Sticla

CRISTUREAN SEBASTIAN
CLASA A VIII A
SCOALA GIMNAZIALA "MARIA BRINDEA"

INTRODUCERE:

La baza sticlei stau urmatoarele elemente: nisipul si focul. Dat fiind ca aceste
elemente se gaseau in multe locuri din lume, nu se stie cu exactitate unde anume
s-a produs pentru prima data sticla.
Cea mai veche sticla este considerata a fi sticla vulcanica. Aceasta a rezultat prin
racirea rapida a lavei. Din ea s-au confectionat obiecte precum: varfuri de sulite,
topoare, oglinzi. Acestea din urma sunt dovezi clare ce sunt pastrate in diferite
muzee.

Plinius menționează în Istoria naturală o poveste despre descoperirea sticlei. Pe

scurt, un grup de marinari fenicieni de pe un vas ce transporta sodă a venit la țărm
spre a face focul. Plaja întinsă era plină de nisip, dar nici un bolovan pentru a ține
vasul la foc. Marinarilor le-a venit ideea de a folosi câțiva bulgări de sodă de pe
corabie. Și au făcut focul, pregătindu-și mâncarea și apoi dormind. Dimineață,
scormonind din întâmplare prin cenușa focului, un marinar a găsit câteva
pietricele lucioase, care nu semănau cu nici un material obișnuit. Erau bucățele de
sticlă.

Sticlele sunt solide amorfe, necristaline, adesea transparente, care au aplicații

practice, tehnologice și decorațiuni diverse (sticlă de geam, sticlărie de masă,
optoelectronică etc.). Se obține prin topirea unui amestec format din nisip, sodă și
calcar.
 Sticla de sodiu are compoziția aproximativă 6SiO2·CaO·Na2O. Se întrebuințează
la fabricarea geamurilor și a ambalajelor de sticlă. Sticla de potasiu are compoziția
6SiO2·CaO·K2O și este rezistentă la variații de temperatură. Se folosește la
fabricarea vaselor de laborator.

Sticla nu este o substanță cu o compoziție chimică specifică, care poate fi

exprimată printr-o formulă chimică; prin urmare, compoziția sticlei este exprimată
în mod convențional ca sumă de oxizi. Compozitia sticlelor de constructii, in
functie de tip si scop, contine oxizi (in% din greutate): Si02 - 64-73,4; Na203 10-
15,5; K20 0-5; CaO 2,5-26,5; MgO 0-4,5; A1203 0-7,2; Fe203 0-0,4; S03 - 0-0,5;
B203 - 0-5.
OBTINERE:
Se obține prin topirea unui amestec format din nisip, sodă și calcar. Sticlele sunt
materiale amorfe (necristalizate), cu rezistență mecanică și duritate mare, cu
coeficient de dilatare mic. La temperaturi mai înalte se comportă ca lichidele
subrăcite cu vâscozitate mare. Nu au punct de topire definit. Prin încălzire se
înmoaie treptat, până la lichefiere, ceea ce permite prelucrarea sticlei prin suflare,
presare, turnare, laminare.

Una dintre cele mai importante ramuri din industria sticlei este fabricarea
ambalajelor din sticlă: buteliilor, borcanelor, paharelor şi altor vase. În multe
ramuri industriale — vinificaţie, industria chimică, alimentară, precum şi în
gospodăria casnică, aceste ambalaje nu pot fi înlocuite cu buteliile din masă
plastică sau din alte materiale chimice artificiale. Utilizarea multiplă a acestora din
urmă este dificilă, iar aruncarea lor la gunoi contribuie substanţial la poluarea
mediului ambiant.
Reactii chimice si obtinere:
Din această grupă fac parte oxizii acizi şi bazici, care formează scheletul structural
al sticlei, în particular :
Dioxidul de siliciu — Si02, foarte răspândit în natură în formă de nisip, are o
pondere de 55 75 % , însă granulele lui trebuie să fie mai mici decât cele ale
nisipului de construcţii.
Anhidrida borică - B203, cu o pondere de 15 %, care poate fi obţinută din acidul
boric şi boraxul natural, fiind utilizată pentru ridicarea stabilităţii termice şi
chimice, temperaturii de topire şi de limpezire.
Pentaoxidul de fosfor - P O2 5 , în cantităţi mult mai mici, răspândit în natură în
acidul ortofosforic (H3P04) şi în unii fosfaţi. În unele sticle optice moderne însă
P205 este principalul oxid formator din compoziţie.
Trioxidul de aluminiu - Al O2 3 , cu pondere diferită în funcţie de tipul sticlei: de la
2—3 % până la 12 %.
Dintre oxizii bazici - modificatori de reţea, de stabilitate chimică şi rezistenţă
mecanică - pe primul plan se află cei alcalini:
Oxidul de sodiu - Na O2 , în proporţie de 12-16%., este introdus în amestecul de
materii prime mai ales sub formă de carbonat de sodiu anhidru, cunoscut sub
numele de sodă calcinată.
Oxidul de caliu - K O2 înlocuieşte parţial sau total Na20, fiind utilizat în sticle cu
proprietăţi optice deosebite.
Oxidul de calciu - CaO , poate depăşi o proporţie de 14 %., de aceea este unul din
componenţii de bază ai sticlelor industriale produse în cantităţile cele mai mari.
Oxidul de magneziu - MgO , în proporţie de 2—3 %, iar în unele sticle
(electrotehnice, optice) înlocuieşte parţial sau total CaO.
Un loc aparte printre materiile prime principale îl ocupă cioburile de sticlă.
Este evident, că reutilizarea lor prin reintroducerea în cuptorul de topire în
vederea obţinerii unor noi produse, conduce la realizarea unor importante
economisiri, atât în ceea ce priveşte materiile prime, cât şi energia consumată
(circa 20 %). Fiecare tonă de cioburi permite economisirea a peste o tonă de
materii prime. Însă la noi colectarea cioburilor din industrie şi de la populaţie nu
este organizată.

Dozarea si amestecarea materiilor prime

· COMPOZIŢIA ŞARJEI Kg
· Nisipul cuarţos 64
· Dalamita (moluza) 18.2
· Calcar 2
· Sodă 23.9
· Sulfat de natriu 2.5
· Cărbune 0.5

Transportul si manipularea sticlei atat pe distante scurte, cat si pe distante lungi,

poate reprezenta o provocare in lipsa unor echipamente adecvate. De aceea, de-
alungul anilor, s-au dezvoltat numeroase concepte de ambalaje metalice pentru a
transporta sticla rapid si sigur (rackuri pentru sticla). Astfel, nu doar ca s-a reusit
diminuarea costurilor de ambalare si manipulare, ci s-au diminuat considerabil si
pierderile din degradarea sau spargerea sticlei.
Ambalajele sunt in general prevazute cu lacasuri pentru manipularea cu
motostivuitorul, dar si cu inele pentru ridicarea cu macaraua. De asemenea,
acestora li se pot monta roti industriale (cu sau fara sistem de amortizare) pentru
transportul intern. Toate rackurile pentru sticla, fie ele fixe sau mobile, sunt
proiectate sa protejeze produsele contra degradarii sau spargerii. De aceea, aceste
rackuri sunt prevazute cu elemente aditionale de protectie din lemn, cauciuc,
poliuretan, spuma, care sa atenueze socurile din timpul transportarii.
Sortimente utilizate in diverse domenii:
Sticla obisnuita (sticla de potasiu sau sodiu) se foloseste de obicei la producerea
ambalajelor de sticla sau a geamurilor;
Sticla de plumb (cristalul) are in compozitia sa potasiu si plumb. Asadar, cristalul in
sine este o sticla insa nu toate tipurile de sticla sunt cristale;
Sticla colorata, care se obtine daca se adauga in topitura unii oxizi metalici (de
cupru, fier sau crom). Sticla colorata se utilizeaza cu succes in transporturile
terestre, aeriene ori navale.
In industria din zilele noastre, cele mai utilizate categorii de sticla sunt:
Sticla Low E, care este prevazuta cu o pelicula magnetronica, compusa din
numeroase straturi de oxizi metalici, argint ori diverse aliaje. Aceasta pelicula
imbunatateste considerabil caracteristicile termoizolante ale geamului si reduce
astfel pierderile de caldura
Sticla Four Seasons ofera o izolatie termica excelenta pe durata iernii si o
protective solara pe durata verii, net superioara sticlei Low E.
Sticla reflexiva garanteaza intimitatea caminului pentru ca nu permite acces
privirilor indiscrete din exterior. Acest tip de sticla se obtine prin tratarea sticle
sticlei clare cu o pelicula de oxizi metalici. Ofera o reflexie solara sporita.
Sticla antiefractie se obtine prin alaturarea unui geam rezultat prin alaturarea
pana a doua foi de sticla cu un strat de rasina special conceputa. Sticla antiefractie
este ideala pentru cladirile nonrezidentiale, cu o suprafata mare, ce necesita
izolare fonica si termica deosebita.
Sticla securizata se deosebeste de sticla netratata printr-o rezistenta de 3-4 ori mai
mare la socuri mecanice sau termice. In cazul unor accidente sau daune, sticla se
descompune in bucati mari si astfel riscul de ranire este nul.
Sticla ornamentala se obtine din sticla clara ori colorata prin trecerea prin trecerea
printre doua valturi profilate la iesirea din cuptor.
Sticla rezistenta la foc rezulta prin imbinarea mai multor foi de sticla dotate cu un
strat special care nu permite propagarea caldurii si garanteaza integritatea
geamului.
Adesea, costurile unei sticle de calitate sunt amortizate in cativa ani prin
economiile deloc neglijabile pe care le putem face la costurile aferente energiei
termice si electrice.