Materiale de constructii

Sticla
Sticlele sunt solide amorfe, necristaline, adesea transparente, care au aplicații practice,
tehnologice și decorative diverse (sticlă de geam, sticlărie de masă, optoelectronică etc.).
Cel mai cunoscut tip de sticlă (precum și cel mai vechi) este „sticla de siliciu”, având la
bază dioxidul de siliciu, constituentul primar al nisipului.

Proprietatile fizice ale sticlei sunt densitatea, rezistenta la compresiune, rezistenta la

indoire si elasticitatea. Aceste proprietati variaza in functie de acele tipuri de sticla la
care facem referire. Astfel, avem:
 Sticla obisnuita (sticla de potasiu sau sodiu) se foloseste de obicei la producerea
ambalajelor de sticla sau a geamurilor;
 Sticla de plumb (cristalul) are in compozitia sa potasiu si plumb. Asadar, cristalul in
sine este o sticla insa nu toate tipurile de sticla sunt cristale;
 Sticla colorata, care se obtine daca se adauga in topitura unii oxizi metalici (de cupru,
fier sau crom). Sticla colorata se utilizeaza cu succes in transporturile terestre, aeriene
ori navale.
Procesul tehnologic de obţinere a articolelor din sticlă cuprinde patru faze mai
importante: obţinerea masei sticloase, fasonarea, recoacerea şi finisarea. În mod ideal,
fabricile producătoare de sticlă primesc de la furnizori materii prime care corespund
cerinţelor tehnologice de procesare. Totuşi, în unele cazuri, se impune efectuarea în
fabrică a unor operaţii de pregătire a materiilor prime înainte de a se realiza amestecul
lor. Aceste operaţii sunt:
 Deferizarea
 mărunţirea cioburilor
 clasarea
 uscarea
Operaţia de uscare este aplicată în special nisipului care ajunge în fabrică transportat în
vagoane de cale ferată. Din această cauză el prezintă o umiditate variabilă şi trebuie uscat
până aceasta ajunge la valoarea impusă, de circa 5%. În acest scop se utilizează cel mai
frecvent uscătoare cilindrice rotative încălzite cu gaze calde rezultate prin arderea unui
combustibil. Clasarea se execută cu diverse site şi are ca scop menţinerea în fabricaţie
doar a particulelor cu dimensiunile cuprinse între anumite limite. Cioburile de sticlă, care
urmează a fi reciclate în procesul de fabricaţie, sunt mărunţite (sfărâmate), până la
dimensiuni convenabile, în mori cu valţuri (cu cilindri).
 Sticla reprezinta un material amorf, cu un coeficient de dilatare redus, dar cu o duritate si
rezistenta mecanica sporita. Sticla se obtine, de obicei prin topirea unui amestec compus
din carbonat de sodiu, piatra de var, cuart si diverse materiale auxiliare.
Prima industrie a sticlei a luat nastere si a prosperat in Egiptul Antic. Tehnica producerii
sticlei s-a perfectionat apoi treptat. Astfel, s-au putut fauri diverse obiecte din sticla,
precum cupe, flacoane pentru diferite substante ori vase de tot felul. Pana in prezent,
tehnologia producerii sticlei a evoluat cu o viteza uimitoare, astfel ca acum sunt
disponibile numeroase tipuri de sticla, extrem de variate, care pot fi clasificate in functie
de proprietatile fizice pe care le au, domeniile in care sunt utilizate ori dupa procedeul
prin care sunt fabricate.
Proprietatile fizice ale sticlei sunt densitatea, rezistenta la compresiune, rezistenta la
indoire si elasticitatea. Aceste proprietati variaza in functie de acele tipuri de sticla la
care facem referire. Astfel, avem:
 Sticla obisnuita (sticla de potasiu sau sodiu) se foloseste de obicei la producerea
ambalajelor de sticla sau a geamurilor;
 Sticla de plumb (cristalul) are in compozitia sa potasiu si plumb. Asadar, cristalul in
sine este o sticla insa nu toate tipurile de sticla sunt cristale;
 Sticla colorata, care se obtine daca se adauga in topitura unii oxizi metalici (de cupru,
fier sau crom). Sticla colorata se utilizeaza cu succes in transporturile terestre, aeriene
ori navale.
In industria din zilele noastre, cele mai utilizate categorii de sticla sunt:
 Sticla Low E, care este prevazuta cu o pelicula magnetronica, compusa din numeroase
straturi de oxizi metalici, argint ori diverse aliaje. Aceasta pelicula imbunatateste
considerabil caracteristicile termoizolante ale geamului si reduce astfel pierderile de
caldura
 Sticla Four Seasons ofera o izolatie termica excelenta pe durata iernii si o protective
solara pe durata verii, net superioara sticlei Low E.
 Sticla reflexiva garanteaza intimitatea caminului pentru ca nu permite acces privirilor
indiscrete din exterior. Acest tip de sticla se obtine prin tratarea sticle
sticlei clare cu o pelicula de oxizi metalici. Ofera o reflexie solara sporita.
 Sticla antiefractie se obtine prin alaturarea unui geam rezultat prin alaturarea pana a
doua foi de sticla cu un strat de rasina special conceputa. Sticla antiefractie este ideala
pentru cladirile nonrezidentiale, cu o suprafata mare, ce necesita izolare fonica si
termica deosebita.
 Sticla securizata se deosebeste de sticla netratata printr-o rezistenta de 3-4 ori mai
mare la socuri mecanice sau termice. In cazul unor accidente sau daune, sticla se
descompune in bucati mari si astfel riscul de ranire este nul.
 Sticla ornamentala se obtine din sticla clara ori colorata prin trecerea prin trecerea
printre doua valturi profilate la iesirea din cuptor.
 Sticla rezistenta la foc rezulta prin imbinarea mai multor foi de sticla dotate cu un
strat special care nu permite propagarea caldurii si garanteaza integritatea geamului.
Adesea, costurile unei sticle de calitate sunt amortizate in cativa ani prin economiile
deloc neglijabile pe care le putem face la costurile aferente energiei termice si electrice.
Sunt efectuate studii privind măsurarea și optimizarea proprietăților fizice și mecanice ale
sticlei pentru a obține o calitate ridicată continuă a produsului finit și o productivitate
ridicată în procesul de fabricație. În plus, se măsoară și se dezvoltă parametrii
condiționării în antecreuzet, formarea și recoacerea, temperarea și decorarea.
Norme specifice de securitate a muncii pentru fabricarea si prelucrarea fibrelor de sticla

Normele specifice de securitate a muncii pentru fabricarea si prelucrarea fibrelor de

sticla cuprind masuri de prevenire a accidentarii si imbolnavirii profesionale luand in
considerare pericolele specifice acestor activitati si cerintele desfasurarii procesului de
munca in conditii de securitate.
Conducerea are responsabilitatea supravegherii si controlului expunerii lucratorilor la
pulberile de sticla din mediul de munca precum si a adoptarii celor mai eficiente masuri
de prevenire prin dotarea si intretinerea corespunzatoare a cladirilor, instalatiilor,
utilajelor si locurilor de munca precum si prin organizarea muncii, astfel incat
concentratiile de pulberi de sticla sa fie mentinute sub limitele admise.
La achizitionarea de echipamente si instalatii trebuie sa se prevada clauze contractuale
prin care acestea sa corespunda standardelor de securitate a muncii sau sa fie din
proiectare concepute cu sisteme de protectie astfel incat sa nu polueze mediul de munca
cu pulberi de sticla.

Instalaţiile, măsurile şi condiţiile de protecţie a mediului :

 Staţiile şi instalaţiile pentru reţinerea, evacuarea şi dispersia poluanţilor în mediu,
din dotare: sistem de filtrare a aerului viciat pe bază de filtre uscate tip vată
dispuse în podea și în tavan, sistem de exhaustare, bazin vidanjabil V= 27 mc;
 Alte amenajări speciale, dotări şi măsuri pentru protecţia mediului: a. titularul
activităţii trebuie să se asigure că toate operaţiunile de pe amplasament vor fi
realizate în aşa manieră încât emisiile să nu determine deteriorarea sau perturbarea
semnificativă a zonelor de agrement, recreaţionale sau de locuit din afara limitelor
amplasamentului; b. se va asigura integritatea, refacerea şi îmbunătăţirea
amenajării spaţiilor verzi, adoptarea de măsuri obligatorii cu privire la întreţinerea
şi înfrumuseţarea clădirilor, a curţilor şi împrejurimilor acestora a spaţiilor verzi
din curţi şi dintre clădiri, a arborilor şi arbuştilor decorativi;
 Concentraţiile şi debitele masice de poluanţi, nivelul de zgomot, de radiaţii,
admise la evacuarea în mediu, depăşiri permise şi în ce condiţii: a. Nici o emisie
nu trebuie să depăşească valorile limită admise, NTPA – 002 Normativ privind
condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor şi
direct în staţiile de epurare aprobat prin HG nr.188/2002 modificată şi completată
de HG nr. 352/2005 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare
în mediul acvativ a apelor uzate. b. Nici o emisie nu trebuie să depăşească valorile
limită admise, conform Ordinului MAPPM nr.462/1993- condiţii tehnice privind
protecţia atmosferei; respectarea Legii nr.104/2011 privind calitatea aerului
înconjurător. c. Titularul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a preveni sau
minimiza emisiile de poluanţi in aer. d. Zgomot: în emisiile de zgomot provenite
de la activităţile de pe amplasament nu trebuie să existe nici un element
perturbator continuu sau intermitent la nici un receptor sensibil la zgomot.
BIBLIOGRAFIE:
https://www.iprotectiamuncii.ro/norme-protectia-muncii/nssm-35
https://www.scribd.com/doc/92594499/referat-sticla