NOTIUNI GENERALE DESPRE ROCI

O rocă poate fi definită ca o asociaţie de minerale.

Modul de aranjare în spaţiu a mineralelor defineşte textura
unei roci. Principalele tipuri de texturi sînt:
— masivă, atunci cînd nu se observă nici o orientare a
mineralelor,
— vacuolară, cînd roca prezintă numeroase goluri mici,
— fluidală,cînd mineralele s-au deplasat în anumite direcţii,
— şistuoasă,cînd mineralele sînt aşezate în strate paralele.
După modul de formare, rocile se împart in trei clase
principale:
— roci magmatice sau eruptive;
— roci sedimentare;
— roci metamorfice.
ROCILE MAGMATICE
După locul unde s-a produs consolidarea magmei în
scoarţa pământului, rocile magmatice se împart în:
— roci magmatice intruzive (de adâncime), la care
consolidarea magmei s-a produs în interiorul scoarţei
caracterizate prin structuri holocristaline şi granulare:
— roci magmatice efuzive (de suprafaţă), la care
consolidarea s-a produs deasupra scoarţei, caracterizate
prin structuri hemicristaline şi porfirice.
Textura tipică rocilor magmatice este cea masivă.
După conţinutul de SiO2, exprimat în procente din greutate,
rocile magmatice, atât intruzive cît şi efuzive, se împart în: -
- roci acide, avînd SiO2 > 65%
granitul (intruzive), dacitul (efuzive)
- roci intermediare sau neutre, avînd 50 % < SiO2 < 65%
sienitul (intruzive), andezitul (efuzive)
- roci bazice, avînd SiO2 < 50%
gabroul (intruzive), bazaltul (efuzive)

Rocile magmatice se utilizează în construcţii sub forma de:

- elemente de rezistenţă (socluri, pile, ziduri de chei, stilpi-
coloane),
- la placare în scopuri decorative sau sub formă de calupuri
ori de pavele la îmbrăcăminţile drumurilor,
- de piatră spartă la terasamentele de cale ferată etc.
 ROCILE SEDIMENTARE
ROCILE ROCILE ROCILE
SEDIMENTARE SEDIMENTARE DE SEDIMENTARE
DETRITICE PRECIPITAŢIE BIOGENE SAU
CHIMICĂ ORGANOGENE

Rocile sedimentare reprezintă depozite de substanţe

formate fie prin acumularea într-un anumit mediu (apă, aer)
a produsului eroziunii unor roci preexistente, fie prin
precipitaţii de natură chimică din soluţii apoase, fie în urma
unor procese de natură biologică.
Rocile sedimentare detritice pot fi necimentate sau
cimentate.
Rocile sedimentare detritice necimentate, denumite
pământiiri și sunt divizate în două categorii:
- pământurile necoezive (blocurile, bolovănişul, pietrişul,
nisipurile);
- pământurile coezive (pămînturile prăfoase şi pămînturile
argiloase).
Rocile sedimentare detritice cimentate:
- prin cimentarea pietrişurilor cu minerale calcaroase se
formează conglomerate;
- cimentarea nisipurilor duce la apariţia gresiilor care, după
natura liantului sînt numite calcaroase, silicioase,
argiloase;
- prin cimentarea argilelor cu carbonat de calciu se
formează marnele.
Rocile sedimentare detritice reziduale, ca produsul eroziunii
(factorii - clima, tipul rocii-mamă, natura vegetaţiei, condiţiile
de drenare, activitatea bacteriilor etc.) rămân pe loc sau
sunt transportatt la distanţă foarte mică.

Cele mai răspîndite şi mai importante roci reziduale sînt

solurile, roci aflate nemijlocit la suprafaţa scoarţei şi avînd
drept caracteristică distinctivă fertilitatea, care favorizează
dezvoltarea plantelor. De studiul acestor roci se ocupă
Ştiinţa solului sau Pedologia.

Solurile sînt formate din:

- o parte minerală, (sfărîmături de rocă);
- o parte organică numită humus, (bacterii, fauna solului,
ciuperci etc.);
- diferite gaze.
Rocile sedimentare de precipitaţie chimică după locul de
formare, se deosebesc:
- roci de precipitaţie chimică marină, formate în apele
mărilor şi oceanelor (de exemplu, sarea gemă, ghipsul);
- roci de precipitaţie chimică continentală, formate în apele
lacurilor sau la gura izvoarelor (de exemplu, creta lacustră,
travertinul, tuful calcaros).

Rocile sedimentare biogene sau organogene sunt

divizate în două clase:
- roci acaustobiolite (care nu ard), calcaroase sau silicioase;
- roci caustobiolite (care ard), turba, cărbunii şi bituminele.
Rocile acaustobiolite calcaroase (calcarul compact, calcarul
detritic, calcarul cochilifer etc.) au textură masivă sau
stratificată, sînt în general de culoare albă-gălbuie şi se
utilizează în construcţii ca piatră de var, piatră de
construcţie, materie primă la fabricarea cimenturilor etc.

Dintre rocile acaustobiolite silicioase cea mai cunoscută

este diatomitul, utilizat în special ca materie primă pentru
fabricarea cărămizilor refractare.

Principalele tipuri de roci caustobiolite sânt: turba, cărbunii

şi bituminele (ţiţei, gaze naturale, asfalt etc.).

Caracteristici generale ale rocilor sedimentare:

stratificaţia, conţinutul fosilelor, culorile uniforme şi aspectul
pământos.
 ROCILE METAMORFICE
Rocile metamorfice provin din transformarea rocilor
preexistente magmatice şi în special a celor sedimentare,
ca urmare a schimbărilor condiţiilor de presiune,
temperatură, chimism (metamorfism).

Metamorfismul poate fi de contact, sau general (dinamic).

Marea majoritate a rocilor metamorfice se formează prin
metamorfism general.

După intensitatea cu care se manifestă metamorfismul se

deosebesc, pornind de la suprafaţa scoarţei, trei zone:
— epizona (0...6 km), cu temperaturi de 0...200°C,;
— mezozona (6... 12 km), cu temperaturi de 200... 400°C;
— catazona (12 ... 30 km), cu temperaturi de 400 ... 700°C.
Principalele tipuri de roci metamorfice sînt:
- în epizonă — şisturile (sericitos, cloritos, grafitos etc.),
formate prin metamorfozarea argilelor;
- în mezozona — cuarţitele (din nisipuri), micaşisturile,
şisturile cristaline;
- în catazonă — ortognaisul (provenit din roci magmatice)
şi paragnaisul (provenit din roci sedimentare).

MODUL DE FORMARE A PĂMÎNTURILOR

EROZIUNEA TRANSPORTUL SEDIMENTAREA

Eroziunea poate fi produsă de atmosferă (variaţiile de
temperatură), acţiunea mecanică a apei (hidratarea,
hidroliza, dizolvarea), acţiunea vîntului; electricitatea
atmosferică etc.), de hidrosferă (învelişul de apă al
pămîntului) sau de biosferă (plante şi animale).

În faza de transport continuă procesul de mărunţire

început în cursul fazei de eroziune. Principalii agenţi de
transport sînt: apa, gheţarii, gravitaţia, vântul.

Sedimentarea, se poate produce în aer (sedimentare

subaeriană) sau în apă (sedimentare subacvatică).
 CATEGORII DE PĂMÂNTURI

PĂMÂNTURILE PĂMÂNTURILE
NECOEZIVE COEZIVE

Pământurile necoezive:
- blocurile cu dimensiuni ce depăşesc 200 mm;
- bolovănişul cu dimensiuni cuprinse intre 20 şi 200 mm;
- pietrişul cu dimensiunea predominantă de 2... 20 mm;
- nisipurile cu dimensiuni predominante între 0,05 şi 2 mm.

Pământurile coezive, după mărimea particulelor, ale

coeziunii şi plasticităţii, se împart în două categorii:
- păminturi prăfoase (praf argilos, praf argilos-nisipos, praf, praf
nisipos, loess);
- păminturi argiloase (argila grasă, argila, argila prăfoasă, argila
nisipoasă).