AMABALAJE DE STICLĂ

Bosa Robert Antonio

 Sticla a fost definită de “Societatea Americană de testare” ca un produs
anorganic amorf de fuziune care este răcit în condiţii dure fără cristalizare.

Originea primei sticle sintetice este pierdută, undeva în antichitate,

primul vas de sticlă a fost probabil scluptat dintr-un bloc solid în jurul anului
30000 î. H.

INTRODUCERE Începând cu anul 200 d.H articolele de sticlă erau frecvent utlilizate in
casele românilor.

Pe tot parcursul evului mediu centrul artistic al sticlei a fost Veneţia, în

timp ce în Franţa, în aceeaşi epocă, pe lângă sticlăria de lux au apărut primele
sticle de geam şi primele butelii din sticlă.
 Sticla este considerată materialul ideal pentru ambalaje datorită caracteristicilor
sale şi a avantajelor pe care le oferă ca ambalaj.

Sticla este utilizată cu precădere la ambalarea produselor lichide sau vâscoase în

domeniul alimentar, dar şi în industria farmaceutică, la ambalarea produselor chimice.

Există două tipuri de ambalaje de sticlă utilizate în industria alimentară și anume:

sticle și borcane.
Avantaje

 este impermeabilă la gaze, vapori, lichide;

 este inertă din punct de vedere chimic faţă de produsele alimentare şi
nu pune probleme de compatibilitate cu produsul ambalat;
 nu transmite şi nu modifică gustul alimentelor;
 Este transparentă, permiţând vizualizarea produselor;
 este un material rigid care poate fii realizat în forme variate;
 are o bună rezistenţă la presiuni interne ridicate, fiind utilizată la
ambalarea unor băuturi;
 este reciclabilă, nu poluează mediul;
 se poate inscripţiona uşor prin ataşarea de etichete.
 Utilizarea sticlei ca material de ambalaj
prezintă şi dezavantaje legate de:
 rezistentă la şoc mecanic, rezultând dificultăţi
în transport şi depozitare;

 rezistenţă scăzută la şoc termic;

DEZAVANTAJE  masă proprie mare.

COMPOZIŢIE ŞI STRUCTURĂ
Sticla este un material transparent cu formula SiO2(Na2O)m(CaO)n.

Oxidul de siliciu este elementul care conferă prin excelenţă

transparenţa sticlei.

Principalul fondant este oxidul de sodiu Na2O introdus în compoziţie

prin carbonat de sodiu sau sulfat de sodiu.

Sulfatul de sodiu conţine oxid de fier Fe2O3 astfel că nu se foloseşte la

fabricarea sticlei albe - incolore dar se foloseşte la confecţionarea buteliilor
din sticlă.
COMPONENTELE FUNDAMENTALE ALE STICLELOR
OBIŞNUITE CARE AJUTĂ CA ELEMENTE SECUNDARE
SUNT

alumina Al2O
afânători
sticlă rebut
decoloranţi
opacificatori şi coloranţi
Standardul SR EN 13437:2004 defineşte criteriile
pentru un proces de reciclare şi descriere a
principalelor procese existente.

Criteriul de bază pentru procesul de reciclare a

ambalajelor de sticlă este acela că se introduce o
cantitate specificată de material folosit ( sticlă )
din care se valorifică material utilizabil.
 Această schemă a fluxurilor se aplică tuturor ambalajelor
de sticlă, cum ar fi, sticle şi borcane de toate dimensiunile,
formele şi culorile.
Materiale
Flux a: materii prime: o şarjă care constă dintr-un
amestec de nisip, sodă calcinată, var-dolomit şi feldspat,
împreună cu agenţi de colorare şi rafinare suplimentari
Flux b: material reciclat din alte surse: cantităţi mici de
sticlă plană.

Fluxul c: material reciclat din ambalaje de sticlă:

ambalaje de sticlă folosite, colectate de la consumatori şi de la
instalaţii de umplere, care sunt fie separate prin culori, fie
lăsate amestecate apoi sortate şi procesate în frunalul pregătit
pentru cioburile de sticlă.
 Producţia de ambalaj de sticlă constă în
următoarele etape:
 amestecarea şarjei
 topire
PRODUCŢIE/TRANSFORMARE
 formare
 răcire
 controlul calităţii
 ambalare
COLECTAREA / SORTAREA
AMBALAJELOR FOLOSITE DE
STICLĂ

Pentru a putea fi refolosite la maximum în procesul de

producţie, ambalajele de sticlă folosită sunt sortate, de către
consumator, în categorii de două sau trei culori.
 În urma colectării se efectuează cercetări în vederea identificării
de aplicaţii pentru reziduurile de sticlă din incineratoare.

Societatea colectoare responsabilă colectează sticlă de la baterii

pentru distribuirea ulterioară la fabrica de procesare a ciobuilor de sticlă.

Modul predominant de colectare a ambalajelor de sticlă este în

baterii de containere de sticlă, amplasate în locuri publice, disponibile
consumatorilor.
PROCES DE
RECICLARE
Ambalajele de sticlă folosite
sunt sortate şi procesate în
instalaţia de procesare a cioburilor
de sticlă. Materialul organic,
metalele, ceramica, materialul
plastic şi hârtia sunt separate prin
metode automate, dar şi manual.
Sticla este apoi măcinată şi trimisă
la fabricile de sticlă.
Cioburile de sticlă procesate
pot fi utilizate, de asemenea, ca
înlocuitor pentru materia primă în
producţia de izolaţii, ca element
constitutiv în beton, în industria
construcţiilor şi la asfalt, pentru
drumuri.
 AMBALAJE REUTILIZABILE
Ambalajele de sticlă destinate utilizării în sistemele de reumplere-reutilizare pot fi unite, de
asemenea, în bucla de reflolosire, prin returnarea ambalajelor după colectarea-sortarea ambalajelor de
unică folosinţă.
Sticlele de unică folosinţă sunt create pentru a fi filosite doar o singură dată, totuşi se oferă
posibilitatea ca unele din acestea să fie refolosite, se recomandă să se procedeze astfel numai după ce
sticlele au fost verificate, pentru a corespunde utilizării.
IMPORT - Ambalajele de sticlă şi cioburile din fiecare
EXPORT etapă a fluxului pot fi importate sau exportate
peste graniţele naţionale.
EVALUAREA CONFORMITĂŢII

La evaluarea conformităţii cu cerinţele privind fabricarea şi compoziţia

ambalajului din sticlă, realizată la butelia pentru bere s-au analizat 7 tipuri de butelii,
cu volum util de 0,5 l fabricate în ţară sau importate şi care au fost preluate din
circuitul de utilizare.
Ambalajul din sticlă cuprinde în afară de butelia din sticlă şi alte componente cu
rol de prezentare a conţinutului, de redare a unor informaţii suplimentare, de
asigurarea etanşeităţii.
Greutatea ambalajului este determinată de greutatea buteliei din sticlă care
reprezintă 99 % din greutatea totală, în consecinţă reducerea greutăţii ambalajului
cu cerinţele Directivei 94/62/CE se poate realiza în principal pe seama reducerii
greutăţii buteliei de sticlă.
Analiza conformităţii ambalajelor din sticlă introduse pe piaţă în România cu cerinţele specifice fabricării şi
compoziţiei a condus la următoarele concluzii:
 există pe piaţă ambalaje din sticlă pentru bere, cu greutăţi diferite, care îndeplinesc funcţii identice;
cele a căror greutate este mai mică (cu cca 10 %) provin din import;
 fabricantul autohton are o tehnologie de fabricaţie care reprezintă un punct critic din punct de vedere
al cerinţei de reducere a greutăţii;
 procesul de ambalare/umplere reprezintă un punct critic din punct de vedere al cerinţei de reducere a
greutăţii;
 nu există probleme legate de cerinţa privind conţinutul de substanţe periculoase în butelia din sticla
pentru bere.
 Analiza fluxului tehnologic de fabricaţie al ambalajului din sticlă pentru identificarea soluţiilor
de prevenire prin reducere la sursă (prin modernizarea şi/sau optimizarea unor operaţii
tehnologice), a condus la identificarea unei soluţii alternative la fabricarea ambalajelor din sticlă.
Este vorba de trecerea de la procedeul suflat-suflat la procedeul presat-suflat pentru ambalaje
cu gât îngust (Narrow Neck Press Blow) care poate asigura reducerea cu minim 10% a greutăţii.
Procedeul NNPB permite o distribuţie mai bună a sticlei în pereţii produsului şi asigură
condiţiile pentru eliminarea microfisurilor superficiale de pe suprafaţă.
 În acest mod pot fi atinse 2 obiective şi anume reducerea greutăţii şi menţinerea rezistenţei
mecanice în condiţiile unor pereţi mai subţiri.
Prin utilizarea acestui procedeu se elimină contra-suflarea (una din cauzele defectelor de tip
“distribuţie inegală a sticlei în pereţi”) şi se egalizează timpii de contact sticlă/preformă, sticlă/formă
finită cu timpul de reîncălzire, evitându-se formarea ondulaţiilor în pereţii produsului finit prin
diminuarea neomogenităţii termice.
În perspectiva apropiată principalul fabricant de ambalaje din sticlă din Romania are în vedere
o investiţie majoră care va conduce la creşterea cu 40000 t a producţiei de ambalaje din sticlă, prilej
cu care se va moderniza şi tehnologia de fabricaţie.
 Ambalajele din sticlă nu ridică probleme din punct de vedere al conţinutul de substanţe
periculoase.
Ponderea componentelor (etichete, inscripţionări) care pot conţine aceste substanţe
reprezintă sub 1 % din greutatea ambalajului.
 BIBLIOGRAFIE
 SR EN 13429: 2004 – Ambalaje – Reutilizare,
 SR EN 13427: 2005 – Condiţii referitoare la utilizarea standardelor europene în domeniul
ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje
 SR EN 13428: 2005 - Ambalaje - Cerinţe specifice fabricării şi compoziţiei.
 SR EN 13437: 2003 Ambalaje şi reciclarea materialelor. Criterii pentru metodele de reciclare.
Descrierea proceselor de reciclare şi schema fluxului.
Vă mulţumesc!!!