PRODUCEREA

CIMENTULUI
ȘI A STICLEI
CE E CIMENTUL?

 Cimentul este un material
de construcție în formă de
pulbere fină, fabricat prin
măcinarea clincherului și
care, în contact cu apa, face
priză și se întărește. După
întărire, își menține
rezistența și stabilitatea,
chiar și sub apă.
MATERIA PRIMA
 Materia prima pentru obtinerea cimentului este calcarul si argila care contine oxid de siliciu SiO2.
 Principalele materii prime necesare pentru producerea cimentului (calcarul, argila) sunt extrase din
cariere , unde după concasarea primară , sunt transportate pe amplasamentul fabricii pentru depozitare şi
pregătire ulterioară . Argila are umiditate mare la exploatare astfel incat necesita uscare. Alte materii
prime, minereul de fier (cenusa de pirita), zgura granulata  de furnal etc sunt aprovizionate de la furnizori
externi.
 CHIMISMUL PRODUCERII

Pentru a se obtine cimentul se produce o reactie chimica complexa.

 Deshidratarea caolinitului:

Al2O3 . 2 SiO2 . 2H2O =>Al2O3.2SiO2 + 2H2O

 Descompunerea calcarului:

 CaCO3=>CaO + CO2
 Formarea silicatilor si aluminatilor de calciu:

CaO +SiO2 => CaSiO3

CaO+ Al2O3 => Ca(AlO2)2.
UTILIZARE

 Prin amestecul cimentului cu

nisip, pietriș, alți aditivi și
apă obținem beton – cel mai
folosit material de construcții
din lume. Deasemenea
cimentul poate fi folosit de
sculptori care reusesc ca
creeze din acest material
obisnuit adevarate opere de
arta.
 FABRICAREA
STICLEI

 Sticlele sunt un amestec de dioxid

de siliciu si silicati ai diferitelor
metale. Sunt materiale
necristalizate (amorfe), cu
rezistenta mecanica si duritate
mare, cu coeficient de dilatare
mic. La temperaturi mai inalte se
comporta ca lichidele subracite cu
vascozitate mare. Nu au punct de
topire definit.
TIPURI DE STICLA:

 Sticla obișnuită (sticla de sodiu sau potasiu)

Sticla de sodiu are compoziția aproximativă

6SiO2·CaO·Na2O. Se întrebuințează la fabricarea
geamurilor și a ambalajelor de sticlă. 
Sticla de potasiu are compoziția  6SiO2·CaO·K2O și este
rezistentă la variații de temperatură. Se folosește la
fabricarea vaselor de laborator.
 Cristalul (sticla de plumb)

Cristalul (sticlă de plumb) este o

sticlă în care sodiul și calciul s-au
înlocuit cu potasiu și plumb
(6SiO2·PbO·K2O) și se
caracterizează prin proprietăți de
refracție bune și densitate mare.
Flintul și ștrasul conțin un procent de
plumb mai mare decât cristalul.
Flintul se folosește pentru prisme și
lentile optice.
 Sticla Jena, Pyrex sau Duran

Prin adăugarea unor cantități mici

de oxid de aluminiu (Al2O3) sau 
trioxid de bor (B2O3) se obțin sticle
rezistente la variații bruște de
temperatură care se folosesc la
fabricarea vaselor de laborator. Au
o rezistență chimică mare și un
coeficient de dilatare mic.
 Sticlele colorate

Se obțin dacă se adaugă în topitură unii oxizi metalici (de Fe,Co,Cr,Cu etc.), care
formeaza silicati colorați. În industria sticlei se utilizează drept coloranți un
număr foarte mare de substanțe care se încadrează de obicei în trei categorii:
coloranții ionici, coloranții moleculari și coloranții coloidali.
Marii consumatori de sticlă colorată sunt transporturile aeriene, navele, terestre.
Semnalizările luminoase în transporturi au o deosebită importanță; culorile
utilizate de obicei fiind roșul, verdele, albastrul și galbenul. Sticlele colorate se
utilizează și drept filtre pentru anumite radiații. Pentru protejarea ochilor sudorilor
sau a celor ce privesc în cuptoare incandescente.
 Materia prima

Pentru fabricarea sticlei obisnuite se foloseste nisipul de

cuart,soda,calcarul,sarea lui Glauber.Aceste substante se amesteca si
se incalzesc pina la 1500 °C.
 Principiile de obtinere a fibrelor de sticla

Procesul tehnologic de obţinere a fibrelor de sticlă cuprinde dou ă

faze principale: obţinerea sticlei şi filarea fibrei. Materia prima
pentru fabricarea fibrelor de sticlă o constituie produsele anorganice
fuzibile, pe bază de silicaţi, extrase din nisipurile silicoase.