Referat

Tehnologii ecotehnologice i dezvoltare durabil

Luchian Stefan-Dragos
Master IMPSC AN II
 Poluarea marilor si oceanelor

Cuvantul poluare vine din latina si vrea sa desemneze o

actiune prin care omul isi degradeaza propriul sau mediu de
viata . Marea majoritate a definitiilor ce i s-au atribuit
notiunii de poluare , subliniaza raportul dintre dreptul
mediului si comportamentul uman . Potrivit consiliului
O.C.D.E. ( 1974 ) , poluarea este introducerea de catre om ,
direct sau indirect , de substante ori de energie in mediu , care
antreneaza consecinte prejudiciabile , de natura sa puna in
pericol sau al organismelor vii si aduce daune bunurilor
materiale .

Deteriorarea mediului , desemneaza alterare

caracteristicilor sanatatea umana , a vatama resursele
biologice si ecosistemele , a aduce atingeri agrementelor , ori
a impiedica alte utilizari legitime ale mediului .

Potrivit legii 137/1995 ( L.P.M. ), poluantul reprezinta orice substanta solida , lichida, sub forma
gazoasa sau de vapori sau sub forma de energie ( radiatie electromagnetica ionizanta , termica , fonica )
care , introdusa in mediu , modifica echilibrul constituientilor acestuia fizico-chimice si structurale ale
componentelor naturale ale mediului , reducerea diversitatii si rezistentei biologice a ecosistemelor
naturale si antropizate , afectarea echilibrului ecologic si al calitatii vietii , toate aceste fenomene sunt
cauzate in principal de poluarea apei , aerului si solului , supraexploatarea resurselor , gospodarirea si
valorificarea lor deficitara ca si prin amenajarea necorespunzatoare a teritoriului .

Poluarea poate fi de doua tipuri :

poluare naturala ;
poluare artificiala .

Poluarea artificiala

Poluarea artificiala a aparut odata cu dezvoltarea primelor asezari urbane , sub influenta factorului
antropic . Initial , produsele poluante erau putine , de natura organica si usor degradabile de catre
microorganismele mediului ( bacterii si ciuperci ) . Pe masura dezvoltarii industriei , a cresterii
demografice si a modernizarii tehnicii , poluarea s-a extins , poluantii s-au inmultit si au aparut deseuri
greu biodegradabile, ca de exemplu , detergentii , pesticidele de sinteza , deseurile radioactive . Cand
cantitatea de poluanti depaseste cantitatea de neutralizare a mediului , ecosistemele sufera un proces de
alterare si de distrugere , rezultand zone lipsite total de viata .

I. Poluarea , in functie de natura poluantului , poate fi :

a. fizica produsa de zgomot ( poluare sonora ) , care poate fi :

produsa de substante radioactive ( poluare radioactiva ) ;

 produsa de apa calda , praf , particule de carbune .

a. chimica produsa de compusi gazosi din industrie :

ionii unor metale grele ;

pesticidele folosite in agricultura ;
detergentii .

a. biologica rezultata din infestarea mediului cu agenti patogeni proveniti din fermentatii ,
eutrofizarea apelor .

II. Poluarea dupa mediul in care actioneaza poluantii , poate fi :

poluarea aerului ;
poluarea solului ;
poluarea apei .

Apa , sub multiplele ei forme , reprezinta unul dintre cele mai importante elemente ale peisajului
geografic atat pentru utilizarea directa pentru om , cat si pentru activitatea normala a biosferei , fiind
evident , indispensabila supravietuirii si bunastarii oamenilor . Pana la inceputul sec. XX , cererea de apa ,
calitatea acesteia si eficienta utilizarii ei , pareau probleme de importanta secundara . Insa, in a doua
jumatate a sec. XX , populatia globului este intre 6 si 7 miliarde de locuitori , dintre care jumatate traiesc
in mediul urban . Evident , nevoile vitale de apa vor fi pe masura acestei populatii .

Terra dispune de un imens volum de apa. Din suprafata planetei noastre , 510 milioane km2 , ceea ce
reprezinta 70,8 % , iar uscatul , doar 149 milioane km2 , adica 29,2 % . Dupa datele Conferintei
Natiunilor Unite asupra resurselor de apa care s-a tinut la Mar del Plata , volumul total al apei existente pe
Pamant , este apreciat la 1.400 milioane km3 repartizat astfel : volumul total de apa dulce este doar de
37,8 milioane km3 si nu reprezinta decat 2,7 % din cantitatea de apa a globului . Pe langa aceasta , trebuie
remarcat si faptul ca doar 0,46 % din volumul de apa dulce de pe glob poate fi utilizata direct , restul de
99,54 % se sustrage utilizarii imediate de catre oameni , deoarece este reprezentata de vaporii de apa din
atmosfera ( 0,04 % ) , ghetari si calote glaciare ( 77,2 % ) , apa lacurilor si mlastinilor ( 0,35 % ) , apele
subterane si umiditatea solului ( 22,41 % ) si in cursurile de apa ( 0,01 % ); ea reprezinta doar 0,04 % din
totalul apei dulci de pe glob. In total apa dulce disponibila , nu reprezinta decat 0,009 % din intreaga
cantitate de apa de pe pamant . Asadar , raportul dintre apa marina si cea continentala este in favoarea
celei marine .

Influenta umana asupra oceanelor , variaza dramatic de la un ecosistem la altul . Cele mai afectate
zone sunt recifele de corali , iarba marina , crangurile de mangrove , recifele si platformele stancoase .
Cele mai putine afectate ecosisteme , sunt zonele cu fund malos si zonele de suprafata din larg .

Poluarea afecteaza toate oceanele globului , dar apele de coasta sunt mai afectate decat cele din largul
marilor , deoarece acolo exista , in prezent , mult mai multe surse de poluare , de la instalatiile industriale
de coasta pana la transportul maritim mai intens .

De mai bine de doua decenii , degradarea mediului marin capata un aspect global , iar in unele zone ,
se intensifica in mod periculos .

Amenintarea majora pentru sanatatea , productivitatea si biodiversitatea mediului marin , provine din
activitatea umana desfasurata in zonele de coasta si insulare . Mai mult de 80 % din incarcatura poluanta
provine din scurgeri , din evacuari ale activitatilor economice : industriale , agricole , turistice , orasenesti
. Zonele de coasta si insulare reprezinta zone economice producatoare de materii prime , bunuri materiale
si de interes turistic . Conform comisiei de experti in domeniul protectiei mediului marin ( GPA ) ,
valoarea totala a bunurilor si serviciilor din zonele ecosistemelor marine , este dubla fata de a acelora
provenite din ecosistemele terestre de interior . Aproape un miliard de oameni locuiesc in mod curent in
centrele urbane din zonele de coasta . Existenta lor depinde de sanatatea si productivitatea ecosistemelor
costiere . Poluarea mediului marin , distrugerea habitatelor submineaza folosirea durabila a marilor ,
oceanelor si zonelor de coasta , afecteaza sanatatea umana prin contactul direct al populatiilor cu apele
poluate sau prin consumul surselor nutritive marine contaminate .

Oamenii vor folosi intotdeauna oceanele pentru recreere , extractia de resurse si pentru activitati
comerciale . Scopul protectiei mediului marin actual , este sa facem aceste lucruri intr-un mod sustenabil ,
astfel incat , oceanele sa ramana intr-o stare de sanatate optima si sa continue sa furnizeze resursele pe
care le dorim si care ne sunt necesare .

Recunoasterea amenintarilor create de amplificarea poluarii marine , a condus la initierea in 1995 la

Washington a Programului G.lobal de Actiune ( GPA ) pentru protectia mediului marin .

Programul a apreciat existenta si manifestarea a noua categorii de surse poluante :

ape uzate de canalizare ;

pesticide ;
substante radioactive ;
metale grele ;
hidrocarburi ( produse petroliere ) ;
nutrienti ;
sedimente ( aluviuni ) ;
gunoaie ( deseuri menajere ) ;
alterarea fizica si distrugerea habitatelor .

In anul 2006 , oficiul de coordonare al programului GPA , a publicat un raport asupra starii mediului
marin , raport in care se evidentiaza tendintele , masurile si progresele realizate in corelatie cu sursele de
poluare mentionate si cu dezvoltarea economica in diverse regiuni ale OCEANULUI MONDIAL .

Lucrarea elaborata in continuare , prezinta efectele comparative ale celor noua surse de poluare
nominalizate de GPA in urmatoarea succesiune zonala :

OCEANUL ARCTIC ;
ACEANUL ATLANTIC cu zona Caraibelor si zonele Africii de Vest , Centrale si de Sud ;
OCEANUL PACIFIC cu zonele Asiei de Est ;
OCEANUL INDIAN cu zona Asiei de Sud , zona Golfului Persic , zona Africii de Est ;
MAREA NEAGRA

In limitele lucrarii si a literaturii consultate , nu au fost abordate zonele Atlanticului de Nord-Vest , de

Nord-Est si Sud-Vest , zonele Pacificului de Nord si Centrale , a Australiei , coastele antarctice si Marea
Mediterana , urmand ca acestea sa faca subiectul unor studii de perspectiva .

Istoria cercetarii in domeniul poluarii marilor si oceanelor , este legata de cercetarea in general a
Oceanului Planetar , astfel , majoritatea tarilor din zonele costiere si-au infiintat de-a lungul timpului
diverse forme institutionale adecvate , la diverse nivele de organizare institute , centre , statiuni si
laboratoare de cercetari marine si oceanografice . Initial profilul activitatii acestora cuprindea cercetarea
in domeniile biologiei , hidrologiei fizice si chimice , resurse marine si valorificarea acestora . Intre aceste
formatiuni stiintifice s-au dezvoltat relatii de colaborare , mai ales la nivel regional , dar uneori acoperind
si domenii geografice mai largi de exemplu colaborarea stiintifica intre INCDM Grigore Antipa cu
institutii similare din bazinul Marii Negre : Odesa , Sevastopol , Kerci , Batumi , Instanbul , Varna , cu
Institutul de Oceanografie Monaco ( pentru Mediterana ) si Institulul Oceanografic de la Woodshole SUA
Oceanul Atlantic .

Poluarea marina apare de-odata cu prezenta umana in zonele costiere , dar manifestarile pregnante apar in
a doua jumatate a sec. XX . Diversitatea surselor de poluare , a efectelor acestora ca intindere si
intensitate , au declansat semnalul de alarma care a condus , pe de-o parte la modificarea si adaptarea
preocuparilor de cercetare la noile cerinte , iar pe de alta parte la intarirea colaborarii dintre formatiunile
de cercetare care capata caracter institutionalizat in cadrul unor programe de cercetare regional , zonal ,
nationale si internationale .

Exemplificativ in acest sens , este evolutia si diversificarea activitatilor de cercetare la INCDM Grigore
Antipa Constanta .

Initial , Institutul Roman de Cercetari Marine ( IRCM ) Constanta , a fost fondat la 30.03.1970 prin
unificarea institutiilor de cercetare marina existente la acea data in Romania . Aceasta se reorganizeaza in
anul 1999 ca Institut National de Cercetare Dezvoltare Marina Grigore Antipa ( INCDM ) . Institutul este
mostenitorul unei traditii marcata prin continuitatea de 80 de ani de oceanologie , plecandu-se de la anul
1926 , apoi 1932 , momente de infiintare a primelor institutii de cercetare marina create de prof. Ioan
Borcea , respectiv prof. Grigore Antipa . In prezent , se constituie intr-o institutie nationala reprezentativa
, avand structura pluridisciplinara si interdisciplinara . Institutul are ca obiect principal de activitate ,
efectuarea de cercetari fundamentale , aplicative , de dezvoltare tehnologica in domeniile ecologiei ,
protectiei mediului marin , oceanografiei , ingineriei marine , precum si al gestionarii resurselor vii din
Marea Neagra si din Oceanul Mondial .

Prin atributele conferite de actul de infiintare , INCDM este operatorul tehnic al retelei nationale de
monitoring fizico-chimic , biologic , al apelor marine si de supraveghere a eroziunii costiere . Institutul
are diverse sarcini in cadrul organismelor internationale UNESCO , CIESM , FAO , CGPM , CECAF ,
NATO , GEF , si ACCOBAMS .

In domeniul poluarii si protectiei mediului , Institutul are programe complete :

Monitoringul integrat al mediului marin si costier sub coordonarea MMGA ;

Conservarea ecosistemului marin , promovarea utilizarii sale durabile ( MedC ) ;
Protectia si dezvoltarea durabila a resurselor marine vii ;
Radioactivitate si radioecologie marina ( AIEA / LRM Monaco ).

Colaborarea intre institute a facut posibila si realizarea suportului organizatoric si legislativ al luptei
impotriva poluarii ca fenomen , ca manifestare si a efectelor sale , iar in acest sens se mentioneaza
infiintarea in 1995 la Washintong a PROGRAMULUI GLOBAL DE ACTIUNE PENTRU PROTECTIA
MEDIULUI MARIN care a stabilit categoriile de surse poluante si de la care au decurs in continuare
programele zonale , regionale si internationale de protectia mediului marin .
 SITUATIA ACTUALA TENDINTE

OCEANUL ARCTIC

Fig. 1 Harta Oceanului Arctic

Marile Oceanului Arctic, aflate in vecinatatea Cercului Polar, cuprind o suprafata de 20 milioane km2
si le putem grupa in doua categorii. Prima categorie consta in ape specifice recifelor de corali , iar a doua
consta in ape oceanice adanci. Marile Arctice sunt mari deschise, schimbul de apa e minim prin
Stramptoarea Bering si extins in Marea Barent.

Conditiile climatice severe caracterizeaza aceasta zona. In functie de latitudine, noptile polare dureaza
intre 2 si 4 luni, la fel ca si zilele polare. Temperatura medie in timpul iernii a apei variaza intre -20C si -
35C. Cea mai mare parte a anului , Marile Arctice sunt acoperite de gheata care pot atinge 2 m grosime.
In zilele noastre , datorita incalzirii globale, in fiecare vara linia de topire a ghetii se extinde progresiv
spre nord.

Marile Arctice sunt influentate la scara larga de aportul de apa dulce dinspre continent. Aceasta,
transporta anual peste 150 mil. tone de substante organice si minerale in suspensie sau ca solutie. In cea
mai mare parte a anului , apa de la suprafata marilor din aceasta zona are temperaturi de sub 0 C.
Datorita faptului ca temperaturile sunt atat de scazute, Oceanul Arctic poate capta poluantii atmosferici de
la altitudinile mici. Poluarea in Oceanul Arctic este datorata transferului atmosferic, curentilor oceanici si
aportului de ape de pe continent.

S-a determinat ca principalele surse de poluare sunt compusii organici, metelele grele si degradarea
fizica, acestea avand un risc mare; cu risc mediu de poluare sunt hidrocarburile si deversarile radioactive ,
iar cu risc scazut sunt : apa menajera, nutrientii, sedimentele si deseurile.
Compusii organici

Tabel.1. Poluarea ( valori medii/maxime ) sedimentelor de fund (ng/g ) in Golful Kola . Poluare cu
substante organice persistente. Comparatie intre anii 1994 si 2003 .

Golful Kola a-HCH ?- HCH DDT DDE DDD PCB

S-au inregistrat nivele relativ mari de poluare cu pesticide si poluanti industriali.

Datorita scaderii temperaturilor, compusii volatili care condenseaza in atmosfera sunt absorbiti de
particule si sunt dizolvati partial in apa si retinuti in gheata pentru o perioada indelungata. Sunt afectate
de compusii organici in special animalele din nivelurile superioare ale lantului trofic .

Metale grele

Tabel. 2. Componente poluante din precipitatii si apele raurilor in zona de impact Kola .

Poluant Infiltratii Efluenti

Oceanul Arctic primeste metale grele din atmosfera , din rauri, din schimbul interoceanic si din poluare
locala. Particulele transportate prin atmosfera sunt principala sursa de poluare. In Rusia din cauza ca
minele si topitoriile sunt situate pe coasta, sedimentele de metale ajung in oceane si sunt transportate de
acestea. Aceste metale reprezinta un risc major pentru regnul animal si vegetal .

Hidrocarburi

Cel mai mare risc este poluarea accidentala in urma extractiei sau a transportului hidrocarburilor.

Substante radioactive

O importanta sursa de poluare in trecut era deversarea de substante radioactive in apa, dar aceasta practica
a fost stopata.

Ape menajere si nutrienti

Acestea doua reprezinta un risc de poluare scazut datorita faptului ca aceasta zona este putin locuita.
Unele comunitati deverseaza apa direct in ocean in timp ce altele au locuri speciale pentru tratarea apei.
Temperaturile scazute determina o rata de descompunere scazuta, astfel in Oceanul Arctic acesti poluanti
se descompun intr-o perioada indelungata .

Sedimente

Acestea intra in categoria problemelor locale si au o prioritate minima. Aceste sedimente compromit
integritatea habitatelor si ameninta sanatatea comunitatilor.
Deseuri

Existenta acestor poluanti reprezinta o problema mai ales pe coasta rusa a Oceanului Arctic. Coastele
nisipoase si cele stancoase aduna cantitati mari de deseuri lemnoase ingreunand si navigatia in zonele
respective. O alta problema o reprezinta cantitatile mari de butoaie de fier abandonate pe coasta.

Bazandu-ne pe analiza problemei poluarii , in zonele indepartate de zonele de poluare, de navigatie si de

pescuit , apa este curata , iar ecosistemele se mentin intacte. Totusi , in golfuri si in estuare , datorita
activitatilor umane , exista poluare. Mediul marin a fost contaminat radioactiv prin testarea armelor
nucleare si prin dezafectarea flotei nucleare rusesti .

ZONA CARAIBELOR

Fig.2. Vasta Regiune a Caraibelor si marea Insula precum si dezvoltarea statelor.

Activitatile antropice in regiunile de costa si insulare ,

reprezinta o mare amenintare asupra sanatatii, productivitatii
si biodiversitatii mediul marin la nivel global. Situatia este
aceeasi in acesta zona. Riscul de poluare a crescut si aici ca
urmare a intensificarii activitatii antropogenice , nivelului de
trai scazut, si dezvoltarii industriale, exploatarii excesive a
resurselor naturale precum si defrisarilor produse in aceste
zone.

Deseurile sunt considerate a fi cea mai mare problema cu care

se confrunta autoritatile in acesta zona. Cresterea populatiei,
intensificarea activitatilor industriale si turismul continua sa
creeze probleme infrastructurii prin aducerea de gunoaie.
Referitor la cele mai recente date , poluarea produsa din
activitatile oamenilor prezinta cea mai mare amenintare pentru mediul marin si de asemenea pentru
sanatatea oamenilor.

De fapt , poluarea ecosistemului acvatic include alterarea habitatelor naturale precum si intregul mediu
din zona intinselor insule. Se estimeaza ca nivelul poluarii in aceasta regiune este de 80-85 %. Aceasta are
in vedere deseurile provenite din activitatile agricole , industriale , alte ape reziduale care sunt
transportate in mediu prin infiltarea in aerul atmosferic si in sol .

Descrierea biofizica

Marea Caraibelor are o suprafata de 1.943.000 km2 si cuprinde multe complexe productive si biologice ,
diverse ecosisteme cu recifuri de corali, fitoplancton, mangrove, lagune si plaje. Marea Caraibelor are
multe specii de pesti, iar in zona marii traiesc foarte multe specii de pasari, toata acesta biodiversitate este
afectata de factorii de poluare.

Populatia totala din regiunea SIDS ( Caribbean Small Island Developing States ) este de 33,8 mil. de
locuitori cu o crestere anuala de 0,79 %. Densitatea ridicata a populatiei , in special in zona de coasta, are
trasaturi comune in aceste insule mari. In cateva dintre aceste state , densitatea demografica are un
excedent de 200 / km2 si creste progresiv la 580 / km2 in Barbados. Populatiile urbane concentrate mai
mult in zonele de coasta a cunoscut o crestere importanta in ultima decada atat in America Latina cat si in
zona SIDS .

Marile sectoare economice includ servicii industriale, agricultura, turismul, extractiile de petrol si gaze
naturale. Principala sursa de castig din aceasta zona o constitue agricultura prin exportul de babane si
trestie de zahar, de asemenea turismul joaca un rol important in dezvoltarea economiei. Conform cu
Caribbean Tourism Association in anul 2004, 10 mil. de turisti au vizitat 12 dintre regiunile SIDS. Acest
fapt are influente negative asupra habitatelor naturale. De asemenea pescuitul excesiv afecteaza
ecosistemul marin.

Deversarile

Apele menajere reprezinta o importanta sursa de poluare pentru mediul acvatic si este privita ca principala
cauza de degradarea a habitatelor si a distrugerii zonelor de coasta in Caraibe. Ca rezultat al cresterii
demografice , cresterii ratei saraciei si a existentei unor sisteme de drenare si tratare a apei defectuoase,
apele nefolositoare ajung in mediul marin si creeza principala sursa de poluare. Ca o nota estimativa se
apreciaza ca numai din turism se genereaza 80 % din deseuri .

Deversarile apelor netratate produc disfunctii grave la nivelul ecosistemelor, al calitatii apei si a mediului
acvatic in general. Unul dintre efectele generate de aceasta problema este cresterea numarului de alge care
asfixiaza fitoplactonul si a numarului de bacterii care ajung in apa si afecteaza viata pestilor si sanatatea
oamenilor de exemplu in Portul Kingstom ajung aproape 30.000-40.000 m3 de apa menajera netratata
pe zi si procentul este in crestere datorita intensificarii turismului si a activitatilor industriale, precum si
de la navele care tranziteaza zona. Bacteriile care se dezvolta pun grav in pericol viata oamenilor ,
plantelor si animalelor care traiesc aici.

Urmele de deseuri provenite in special din apele menajere, gasite in zona plajelor arata ca acestea nu
corespund sub nici o forma standardelor internationale cerute pentru protectia sanatatii . Ministerul
Sanatatii din Bahamas a interzis cetatenilor sa consume anumite specii de pesti care , prin bacteriile pe
care le-au luat din mediul acvatic, le-ar putea pune viata in pericol .

Substante poluante persistente

In urma unor studii facute de catre cercetatori , s-a aratat faptul ca utilizarea pesticidelor este cauza
producerii poluarii cu astfel de substante. Desi organocloridele au fost interzise in multe regiuni din zona
SIDS , se considera ca inca mai sunt state care folosesc aceste substante ca ingrasamant. Studiile facute au
aratat de asemenea si existenta Aldrin, ondosulfan, lindane in sedimentele din Portland, Portul Kingston
si in sud-vestul Cubei, zonele de coasta din St Lucia , dar si in viata marina din toate aceste tari.

In St Lucia , nivelul de pesticide din apa din sedimente , precum si din mediul marin testat , se afla la
nivelul minim detectabil , dar care afecteaza in mare masura padurile de mangrove din regiunea Mamiku
si contine 0,158 mg / kg diazinon. Pe de alta parte , o contaminare mare cu pesticide ca dieldrin, aldrin,
DDT si DDE au fost descoperite in corpul pestilor dar si in mediul acvatic din bazinul raului Caroni din
bazinul Trinidad. O concentratie totala de HCH 5,1 ng/l si dieldrin 4.1g/l a fost detectata in apele de
suprafata de pe coastele Santo Domingo din Republica Dominicana . Multe specii de pesti au murit
dotorita practicarii ilegale a agriculturii si folosirii ingrasamintelor .
Substante radioactive

Substantele radioactive constituie in continuare o mare problema pentru mediul inconjurator, deci este un
mare factor de poluare. Aproape fiecare tara din acesta regiune a fost tinta activitatilor prin care s-au
produs deseuri radioactive si chiar s-a constatat o crestere din 1991. Materialele radioactive patrund in
zona prin transportarea de catre navele care tranziteaza zona , in special in Marea Caraibelor , dar si in
Canalul Panama si reprezinta un mare risc de poluare afectand grav sanatatea oamenilor. Desi unele
dintre tari au adoptat programe impotriva riscului de poluare cu astfel de substante , multe dintre ele sunt
inca vulnerabile .

Metale grele

Sursele de poluare cu metale grele a mediului marin provin din activitatile industriale si mai ales industria
petrolului, industria chimica , producerea si folosirea ingrasamintelor .In 1995 , doar 395 dintre marile
centre industriale neutralizau apele provenite din industrie. Hg, Pb precum si alte metale periculoase au
fost transportate pe distante mari prin aerul atmosferic. Metalele grele sunt foarte persistente, existenta lor
simtindu-se ani de zile in soluri si in aer. Alte metale care polueaza sunt: As, Cd, Cu, Se, Zn .

Cele mai mari centre industriale in zona SIDS sunt in Portul Harbour, Golful Lisad (Trinidad), Golful
Havana. Emisiile de metale grele provenite din activitatile industriale au crescut intre 1994 si 1996, cu
exceptia Fe, Pb si Zn care reprezinta un mare risc pentru sanatatea si viata oamenilor .

Hidrocarburile

Extractiile de petrol si gaze naturale sunt principalele cauze de poluare precum si prelucrarea lor .
Factorul de risc este foarte ridicat in unele zone din aceasta regiune cum ar fi in Trinidad care este cea
mai mare producatoare de petrol si gaze naturale, apoi Aruba Bahamas, regiune ce este de asemenea
caracterizata prin traficul maritim intens si mai ales de tancurile petroliere ce cresc si mai mult riscul
producerii unor dezastre .

In timp ce transportul de petrol pe mare reprezinta un mare risc de poluare si prin accidentele care se pot
produce , in multe cazuri este totusi dificil de a se face diferenta intre impactul poluarii prin activitatile
marine si cele provenite de pe uscat .

Nutrientii

Deversarea de nutrienti in apele de coasta este o mare problema si afecteaza mediul inconjurator precum
si circulatia apei in natura. Ca urmare a deversarilor apelor netratate corespunzator atat in mediul marin
cat si in soluri , ajung cantitati mari de nutrienti si alte substante care afecteaza ecosistemul. Au fost
descoperite cantitati mari de nitrogen in apele de coasta si in solurile din Regiunea SIDS .

Depunerea de sedimente

Deversarile precum si dizolvarea de materiale solide provenite din agricultura , din exploatarea excesiva a
solurilor , prin defrisari , dar si din activitatile casnice , au dus la intensificarea depunerilor de sedimente.
In multe din tarile regiunii, exploatarea nisipului precum si constructiile din zonele de coasta , au dus la
eroziunea coastelor pe portiuni mari si la sedimentarea solurilor. Exploatarea nisipurilor au produs
eroziunea plajelor si a devenit o mare problema mai ales in St Kitts, St Lucia, si St Vicent. Prin eroziunea
solului s-au creat pante abrupte care produc avalanse. Raurile transporta anual cca 300 mil. de tone de
sedimente in Marea Caraibelor.
Materialele solide trasportate in aceasta regiune , au un puternic impact negativ asupra mediului.
Pagubele produse habitatelor naturale , recifelor de corali , sunt datorate nivelului mare de sedimente. De
asemenea , s-a constatat si tulburarea apei care reduce activitatea recifelor de corali si a fitoplanctonului
ca urmare a patrunderii slabe a luminii solare in apa . De asemenea , biodiversitatea a avut foarte mult de
suferit ca urmare a lispei de oxigen si lumina. De exemplu , in Antigua si Barbuda , nivelul ridicat de
tulburare a apei din zona de coasta , precum si dezvoltarea excesiva a algelor din apa si de pe stanci , duce
la distrugerea multor vietuitoare si impiedica dezvoltarea vietii marine in conditii normale. Depunerea
excesiva de sedimente este o consecinta a distrugerii padurilor de mangrove care este un filtru natural ce
impiedica depunerea sedimentelor din apele dulci in apele marii .

Deseurile

Marea varietate de activitati care se desfasoara in aceasta regiune, are ca rezultat aducerea de namol
precum si alte materiale nefolositoare, ne-biodegradabile in mediul marin.De exemplu, in Trinidad si
Tobago, cantitatea de deseuri menajere a scazut de la 44 % in 1980 la 27 % in 1994 , in timp ce plasticul a
crescut de la 4 % la 20 % in 2000 . In general, deseurile sunt compuse din plastic , sticla , containere de
metal , hartie si alte materiale solide . Zona Caribbean SIDS nu dispune de un sistem adecvat de colectare
a apelor uzate. Ca urmare , substantele nefolositoare sunt transportate in grupurile de mangrove , in
canalele de drenare si de-a lungul cursurilor raurilor si ajung in cele din urma in zonele de coasta in apele
marine.

In Regiunea SIDS compozitia deseului solid continua sa schimbe tot mai mult structura substantelor
organice, anorganice si nebiodegradabile . Metodele de care dispun autoritatile , nu sunt suficiente pentru
modificarea compozitiei deseurilor solide, iar generalizarea problemei deseurilor este o consecinta a
cresterii populatiei dezvoltarii economice, si mai ales in zona de coasta .

Degradarea fizica si distrugerea habitatelor

Padurile de mangrove , fitoplactonul precum si recifele de corali joaca un rol extrem de important in
regiunea SIDS. Distrugerea acestor ecosisteme afecteaza iremediabil biodiversitatea si viata marina.
Pagubele produse habitatelor naturale prin eroziunea suprafetelor de coasta , includ de asemenea si
furtunile si cutremurele care se produc in zona. Distrugerea mangrovelor , a fitoplanctonului au un mare
impact negativ asupra purificarii apelor dulci , a speciilor de pesti care constituie si hrana pentru populatie
dar si asupra turismului. Studiile recente au aratat o tendinta acuta de degradare a recifelor de corali ,
lucru care afecteaza grav dezvoltarea vietii marine. Zonele cu grad de risc ridicat in acest sens sunt estul
regiunii, sudul si in Antilele Mari.

De asemenea dezvoltarea excesiva a algelor produce distrugerea habitatelor de corali si acest proces a
inceput intre anii 1970 1980. Eroziunea solurilor produce pagube majore asupra mediul marin si se
produce atat prin actiunile antropice cat si prin fenomenele naturale care se produc in zona , cum ar fi de
exemplu El Nino care transporta particule de praf de-alungul Oceanului Atlantic. Conform celor mai
recente date , s-a constatat ca in 1983-1985 si 1987 s-au transportat cele mai mari cantitati de particule de
praf , ceea ce a produs desertificarea si intensificarea climatului arid in Nordul Africii.

Mecanismul prin care particulele de praf afecteaza biodiversitatea si mai ales habitatele de corali , are in
vedere dezvoltarea algelor, utilizarea diferitor tipuri de nutrienti in agricultura care interactioneaza cu
sarurile de amoniu si alti nitriti si care duc la dezvoltarea in ape a multor tipuri de bacterii .
 AFRICA DE VEST , CENTRALA SI DE SUD

Africa Centrala si Africa de Vest

Intinderea regiunii include coastele si apele marine din partea de Vest si Centrala a Africii, tarile
(WACAF) de la Oceanul Atlantic la Desertul Sahara si de la malurile Lacului Chad si Angola la Senegal .
Tarile care formeaza aceasta regiune sunt Angola, Benin, Burkina, Faso, Cabinda, Cameron, Republica
Africana Centrala, Chad, Congo,Coasta de Azur, Guineea Ecuatoriala, Liberia, Mali, Mauritania, Nigeria,
Niger, Senegal, Sierra Leone si Togo. Desi Insula Capului Verde face parte din Africa de Vest, bazinul
sau de drenare construit de oameni , a limitat impactul asupra mediului marin .

Exista dovezi clare de degradare a mediului marin in special in regiunea Canary, Guineea .

Oricum, cea mai recenta si de incredere informatie care ar putea fi folosita pentru evaluarea extinderii
poluarii , este foarte greu accesibila la nivel national si regional. Demografia , urbanizarea ,
industrializarea, activitatile agricole si economice desfasurate in aceasta zona au ca rezultat exploatarea
de catre om a zonelor de coasta. Deversarile de substante poluante provenite de la rafinariile de prelucrare
a petrolului, de la fabricile de textile, alimentare sau de la industriile de bere , reduce calitatea apei in
aceasta zona. Principala problema cu care se confrunta regiunea este degradarea calitatii apei, si
distrugerea habitatelor naturale afectand speciile migratoare si pe cele nemigratoare , revarsarea fluviilor
in ocean, mediul din largul oceanului prin emanarea pulberilor; aducerea de noroi, poluarea plajelor;
deseurile provenite din activitatile industriale si menajere.

Fig.3. Tarile de coasta ale Africii de Vest si Centrale

Degradarea calitatii apei rezulta din actiunile antropice, incluzand

apele menajere, deseurile provenite din procesele industriale,
agricole si de asemenea ale urbanizarii zonei de coasta .

Poluarea fizica e produsa ca urmare a dezvoltarii sistemului de

habitate ca si pescuitul excesiv care afecteaza in mare masura
biodiversitatea marina .

Vorbind la modul general , tarile din WACAF sunt foarte putin

dezvoltate desi dispun de multe resurse naturale considerabile , ele
incearca sa se apropie de noul sistem de industrializare.
Majoritatea populatiei traieste la un nivel ridicat de saracie care reprezinta principalul motiv al degradarii
regiunilor marine si de coasta precum si a apelor dulci. Stadiul de saracie este mai accentuat in zonele
rurale ceea ce favorizeaza deplasarea masiva catre zonele urbane. Cele mai importante zone industriale
sunt localizate in regiunile de coasta producand astfel degradarea mediului prin factorii poluanti.
Prin aplicarea acestui sistem agresiv de dezvoltare se produce principala sursa de poluare care afecteaza
in mod continuu apele de coasta la WACAF .

Sisteme de canalizare si nutrienti

Cele mai multe orase din zona de coasta a WACAF , au un sistem deficitar de canalizare, iar in unele
cazuri aceste sisteme nici nu exista , astfel incat termenul de sistem de canalizare este impropriu folosit.
Astfel , in aceste circumstante se utilizeaza termenul de apa verde si apa neagra. Gana si Nigeria
reprezinta doua dintre tarile care produc astfel de apa grey water si black water; exemplu , Nigeria a
produs 280 de mil. de m3 de apa menajera in anul 2003 in conditiile in care nu dispune de un sistem
eficient de canalizare .

Tabel 3. Apele folosite si apele uzate netratate care ajung in cateva orase de coasta din zona WACAF

Oras Tara Ape uzate din capitale( l/zi ) % ape uzate tratate

Poluarea organica

Desi cateva categorii de pesticide folosite in Africa sunt produsi chimici organici cu un grad inalt de
pericol de infestare , sunt aplicate rudimentar de catre oameni si in apropierea zonelor de locuit.

Scheren and Ibe 2002 au raportat o semnificanta actiune de poluare cu organocloruri asupra
sedimentelor din WACAF .

Studiile au aratat ca regiunea Leki Lagoon prezinta cel mai inalt nivel de poluare din acest stat .

Tabel 4.Nivelurile tipice de compusi organiclorini din zonele de coasta si in sistemul lagunar din regiune

Aldrin Dieldrin Endrin Heptachlor Lindane DDT PCB

Metale grele

Cea mai importanta sursa de poluare cu metale grele sunt emisiile si deseurile provenite din procesele de
industrializare. Metalele grele ce patrund in circuitul de producere a hranei , cauzeaza importante
deficiente sanatatii persoanei. Neexistand un sistem eficient de prelucrarea a acestora , se produc scurgeri
necontrolate . Astfel Scheren and Ibe a detectat in 2002 mari concentratii de metale grele in zonele de
coasta ale regiunii WACAF acolo unde exista o mare aglomeratie urbana. Aceasta ar putea fi o consecinta
a dezvoltarii limitative a industrei cu exceptia statelor bogate .

Tabel 5. Nivelurile tipice de poluanti cu metale grele din zonele lagunare din Guineea

Cadmiu Crom Cupru Fier Mercur Magneziu Plumb Zinc

Hidrocarburi

In acord cu multitudinea de beneficii pe care o aduce dezvoltarea industriei petrolului , trebuie avut in
vedere si amenintarile emanatiilor aparute ca urmare a exctractiei si asocierea cu impactul negativ pe care
il are asupra ecosistemului. Activitatile miniere din zonele de apa din apropierea coastei , precum si
extractiile de petrol sunt principalele surse de poluare cu hidrocarburi, datorate , in principal, fisurilor
produse in tevile de forare si infiltrarea acestora in soluri si deversarea lor in apa..
Poluarea cu petrol este una dintre cele mai frecvente si cu efectele cele mai nocive. Fiind purtate de
curentii marini, scurgerile petroliere, afecteaza apele, zonele de locuit din apropierea coastei si de
asemenea si alte regiuni care nu sunt producatoare de petrol .

Sedimentele

Dinamica si marimea fluxului de sedimente antrenate in regiunea WACAF nu sunt foarte bine cunoscute .

Morales , in 1979 noteaza ca o mare parte din sursele se sedimente de pe langa rauri sunt transportate si
depozitate la scara larga de catre vanturile desertice care aduc particulele de praf. Mari cantitati de vapori
de praf (13mil. de tone pe sezon) sunt transportate in principal din desertul Sahara si Sahelian si
depozitate in apropierea marii si in regiunile din jurul oceanului Atlantic.

Exista o stransa legatura intre depunerea de sedimente , alterarea fizica a solului si distrugerea habitatelor
. Mangrovele sunt capcane in calea depunerilor de sedimente .

Alterarea fizica si distrugerea asezamintelor

Alterarea fizica si distrugerea asezamintelor in regiunea de coasta WACAF , este foarte obisnuita in
special in vecinatatea raurilor, muntilor si lagunelor. Este evidenta eroziunea malurilor, modificarea
vegetatiei precum si a mangrovelor, modificand de asemenea sistemele hidrologice , infiltrarea apei
precum si colectare apei din canale.

O estimare recenta arata ca mai mult de 50 % din regiunile cu mangrove din Nigeria , au fost distruse ca
urmare a exploatarii petroliere .

Tabel 6.Totalul estimativ de deseuri solide si namoluri provenite din industrie si din gospodarie in zona
Portului Harcourt (tone/an)

Industrii medii si mari Industrii mici

Africa de Sud

Fig.4. Tarile care fac parte din regiunea sudica a Africii

 Fig.5. Angola

Ca o consecinta a razboiului civil , majoritatea pupulatiei din Angola s-a mutat catre coasta oceanului
Atlantic unde si-au construit locuinte de-a lungul zonei de coasta . 20% din populatia totala locuieste in
capitala tarii Luanda, de asemenea , exista aglomeratie urbana si in alte orase de coasta .

Cu o clima predominant semi-arida , regiunea de coasta din sudul Angolei , are o agricultura foarte putin
dezvoltata , ceea ce determina orientarea populatiei sa se deplaseze catre zona de coasta a marii .

Fig.6. Namibia

Riscurile poluarii din zona de coasta a Namibiei este in general scazuta si pana in prezent reprezinta
principala veriga de dezvoltare a zonei de coasta.

Pontetialele riscuri asupra mediului sunt:

poluantii organici biodegradabili produse de uzinele de prelucrare a pestelui in Walvis Bay;

poluarea cu petrol asociata cu traficul navelor in Walvis Bay si Luderitz;
deseurile si scurgerile provenite din canalizari ale navelor care acosteaza prin porturi;
 accidentele de deversare a apelor menajere .

Forarea de pietre pretioase din zonele de coasta si marine , dintre Luderitz si muntele Orange River , este
probabil principala activitate responsabila de modificarea habitatelor si de unele pagube produse de-a
lungul coastei Namibiei .

Fig.7. Africa de Sud

Principalele riscuri de poluare marina sunt:

transporturile maritime si posibilele accidente care pot avea ca rezultat deversari de produse
chimice sau alte produse care pot afecta mediul marin;
sistem de canalizare impropriu;
deversarile unor produse provenite din industrie sau alti factori care provin din atmosfera.

Sisteme de canalizare

In Angola , data fiind starea accentuata de saracie , atat infrastrusctura cat si sistemele de canalizare sunt
defectuoase.

Deversarile apelor menajere precum si cele provenite din alte activitati industriale , nu sunt supuse unui
sistem de neutralizare, ajungand in mediul marin in vecinatatea Luandei precum si in zona altor orase de
coasta cum ar fi: Benguela, Lobito, Cabinda care au avut o dezvoltare importanta in ultimii 10 ani.

In Namibia , poluarea mediului marin provenita din deversarile apelor menajere nu este atat de
consistenta intru-cat densitatea populatiei nu este foarte mare de-a lungul coastei. Fiind o zona unde apa
nu abunda , apele reziduale sunt tratate si de obicei refolosite .

Zonele amenajate pentru plaja din centrele urbane din Africa de Sud cum ar fi Cape Town si Durban sunt
atent monitorizate de autoritatile locale. In alte regiuni este ridicata problema contaminarii apei ducand la
limitarea calitatii apei si avand efecte negative asupra turismului .

Tabel 7. Volumul estimativ a fluxului de substante nefolositoare deversate in mediul marin in Sudul
Africii

Felul Volum estimat (milion m3/an )

Poluantii organici
In sudul Africii , in zonele bazinelor de colectare a apei de langa rauri , agricultura este principala cale de
indeletnicire si probabil cea mai importanta sursa de trai , iar mediul marin e afectat in principal de
utilizarea ingrasamintelor.

In Angola , nivelul de trai este destul de scazut si riscul de contaminare cu substante pesticide este mai
redus decat in Namibia , unde datorita urbanizarii , cresc factorii de poluare. De asemenea , in regiunile
subtropicale ale Africii de Sud , unde exista invazie de tantari , se utilizeaza substante pentru combaterea
lor, substante care afecteaza mediul marin .

Metale grele si hidrocarburi

Activitatile care au ca obiect metalele grele si petrolul afecteaza in egala masura mediul marin. In sudul
Africii , principalele activitati care duc la alterarea mediului marin prin exploatarea acestor resurse sunt:

apele provenite din activitatile industriale, ape care contin impuritati de hidrocarburi si petrol;
ape menajere provenite din zonele puternic urbanizate;
transporturile fluviale si cele maritime .

In Namibia , unii poluantii sunt introdusi in mediul marin in principal prin activitatile care au loc in
porturi dar , totusi nu se poate vorbi despre pagube considerabile de-a lungul coastei.

In Angola rafinariile de petrol si alte alte activitati petroliere sunt localizate in numeroase locuri de-a
lungul coastei si sunt considerate importante surse de poluare cu metale grele si hidrocarburi.

Raul Congo , aflat in partea nordica a Angolei , este considerat singura cale de navigatie in Republica
Democrata Congo si prin urmare reprezinta un factor mare de poluare dar , este dificil de cuantificat in
prezent care ar fi pagubele produse prin transportul continuu de petrol si metale grele .

Nutrientii

Principala sursa de poluare cu substante anorganice , nitrogenati si fosfati , asupra mediul marin din
Africa de Sud include:

sistemele neperformante de canalizare;

navigatie fluviala si exploatarea bazinele de acumulare pentru agricultura;
apele provenite din industrie, deversari , prelucrarea intensiva a pestelui.

Asa cum am mai discutat , factorii de poluare actioneaza diferit pe regiunile din Africa de Sud , astfel
incat in Angola precum si in alte orase de coasta , datorita cresterii numarului de locuitori , se poate vorbi
de un grad de poluare mai ridicat. Activitatile agricole nu se practica la scara larga, motiv pentru care
poluarea cu nutrienti nu afecteaza in mare masura mediul. Studiile recente facute de World Commission
on Water for the 21th Century , releva ca printre alte rauri si Raul Congo este totusi destul de putin poluat
in ceea ce privesc nutrientii.

In Namibia , sursa de poluare cu nutrienti este mult mai puternica datorita sistemelor de canalizare care
evacueaza apa cu impuritati provenite de la rafinarii sau alte activitati industriale . 16 fabrici in Walvis
Bay si 7 in Luderitz devarsa nutrienti in mediul marin , ceea ce afecteaza destul de grav conditiile de viata
subacvatice. Desi exploatarea pestelui in aceste zone este foarte mare, lucuitorii sunt oarecum dependenti
de industria pestelui.

Modificarea mediului in functie de cresterea deversarilor cu nutrienti este prezentata in tabelul 8.

Miscarea nutrientilor este demonstrata prin cresterea excesiva a unor plante ce formeaza fitoplancton in
estuare, mai mult decat in zonele adiacente mediului marin. Aceasta particularitate se evidentiaza in
timpul sezonului uscat, cand apele raurilor se aduna in estuare si nivelul de nutrienti creste si persista timp
indelungat .

Tabel. 8. Modificarea mediului in functie de cresterea deversarilor cu nutrienti

Felul Depunerea estimativa de nutrienti (tone/an)

Depunerea de sedimente

Aceasta actiune a mediului include: navigatia fluviala , practicarea unei agriculturi destul de agresive,
defrisarea terenurilor care duce la eroziunea solului , etc.

Fiind o zona semi-arida , multe rauri din Africa de Sud sunt condamnate reducand stratul de sedimente in
mediul marin , dar pe de alta parte , practica necorespunzatoare a agriculturii duce la cresterea depunerii
de sedimente in mediul marin .

Degradarea fizica si distrugerea habitatelor

In Angola , eroziunea solului este considerata a fi principala cauza de degradare fizica si de distrugere a
habitatelor. Pe langa factorii naturali de eroziune cum ar fi furtunile si interventia antropica duce tot la
astfel de actiuni. Cauzele sunt legate de dezvoltarea excesiva a populatiei care , pentru a-si procura
mijloacele de trai , actioneaza negativ asupra mediu in general si asupra mediul in special .

Datorita climei , debitele raurilor au scazut foarte mult, rezervele de apa sunt foarte limitate si afecteaza
sistemul ecologic .

In regiunea Africa de sud principalele cauze ale degradarii mediului sunt :

cresterea populatiei care foloseste o agricultura defectuasa;

sistemele de drenare a apei sunt depasite;
apele deversate care provin de la activitatile industiale nu pot fi neutralizate;
navigatia excesiva si lipsa de organizare a autoritatilor.
 OCEANUL PACIFIC

Asia de Est

Fig. 9. Marile Asiei de Est

Marile Asiei de Est cuprind marile din vestul Oceanului Pacific: Marea Galbena, Marea Chinei de Est,
Marea Chinei de Sud , Marea Sulu, Marea Celebes si Marile Indoneziei. Industrializarea rapida si
cresterea economica au modificat semnificativ mediul in aceste mari. Majoritatea poluantilor provin din
surse de pe uscat. In majoritatea tarilor, mai mult de 60 % din habitate au fost modificate, determinand
astfel pierderea diferitelor specii .

Mediul Marin

Coasta si mediul marin din regiunea de est a Asiei se confrunta cu trei mari pericole:

poluarea, atat din surse de pe uscat cat si de pe mare;

pericol direct asupra mediului ecologic prin pescuitul excesiv si extragerea necontrolata a
resurselor;
modificarea coastei datorita turismului si constructiilor urbane.

Vom vorbi in special despre prima categorie din cele enumerate mai sus.

Tabel. 9. Surse de poluare si contributia lor in mediile acvatice in cateva tari din Marea Chinei de Sud : (
I: inalt ; M:mediu; S:slab )

Sursa Cambodgia China Indonezia Malaezia Filipine Thailanda Vietnam

Ape menajere
Nivelul de tratare a apei menajere in aceasta regiune este scazut, astfel cantitati mari de apa menajera
netratata este deversata in mediul marin. Cantitatea de apa menajera creste o data cu cresterea populatiei
si a urbanizarii .

Poluanti organici

Poluarea datorata agriculturii si acvaculturii este considerata a fi a doua categorie importanta de poluare
in aceste regiuni, incluzand fertilizatorii si pesticidele. In Asia de sud-est, in special in Malaezia si
Thailanda, au fost descoperite sedimente de sulfati si hidrocarburi de gudron, ceea ce demonstreaza
utilizarea recenta a acestor substante. De asemenea vopseaua antivegetativa folosita pentru nave este
toxica pentru moluste si pentru larvele acestora .

Tabel. 10. Raportul de concentratii de Cd,Cu,Pb si Zn (g/g).in Midia, in Perna conform studiilor din
regiune.

Locatie Greutate baza Cd Cu Pb Zn

Substante radioactive

Nu exista foarte multe informatii recente legate de acest tip de poluare, dar exista doar cazuri izolate,
dependente de gradul de actiune al valurilor, de geologia coastei. In Indonezia centrelele nucleare se
folosesc cu scopul de a conserva zacamintele de petrol si de gaz si pentru a inlatura pericolele poluarii
datorita folosirii acestora .

Metale grele

O mare cantitate de metale grele provine din apele care strabat Vietamul si care se varsa in ocean.
Mercurul industrial, in concentratie mare , reprezinta un pericol pentru organismele din Golful
Thailandei. In Thailanda s-au instalat cel putin 5000 de containere unde se pot recicla bateriile si
telefoanele mobile. Acestea contin metale grele, in special cadmiu, nichel si cobalt, care daca ajung in
organism pot provoca boli grave. In Thailanda, anual aproximativ 9 milioane de baterii sunt aruncate in
mediu, ajungand astfel in mare. S-a gasit mercur in diferite specii de mamifere marine .

Hidrocarburi

In Asia si in Oceanul Pacific , o sursa importanta de poluare este poluarea cu hidrocarburi de la bordul
navelor. Sunt raportate frecvent pete de hidrocarburi deversate accidental de-a lungul rutelor de navigatie
ale navelor petroliere, sau in locurile de incarcare sau descarcare a acestor tipuri de nave. In Stramtoarea
Malaca au fost raportate 490 de accidente maritime in perioada 1988-1992, in urma lor rezultand cantitati
mari de deversari de hidrocarburi.

In Japonia , cea mai intalnita forma de poluare a mediului marin este cea cu hidrocarburi. Anual au loc
150-180 de incidente maritime urmate de poluare cu hidrocarburi. De asemenea si de pe continent poate
exista o astfel de poluare datorata densitatii populatiei, exploatarilor miniere si gradului mare de
industrializare in zonele de coasta .

Tabel. 11. Cererea de petrol de tarile selectate ( barili/zi )

Tari 1993 2000 2005 Cresterea anuala ( % )

Nutrienti

Zonele agricole, precum si zonele urbane produc o cantitate mare de deseuri organice astfel , filtrele din
zonele de coasta nu pot face fata in neutralizarea acestora . Raurile care strabat Cambodgia, China,
Malaezia, Thailanda si Vietnamul aduc 636.840 tone de nitrogen in zonele de coasta.

In 1999 , in Marea Galbena, Marea Bohai si Marea Chinei de Est au fost deversate 1.500 milioane de tone
de reziduuri, dintre acestea cei mai importanti poluanti fiind nitratii si fosfatii.

Distributia inegala a populatiei in zonele costale a dus la o deversare inegala a poluantilor in zonele
costiere.

Se discuta urmarirea maselor de nutrienti pentru a se putea explica deplasarea acestora atat orizontal cat si
vertical pe rutele navale dintre Vietnam si Filipine.

In general, eutrofizarea marina majora , in Marile Asiei de Est , s-a inregistrat doar in zonele costale si in
estuarele Filipinelor si Thailandei, in special in ariile unde se deverseaza cantitati ridicate de reziduuri
menajere si cele rezultate din activitatea agricola. Impactul eutrofizarii este in special vizibil in zonele cu
o redusa circulatie a apei .

Tabel. 12. Circulatia nutrientilor (tone/an) din regiunea BOD, nitrogenatii si fosfatii din cateva rauri care
se scurg in zona sudica a Marii Chinei
Tari/rauri BOD Total Nitrogen Total fosfor
Cambodgia
Lacul Tonle- 6,022 1,084 303
Sistemul de Rauri
Rauri de coasta
Mekong 4,64 894 255
China
Guangdong 566,385 340,050 3,768
Quangxi 57,668 8,602 507
Hainan 140
Thailanada 299,224 130,044 7,137
Marea Chinei de 1.015,936 636,840 58,202
Sud

Sedimente

Sedimentele constituie un poluant major in regiune , dar in momentul de fata , se dispune de foarte putine
date cu privire la cantitatea de sedimente ce intra in sistemul acvatic, sub forma de namol.

Doua treimi din totalul mondial de sedimente depozitate in ocean , se face in aceasta regiune datorita unor
factori ca : miscarea placilor tectonice, precipitatiile abundente, pantele abrupte si a eroziunii solurilor.
Defrisarile excesive din Indonezia, Malaezia, Filipine si Thailanda contribuie la accentuarea eroziunii in
aceste zone.

Depunerile de sedimente afecteaza in special zonele coralifere si intinderile subacvatice de ierburi marine.
Al doilea efect pe care il au asupra intinderilor de apa este diminuarea vizibilitatii si prin urmare a
cantitatii de lumina si la adancimea la care ajunge aceasta. Chiar si schimbari mici in ceea ce priveste
cantitatea de lumina ce ajunge pe fundul marilor poate influenta modul si felul de crestere al vegetatiei
marine.

Diferite specii de corali pot supravietui dupa ce au fost acoperite de un strat de namol cateva ore sau chiar
cateva zile pentru exemplarele adulte dar , o acoperire de lunga durata are ca finalitate moartea acestora.

In urma unor calcule , s-a demonstrat ca daunele asupra vietii marine, produse de sedimentele rezultate in
urma deforestarii, depasesc cu mult profitul ce se obtine in urma acestei operatiuni.

Deseurile

Deseurile plutitoare contituie o problema majora la nivel global. Acestea sunt purtate pe distante mari de
vanturi si curenti, fiind intalnite in zone izolate departe de o sursa evidenta de provenienta.

Ca in orice alta parte a lumii, deseurile din apele Asiei de Est, sunt in general produse de activitatile
acvatice ce implica nave comerciale, de pasageri, de pescuit, a platformelor petroliere si a crescatoriilor
de peste. Deseurile de provenienta terestra sunt produse de deversarile necontrolate a acestora in rauri sau
canale, deversari ce provin de la facilitati industriale si urbane.

Populatia ce locuieste in zonele costale ale Cambodgiei, Chinei, Indoneziei, Malaeziei, Thailandei,
Vietnamului si Filipinelor produce anual 66 de milioane de tone de deseuri solide.

Deseurile plutitoare sunt poluantii principali ai marilor din aceasta zona .

Tabel 13. Compozitia deseurilor colectate de pe plaja din NE Asiei

Materiale colectate % dupa numar % dupa greutate

Plastic 72.2 48.7
Poliestiren 18.5 5.7
Sticla/ceramica 3.5 11.8
Alte obiecte 2.2 21.2
Hartie 1.6 1.4
Metale 1.0 3.9
Cauciuc 0.7 4.6
Panza 0.3 2.9

Alterarea si distrugerea fizica a habitatelor.

Aceasta se produce in cazul fenomenelor naturale cum ar fi: furtuni puternice sau cutremure, dar si din
pricina modificarilor costale cum ar fi: construirea de diguri, canale, faleze sau porturi.

Zonele acoperite de mangrove sunt distruse pentru a se face loc fermelor piscicole. Zone intinse sunt
folosite pentru cresterea algelor marine utilizate in industria alimentara sau farmaceutica distrugandu-se
astfel ecosistemele existente in acele zone. Linia tarmului este schimbata continuu de catre escavarile
facute pentru a extrage nisip, pietris sau alte materiale necesare in industria constructiilor.

20 pana la 25 % din numarul total de specii de alge marine au avut de suferit in urma produselor rezultate
din industria de extragere si prelucrare a petrolului si a gazelor naturale.

In unele cazuri s-a intamplat ca din cauza furtunilor puternice si a tsunami-urilor , intregi habitate sa
dispara si unele specii sa migreze spre alte zone.

Din mai multe motive, datele si informatiile despre sursele de poluare din aceasta regiune sunt
insuficiente si incomplete. Acest lucru face dificil de prevazut modificarile mediului marin.

In marile Chinei de sud cele mai importante surse de poluare sunt deversarile. Datorita urbanizarii rapide,
a industrializarii, conflictelor aparute, exploatarii necontrolate, marile din Asia de Est au devenit puncte
de interes in lupta impotriva poluarii. De-a lungul ultimilor ani s-au facut progrese in protejarea
integritatii ecologice a mediului in aceasta zona prin minimizarea deversarilor, reciclari si imbunatatirea
sistemelor de tratare a apelor menajere.
 MAREA NEAGRA

Fig. 19. Marea Neagra

Marea Neagra a avut mereu o balanta pozitiva de apa, cu excesele de apa dulce de 300 km3 in zona
Bosfor . Incepand din 1970 si1980 , agricultura s-a dezvoltat foarte mult in regiunea Marii Negre.
Tratarea solurilor cu substante anorganice au dus la cresterea transportului de nutrienti in mediul marin
(nitrogen si fosfor) si alte substante organice care au ajuns in mare , dar si in fluviile care se varsa in
mare. Rezultatul este scaderea cantitatii de oxigen care s-a modificat din 1974 pana in 1983 . La inceputul
anilor 1970 si in 1980 , zeci de mii de kilometrii din zona marina de vest se afla in conditii de hipoxie. In
consecinta, schimbarile ecologice produse se refera la descresterea semnificativa in aceasta zona a
anumitor specii de fitoplancton si a altor specii care traiesc in apele de suprafata . Acest proces a dus la
disparitia unor nevertebrate si a anumitor specii de pesti cum ar fi pestii carnivori ( Mnemiopsis leydi ) si
care au produs alte pagube importante in toata sfera ecosistemului . In prezent , nivelul de saturatie al
oxigenului a crescut considerabil . Aceasta variatie a nivelului de oxigen din regiunea vestica a Marii
Negre , este in mod cert asociata cu scaderea semnificativa a activitatilor de fertilizare utilizata in partea
estica a Europei , unde apele uzate care provin din activitatile industriale si agricole , sunt epurate inainte
de deversare . In prezent , scaderea cantitatii de oxigen din mediul marin si inconjurator , este din ce in ce
mai rar intalnita. Un ultim astfel de eveniment , s-a produs in vara lui 2001 . Totusi in nord-vestul Marii
Negre , in anumite golfulete , au mai fost constatate zone cu o cantitate scazuta de oxigen , datorita
deversarilor. Rezultatele sunt pozitive astfel ca speciile de nevertebrate care traiesc pe fundul marii nu au
mai fost afectate dar, totusi, sistemul ecologic este vulnerabil datorita factorilor antropici .

Marea Neagra este situata aproximativ intre 410-460 latitudine nordica si 280-41,50 longitudine estica
si strabate Bulgaria, Georgia, Romania, Rusia , Turcia si Ucraina .

Este considerata a fi o adevarata sursa de viata pentru ecosisteme si astfel s-au adoptat mai multe
programe de limitare a riscului de poluare. Romania si Bulgaria , au conlucrat pentru implementarea unui
program de protejare a mediului marin .

Deversarile

Numeroase asezari urbane exista de-a lungul coastei Marii Negre, iar in multe dintre aceste tari nu exista
suficiente sisteme de limitare a poluarii. Cu atat mai mult , aceste sisteme de epurare au fost construite
intre anii 1960-1970 si foarte multe dintre ele necesita remedieri. In general , foarte multe asezari din
zonele rurale , nu dispun de un astfel de sistem de drenare asa cum a fost demostrat in Rusia si Romania.
In Romania exista si acum asezari care nu sunt racordate la un sistem de canalizare .

Nutrientii

Apele nefolositoare provenite din deversari din marile centre urbane , sunt o mare sursa de poluare cu
nutrienti pentru Marea Neagra. Alte surse de poluare reprezinta deversarile provenite din activitatile
industriale si deversarile apelor raurilor .

Metale grele

Sase mostre de sedimente de suprafata au fost analizate pentru noua metale: Cd, Pb, Ni, Cu, Zn, Al si Hg.
Profilul concentratiei de la sud la nord

Tabel. 24. Distributia concentratiilor unor metale grele ng/g in sedimentele prelevate din zonele litoralului
bulgar , roman si ucrainian ( 2003 )

Metale grele Val. maxime Val. minime

Cd 0,740 0,127
Pb 47,700 15,200
Co 16,000 0,530
Ni 58,000 16,000
Cu 74,000 0,020
Zn 102,000 35,000
Al 67,400 32,000
As 17,000 4,410
Hg 13,000 6,700

Pentru toate metodele cu exceptia Co , cele mai mari concentratii s-au observat in zona Sulina ( Delta
Dunarii ). Valori ridicate pentru Co , Ni , Cu , au fost prezente in probele de sedimente din sudul
litoralului bulgar . In zona Ucraina , au fost decelate concentratii maxime de As mai ales in apropierea
gurilor de varsare ale raurilor Nistru si Nipru .

Apa menajera si apa provenita din activitatile industriale

Deversarile apei menajere insuficient tratate sau neutralizate din Rusia , au cunoscut o natabila scadere in
ultimi ani de la 84.000 m3 in 1995 la 9.500 m3 in 2003. In Romania deversarile in Marea Neagra au fost
semnificativ reduse , astfel incat , de la 200 mil m3 in 1999 la 50 mil m3 in 2003. Aceasta scadere a
riscului de poluare este o consecinta a programelor implementate de tara noastra prin EBRD ( European
Bank for Reconstruction and Development ) .

Este greu de facut o analiza corespunzatoare in Bulgaria , Georgia si Turcia intru-cat nu exista informatii
care sa duca la o concluzie. In timp ce Georgia nu a facut nici un progres in acest sens , in Turcia , din
totalul apei deversate , 50 % este tratata corespunzator. De asemenea si Bulgaria a facut un astfel progres .

Varsarea raurilor

Fluviul Dunarea , din totalul apei deversate in Marea Neagra , are cel mai semnificativ debit. O analiza
asupra situatiei vietii marine a Marii Negre precum si a apelor de coasta , demonstreaza cat de mare este
influenta Dunarii asupra Marii Negre si in egala masura Delta Dunarii .
Desi este destul de devreme sa facem o analiza exacta a sedimentelor si altor substante trasportate prin
deversari , se poate spune ca acestea s-au facut in proportie mai mare in ultimii 10-15 ani .

Dunarea este o sursa semnificativa de poluare pentru Marea Neagra , prin aducerea de substante organice
si anorganice : nutrienti si metale grele .

Dnieper , Dniester si Bug se varsa de asemenea in Marea Neagra , dar cantitatile de substante care
prezinta un risc de poluare sunt mult mai mici fata de cele deversate de Dunare .

Problema poluarii provocate de sedimente si de alte substante organice si anorganice , este dezbatuta de
Appendix. Rezultate au indicat impactul pe care il au deversarile apelor Dunarii pe coastele de nord-vest
ale marii, prin depunerea de sedimente si in special , deversarea de metale grele .

O concetratie mare de clorati si pesticide au fost gasite in sedimentele depuse in Ucraina, dar recordul la
contaminare cu aceste substante il detine Bulgaria .

Substante radioactive

Nivelul curentilor precum si tendintele de miscare ale particulelor radioactive care ar putea constitui cu
risc de poluare , nu prezinta o amenintare pentru mediul acvatic din Marea Neagra, desi valorile masurate
sunt de doua ori mai mari ca cele din Marea Mediterana. De la accidentul din Cernobil, nivelul de
radioactivitate a scazut foarte mult, fiind acum aproape de nivelul existent inainte de accident.

Studiile facute de IAEA ( Marine Enviromental Assessments of the Black Sea ) au aratat faptul ca nivelul
de radioactivitate nu este semnificativ si nu prezinta risc pentru sanatatea si siguranta populatiei.

Oricum datele obtinute referitoare la nivelul de poluare al marii cu astfel de substante , sunt foarte corecte
si sunt rezultatul atentiei monitorizari facute de institutiile abilitate .

In ceea ce priveste poluarea cu petrol i hidrocarburi , se poate spune ca analizele facute au demonstrat
existenta unor scurgeri de petrol in apele marii provenite de la tarile situate de-a lungul coastei marii, cam
57.400 tone. In plus , scurgerile accidentale de particule de petrol , provin si de la deversarea fluviului
Dunarea aducand un total de 110.840 tone/an. Trebuie specificat insa ca in ultimii ani s-a observat o
tendinta de scadere a nivelului poluare in sedimentele marine .

In ciuda faptului ca tendintele sunt in scadere , poluarea cu petrol din Marea Neagra , este in continuare
principala preocupare pentru ca a crescut riscul accidentelor pentru tancurile care transporta petrol.

Cheltuielile de transport rezultate in urma transportului de petrol din Asia Mijlocie catre Azerbaijan sunt
detul de ridicate, de asemenea Georgia transporta cantitati mari de prtrol si alte hidrocarburi , iar riscurile
de contaminare a apei se refera la eventualele accidente sau poluarea cu pulberi de gaze.

Numeroase accidente au loc in timpul acestor tranporturi, de exemplu 16 accidente au fost inregistrate in
portul Constanta intre anii 2000-2002 cand au fost deversate 0,42 tone apa menajera, 0,55 tone
combustibil, 0,1 tone titei si 0,3 tone petrol mineral, dar oricum zona afectata a fost destul de mica.

In 2000-2003 si in Bulgaria s-au produs astfel de accidente , numai prin unul singur s-au deversat 0,17
tone de hidrocarburi , insa tot pe zone limitate. Astfel de accidente s-au produs si in Rusia.

In 2003 , Bulgaria , Romania, Turcia au semnat Black Sea Conttingenty Plan in cadrul protocolului pentru
combaterea poluarii pe Marea Neagra .Georgia , Rusia si Ucraina au aderat si ele la Plan in 2005 2006.