UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANTA

FACULATATEA DE STIINTE ALE NATURII SI STIINTE AGRICOLE

SPECIALIZAREA GEOGRAFIE
ANUL I

PLATFORMA VALAHA

PROFESOR: Conf. univ. dr. Lungu Marius Laurenţiu

STUDENT: Sirotenco-Mihalcea Cristina
 CUPRINS
1.Delimitare si caracterizare orohidrografica
2.Stratigrafia
3.Ciclurile de sedimentare
4.Tectonica
5.Substante minerale utile
6.Bibliografie
  
 
Delimitare si caraterizare orohidrografica

Situata la nord de Dunare,Platforma Valaha este separata de

unitatile carpatice prin falia pericarpatica in lungul careia este
subsariata spre nord.Spre est se intinde pana la falia Dunarii care o
separa de unitatile dobrogene,iar spre nord-est se intinde pana la
preungirea liniei tectonice Peceneaga-Camena care o separa de
promotoriul nord-dobrogean.Astfel delimitata Platforma Valaha
reprezinta jumatatea nordica a ariei consolidate dintre Carpati si
Balcani,cunoscuta sub numele de Platforma Moesica.Evolutia
intrucatva aparte in anumite perioade a acestei jumatati nordice,
unele particularitati structurale pe care le prezita,precum si faptul ca
se ia in consideratie numai portiunea de la nord de Dunare,justifica
tratarea acesteea sub numele de Platforma Valaha ca parte integranta
a Platformei Moesice.
 Platforma Valaha si-a incheiat evolutia ca arie de
sedimentare in Cuaternar cand a fost colmatata.In
consecinta ea prezinta o morfologie cu caractere de
campie,corespunzand in mare parte cu ceea ce in
geografia fizica se cunoaste sub numele de Campia
Romana.In ansamblu, Platforma Valaha prezinta un
relief plat, compartimentat de cursuri de ape cu vai largi.
Reteaua hidrografica, in totalitatea tributara
Dunarii,prezinta anumite particularitati impusa de
evolutia geologica recenta(cuaternara) a regiunii.Cea mai
pregnanta caracteristica a cursurilor de apa este
schimbarea directiei de curgere(de la directia nord-sud
trec la directia est/sud-est), fenomen cunoscut sub
numele de „divagare” si care nu este strain de existenta
unor falii in subsolul Campiei Romane.
 Principalele rauri care strabat Platforma Valaha isi au obarsia in zona
muntoasa.
Motrul izvoraste din Muntele Oslea si se varsa in Jiu in dreptul localitatii
Gura Motrului.
Jiul isi aduna apele din zona depresionara a Petrosanilor si se varsa in
Dunare la vest de localitatea Bechet, dupa ce primeste ca afluenti Gilortul si
Amaradia pa stanga si Motrul pe dreapta.
Oltul,cel mai important rau din zona strabate Platforma Valaha de la nord
la sud si se varsa in Dunare in apropiere de Targul Magurele, dupa ce primeste
pe dreapta Oltetul.
Calmatuiul,Vedea si Teleormanul sunt printre putinele cursuri de ape ale
caror izovoare nu depasesc zona subcarpatica.
Argesul care isi aduna apele din Muntii Fagaras,prezinta mai pregnant
fenomenul de divagare pe cursul inferior capatand orientarea vest-est:se varsa in
Dunare in apropiere de Oltenita dupa ce primeste Neajlovul oe dreapta si
Dambovita pe stanga.
Ialomita,izvoraste din partea sudica a Carpatilor Orientali, strabate
platforma in diectia vest-est si se varsa in Dunare la sud de localitatea Giurgeni.
Buzaul pe cursul sau mijlociu strabate partea nord-estica a Platformei
Valahe orientandu-se spre nord-est. Fenomenul de divagare este determinat de
zona de subsidenta de pe cursul inferior al Siretului.
Fig. 1 – Principalele sectoare ale Platformei Moesice- 1. Sectorul Dobrogean ; 2.
Sectorul Valah (din M. Sandulescu, 1984)
 Stratigrafie
In structura Platformei Valahe se disting usor cele doua etaje
structurale, soclul format in principal din sisturi cristaline,si cuvertura
alcatuita din depozite sedimentare.

Soclul.Formatiunile soclului au fost deschise prin mai multe foraje

in jumatatea vestica si in partea nord-estica a platformei.In cea mai mare
parte, insa, este cunoscut prin investigatii geofizice sau pe cale deductiva,
prin analogii cu unitati invecinate, mai ales Dobrogea de Sud. Se poate
afirma cu certitudine ca Platforma Valaha are un soclu heterogen, atat in
ceea ce priveste alcatuirea litologica cat si varsta consolidarii. Pana acum se
cunoaste in mod direct, ca in alcatuirea soclului intra sisturi cristaline
mezometamorfice in mare parte retromorfozate, strabatute de masive de
granitoide, si formatiunea sisturilor verzi – o prelungire a celeia care apare
la zi in Dobrogea centrala. Se mai presupune ca jumatatea sudica, sau cel
putin in partea sud-estica a Platformei Valahe, socluleste format din sisturi
cristaline mezometamorfice de tipul celor cunoscute prin foraje de la
Palazu (Dobrogea de Sud).
 Sisturile cristaline mezometamorfice retromorfozate au fost intalnite
prin foraje la vest de Olt in zona Diosti-Bals-Slatina; sunte reprezentate prin
amfibolite,sisturi cloritoase-cuartitice si cloritosisturi cu profiroplaste de
albit. Acestea sunt strabatute de corpuri intrusive alcatuite in principal din
granite, granodiorite si diorite cuartifere. Se intalnesc de asemenea si
gabbrouri, meladiorite si diorite.Judecand dupa situatia sisturilor cristaline
din ariile carpatice, in primul rand din Crpatii Meridionali si in special di
autohtonul danubian sisturile cristaline intalnite la vest de Olt s-ar inscrie
in grupa sisturilorcristaline mezometamorfice apartinand unui ciclu
prebaikalian. Acestea alcatuiesc soclul pentru cea mai mare parte din
jumatatea vestica a Platformei Valahe.
Formatiunea sisturilor verzi alcatuieste soclul partii nord-estice a
Platformei Valahe si a fost interceptata prin mai multe foraje, cum ar fi
acelea de la Bordei Verde, Tandarei etc ; este de fapt prelungirea sisturilor
verzi care formaeaza Masivul central-dobrogean. La vest de Dunare,
sisturile verzi sunt mult coborate dupa falia Dunarii. Metamorfozarea slaba
si consolidarea acestora a avut loc in ciclul baikalian.
Sisturile cristaline care formeaza soclul partii sud-estice a Platformei
Valahe nu sunt cunoscute in mod direct. Acestea ar fi de tipul celor de la
Palazu din Dobrogea de Sud.
Sectoarele cu soclu de natura diferita sunt separate intre ele prin falii
majore(crustale).
Cuvertura.In evolutia ulterioara consolidarii,soclul platformei
a suferit miscari de basculare, care au determinat transgresiuni si
regresiuni marine. In consecinta, in suita depozitelor ce constituie
cuvertura se recunosc mai multe cicluri de sdimentare, si anume: un
prim ciclu de sedimentare corespunde intervalului Ordovician-
Carbonifer mediu; al doilea acopera intervalul Permian terminal-
Tirasic; al treilea ciclu a durat din Jurasicul mediu pana la sfarsitul
Cretacicului, iar cel de al patrulea, si ultimul, corspunde intervalului
Badenian-Cuaternar.
Suita depozitelor ce constituie cuvertura Platformei Valahe are
o grosime de mai multe mii de metri si a fost cercetata prin mai
multe mii de foraje. S-a constatat ca grosimea cuverturii este foarte
diferita de la un sector la altul. Acest lucru se datoreaza faptului ca
soclul nu s-a comporat unitar, ci a fost compartimentat in blocuri,
care, in anumite perioade, s-au miscat diferentiat unele fata de
altele. Acolo unde blocurile au suferit miscari de coborare,
depozitele cuverturii sunt mai groase; dimpotriva, in sectoarele care
au fuferit ridicari, formand horsturi, cuvertura este mai subtire.
  
Ciclurile de sedimentare

Ciclul Ordovician-Carbonifer mediu.

Prima mare transgreiune care a avut loc dupa consolidarea soclului

Platformei Valahe s-a produs in Ordovician. Procesul de sedimentare
inceput acum dureaza pana la sfarsitul Carboniferului mediu. Depozitele
acumulate sunt reprezentate printr-o suita predominant detritica in baza,
construind suita detritica inferioara. Urmeaza o suita predominant
calcaroasa alcatuind suita carbonatica si din nou o suita detritica superioara.
Suita detritica inferioara incepe prin gresii cuartoase si argile slab
carbonatate in care s-au gasit graptoliti, printe care Dydimograptus hirundo,
D. Extensus etc. ,indicand Ordovicianul. Urmeaza argilite si grauwacke, de
asemenea cu graptoliti, ca Monograptus priodon, Pristiograptus colonus etc.
care indica Silurianul. Suita detritica inferioara se incheie cu argilite si
gresii rosii cu brahiopode,printre care Costis pirifer arenosus care indica
Devonianul inferior. Depozitele suitei detritice inferioare au fost
interceptate prin foraje pe tot intinsul Platformei Valahe, avand o grosime
ce poate atinge 600 m.
 Suita carbonatica urmeaza in continuitate de sedimentare peste suita
detritica inferioara si este reprezentata prin dolomite si calcare cu intercalatii
subordonate de gresii si argile; la aceste a se adauga anhidride si gipsuri.Ca
forme fosile se intalnesc foraminifere, ostracode, brahiopode, ca Mucrospirifer
mucronatus, care indica Devonianul mediu. Urmeaza dolomite,calcare dolomitice
si dolomite bituminoase atribuite Devonianului superior. Suita carbonatica se
incheie cu calacare organogene, calcare pseudoolitice si marnocalcare cu
intercalatii de sisturi argiloase si conglomerate. Din aceste depozite se
mentioneaza o asociatie de brahiopode cu Productus semireticulatus care indica
aparenta lor la Carboniferul inferior. In ansamblu, suita carbonatica poate atinge
2 500 m grosime.
Suita detritica superioara este alcatuita in principa din argile si argilite
negre cu resturi de plante, gresii silicioase si gresii arcoziene. La acestea se
adauga marnocalcare, adesea rosiatice si calacre.In argilele negre se intalnesc
intercalatiisubtiri de carbuni. Depozitele suitei detritice superioare prezinta
frecvente variatii laterale de facies si startificatie incrucisata evidentiind
caracterul de depozite continentale. Suita detritica superioara este atribuita
Westfalianului inferior pe baza unor asociatii de spori si conodonte, ca
Idiognathodus opimus. Cu acesta se incheie primul ciclu de sedimentare,
deoarece in Carboniferul superior Platforma Valaha devine regiune emersa.
Fig.2 – Coloana litologica a ciclului Ordovician-Carbonifer( din Ionesi, 1994)
Ciclul Permian terminal-Triasic.

Exondarea care a inceput la Carbonifrul superior s-a continuat in

Prmian. Numai spre sfarsitul acestei perioade, Platforma Valaha isi reia
functia de bazin de acumulare si se mentine ca atare si in Triasic. In acest
interval de timp, platforma a suferit totusi unele miscari de basculare, care
in procesul de sedimentare se reflecta in existenta unei alternante de
depozite marine, lagunare si continentale.
Suita depozitelor in acest ciclu de sedimentare incepe prin depozite
continentale si lagunare, reprezentate in general prin conglomerate,urmate
de argile,marno-argile, argile nisipoase si anhidrite uneori si sare.Aceste
depozite au de obicei culaoare rosie si prezinta frecvete variatii laterale de
facies putand trece la gresii si argile grezoase cu intercalatii de anhidride.
Conglomeratele, de obicei sunt asociate cu roci eruptive si piroclstice.
Ansamblul rocilor descrise au o grosime intre 500 si 1 000 m si sunt
atribuite Permianului terminal. Ele au fost intalnite in mai multe foraje in
jumatatea vestica a Platformei Valahe. Spre est isi restrang aria de
raspandire, iar de la localitatea Marculesti spre est nu au mai fost intalnite.
 Deasuprea complexului conglomeratic cu roci eruptive
urmeaza un alt complex de depozite continentale, alcatuit in
principal din gresii si argile rosii, cu grosimea variind intre 100 si
1000 m; este atribuit Triasicului inferior; impreuna cu complexul
conglomeratic din baza constituie „seria rosie inferioara”.
Succesiunea litostratigrafica se continua cu un complex de
depozite mixte-marine si lagunar-continentale. Grosimea acestora
depaseste pe alocuri 1 000 m. In baza complexului predomina
calacarele, iar spre partea superioara si adauga si anhidrite.
Acest cilcu de sedimentare se incheie cu depozite
continentale, reprezentate printr-o alternanta de gresii, nisipuri,
marne si marnocalacare. Ca si depozitele complexului continental
din baza, si acestea au culoare predominant rosie , alcatuind „seria
rosie superioara”. Grosimea lor poate atinge mai multe sute de metri.
Continutul microfloristic cu Todisporites minor indica pentru seria
rosie superioara apartenenta la Triasicul superior.
Fig. 3 – Coloana litologica a ciclului Permian-Triasic (din Ionesi, 1994)
Ciclul Jurasic mediu-Cretacic.

Cea de a treia transgreiune majora din Platforma Valaha a

avut loc in Jurasicul mediu. Apele au persistat pana la sfarsitul
perioadei cretacice. Aproape intreg intervalul Jurasic mediu-
Cretacic a reprezentat o perioada calma in ceea ce priveste
miscarile scoartei. Ca urmare a acestui fapt, depozitele
acumulate in acest timp sunt foarte monotone, fiind
reprezentate in principal prin calcare fine. Numai la finele
Cretacicului au fost unele miscari care au dus la ridicarea unei
bune parti din Platforma Valaha care in procesul de
sedimentare corespunde unui episod continental.
Suita celui de-al treilea ciclu de sedimentare incepe
prin depozite predominant detritice reprezentate prin gresii cu
intercalatii de argile si marno-argile cu Bositra la care se adauga
dolomite si gresii calcaroase. Acestedepozite contin o bogata
fauna de amoniti cu Ludwigia murchisoni care atesta varsta
Jurasic mediua acestora.
 Dupa episodul detritic din baza succesiunii stratigrafice se dezvolta
depozite calacaroase a caror grosime poate atinge 1 000 m. Acestea incep
prin calcare oolitice, apoi calcare noduloase rosii, peste care urmeaza
calcare organogene masive. Numai in extremitatea estica a Platformei
Valahe, in zona dunareana, calcarele sunt inlocuite prin depozite
lagunare cu gipsuri,reprezentand faciesul purbekian.
Dupa sedimentarea linistita din Cretacicul inferior, cand s-au format
calacrele fine,spresfarsitul acestuia Platforma Valaha a suferit o miscare
de ridicare in mare parte. Scestui eveniment ii corespunde in proesul de
sedimentare formarea de depozite continentale; insa in zonele de
subsidenta, cum este regiunea Rosiori, au continuat sa se cumuleze
depozite marine, reprezentate prin gresii calcaroase cu orbitoline
apartinand Aptianului.
Suita Cretacicului superior, si totodata al treilea ciclu de
sedimentare din Platforma Valaha, se incheie in partea vestica prin
marne rosiatice cu Globotruncana lapparenti, apartinand Senonianului,
iar partea estica prin marne cretoase cu silexuri continand o fauna cu
Pyenodonta brongniarti avand aceeasi varsta (Senonian).
Fig. 4 – Coloana litologica a cilului Cretacic-Jurasic (din Ionesi, 1994)
Ciclul Badenian-Cuaternar.

Spre sfarsitul cretaicului si inceputul Neozoicului, in regiunile carpative

care evoluau ca geosinclinal s-au prosud miscarile orogenice din faza laramica.
Aceasta a avut ecou si in regiunile consolidate din vorland, inclusiv in Platforma
Valaha. Influenta s-a concretizat intr-o miscare generala de ridicare care a dus la
exondarea intregii Platforme Valahe. Exondarea adurat pana in Miocenul
inferior inclusiv. Doar in timpul Eocenului se inscrie o ingresiune marina prin
regiunea Craiova, cand s-au format calcare si gresii calcaroase cu numuliti.
Transgresiunea majora care a avut drept consecinta formarea depozitelor
celui de-al patrulea ciclu de sedimentarea inceput la sfarsitul Miocenului mediu,
in Badenianul superior. Apele s-au extins si eu acoperit aproape toata Platforma
Valaha in Sarmatian.
Succesiunea formatiunilor celui de-al patrulea ciclu de sedimentare,
incepe cu un complex de depozite reprezentate principal prin marne cu
intercalatii subordonate de argile, nisipuri, gresii glauconitice. La acestea se
adauga pe alocuri gipsuri. Asemenea depozite au fost intalnite prin foraje in
extremitatea vestica a platformei si la maginea nordica intre raurile Glavacioc si
Ialomita, avand grosimi variabile. Depozitele contin o bogata fauna de
lamelibranhiate cu Corbula gibba etc., gasteropode cu Turriella turris etc. si
foraminifere, Globigerina bulloides care indica Badenianul.
 Suita depozitelor celui de-al patrulea ciclu de sedimentare se
continua printr-o alternanta de argile,marne, nisipuri si gresii calacroase.
Local, pe marginea zonelor de ridicare, s-au format si depozite calacaroase
organogene cu serpule. De asemenea se intalnesc calcare lumaselice si
oolitice, asemanatoare celor din Platforma Moldoveneasca. Depozitele
contin o bogata fauna mai ales de lamelibranhiate cu Evilia dissila, care ii
confera varsta sarmatiana.Astfel de depozite s-au intalnit prin foraje
aproape toata Platforma Valaha, cu exceptia unei fasii ceurmareste cursul
Dunarii, incepand de la Turnul Magurele spre est.

La iceputul Pliocenului, desi apele au inregistrat o retragere, o

buna parte din Platforma Valaha a continuat sa functioneze ca bazin de
acumulare, facand parte din ceea ce se cunoaste sub numele de Bazinul
dacic.
In restul Cuaternarului, Platforma Valaha a evoluat ca regiune
exondata, apropiindu-se tot mai mult de aspectul actual. Depozitele
formate sunt reprezentate prin depozite de terasa ,leossuri si aluviuni, care
apartinin cea mai mare parte a Holocenului.
 Tectonica

Inca din Paleozoic, soclul Platformei Valahe a fost afectat

de mai multe falii care au compartimentat intreaga regiune in mai
multe blocuri. Acestea au fost active cel putin pana la inceputul
Miocenului superior.
Una din principalele falii este falia pericarpatica, ca de fapt
delimiteaza spre nord Platforma Valaha. In lungul faliei
pericarpatice,soclul Platformei Valahe coboara suborogenul carpatic,
iar depozitele Depresiunii Getice de la nord incaleca peste
formatiunile cuverturii platformei.
O a doua falieimportanta este cea care delimiteaza
Platforma Valaha spre nord-est, intre zona de curbura a Carpatilor
Orientali si Dunare. Aceasta este de fapt prelungirea faliei
Peceneaga-Camena care separa cele doua unitati din
Dobrogea( Masivul central-dobrogean si Orogenul nord-dobrogean)
 La sud de falia Pceneaga-Camena se constata si prelungirea unei
falii din Dobrogea; este falia Palazu care separa Dobrogea de sud de
Masivul central-dobrogean. Aceasta, in Platforma Valaha capata
directia est-vest.
In centrul platformai,este falia Fierbinti, orientata NV-SE.
Aceasta delimiteaza spre vest soclul format din sisturi verzi.
Faliile mentionate sunt dislocatii majore care delimiteaza in
cuprinsul Platformei Valahe cele trei sectoare cu soclu de origine si
varsta diferite. In afara de aceste falii majore, soclul platformei este
traversat de un al doilea sistem de falii, care il imparte in mai multe
blocuri. Unele din aceste blocuri au suferit o subsidenta accentuata,
dand nastere la zone depresionare, altele, dimpotriva au fost supuse la
miscari in sens contrar.Din aceasta cauza, tectonica de ansamblu a
Platformei Valahe se prezinta, la nivelul fundamentului, sub forma
unor ridicaturi de tip horst, separate prin afundari de tip graben. Acest
aranjament nu poate fi observat la suprafata, deoarece totul este
acoperit de formatiuni recente, insa, prin cele opt mii de foraje sapate
pe intinsul Platformei Valahe, s-au pus in evidenta urmatoarele
elemente tectonice:
 -La extremitatea vestica a Platformei Valahe s-a delimitat
ridicarea Srehaia-Vidin, orientate NE-SV.
-La est orasul Craiova se contureaza ridicarea Bals-Optasi, in
care prin foraje s-a intins soclul cristalin.
Ridicarile mentionate sunt separate intre ele de depresiunea
Bailesti. Acestea din urma se continua si la sud de Dunare, unde
este cunoscuta sub numele de Depresiunea Lom. Prin foraje, in
depresiunea Bailesti,s-au intalnit depozite triasice.
-In zona dunareana s-a pus in evidenta ridicarea Corabia.
-In centrul Platformei Valahe s-a conturat o intinsa zona
depresionara desemnata sub numele de depresiunea Rosiori-
Alexandria. Spre vest, acesta comunica cu depresiunea Bailesti.
-Mai spre est, tot in regiunea dunareana, se cunoaste ridicarea
Olteniata.
-De la falia Fierbinti spre est, intreaga zona este mai ridicata,
iar cadrul acesteia se evidentiaza ridicarea Calarasi si ridcarea
Tandarei, separate prin zona depresionara Amara.
 Marginea nordica a Platformei Valahe coboara in trepte spre orogenul
carpatic, supa un sistem de falii paralele cu falia pericarpatica.
In afara de elementele tectonica majore mentionate, aranjamentul
tectonic al Platformei Valahe, mai prezinta numeroase cmplicatii. Acestea
sunt bine cunoscute, data fiind importanta economica a Platformei Valahe.

Fig. 5- Sectiune geologica la contactul dintre Orogenul Carpatic si Platforma

Valaha ( dupa Motas si Tomescu, 1983, din Ionesi, 1994)
  
Substanate minerale utile

Pana ina nul 1950, Platforma Valaha era considerata ca o

regiunea foarte saraca in ceea ce priveste resursele minerale.
Dupa aceasta data, cele cateva mii de foraje au aratat ca
Platforma Valaha poseda un important potential mineral.
Astfel, s-a stabilit ca suita depozitelor ce alcatuiesc cuvertura
Platformei Valahe este formata dintr-o alternanta de roci
generatoare de hidrocarburi, cu roci cu proprietati de colector
si roci impermeabile, protectoare pentru acumularile de petrol.
De exemplu, s-au dovedit a fi roci mama de petrol diverse
complexe, ca: argilitele slab carbonatate cu graptoliti de varsta
ordovician siluriana din suita detritica inferioara a primului
ciclu de sedimentare; dolomitele si evaporitele devoniene din
suita carbonatica a aceluiasi ciclu de sedimentare etc.
 Ca roci colectoare de hidrocarburi pot fi considerate:
dolomitele mezo- si neodevoniene, gresiile predomenant
silicioase ( Dogger) din baza celui de-al treilea ciclu de
sedimentare etc.
Rocile colectoare devin zacaminte de hidrocarburi numai
atunci cand sunt protejate de roci impermeabile( pelitice),
care impiedica migrarea substantei utile. In suita
stratigrafica a cuverturii Platformei Valahe astfel de depozite
se gasesc in alternanta cu rocile colectoare. Astfel, argilitele
si sisturile cu graptoliti din Silurian protejeaza rocile
colectoare subiacente din suita detritica inferioara; argilele
cu Bositra acopera depozitele colectoare din Jurasicul
mediu; marnocalacrele Cretacicului superior sunt roci
protectoare pentru hidrocarburile acumulate in calacrele si
dolomitele fisurate din Malm si din Cretacicul inferior etc.
 Date fiind conditiile aratate pe intinsul Platformei Valahe
s-au descoperit zacaminte exploatabile de petrol si gaze la
diferite niveluri, apartinand diferitelor entitati
cronostrtigrafic, si anume:
-In depozitele triasice s-au dovedit a fi purtatoare de
hdrocarburi toti termenii acestui sistem. Structurile cu
Triasic productiv sunt cele de la Ciuresti, Oporelu, Inacu
Jianu, Melinesti , Bradesti si Bibesti. Cu exceptia structurii
Bibesti, toate celelalte sunt localizate pe ridicarea Bals-
Optasi, iar structura cea mai importanta este cea de la
Bradesti(nord- Craiova)
-In complexul evaporitic-dolomitic devonian, in suita
carbonatica a primului ciclu de sedimentare s-a gasit petrol
si gaze in partea nordica a Platformei Valahe, alcatuind
structura Bibesti-Bulbuceni.
 -Depozitele detritice ale Jurasicului mediu sunt
productive si au drept protector depozitele pelitice cu
Bositra. Structurile din care se exploateaza stratele medio-
jurasice sunt situate pe marginea de vest si nord-vest a
platformei, in zona ridicarii Bals-Optasi. Acestea sunt:
Samnic, Ghercesti, Malu Mare, Iancu Jianu, Fauresti,
Oporelu, Spineni, Ciuresti si Tufeni. Cea mai importanta
este structura Iancu Jianu, care are aspect de dom.
-Calacrele Cretacicului inferior, fisurate, carstificate si
adesea dolomitizate, au favorizat acumularea de
hidrocarburi dand zacaminte imporante. Acestea sunt
cantonate in partea centrala a platformei. Printre
principalele zacaminte din Cretacicul inferior sunt: Corbii
Mari-Petresti, Vultureanca, Draganeasa, Serdaru,
Brancoveanu, Ciuresti, Videle-Blejesti, Balaria, Talpa,
Harlesti si Jugureanu. De importanata mai mica sunt
structuriele cretacice din partea de est a platformei, ca acelea
de la Urziceni, Padina si de la Colelia.
 -Depozitele detritice ale Miocenului mediu si superior contin
zacaminte de hidrocarburi in 38 structuri din partea centrala a Platformei
Valahe, printre care: Videle-Blejesti, Cartojani, Stoenesti, Novaci-
Dumitrana, Balaceanca, Urziceni, Jugureanu, Filiu etc.
-Gresiile si nisipurile pliocene protejate de depozite marno-argiloase
au dat acumulari de petrol in peste 30 de structuri. Acestea sunt mai
numeroase in partea de est a platformei, dar se gasesc pe tot intinsul
acesteia. Printre structurile principale sunt : Oprisenesti situata la 60 km SV
de Braila si Ghergheasa, iar in regiunea Craiova sunt structurile Samnic,
Urechesti, Carcea, Malu Mare si Ghercesti.
Dupa cum se poate constata in multe cazuri, este vorba de zacaminte
suprapuse, cantonate in formatiuni de varste diferite.
Roci utile. Platforma Valaha, fiind acoperita in intregime de depozite
foarte recente, nu poate fi vorba de cariele de piatra de constructie, ci numai
de nisipuri si prundisuri. Acestea se exploateaza de obicei din albiile si din
luncile raurilor; pe o scara mai restransa se utilizeaza si leossul. Cariere de
nisipuri si prundisuri sunt mai frecvente in apropierea oraselor si mai ales
in jurul orasului Bucuresti.
 Bibliografie
1.”Unitatile geologice structurale si distributia
substantelor minerale utile in Romania”(1982)
Autor: Vasile Mutihac

2.”Structura geologica a teritoriului Romaniei”

(1982)
Autor: Vasile Mutihac
 
3.”Geologia Romaniei” (1965)
Autor: Nicolae Oncescu