Carpații Orientali

Limite
Reprezintă sectorul estic al carpaților românești, situați între frontiera de nord și valea
Prahovei. Există anumite contradicții în stabilirea limitei sudice după unii cercetători Grupa
Bucegi ar aparține acestora, iar după alții Meridionalilor.
Aspecte generale
Reprezintă un lanț muntos masiv, cu o direcție NNV – SE, iar în partea de sud de la E
la V. Din punct de vedere structural petrografic, se disting 3 fășii longitudinale: vulcanică,
cristalino-mezozoică și fliș; acestea au o distribuție paralelă.
- altitudinea maximă este atinsă în vf. Pietrosu (2303m); Mții Maramureșului,
Mții. Ceahlău (1907m), etc.
- rețeaua hidrografică este dispusă fie longitudinal de-a lungul culoarelor de vale,
fie transversal perpendiculară pe culmi, formând sectoare de defileu, înșeuări, falii
transversale, etc.
- munții vulcanici sunt situați în vest formând cel mai lung lanț neovulcanic
european (500 km), cu altitudini între 800 – 2000m, bogați în minereuri auro-
argintifere, complexe și ape minerale
- structura cristialino-mezozoică este situată în partea centrală, prezintă un relief
glaciar tipic în mod special în Mții. Rodnei, cu lacuri, circuri, văi și morene
glaciare. Se întinde până la Sud de valea Trotușului; din loc în loc, această
structură este străpunsă de intruziuni vulcanice, iar deasupra se dezvoltă o pătură
calcaroasă, mezozoică, ce formează un relief accidentat cu vărfuri ascuțite,
abrupturi, văi adânci
- structura de fliș se află în partea de Est, iar la sud de valea Trotușului, în Carpații
de Curbură, aceasta este predominantă. Pe aceastră fâșie altitudinile sunt mai mici,
fragmentarea este puternică și s-a dezvoltat un relief structural.

Grupa Nordică a Carpaților Orientali

(Carpații Maramureșului și Bucovinei)

Limite
N – granița cu Ucraina
S – culoarul Dornelor – Câmpulung Moldovenesc
E – Podișul Sucevei
v – Câmpia și Dealurile de Vest

Aspecte de relief
- dispunerea longitudinală a culmilor pe direcția NV – SE în concordanță cu
structura geologică
- altitudinea maximă atinsă în Munții Rodnei vf. Pietrosu (2303m)
- relieful este puternic fragmentat de o rețea hidrografică bogată, iar din pnct de
vedere geologic predomină rocile vulcanice (bazalt, andezite), șisturile cristaline
(granite, gresii) și flișul (gresii, marne).

Subdiviziuni
1. Munții Vulcanici: Oaș - Gutâi - Țibleș
 o situați în partea vestică
o au luat naștere în urma a trei cicluri eruptive
o relieful este reprezentat de măguri vulcanice, platouri vulcanice, neck-uri și
dyk-uri, iar structura geologică conține andezite, dacite, riolite, gabbrouri,
bazalte, etc.
o sunt puternic fragmentat de către văi, pasuri însoțite de căi de comunicație
o se întâlnesc resurse auro-argintifere, cupru, materiale de construcție
o altitudinea maximă în vf. Țibleș (1839m)
2. Depresiunea Maramureșului: arie depresionară formată prin subsidență de-a
lungul unor linii de falie, la contactul dintre masivele cristaline și cele vulcanice.
o are aspect de golf prelungit
o legătura cu celelalte divizuni se fac prin trecătorile Gutâi, Huta, Prislop,
Nedeea, Șetref
3. Masivele centrale: situate în zona centrală, zonă cristalino-mezozoică
o alcătuite din șisturi cristaline înconjurate de depozite cretacice și paleogene
(gresii, conglomerate, calcare)
o pe flancul vestic al Munților Rodnei și Maramureșului se întâșnesc petice
de roci vulcanice neogene
o Munții Maramureșului:
 alcătuit din șisturi cristaline cu intruziuni vulcanice, iar în sectorul
estic – depozite paleogene de gresii și calcare
 altitudinea maximă: vf. Farcău (1957m)
o Munții Rodnei
 alcătuit din șisturi cristaline cu intruziuni vulcanice, iar datorită
altitudinii de peste 2000m, au fost afectați de glaciațiunea
cuaternară și apar circuri și lacuri glaciare (Lala și Buhaiescu),
acumulări de blocuri periglaciare
 spre sud, coboară în trepte formând suprafețe de nivelare ...vezi
anul 2
o Munții Suhardului:
 alcătuiți dintr-un conglomerat petrografic
4. Culoarul Bârgău-Dornelor-Câmpulung Moldovendesc: compartiment mai
coborât cu o dispunere V – E, care este alcătuit din:
o Munții Bârgăului: aspect de măguri vulcanice, curgeri de lavă, depozite
de fliș, relief nivelat și cu identificarea suprafeței de nivelare Mestecăniș
între 1000 – 1300m
o Culoarul Dornelor-Câmpulung Moldovenesc: situat între Călimani,
Suhard, Giumalău și Bistriței
 are o genezeă tectono erozivă
 relief ușor vălurit, format dintr-o succesiunie de depresiuni și zone
înguste
5. Obcinele Bucovinene: situate în partea de Est
o au o distribuție de la N - S, paralele și despărțite de văi largi (Valea
Moldovei și Bistriței cu afluenții)
o alcătuite din fliș cretacic și fliș paleogen
o de la V – E au următoarea distribuție: Mestecăniș, Feredeu, Obcina Mare.
 Grupa Centrală a Carpaților Orientali
(Carpații Moldo-Transilvaniei)

Limite
N – culoarul Bârgău-Dorna-Câmpulung Moldovenesc
S – Subcarpații Moldovei
E – Depresiunea Transilvaniei
D – Depresiunea Brașov și Valea Oituz

Aspecte generale
- se continuă tripla zonalitate petrografică, cu restrângere însă a structurii cristalino-
mezozoice și creșterea lățimii flișului
- orientarea este de la NV – SV, culimile sunt dispuse paralel
- relieful prezintă o fragmentare accentuată, determinată de depresiuni, pasuri și
culoare de vale.

Subdiviziuni
1. Munții Vulcanici: Călimani – Gurghiu – Harghita – Ciomatu Mare
o relieful vulcanic este mai nou
o munții sunt situați în partea vestică a grupei, între culoarul Bârgău-Vatra
Dornei (N) și Munții Bodoc și Perșani (S)
o puternic fragmentați, mai ales transversal de către defileul Mureșului în
principal
o relieful vulcanic este format din conuri vulcanice, platouri
o eroziunea a creat neck-uri și dyk-uri
o dețin importante resurse minerale: fier, sulf, caolin, mercur, ape minerale,
roci de construcție, etc.
o altitudinea maximă – Munții Călimani (vf. Pietrosu 2100m)
o au fost declarați Parc Național cu obiective de natură geologică, floristică
protejate
o Defileul Mureșului (Defileul Toplița-Deda)
 desparte Munții Călimani de Gurghiu
 are o dispunere transversală reprezentând o arteră importantă de
circulație feroviară și rutieră între depresiunile intramomante și
Transilvania
o Depresiunile de baraj vulcanic
 situate între Călimani – Gurghiu – Harghita (V) și Bistricioarei –
Giurgeu – Ciuc (E)
 sunt mici (Borsec, Bilbor, Drăgăioasa) sau mari (Giurgeu, Ciuc)
 Depresiunea Giurgeului este drenată de Mureș cu un relief dispus
în trepte
 Depresiunea Ciuc este drenată de către Olt, închisă la S de către
defileul Trotușului prin care se face trecerea către Depresiunea
Brașov
2. Munții Bistriței (denumire pentru întreaga grupa cristalină-mezozoică)
o situați în partea NE a Grupei Centrale
o străbătuți de valea Bistriței
o alcătuiți din șisturi cristalino-mezozoice în NNV și fliș în E
o culmi paralele
o altitudini variate (1000 – 1300m)
 o Munții Giumalău – Rarău
 alcătuiți din șisturi cristaline acoperite de calcare cu vârful
Giumalău (1857m)
 Masivul Rarău – alcătuit din calcare cu aspect ruiniform
(Rezervația Pietrele Doamnei); prezintă fragmentare accentuată
o Munții Bistricioarei (Munții Grințieșu)
 șisturi cristaline și fliș
 fragmentați
 altitudini de aproximativ 1500m
o Munții Ceahlău
 aspect de nod orografic (punct din care pleacă celelalte ramuri
montane)
 format din calcare și conglomerate
 aspect de platou, delimitat prin abrupturi
 la baza sa se desfășoară o trenă de grohotișuri
 altitudinea maximă: vf. Ocolașul Mare (1907m)
o Munții Sânișoarei:
 aparțin zonei flișului, fragmentați
3. Munții Giurgeului și Curmăturii (Hășmașu Mare)
o partea terminală a fâșiei cristalino-mezozoice, cele 2 culmi paralele fiind
despărțite de Valea Oltului și Valea Putnei
o Masivul Hășmașu Mare
 aspectul unui sinclinal calcaros
 izvorăsc Mureșul și Oltul
4. Munții Trotușului
o situați în partea SE a grupei, alcătuiți din fliș, dispuși de o parte și de
cealaltă a Trotușului
o culmile sunt paralele
o altitudinile nu depășesc 1500m
o fragmentați de o rețea hidrografică bogată
o dețin resurse de cărbuni, gaze naturale, sare, ape minerale, roci de
construcție
o Munții Ciucului
 alcătuiți din fliș si fragmentați puternic
o Munții Nemira
 orientați N – S, cu un relief structural
o Munții Goșmanu
o Munții Berzunți
o Culoarul Trotușului
 pornește din Depresiunea Ghimeș-Făget
 prezintă sectoare înguste și largi
 taie structura geologică a munților pe diagonală
o Depresiunea Comănești
 situată pe Trotuș, importantă mai ales datorită zăcămintelor de
cărbune, petrol, gaze naturale
 Carpații de Curbură

Situați în sudul munților Harghita, Ciuc și Nemira și se desfășoară până la Valea

Prahovei și Valea Șinca. Au luat naștere în jurul depresiunii Brașov, fiind alcătuiți în principal
din fliș, iar formațiunile cristaline și vulcanice apar ca petice doar în Munții Perșani. Au fost
împărțiți în mai multe compartimente diferite ca structură altitudine, peisaj și mod de
desfășurare:
- Depresiunea Brașov: situat în partea centrală
- Munții Curburii interne: situați în V și NV grupei, mai fragmentați și mai mici
de înălțime
- Munții Curburii externe: situați în E și S Depresiunii Brașov, fragmentați de o
rețea hidrografică radiară, iar altitudinile sunt mai mari. Reprezintă o barieră
climatică între influențele oceanice și cele continentale, iar zona depresionară este
un teritoriu umed, cu inversiuni de temperatură și cu procese de foehnizare.
Cumpăna de ape dintre ultimele două compartimente este realizată de afluenții Oltului
și de către cei ai Prutului și Siretului.
Altitudinea maximă se înregistrează în Munții Ciucaș (vf. Ciucaș 1954m). La N de
Depresiunea Brașov înălțimile sunt mai mici, rar depășesc 1000m, pe când la S acestea cresc,
cu aspect paralel despărțite de pasuri și trecători numite predealuri.
1. Munții Curburii interne: se află în prelungirea Carpaților Moldotransilvani
o formați din 3 culmi paralele: Bodoc, Baraolt, Perșani
o fragmentați de către Olt și afluenții acestuia
o altitudini de +/- 1000m
o predomină flișul în Bodoc și Baraolt, iar în Perșani apar șisturi cristaline
cu intruziuni bazaltice acoperite cu depozite sedimentare
o Perșanii sunt framentați de Olt, luând naștere defileul Racoș
o altitudinea maximă – Măgura Codlea – 1292m
2. Depresiunea Brașov: cea mai mare depresiune intramontană
o arie de discontinuitate între Carpații Orientali și Meridionali
o aspectul depresiunii este de „șes depresionar”
o pe margine apar trepte piemontane și terase marginale
o limita sudică este reprezentată de abrupturile Munților Piatra Craiului,
Bucegi, Postăvaru și Munții Întorsurii
o limita estică este reprezentată de Munții Vrancei
o reprezintă o zonă dispusă în trepte, cu aspect lobat, cele 3 prelungiri – una
 spre N spre Olt
 spre SV, spre Râul Negru
 spre culoarul Dragoslavele
o divizarea depresiunii a coduns la apariția a 3 compartimente diferite:
 Depresiunea Bârsei
 Depresiunea Prejmerului
 Depresiunea Râului Negru
3. Munții Vrancei: situați în E – NE a grupei de curbură
o alcătuiți din fliș
o puternic cutați și faliați
o relief fragmentat tipic din cauza eroziunii diferențiate
o în centru se întinde Culea Lăcăuți cu vf. Goru (1785m)
 o spre V – Munții Brețcu
o spre E – Măgura Cașim, Munții Lepșei, Muntele Cozla
4. Munții Buzăului
o fragmentații de falii și culoare depresionare
o delimitați de Bâsca Mare, Bâsca Mică, Slănic la E și Valea Trotușului la V.
o alcătuiți din fliș
o întâlnim subdiviziunile:
 Masivul Penteleu: vf. Penteleu (1772m)
 Munții Siriului
 Munții Tătaru
 spre N, o treaptă mai coborâtă de aproximativ 1000m – Munții
Întorsurii – cumpăna apelor dintre Buzău și Olt
 Depresiunea Întorsura Buzăului
 Depresiunea Covasna
 Depresiunea Comandău
 spre S se desfășoară Culmea Ivănețului cu o structură de fliș
paleogen, în cadrul căreia se resimt puternice efecte foehnale
5. Munții Teleajenului și ai Doftanei
o mai înalți, dispunere în trepte, înălțimi de aproximativ 1900m
o alcătuiți din fliș cretacic
o fragmentați de către văile sudice prin pasuri (predealuri)
o subdiviziuni:
 Munții Ciucaș (vf. Ciucaș 1954m)
 Depresiunea Cheiea
 Muntele Clăbucet
 Munții Gârbovei
6. Munții Timișului
o alcătuiți din două culmi și masive suspendate
o fliș cretacic
o subdiviziuni:
 Masivul Piatra Mare: aspect de platou structural
 Masivul Postăvaru: o creastă calcaroasă abruptă
7. Culoarul Prahova – Râșnov
o la limita dintre Orientali și Meridionali
o arie de discontinuitate structurală – tectonică de aproximativ 1000m
(nivelul Predeal)
o împărțit în mai multe bazinete și în sectoare înguste
o cuprinde două compartimente:
 culoarul Prahivei (între Predeal și Comarnic): se desfășoară aici
Munții Gârbovei și Munții Bucegi, Munții Postăvaru și Piatra Mare
(sunt despărțiți de acest culoar)
 culoarul Râsnoavei: zonă mai îngustă, cu aspect de chei și cu o
vale largă spre Depresiunea Brașov