Colegiul National de Comert al ASEM

Catedra: ,,Comert, Merceologie,Tehnologii”

Studiul individual
La unitatea de curs ,,Merceologia marfurilor de uz
casnic”
Tema ,,Caracteristica articolelor din sticlă ”

A elaborat: Boico Valeria

Grupa:MER-191
A verificat: Herghelegiu Rodica
Chisinau,2021

Notiuni generale
Sticlele sunt materiale amorfe (necristalizate), cu rezistență mecanică și
duritate mare, cu coeficient de dilatare mic. La temperaturi mai înalte se
comportă ca lichidele subrăcite cu vâscozitate mare. Nu au punct de
topire definit. Prin încălzire se înmoaie treptat, până la lichefiere, ceea ce
permite prelucrarea sticlei prin suflare, presare, turnare, laminare.
Sticlele se obțin, în general, prin topirea în cuptoare speciale a unui
amestec format din nisip de cuarț, piatră de var, carbonat de sodiu (sau
de potasiu) și materiale auxiliare. Proprietățile fizice ale sticlelor sunt
determinate de compoziția lor.
Cel mai cunoscut tip de sticlă (precum și cel mai vechi) este „sticla de
siliciu”, având la bază dioxidul de siliciu, constituentul primar
al nisipului. Dintre multele tipuri de sticlă existente, sticla de geam este
cea mai cunoscută.

Tipuri de sticlă
 1.Sticla silicatică: are ca vitrefianti dioxid de siliciu.

2.Sticla boratica: are un continut ridicat de compusi ai

borului.

3.Sticla fosfatica: foloseste

un continut ridicat de
fosfati.

4.Sticla borosilicatica:
contine ca vitrifianti cei 2
compusi bor si dioxid de
siliciu.

5.Sticla alumino-boro-silicatica:
contine ca vitrifianti Al, SiO2,
bor.

Materia primă
Materiile prime principale sunt principalele trei categorii de
oxizi care alcătuiesc compoziţia sticlei cu un rol bine determinat în formarea proprietăţilor acesteia.
Vitrifianţii sunt materialele care intră în cantitatea cea mai mare în masa sticloasă, având rolul principal în
formarea sticlei, deoarece prin topire şi răcire conferă starea vitroasă, specifică sticlei (corp solid transparent).
Materiile prime cu rol de vitrifianţi sunt: nisipul cuarţos, cu un conţinut în dioxid de siliciu (SiO 2) de peste 95 %;
boraxul şi acidul boric din care rămâne în sticlă trioxidul de bor (B 2O3) şi pentaoxidul de fosfor (P2O5).

Fondanţii au rolul de a coborî temperatura de topire a vitrifianţilor (sub 1500 oC) şi de a realiza trecerea sticlei
solide în stare păstoasă la o temperatură mai scăzută. Fondanţii folosiţi la obţinerea sticlei sunt: carbonatul de
sodiu - soda calcinată (Na2CO3) şi carbonatul de potasiu K2CO3. Oxizii alcalini rămaşi după adăugarea fondanţilor
participă la îmbunătăţirea unor proprietăţi ale sticlei cum sunt: luciul şi transparenţa.

Stabilizanţii au rolul de a mări stabilitatea chimică şi de a îmbunătăţi proprietăţile mecanice şi termice ale sticlei.
Se foloseşte în cantităţi mari oxidul de calciu (calcarul), oxidul de magneziu, iar în cantităţi mai mici oxidul de
bariu, oxidul de plumb, oxidul de zinc.

Materiile prime secundare sunt substanţe care se adaugă în proporţii mai mici pentru a-i conferi anumite
proprietăţi sticlei.

Afinanţii au rolul de a limpezi masa sticloasă topită, eliminând bulele de aer şi de gaze rezultate din reacţiile
chimice dintre componenţi prin antrenarea acestora la suprafaţă. În calitate de afinanţi se folosesc: trioxidul de
arsen, sulfatul de sodiu, azotatul de sodiu sau potasiu, sultaful de calciu.

Opacizanţii sunt substanţe, care dacă se află fin dispersate în sticlă, fac ca aceasta să fie opalescentă. Opacizarea
se face prin adăugarea de bioxid de staniu, bioxid de titan, fluorină, criolită sau bioxid de zirconiu.

Decoloranţii se introduc cu scopul de a înlătura culoarea imprimată sticlei de către diferite impurităţi din
materiile prime, de exemplu culoarea verzuie datorită prezenţei fierului. În acest scop, se folosesc amestecul de
trioxid de arsen şi azotatul de sodiu.

Coloranţii se utilizează pentru obţinerea unor sortimente de sticlă cu diferite culori. Cei mai utilizaţi coloranţi
pentru sticlă sunt: oxizii de fier (dau nuanţe de albăstrui sau galben), oxidul de mangan (albastru), oxizii de
mangan (roz-gălbui), oxidul de nichel (violet), oxidul de crom (verde) etc.

Se pot folosi ca materii prime şi cioburile de sticlă, care contribuie la reducerea consumului de materii prime,
concomitent cu ameliorarea proprietăţilor sticlei.
 Clasificarea mărfurilor din sticlă
Marfurile din sticla prezinta o importanta deosebita pentru diferite domenii de utilizare:
articole de menaj, ambalaje, geamuri,optica, etc. care nu pot fi inlocuite cu alte marfuri.

Marfurile din sticla se clasifica in :

 Marfuri din sticla pentru constructii – exemplu: geamuri cu sau fara
izolatie termica si fonica, caramizi de sticla
 Marfuri din sticla pentru menaj

Articole de menaj
1) Dupa destinatie:

 piese detasate: pahare, cani, platouri,

etc
 servicii de: apa, vin, sampanie, etc.

2) Dupa compozitia chimica a sticlei:

 articole din sticla comuna

 articole din sticla cristal

Articole decorative
1) Dupa destinatie:

 vaze, scrumiere, bomboniere, etc

2) Dupa compozitia chimica a sticlei:

 articole din sticla comuna

 articole din sticla cristal

Articole intrebuintate ca ambalaje: sticle, borcane, flacoane pentru medicamente, etc

Articole din sticla termorezistenta: cani de

cafea, de ceai, farfurii, vase de laborator, etc.

Diverse articole de menaj: storcator de fructe,

razatoare de fructe, etc.

Procesul tehnologic de obţinere a articolelor

din sticlă
 Procesul tehnologic de obţinere a articolelor din sticlă cuprinde patru faze mai
importante: obţinerea masei sticloase, fasonarea, recoacerea şi finisarea.

Obţinerea masei sticloase are loc prin:

 topirea amestecului de materii prime, controlate conform reţetei de fabricaţie, în cuptoare

speciale;
 afinarea se realizează prin adaosul de afinanţi, eliminându-se bulele de aer şi gazele, prin
antrenarea lor la suprafaţă;
 omogenizarea compoziţiei chimice a masei sticloase, pentru a obţine o viscozitate care să
permită prelucrarea sticlei în condiţii favorabile.

Fasonarea constă în transformarea masei sticloase în ob iecte, prin utilizarea procedeelor

ca: suflare, presare, tragere sau laminare.

Suflarea este procedeul prin care se obţin produse cu pereţi groşi şi cu cavităţi interioare
de forme diferite, suflarea se poate realiza cu maşini automate, semiautomate sau de către
muncitori, printr-o ţeavă de oţel care are la un capăt masa de sticlă vâscoasă. Astfel se
obţin diferite produse de uz casnic şi articole tehnice.

 Presarea constă în introducerea unei cantităţi de sticlă topită în forma unei matriţe
urmată de presarea materialului. Sticla se introduce într-o formă metalică, se presează cu
poansonul; prin presare sticla umple întreaga formă, obiectul fasonat poate fi scos din
formă după ridicarea poansonului.
 Tragerea se foloseşte la fabricarea geamurilor, plăcilor şi a ţevilor şi constă în trecerea
masei de sticlă printr-un sistem de valţuri, din care unul este fix, iar celălalt este mobil.
Este o metodă eficientă, iar produsele sunt de calitate superioară.
 Laminarea constă în introducerea masei sticloase între doi cilindri laminori, care se
rotesc în sens invers. Prin acest procedeu se obţin geamuri, cu suprafaţa insuficient de
netedă, fiind necesară şlefuirea şi polizarea sticlei pentru obţinerea unor suprafeţe perfect
netede.
 Recoacerea constă în răcirea lentă a produselor fasonate de la temperatura de fasonare la
temperatura mediului ambiant. Scopul acestei operaţii este de a elimina tensiunile interne
ce apar în sticlă datorită răcirii rapide, tensiuni care ar diminua mult rezistenţa la şoc
termic şi mecanic a produselor finite.

Finisarea obiectelor din sticlă este necesare pentru conferirea unor proprietăţi estetice,
se poate realiza prin trei categorii de metode, şi anume:

 mecanice: tăierea, şlefuirea, lustruirea mecanică, sculptarea, perforarea, matisarea

mecanică (sablarea) etc.;
 fizice: pictarea, depunerea de sticlă colorată;
 chimice: lustruirea chimică, gravarea chimică, matisarea chimică (opalizarea).

ÎS „Fabrica de sticlă din Chişinău”

Cea mai mare întreprindere din domeniul producerii sticlei din Moldova.
Înfiinţată în 1970, Fabrica de sticlă din Chişinău este astăzi unul dintre liderii
indiscutabili pe piaţa internă a Moldovei, care asigură necesităţile fabricilor
locale de vinuri şi coniacuri,
de băuturi alcoolice, ale
întreprinderilor pentru
prelucrarea şi conservarea
legumelor şi fructelor, ale
producătorilor de băuturi
răcoritoare, de produse
alimentare pentru copii,
ketchupurilor, etc.
Temelia asortimentului
producţiei fabricate îl
constituie:
- butelii din sticlă incoloră cu
volumul de 0,1-3,0 litri de diferite
configuraţii cu gîtul obişnuit şi filetat;
- borcane din sticlă incoloră cu
volumul de 0,1-5,0 litri de configuraţie
diferită (tip I şi twist-off).

În prezent din „portofoliul” Fabricii de

sticlă din Chişinău fac parte în jur de
300 de feluri de sticle şi borcane dintre
cele mai diferite. Dispunînd de un
departament de designeri de o
calificare inalta şi de o secţie modernă
“mecanică de turnare”, întreprinderea poate să asigure toate dorinţele clienţilor,
chiar şi cele mai „exotice”. Astfel, de
rînd cu sticlele şi borcanele standard,
fabricate pe scară mare, designerii şi
tehnologii noştri propun articole cu
adevărat exclusive, care îmbină
caracteristici tehnice înalte şi valori
estetice deosebite, ceea ce le permite
acestor exemplare de producţie ale
fabricii să fie incluse în categoria
operelor de artă.