar n zilele noastre a aprut un risc nou, cel al terorismului, ce nu ocoleste nici
transportul maritime.
Alte cause ale unor accidente de navigatie ale tancurilor petroliere sunt reprezentate si de erorile
umane.
Poluarea marin cu hidrocarburi poate avea drept cauz i actele de rzboi care vizeaz
instalaiile petroliere de la rm. n februarie 1991, n timpul Rzboiului din Golf, trupele irakiene, n
retragerea din Kuwait, au deschis robinetele imenselor rezervoare de petrol din zona de
confli ct i au dat foc puurilor, declannd astfel cea mai mare deversare de petrol din istorie.
 O alt cauz semnifiativ a polurii mrilor i oceanelor cu hidrocarburi o constituie explorarea i
exploatarea petrolului i a gazelor naturale din domeniul marin. Executarea lucrrilor de foraj,
exploatarea propriu-zis a hidrocarburilor, stocajul acestora pe mare sau n apropierea litoralului i
transportul cu ajutorul navelor sau al conductelor submarine implic o serie de riscuri privind poluarea
marin. i n cazul acestor activiti putem ntlni cele dou tipuri de poluare, ca i n cazul navigaiei:
operaional i accidental.
n anul 2011 s-au determinat valori sczute (< 200 g/l) ale coninutului total n hidrocaburi
petroliere HPT (g/l) n probele de ap (Fig. 1.1.1.3.2.1.). Valoarea medie a poluantului petrolier n
ap a fost de 103,1 g/l, cuprins ntre limitele de variaie de 10,9 g/l i 407,5 g/l. Distribuia
concentrailor HPT- urilor (g/l) pe tipologii de ape (Fig. 1.1.1.3.2.2.) evideniaz diferene semnificative
ntre valorile celor trei corpuri de ap, maximele fiiind nregistrate n apele costiere. Nivelul de poluare
cu hidrocarburi petroliere nregistrat n 2011 este semnificativ mai sczut ( testul t, interval de ncredere
95%, p <0,0001, t=8,33, df=517, dev.std. a diferentei=41,13) comparativ cu perioada 2006-2010.
n 2011 continu tendina de scdere a hidrocarburilor petroliere nregistrat n ultima perioad
2008-2010 n componentele de mediu investigate.
In ceea ce priveste monitoringul hidrocarburilor aromatice polinucleare (HAP), a fost efectuat n
perioada mai-iulie 2011 prin analiza probelor de ap i sediment si a indicat prezena celor 16
contaminani organici prioritar periculoi (naftalin, acenaftilen, acenaften, fluoren, fenantren, antracen,
fluoranten, piren, benzo[a]antracen,crisen,benzo[b]fluoranten,enzo[k]fluoranten,benzo[a]piren,
benzo(g,h,i)perilen, dibenzo(a,h)antracen,indeno(1,2 ,3 -c,d)piren n 90% din totalul probelor prelevate
din zona cuprins ntre Sulina Vama Veche.
Nivelul de poluare cu hidrocarburi aromatice polinucleare nregistrat n 2011 este comparabil cu
cel din 2010 i semnificativ mai sczut comparative cu nivelul de poluare inregistrat in perioada 2006-
2009. Poluantul dominant n cele trei corpuri de ap este antracenul cu concentraii n domeniul 0,010
3,556 g/l, valorile cele mai ridicate s-au nregistrat n apele marine.
Rezult c n anul 2011 monitoringul hidrocarburilor aromatice polinucleare n ap i sedimente
prezint valorile medii situate n limitele caracteristice perioadei 2006-2010. Excepie face antracenul
care prezint valori ridicate n toate componentele de mediu investigate.
 CAPITOLUL III

Efectele polurii mediului marin cu hidrocarburi

Dintre toate formele de poluare, impactul cel mai sever asupra ecosistemelor marine l are
poluarea cu hidrocarburi. Petrolul, deversat n cantiti mari, se ntinde pe suprafee considerabile i
afecteaz grav calitatea apei i viaa marin.
Experimentele i observaiile efectuate n cadrul unor deversri accidentale de hidrocarburi au
relevat faptul c toxicitatea diferitelor produse petroliere, cum ar fi ieiul sau chiar i produsele fiite, are
efecte foarte diferite asupra organismelor marine. n general, s-a observat c toxicitatea periculoas
este cauzat de concentraia compuilor volatili din hidrocarburi, incluznd parafiele uoare i
aromatice (benzina, toluenul, xilenii, naftalina .a.). Aceti compui sunt mai solubili n ap dect n
hidrocarburi, ceea ce creeaz efectul toxic al surselor poluante.
In parallel cu efectele produse prin contaminarea fizica a biotei si a habitatului zonei poluate,
cresterea ratei mortalitatii are loc in primele moment ale poluarii datorandu-se in principal toxicitatii
fractiilor solubile in apa, a componentelor aromatice din petrol. Aceste comonente foarte toxice
(alchene/benzene si naftalene ) in general dispar rapid. Gradul de toxicitate a unei poluari asupra
organismelor marine variaza in functie de prezenta acestor componente. Cele mai toxice hidrocarburi
(gazul de sonda si kerosenul ) se evapora rapid, lasand in urma cantitati reduse de reziduuri.
Hidrocarburile apartinand grupelor 2, 3 au un grad de persistent si o toxicitate ridicata comparativ cu
cele din grupa 4 care au o persistenta ridicata si un grad de toxicitate redus. Concentratii mai ridicate
apar in coloana de apa de sub pelicula de poluant, intr-un perimetru submarine de pana la 20 km fata
de zona in care s-a produs deversarea.
Prezenta hidrogenului sulfurat (H2S ) este principal cauza care poate genera efecte letale
imediate. Hidrogenul sulfurat nu are culoare avnd miros de ou stricate.El este mortal, fiind greu de
detectat chiar i dupa miros, ntrucat dup o perioada de ti mp foarte scurt n care este inhalat,
distruge simul olfactiv.
Efectele toxicitii accentuate n primele stadia ale polurii pot fi locale sau tranzitorii, pot
persista civa ani dup poluare,toate acestea fiind dependente de cantitatea deversat, locaie,
anotimpi de speciile agresate din punct de vedere ecologic. Dac poluarea se produce la momentul
de maxim reproducere, o ntreaga clasa de organism poate fi distrus, juvenili inclusiv aduli.
Impactul final asupra unei populaii depinde de aria de rspandire a acesteia,mobilitate,modul de
reproducere a speciei.Speciile cu ciclu scurt de via, mobilitate ridicat,mod de reproducere prin
i/sau larve planctonice suporta un impact pe termen scurt.
Organismele care supravietuiesc impactului letal cauzat de evaporarea din prima faza a
poluarii, acumuleaza in continuare component toxice ( atat din apa cst si din sediment si din hrana
contaminate ) care se depoziteaza in tesuturi. Concentratiile acumulate pot avea valori ridicate cu un
impact negativ asupra dezvoltarii organismelor afectate( pot aparea diferite boli) sau moartea lor.
Pestii, crustaceele si molustele, expuse perioade indelungate concentratiilor ridicate sau
moderate de apa contaminate cu hidrocarburi, pot capata un miros neplacut al carnii avand ca rezultat
respingerea acestora de la consum. Aceasta este o problema temporara care se mentine atata timp cat
componentele care o cauzeaza exista, in conditii normale cnd organismele revin in apa curate,
problema dispare.In functie de tipul poluantului si de conditiile hidro-meteo predominante,
contaminarea poate dura zile sau luni. Contaminarea externa nu duce neaparat la infestarea carnii, dar
poate modifica atat continutul de lipide cat si rata metabolismului care au loc in organism in raport cu
sezonul respectiv.
In general , peste tot in lume un bun indicator al poluarii cu hidrocarburi al arealelor costiere il
reprezinta midiile, in contextul in care au un potential foarte ridicat de acumulare in tesuturile si
organelle lor al acestor hidrocarburi. Midiile acumuleaza acest tip de poluanti mult mai mult decat alte
organism marine. Bioacumularea este un proces important, deoarece substanele chimice pot afecta
vietatile si organismele marine.
De-a lungul coastelor romanesti a Marii Negre sunt foarte multe surse de poluare si anume
varsarea Dunarii in mare, porturile romanesti, exploatarile petroliere si industria rafinarii lui.
Bioacumularile reziduurilor de tipul hidrocarburilor in organismul midiilor,inclusiv al altor
bivalve reprezinta un studiu recent, ce inca furnizeaza date despre modul in care sunt afectate
acestea si tipul de efecte fiziologice generate implicit.
Pentru a studia acest tip de efecte , au fost facute diferite monitorizari a apelor romanesti
costiere; in ceea ce priveste adaptarilor bivalvelor la acest tip de poluare a apelor de suprafata , cat si
multe determinari de bioacumulari au au fost facute prin intermediul statiilor de cercetare si
colectare a datelor. Aceste statii au fost amplasate de-a lungul coastelor romanesti , incepand de la
nord de Navodari ( la nord de rafinaria de la Midia) si pana la Mangalia.
Acest studiu a avut 2 faze, si anume , prima s-a desfasurat In vara si toamna anului 1999,
iar cea de-a doua in vara anului 2000.

Greutate
Nr. Sat. O Salinitate
Statii T( C ) Data (zi, luna) medie/proba
Crt. ( %) (g )
(g )
1 Eforie Nord 22.6 27 aug 104 15 1.3

2 Eforie Sud l 22.1 28 aug 97 15 1.2- 5.5

3 Eforie Sud ll 21.6 29 aug 101 15 5.6

4 Eforie Sud lll 22.6 30 aug 105 15 1.5

5 Midia l port 16.1 10 oct 97 14 5

6 Midia ll- digul sudic 16 11 oct 105 14 7.7

7 Midia lll digul nordic 15.7 12 oct 101 14 10

Desfasurarea experimentului

In prima faza a studiului ( vezi tab. anterior) , au fost analizate cate 10 probe/ statie ( midii) pentru a
se stabili in mod general hidrocarburile accumulate in tesuturile lor. Probele au provenit din ape de
adancime mica (1-2 m) de langa portul Midia si rafinarie cat si din arealul coastelor Eforie Nord si
Eforie Sud. Analiza a fost efectuata pe 3 clase de probe : 0.5 2, 3-6, 7-1 g.
 In cea de-a doua faza a studiului ( lunile iulie si august 2000 ) au fost extrase probe de midi (cate
30 indivizi/ statie de cercetare ) si au fost folosite 2 clase de greutate ( 5-6 si 7-10 g ) si au fost
determinate urmatorii parametri fiziologici si biochimici:
- Rata consumului de oxygen ( dupa 1 h )
- Concentratia anumitor enzyme indicatoare ( TGO, TGP, catalaza ), a colesterolului si proteinele
totale prin metode clinice.

Greutate
Nr. Data Sat. O2 Salinitate
Statii T( OC) medie/proba
Crt. ( zi, luna ) (%) ( g )
(g )

1 Port Tomis l 25 28 iulie 89 15 7.59

2 Port Tomis ll 24 29 iulie 100 15 9.61

3 Port Midia l 25 30 iulie 74 14 5.83

4 Port Midia ll- sud 24 30 iulie 92 14 7.10

5 Port Midia lll -nord 23 20 august 105 14 5.74

6 Mangalia _nord 22 21 august 102 16 7.77

7 Eforie sud 23 25 august 100 15 9.73

8 Agigea 24 1 august 102 15 5.84

- cantitatea de hidrocarburi asimilata cu certitudine in tesuturile midiilor ( hepatopancreas,

branhii, manta si musculature piciorului ) a fost determinate folosindu-se spectometria IR.

In faza a doua a cercetarii, statiile au fost alese in asa fel , incat sa acopere o gama larga de
conditii de mediu, incepand cu locul care ar fi cel mai poluat, ca Midia- Navodari si imprejurimile
poluate cu siguranta zona plaja Eforie Nord, situata sub directa influenta a activitatiii portuare
Constanta- Agigea si regiunile cu un grad de antropizare redus , cum ar fi plajele din Eforie Sud .
Aceasta diversitate de conditii au realizat termeni de comparatie, permitand evidentierea
schimbarilor de origine antropica. In ambele faze , avand ca scop evaluarea calitatii apelor, fara
aceasta zona, probele de apa au fost extrase si a fost stabilit gradul de concentratie al
hidrocarburilor petroliere, utilizandu- se metode spectrometrice IR.

Aceste valori obtinute au fost folosite in calculul ratei de acumulare a hidrocarburilor de

catre midii.
In prima faza , analiza probelor de apa , au dus la concluzia diminuarii clare a poluarii cu
hidrocarburi, in punctului de concentrare in ansamblu , din nordul coastelor romanesti pana in sud ,
ca urmare a cresterii distantei fata de sursa majora de poluare.
 Rezultatele determinarii efectelor acumularilor de hidrocarburi de petrol in midiile studiate in
statia de cercetare Midia, au aratat urmatoarele descoperiri :
1. Acumularile de ansamblu a hidrocarburilor difera de la o statie de cercetare la alta, cel mai
inalt nivel de concentratie fiind gasit in cazul midiilor extrase din cadrul portului Midia, in particular
din zona digului de sud.
2.Cel mai mic nivel de acumulari a fost inregistrat in cazul midiilor ce au provenit din statia
situata la nord de rafinaria Midia.
3.Nivelul de concentratie in tesuturi depinde de concentratia de hidrocarburi din apa; relatia
dintre cele doua variabile este considerate liniara, tinand cont de forma urmatoarei formule:
Ctesuturi = 4.674 Capa+ 7.985 cu o valoare ridicata a valorii statistice ( r=0.967).
Cea mai mica cantitate in ansamblu, din tesuturi a fost inregistrata in cazul midiilor din zona
Eforie Sud si Eforie Nord. Cantitatea de hidrocarburi existenta in midii este distribuita aleator, fara a
avea legatura cu marimea organismelor. Cele mai mari acumulari au fost inregistrate in zona plajei
din Eforie Nord si in zonele din jurul Eforie Sud, in acelasi timp concentratiile inregistrate in aceste
locatii au fost mult mai mici decat cele inregistrate in cazul midiilor capturate din zona Midia Navodari.
Cat despre variabilitatea si raportul dintre categoriile componente, cea mai mare valoare a relevant o
dominanta importanta a hidrocarburilor aromatice si cicloalcanilor in afara tesuturilor in cazul midiilor
capturate din regiunea Eforie Nord, ceea ce a demonstrat existenta pe termen lung a poluarii.
In faza a doua a studiului ( in anul 2000 ), a fost extins numarul de statii de cercetare, creindu-se
noi determinari fiziologice si biochimice in ceea ce priveste rata consumului de oxygen si alterarile
biochimice ( TGO, TGP, catalaza, colesterolul si proteinele totale ).

Determinarea consumului de oxygen in organismele extrase a aratat o partial heterogenitate si

prezenta Cv < 16%, probabil in directa conexiune cu variabilitatea factorilor de mediu costieri. Desi
coeficientul de semnificatie este scazut , exista o corelatie liniara pozitiva intre consumul de oxygen
si concentratia per total a hidrocarburilor petroliere in apa In apa, indicand o posibila intensificare in
ansamblu a metabolismului energetic in parallel cu cresterea concentratiilor hidrocarburilor, cum ar fi
la Tomis l ( langa port ) si Midia l ( langa port) , saturia oxigenului in apa marii fiind scazuta .

Referitor la hepatopancreas si picior, determinarile biochimice au demostrat o semnificativa

variatie corelata cu nivelul acumularilor de hidrocarburi. TGP si TGO au arat o concentrare mare in
hepatopancreasul midiilor extrase din zonele poluate intens, dovedind a fi de 10 ori mai mici la
midiile examinate din zonele mai putin poluate. Concentratia TGO in piciorul midiilor provenind din
zonele intensive poluate ( Midia si Tomis port ) sunt comparabile cu unele provenind din zonele cu
poluare medie sau scazuta ( Agigea, Eforie Sud si plajele din Mangalia ). Cele mai scazute
concentratii apar la specimele cercetate din zonele de la nord de Midia (Midia lll ) fiind o regiune cu
expunerea cea mai mica la cantitatile de hidrocarburi datorita directiei curentilor dominanti.

Analiza acumularilor de hidrocarburi petroliere per total, punctual in unele organe specifice ale
midiilor au fost prelevate diferentiat din diferite statii de cercetare, tinand cont de gradul de poluare
al apelor marine. O acumulare mare, globala a fost descoperita in picior, indifferent de gradul de
poluare al zonei studiate. Cantitatea per total de hidrocarburi din picior, de asemenea ca si pentru
alte organe analizate a fost dependenta de gradul de poluare al statiilor de cercetare. Cele mai mari
acumulari au fost inregistrate in cazul organelor extrase de la midiile de la statia Midia l si Tomis L
( langa port ). De asemenea , raportul dintre diferitele categorii de hidrocarburi au aratat valori mari in
picior, acest organ fiind implicat in acumularile pe termen lung al hidrocarburilor aromatice si
cicloalcanilor. Acumularile hidrocarburilor in ansamblu, in organelle midiilor extrase din zonele mai
putin poluate au arata un nivel mediu.
Dar nu numai hidrocarburile petroliere pot constitui un indicator de bioacumulare, cat si metalele
grele, datorita caracteristicilor lor chimice si efectelor lor.
Capacitatea unui organism de a reflecta nivelul de poluani n mediul su este unul dintre cele mai
importante criterii ca un biomonitor. Printre contaminani,dupa hidrocarburile petroliere, metalele grele
constituie una dintre cele mai periculoase grupari din cauza naturii lor persistente, toxicitate, tendina
de a se acumula n organisme i sunt supunerii n lanul alimentar fenomenului de amplificare i mai
mult nc, ele sunt non-degradabile.
Este important ca ntotdeauna s se determine capacitatea bioacumularea grele metale n
organisme, n special cele comestibile, n scopul de a evalua riscul potenial pentru sanatatea umana.
Studii de metale grele din biota acvatice indic faptul c metalele grele din
organismele acvatice ar putea fi un indicator de ap de calitate mai fiabile dect chimice.
Experimentele privind determinarile bioacumularilor de metale grele s-au desfasurat in alte zone
de monitoring decat cele care au vizat determinarile de hidrocarburi petroliere totale, si anume
eantioanele de ap, sedimente i midii au fost colectate din 3 staii ale litoralului romanesc al Marii
Negre (Mila 9-45o01'N 29o44'E, Mamaia Cazino - 44o14'50''N28o42'50''E, Costinesti - 43o56'N
28o41'E), la o adncime de 20 m n mai 2013.
Bioacumularea metalelor grele n esutul integral al molutelor marine investigate n anul 2011
(Mytilus galloprovincialis, Rapana venosa, Scapharca inequivalvis) a fost caracterizat de urmtoarele
valori medii i domenii de variaie: 8.78 8.59 g/g s.p. Cu (1.90 24.52 g/g s.p. Cu); 0.85 0.91
g/g s.p. Cd (0.14 3.74 g/g s.p. Cd); 1.45 1.19 g/g s.p. Pb (0.02 4.26 g/g s.p. Pb); 0.81 0.46
g/g Ni (0.01 1.91 g/g s.p. Ni); 0.76 0.45 g/g s.p. Cr (0.19 1.94 g/g s.p. Cr). Cupru, cadmiu,
plumb, nichel i crom au fost analizate cu ajutorul grafitului spectrometre de absorbie atomic de
furnal, de tip ATI-UNICAM 939Z si SOLAAR M6 duala Thermo Electron-UNICAM, cu metodele de
referin recomandate n studiul polurii marine.
Bioconcentraia este rezultatul absorbiei direct a unui produs chimic ctre o organiism numai din
ap i rezultatul unui astfel de proces este numit Bioconcentraia Factorul BCF( Geyer i colab.)
defineste ca fiind raportul dintre concentraia la starea de echilibru

a produsului chimic n biota (CB) (Masa de substan chimic pe kg de organism greutate / uscat) si
concentraia chimic dizolvat liber corespunztor n jurul sau in apa (CW )- adica masa de substanta
chimica/l, iar formula este BCF =CB/CW.

Acumularea metalelor grele n esutul midiilor din sedimentele se exprim prin Factorul biota-
sedimente bioacumularea (BSAF). BSAF este un parametru de trasare a bioacumularii de compui
organici sau metale asociate cu sediment n esuturile receptive.
Factorul de bioacumulare biot-sedimente (BSAF) se calculeaz cu ajutorul urmtoarei ecuaii, n
cazul n care CB este concentratia chimic n biotopul central (mas de substan chimic pe kg de
biotei / greutate uscat), n timp ce C este concentraia n sedimente aferent (masa de substan
chimic pe kg de sedimente /greutate uscata): BSAF =CB/CS.
 Bioacumularea este edificarea unui produs chimic la un nivel toxic ntr-un organism prin intermediul
organismelor marine, inclusiv pete i midi; se pot acumula grele metale prin absorbie direct sau prin
intermediul lanului lor alimentar i transmite oamenilor prin consum direct ceea ce provoac tulburri
acute.
n apa de mare, concentraia de metale grele (mg / l) a fost: Cr> Cu> Ni>Pb> Cd, iar pentru
sedimentele s-a constatat urmtoarea ordine de concentrare(Pg / g DW): Cr> Ni> Pb> Cu> Cd .
Pentru apa de mare, concentraia de metale grele au artat c: Cr variat ntre 2,50 i 5,80 pg / l, medie
2,31 1,02 pg / l; Cu variat n termen de 1,90-2,40 pg / l,medie 2,15 0,25 pg / l; Ni a variat ntre 0,27 i
1,90 pg / l, media 1,03 0,82ug / l; Pb au variat n termen de 0.38-1.66 pg / l, media 1,02 0,64 pg / l; Cd au
variat n cadrul0.24 la 0.87 mg / l, medie 0,51 032 ug / l (fig. 4).
Pentru sedimente, concentraia de metale grele au artat c: Cr a variat fiind intre 25.02 i 63.29 pg / g
DW, media 16,6 pg 46,73 / g DW; Ni s-au ncadrat 28.14-51.59 pg / g DW, media 41,28 12,0 pg / g DW;
Pb au fost cuprinse ntre 8,39 i 42.42, medie 29,18 18,2 pg / g DW; Cu variat ntre 8.45 i 42.12g / g DW,
medie 24,90 16,8 pg / g DW; Cd au variat n cadrul 0.53-1.83 pg / g DW, medie 0,96 08 g / g DW .
Concentraiile de metale grele din apa de mare si sedimente in staiile de prelevare: cele mai mari
concentraii n metale grele- Cr i concentraiile cele mai mici au fost nregistrate pentru Cd, att n ap de
mare cat si in sedimente marine in toate staiile de prelevare a probelor:Mila 9, Mamaia zona Cazino,
Costinesti, de la nord la sud a Marii Negre, pe toata coasta romaneasca , principala surs de poluare fiind
fluviul Dunrea.
n Marea Neagr moluste sunt una dintre cele mai importante i valoroase grupe de animale bentonice,
deoarece acestea sunt larg rspndite n zona biotic a bazinului pontic, domin biomasa total a bentosului
a platoului continental i reprezint un element esenial trofic.
Deoarece poluarea cu metale n medii acvatice pot fi duntoare pentru om sntate, este necesar s
se neleag i s controleze periodic aceste niveluri din organismele marine valorificate economic.
Cadmiul este considerat ca fiind un metal toxic, chiar la concentraii sczute (dei poate fi util pentru
unele diatomee).
Nichelul este un micronutrient esenial pentru organismele care, cu toate acestea, poat fi usor convertit
n toxic la concentraii ridicate.
Exist relativ puine studii despre acumularea de Ni i impactul acesteia n organismele acvatice. Metale
cum ar fi fier, cupru, zinc i mangan sunt metalele eseniale, deoarece acestea joac un rol important n
sistemele biologice, n timp ce alte metale, cum ar fi mercur, plumb i cadmiu sunt metale de baz non-
eseniale, deoarece acestea sunt toxice, chiar i n cantiti infime.

Concentraia metalelor grele n esutul moale al M. galloprovincialis decrescut n ordine: Cu, Ni, Cr, Cd,
Pb si ei au o distribuie diferit n termini de concentrare dect n apa de mare i sedimente

Concentraiile de metale grele din galloprovincialis Mytilus de la staiile de prelevare Cu variat 27.49-29.57
pg / g DW, medie 28,51 1,04 pg / g DW; Ni a variat 7.48-9.83 pg / g DW, medie 8,62 1,18 pg / g DW; Cr
au variat de la 2.50-5.80 pg / g DW, medie 4,56 1,79 pg / g DW; Cd variat 1.85-2.15 pg / g DW, medie de
1,95 0,17 pg / g DW; Pb au variat 0.01-0.27 ug / g DW, medie 0,11 0,1 pg / g DW

Concentraiile de metale grele n ap poate varia n mod considerabil n funcie privind fluctuaiile anuale
i sezoniere .
M. galloprovincialis ar putea fi un macroconcentrator (BSAF> 2), microconcentrator (1 <BSAF <2) sau
deconcentrator (BSAF <1) pentru metalele grele analizate.
 n conformitate cu actele normative, Cu i Ni sunt "foarte bioacumulative" (FBC>5000), n toate
punctele de prelevare .
n statiile Mila 9 i Mamaia ,zona Cazino, Cd este 'bioacumulativ' (BCF <5000) i "foarte
bioacumulativ" in statia Costinesti (BCF> 5000).Cr poate fi considerat "foarte bioacumulativ" in statiile
Mamaia si zona Cazino; pentru Pb, valorile BCF au fost mai mici dect limita inferioar admis de
clasificare.
Distribuia metalelor n apele i sedimentele din zonele tranzitorii, costiere i marine a evideniat
diferene intre diferite sectoare ale litoralului, n general observndu-se concentraii uor crescute n
anumite zone costiere supuse diferitelor presiuni antropice (porturi, evacuri ape uzate), dar i n zona
marin aflat sub influena Dunrii.
Marea majoritate a eantioanelor au prezentat valori situate n domeniile normale de variabilitate,
existnd si situatii n care s-au msurat concentraii uor majorate, depinznd de element, specie sau
locaie de prelevare. Anumite diferene interspecifice de bioacumulare a metalelor grele au fost
observate, de exemplu: valori mai crescute pentru cupru si plumb la Rapana, n comparaie cu speciile
de molute bivalve, care n schimb au avut tendina s acumuleze mai mult nichel.

CAPITOLUL IV
Concluzii

Efectele polurii cu hidrocarburi au decimat populaii de flor i faun marin din cele mai diverse,
att ca genuri ct i ca specii: peti bentali i pelagici, stridii i midii, gasteropode,crustacee, delfii, foci,
vidre de mare, pinguini, fioplancton i zooplancton, colonii de corali, alge marine etc. S-a demonstrat c
doze moderate de petrol diminueaz activitatea de fotosintez a algelor i a fioplanctonului. Totodat,
petii care triesc n zone contaminate acumuleaz hidrocarburi n esuturile musculare, ceea ce i face
neconsumabili (F. Ramade, 1999). Unele specii ale faunei marine din rndul bivalvelor, petilor,
crustaceelor, zooplanctonul, diverse microorganisme i bacterii etc., pot consuma sau absorbi anumite
cantiti de hidrocarburi din zonele poluate. S-a dovedit c esuturile multor organisme marine pot
reine o perioad ndelungat unele fraciuni din ieiul deversat. n corpul petilor i al unor organisme
marine, aceste fraciuni sunt transformate n diferite substane prin procese metabolice. Concentraia
de hidrocarburi din corpul lor crete mai mult atunci cnd aceste vieuitoare se hrnesc cu
microorganisme contaminate cu iei, n asemenea cazuri nregistrndu-se o rat a mortalitii mai
ridicat. Efecte negative, mergnd chiar pn la moartea organismelor, le-au avut i substanele
utilizate n lupta pentru combaterea polurii, n special dispersanii pe baz de detergeni, ale cror
urmri au fost, n unele cazuri, mai grave dect efectele produse de pnza de petrol (cazurile Torrey
Canyon, Exxon Valdez, .a.)
Pe langa efectele asupra organismelor din mediul acvatic, poluarea cu hidrocarburi petroliere
actioneaza si asupra pasarilor specific acestui tip de ecosystem.Pasarile acvatice sunt cel mai
vulnerabile in caz de poluare acvatica cu hidrocarburi. Dezvoltarea majoritatii speciilor depinde atat de
mediul acvatic cat si de zona de coasta din punct de vedere al asigurarii hranei si reproducerii. Unele
specii sunt stabile, dezvoltandu-se in anumite zone, altele migreaza periodic, pe distante mari. Cele
mai expuse si deci cele mai vulnerabile in caz de poluare petroliera sunt acele specii care depend
exclusive de mediul acvatic. Pasarile acvatice pot intra in contact direct cu petrolul care pluteste pe
suprafata apei atunci cand se scufunda in cautarea hranei sau cand se deplaseaza in mediul
acvatic.Pasarile din zona tarmului sunt de asemenea contaminate cu poluantul depus pet arm atunci
cand isi cauta hrana.
Patrunderea petrolului in spatiile interstitial ale penelor afecteaza capacitatea termoizolanta si
hidroizolanta a acestora.
Inecul si hipotermia sunt considerate ca fiind principalele cause ale efectelor letale pe care poluarea
cu petrol le are asupra pasarilor.
Cauzele morii psrilor marine sunt atribuite unor efecte ca: pierderea penajului, ngreuierea
aripilor, imposibilitatea de micare, dereglarea funciilor intestinale i glandulare prin care psrile obin
apa dulce din apa de mare, pierderea calitii hidrofuge a penajului, ceea ce duce la imposibilitatea
meninerii cldurii corpului n contactul cu apa. n timpul clocitului, petrolul care acoper penajul
psrilor adulte contamineaz oule i provoac moartea embrionilor. Observaiile efectuate arat c o
cantitate de 20 miligrame de hidrocarburi, depuse pe oule unor psri marine, prezint deja o
puternic toxicitate.
Dar poluarea cu hidrocarburi mai poate afecta si o serie de mamifere marine cum ar fi focile,
vidrele, balenele, delfinii, ce au fost observate inotand in zonele acvatice poluate.Aceste observatii
sugereaza faptul ca in anumite conditii, mamiferele nu pot evita zonele poluate.
Cele mai multe rapoarte precizeaza faptul ca mamiferele marine sunt contaminate direct prin
depunerea unui strat poluant pe blana sau piele . Majoritatea cazurilor cu efecte letale asupra
mamiferelor se datoreaza expunerii directe la produs petrolier.
Hidrocarburile, avnd, n general, densitatea mai sczut dect cea a apei de mare, rmn n
stare de plutire la suprafaa mrii i doar fraciunile mai grele, ca pcura sau unele produse de
prelucrare ca asfaltenele, pot avea o uoar imersiune, rmnnd n suspensie ctre suprafa.
Datorit concentraiei actuale de poluani de la suprafa, oceanul - care are un rol important n
schimbul de gaze cu atmosfera, absorbind o parte din acestea preia cantiti tot mai mici de CO2
atmosferic, astfel c excesul de CO2 de origine antropic particip la amplifiarea efectului de ser. n
acelai timp, suprafeele oceanice poluate cu hidrocarburi, dar i cu alte categorii de poluani
(detergeni, pesticide, PCB etc.), reduc procesele de fotosintez, de evaporaie i de formare a
oxigenului i a aerosolilor marini, al cror rol n circulaia atmosferic i n susinerea unor fenomene
hidrometeorologice este determinant.
Midiile prelevate din zonele mai putin afectate de poluarea petroliera, cum ar fi zonele plajelor
din Eforie Sud si Mangalia au aratat un nivel apropiat al acumularilor de hidrocarburi in picior,
comparabil cu cele inregistrate in cazul celor prelevate din zonele din jurul porturilor Midia si
Tomis. Per total, concentratia acumularilor de hidrocarburi din manta si branhii a fost mare la midiile
provenind din zonele adiacente porturilor, in timp ce concentratia in glandele digestive a fost
scazuta. Analiza facuta fiecarui organ luat separat, in termenii variatiilor categoriilor de compusi , au
demonstrat ca cicloalcanii si cele aromate sunt retinute preferential in picior, in ceea ce priveste
grupul midiilor.
Modificarile fiziologice si chimice, ca si variatiile bioacumularilor de hidrocarburi , caracteristice
midiilor, in ambele faze ale studiului au aratat o poluarare graduala cu hidrocarburi a apelor
costiere; gradul poluarii este in relatie directa cu distant fata de principalele surse de poluare: zona
porturilor si rafinariile petroliere.
Ca si concluzie , midiile au demonstrat marea lor capacitate de bioconcentrare a agentilor
poluanti, ceea ce permite utilizarea lor in monitorizarea contaminarilor petroliere de-a lungul
coastelor romanesti.
In ceea ce priveste bioacumularile de metale grele in organismele marine,in urma studiului din
anul 2013, de catre INCDM Constanta,au rezultat urmatoarele:
1. Metalele grele analizate au avut o distribuie diferit n ceea ce privete concentratia n apa de
mare, sedimente marine, midii i s-au gsit corelaii intre ele.

2. Pentru midii Pb, Ni, Cr sunt un 'deconcentrator' n toate punctele de prelevare (BSAF <1) i
pentru Cu i Cd, ele pot fi un "microconcentrator" sau "macroconcentrator".

3. Cu i Ni sunt "foarte bioacumulative" (BCF> 5000) n toate n toate punctele de prelevare.

4. BSAF i BCF n mediul natural sunt influenate de natural i factorii antropici, caracteristicile
fizico-chimice ale apei de mare i de sedimente, starea fiziologic a organismelor.

BIBLIOGRAFIE

1.DRAGOMIR I., PREVENIREA POLURII MEDIULUI MARIN, CERONAV, CONSTANA, 2005;

2.MILAN I., POLUAREA MARIN. SCHI ISTORIC PRIVIND CAUZELE, CONSECINELE I

CORECTIVELE, REFERAT DE DOCTORAT, CONSTANA, 2006;
 3.D.M. ROSIORU,A.OROS.L.LAZAR, ASSESSMENT OF THE HEAVY METALS CONTAMINATION IN
BIVALVE Mytilus galloprovincialis USING ACCUMULATION FACTORS, JEPE, BOOK 3, 2016

4.L. TOFANa*, M. BRATUb, F. ZISUC, V. SERBANa, G. PARASCHIVa - BIOACCUMULATION OF PETROLEUM

HYDROCARBONS BY MUSSELS FROM THE ROMANIAN BLACK SEA COAST -PHYSIOLOGICAL AND BIOCHEMICAL
ALTERATIONS

5.ION MILAN,MARIAN-TRAIAN GOMOIU- CAUZE I CONSECINE ALE POLURII MEDIULUI

MARIN CU HIDROCARBURI, CONSTANTA 2008

6. http://www.rmri.ro/Home/Publications.html