PROGRAMA ANALITICĂ

Denumirea
GEOGRAFIE FIZICĂ A ROMÂNIEI (curs – anul III)
disciplinei

Codul disciplinei G.3.1. Semestrul I Numărul de credite 4

Numărul orelor pe
Facultatea Istorie, Filosofie, Geografie
semestru/activităŃi
Total Curs Seminar
Specializarea: Geografie
56 28 28

Categoria formativă a disciplinei: DF - fundamentală,

DS
DS - de specialitate, DC – disciplină complementară
Categoria de opŃionalitate a disciplinei: DI - impusă, DO - opŃională,
DI
DF - facultativă

Obligatorii Geologia României, Climatologie-

Discipline (condiŃionate) Meteorologie, Hidrologie, Biogeografie,
conexe Pedologie, Geomorfologie
Recomandate Geografie generală

Geografia fizică a României sintetizează cunoştinŃe multiple de

geomorfologice, climatologice, hidrologice, biogeografice,
Obiective pedologice etc. cu scopul de a dezvolta aptitudinile de analiză fizico-
geografică a teritoriul României şi iniŃiere în descifrarea problemelor
de geografie fizică a României.
ConŃinut 1. Cunoaşterea fizico-geografică a teritoriului României.
(descriptori) - perioada antică;
- perioada medievală;
- perioada modernă;
- perioada contemporană;
2. PoziŃia geografică a României şi implicaŃiile sale geografice.
- România Ńară carpatică, danubiană şi pontică
- InterferenŃe geografice în peisajul României.
3. EvoluŃia paleogeografică a teritoriului României
- ConsideraŃii preliminare asupra modelului tectonicii globale în spaŃiul
românesc;
- Tectodinamica teritoriului României.
4. EvoluŃia paleogeografică a teritoriului României
- Etapele de dezvoltare a reliefului României.
- Epoca prehercinică;
- Epoca hercinică;
- Epoca carpatică.
5. CondiŃiile morfogenetice specifice cuaternarului.
- evoluŃia geodinamică în pleistocen;
- evoluŃia geodinamică în holocen - actual;
- seismicitatea;
- unităŃile morfostructurale din România;
6. Relieful structural din România.
- caracteristici structurale;
- diferenŃieri morfostructurale regionale;
 - relieful structural din CarpaŃi;
- relieful structural din SubcarpaŃi;
- relieful structural din podişuri şi câmpii;
7. Relieful petrografic din România.
- Relieful dezvoltat pe roci cristaline
- Relieful dezvoltat pe roci solubile
- Relieful dezvoltat pe conglomerate şi gresii.
- Relieful dezvoltat pe argile şi marne
- Relieful dezvoltat pe nisipuri
- Relieful de acumulare
- Relieful dezvoltat pe depozite loessoide
8. Relieful vulcanic din România.
- caracteristici generale ale vulcanismului în România;
- magmatismul neogen;
- ciclul badenian;
- ciclul sarmaŃian-pliocen;
- ciclul pliocen superior - cuaternar inferior.
9. Relieful sculptural din România.
- SuprafeŃele de nivelare;
- Pedimentele;
- Piemonturile;
- Glacisurile.
10. Relieful glaciar din România.
- GlaciaŃia şi relieful glaciar - consideraŃii generale;
- Fazele glaciare şi vârsta glaciaŃiunii carpatice;
- Geneza şi dezvoltarea reliefului glaciar;
- Modelarea glaciară în CarpaŃi;
11. Relieful periglaciar din România.
- Fenomenul periglaciar - conŃinut şi specificitate în spaŃiul
românesc;
- Regionarea reliefului periglaciar în România.
12. Relieful fluvial din România
- Formarea şi evoluŃia reŃelei de văi;
- Luncile râurilor din România.
13. Relieful fluvial din România
- Terasele râurilor din România.
- Caractere generale ale teraselor din România;
- Desfăşurarea teraselor;
- Racordarea teraselor şi structura acestora;
- Granulometria depozitelor
- Grosimea depozitelor de terasă
- Petrografia depozitelor de terasă
- Vârsta teraselor
- Geneza şi cauzele formării teraselor
- Clasificarea teraselor
14. Modelarea actuală reliefului României.
- PotenŃialul morfodinamic;
- Procesele geomorfologice actuale;
- Regionarea morfodinamică.
Forma de evaluare (E - examen, C - colocviu, V- verificare) E
Stabilirea - răspunsurile la examen/colocviu/lucrări practice 70 %
notei - activităŃi aplicative atestate/laborator/lucrări practice/proiect etc. 20 %
finale - teste pe parcursul semestrului 10%
(procentaje) - teme de control
 BIBLIOGRAFIA
Băcăuanu, V., (1968), Câmpia Moldovei, Editura Academiei, Bucureşti.
Bojoi I., (2000), România. Geografie fizică, Editura UniversităŃii, Iaşi.
Cocean, P. (2000), MunŃii Apuseni. Procese şi forme carstice, Editura Academiei Române,
Bucureşti.
CoteŃ, P. (1957), Câmpia Olteniei, Studiu geomorfologic, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti.
CoteŃ, P. (1957), Câmpia Română, Editura Ceres, Bucureşti.
Gâştescu, P. (1971), Lacurile din România, Editura Academiei, Bucureşti.
Grigore, M. (1981), MunŃii Semenic. PotenŃialul reliefului, Editura Academiei, Bucureşti.
Ianovici, V. şi colab. (1976), Geologia MunŃilor Apuseni, Editura Academiei, Bucureşti.
Ichim, I. (1979), MunŃii Stânişoara. Studiu geomorfologic, Editura Academiei, Bucureşti.
Ielenicz M., Pătru Ileana, (2005), România. Geografie fizică, Editura Universitară, Bucureşti.
Irimuş I. A. (2003), Geografia fizică a României, Editura Casa CărŃii ŞtiinŃă, Cluj-Napoca.
Mac I. (1972), SubcarpaŃii transilvăneni dintre Mureş şi Olt, Ed. Academiei R.S.R Bucureşti.
Micalevich Velcea Valeria (1961), Masivul Bucegi - Studiu geomorfologic, Editura
Acedemiei, Bucureşti.
Micalevich Velcea Valeria (2001), Geografia fizică a României, Editura UniversităŃii
„Lucian Blaga", Sibiu.
Mihăilescu, V. (1969), România. Geografie fizică, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti.
Mutihac V., (1990), Geologia structurală a României, Editura Tehnică, Bucureşti.
Orghidan, N. (1969), Văile transversale din România, Editura Academiei, Bucureşti.
Popescu N. (1990), łara Făgăraşului, Studiu geomorfologic, Edit. Academiei,
Bucureşti.
Popp, N. (1939), SubcarpaŃii dintre DâmboviŃa şi Prahova, Bucureşti.
Posea, Gr. (1997), Câmpia de Vest, Editura FundaŃiei „România de Mâine”, Bucureşti.
Posea, Gr. (2003), Geomorfologia României, Editura FundaŃiei „România de Mâine”,
Bucureşti.
Posea Gr., Popescu N., Ielenicz M. (1974), Relieful României, Edititura ştiinŃ.,
Bucureşti.
Rădoane, N. (2001), Geografia fizică a României, Editura UniversităŃii „Ştefan cel Mare",
Suceava.
Roşu, Al. (1980), Geografia fizică a României, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti.
Sandu, Măria (1998), Culoarul depresionar Sibiu-Apold. Studiu geomorfologic, Editura
Academiei, Bucureşti.
Sârcu, I. (1971), Geografia fizică a României, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti.
Tudoran, P. (1996), Geografia fizică a României, Editura Carpatica, Cluj-Napoca.
Urdea, P., (2000), MunŃii Retezat. Studiu geomorfologic, Ed. Academiei, Bucureşti.
* * * , (1969), Geografia Văii Dunării Româneşti, Editura Academiei, Bucureşti.
* * * , (1971), Râurile României (monografie hidrologică), I.M.H., Bucureşti.
* * * , (1983), Geografia României vol. I, Editura Academiei, Bucureşti.
* * * , (1987), Geografia României vol. III, , Editura Academiei, Bucureşti.
* * * , (1992), Geografia României vol. IV, , Editura Academiei, Bucureşti.
* * * , (2005), Geografia României vol. V, Editura Academiei, Bucureşti.
* * * , (2005), România: spaŃiu, societate, mediu, Editura Academiei, Bucureşti.
* * * , (2006), Delta Dunării, rezervaŃie a Biosferei, Editura Dobrogea, ConstanŃa.

1. Suport de curs
Lista materialelor 2. Harta fizico-geografică a României şi atlase.
didactice necesare 3. Planşe tematice.
4. Literatura de specialitate.

Titular de
Gradul didactic, titlul Semnătura
disciplină
CURCAN Gheorghe Lect. univ. drd.
 PROGRAMA ANALITICĂ

Denumirea
disciplinei
GEOGRAFIE FIZICĂ A ROMÂNIEI (Curs - anul III)

Codul disciplinei Semestrul II Numărul de credite 4

Numărul orelor pe
Facultatea Istorie, Geografie, Filosofie
semestru/activităŃi
Total Curs Seminar
Specializarea: Geografie
56 28 28

Categoria formativă a disciplinei: DF - fundamentală,

DS
DS - de specialitate, DC – disciplină complementară
Categoria de opŃionalitate a disciplinei: DI - impusă, DO - opŃională,
DI
DF - facultativă

Obligatorii Geologia României, Climatologie-

Discipline (condiŃionate) Meteorologie, Hidrologie, Biogeografie,
conexe Pedologie, Geomorfologie.
Recomandate Geografie generală

Geografia fizică a României sintetizează cunoştinŃe multiple de

geomorfologice, climatologice, hidrologice, biogeografice,
Obiective pedologice etc. cu scopul de a dezvolta aptitudinile de analiză fizico-
geografică a teritoriul României şi iniŃiere în descifrarea problemelor
de geografie fizice a României.
ConŃinut 1. Clima României
(descriptori) - Caractere generale;
- CirculaŃia generală a atmosferei;
- Factorii climatogeni:
- Factorii radiativi;
- Factorii dinamici;
- Factori geografici.
2. Clima României
- Regimul principalelor elemente climatice;
- Regimul temperaturii aerului;
- temperatura medie anuală;
- amplitudinea medie anuală;
- temperaturile medii zilnice;
- temperaturile extreme.
- Regimul temperaturii solurilor;
- Regimul precipitaŃiilor;
- cantităŃile medii anuale de precipitaŃii;
- cantităŃile maxime de precipitaŃii în 24 de ore;
- ploile torenŃiale;
- ninsoarea şi stratul de zăpadă.
 - Regimul presiunii atmosferice;
- Regimul vântului;
- ÎngheŃul şi bruma;
3. Clima României
- Tipuri de climat din România:
- climatul de câmpie;
- climatul de deal şi podiş;
- climatul de munte;
4. Resursele hidrografice ale României
- Trăsăturile generale ale hidrografiei;
- Apele subterane:
- Apele freatice;
- Apele de adâncime.
- Apele minerale;
- Rezerva de ape subterane şi gradul de utilizare.
5. Resursele hidrografice ale României
- Râurile României:
- ConfiguraŃia reŃelei hidrografice;
- DistribuŃia spaŃială a sistemelor hidrografice şi
caracteristicile lor hidrologice;
6. Resursele hidrografice ale României
- Tipurile de regim hidrologic ale râurilor din Românie;
- Regimul scurgerii.
- scurgerea medie;
- scurgerea maximă;
- scurgerea medie;
7. Resursele hidrografice ale României
- Lacurile:
- Lacurile de munte;
- Lacurile din zona de deal şi podiş;
- Lacurile din zona de câmpie, luncă şi zonă litorală.
- Marea Neagră:
- Geneză;
- Relief;
- CurenŃii;
- Valurile;
- Temperatura;
- Salinitatea;
- TransparenŃa;
- Chimismul;
- VegetaŃia şi animale.
8. VegetaŃia României
- Originea speciilor floristice din România;
- EvoluŃia istorică a vegetaŃiei României;
- Zonalitatea latitudinală:
- zona stepei;
- zona silvostepei;
- zona pădurilor.
- Etajarea altitudinală:
- etajul pădurilor de foioase;
- etajul pădurilor de conifere;
- etajul alpin şi subalpin.
- VegetaŃia intrazonală;
 - Modificări antropice ale florei şi vegetaŃiei României.
9. Fauna României
- ConsideraŃii generale;
- Originea faunei actuale;
- Fauna terestră:
- fauna zonală;
- etajarea faunei;
- fauna azonală.
- Fauna acvatică:
- fauna apelor curgătoare;
- fauna lacurilor;
- fauna Mării Negre;
- InfluenŃe antropice asupra faunei.
10. Solurile României
- Solul - produs al acŃiunii convergente a factorilor pedogenetici
- Factorii naturali:
- Varietatea litologică,
- Relieful;
- Factorul climatic;
- Factorul hidrologic;
- Timpul;
- Factorul biologic;
- Factorul antropic
11. Solurile României
- Clasificarea solurilor din România:
- Structura Sistemului Român de Clasificare a Solurilor
- Modificări ale SRTS 2000 faŃă de SRCS 1980 şi corelarea
cu alte clasificări.
- RepartiŃia geografică a solurilor din România:
- solurile din câmpie;
- solurile dealurilor şi podişurilor;
- solurile montane.
12. Zonarea biopedogeografică a teritoriului Românie
- Zonalitatea latitudinală:
- Zona stepei;
- Zona silvostepei;
- Zona nemorală;
13. Etajarea biopedogeografică a teritoriului Românie
- Etajul nemoral;
- Etajul boreal;
- Etajul subalpin;
- Etajul alpin.
- Aspecte ale intrazonalităŃii în regionarea biopedogeografică a
teritoriului României
14. UnităŃile fizico-geografice ale României
- CarpaŃii;
- SubcarpaŃii;
- Depresiunea colinară a Transilvaniei.
- Podişul Moldovei;
- Podişul Getic;
- Podişul Dobrogei;
- Podişul MehedinŃului;
- Dealurile de Vest;
 - Câmpia Română;
- Câmpia de Vest;
- Delta Dunării.

Forma de evaluare (E - examen, C - colocviu, V- verificare) E

- răspunsurile la examen/colocviu/lucrări practice 70%
Stabilirea - activităŃi aplicative atestate/laborator/lucrări
notei 20%
practice/proiect etc.
finale
- teste pe parcursul semestrului 10%
(procentaje)
- teme de control
 BIBLIOGRAFIA
Băcăuanu, V., (1968), Câmpia Moldovei, Editura Academiei, Bucureşti.
Bojoi I., (2000), România. Geografie fizică, Editura UniversităŃii, Iaşi.
Cocean, P. (2000), MunŃii Apuseni. Procese şi forme carstice, Editura Academiei Române,
Bucureşti.
CoteŃ, P. (1957), Câmpia Olteniei, Studiu geomorfologic, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti.
CoteŃ, P. (1957), Câmpia Română, Editura Ceres, Bucureşti.
Gâştescu, P. (1971), Lacurile din România, Editura Academiei, Bucureşti.
Grigore, M. (1981), MunŃii Semenic. PotenŃialul reliefului, Editura Academiei, Bucureşti.
Ianovici, V. şi colab. (1976), Geologia MunŃilor Apuseni, Editura Academiei, Bucureşti.
Ichim, I. (1979), MunŃii Stânişoara. Studiu geomorfologic, Editura Academiei, Bucureşti.
Ielenicz M., Pătru Ileana, (2005), România. Geografie fizică, Editura Universitară, Bucureşti.
Irimuş I. A. (2003), Geografia fizică a României, Editura Casa CărŃii ŞtiinŃă, Cluj-Napoca.
Mac I. (1972), SubcarpaŃii transilvăneni dintre Mureş şi Olt, Ed. Academiei R.S.R Bucureşti.
Micalevich Velcea Valeria (1961), Masivul Bucegi - Studiu geomorfologic, Editura
Acedemiei, Bucureşti.
Micalevich Velcea Valeria (2001), Geografia fizică a României, Editura UniversităŃii
„Lucian Blaga", Sibiu.
Mihăilescu, V. (1969), România. Geografie fizică, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti.
Mutihac V., (1990), Geologia structurală a României, Editura Tehnică, Bucureşti.
Orghidan, N. (1969), Văile transversale din România, Editura Academiei, Bucureşti.
Popescu N. (1990), łara Făgăraşului, Studiu geomorfologic, Edit. Academiei,
Bucureşti.
Popp, N. (1939), SubcarpaŃii dintre DâmboviŃa şi Prahova, Bucureşti.
Posea, Gr. (1997), Câmpia de Vest, Editura FundaŃiei „România de Mâine”, Bucureşti.
Posea, Gr. (2003), Geomorfologia României, Editura FundaŃiei „România de Mâine”,
Bucureşti.
Posea Gr., Popescu N., Ielenicz M. (1974), Relieful României, Edititura ştiinŃ.,
Bucureşti.
Rădoane, N. (2001), Geografia fizică a României, Editura UniversităŃii „Ştefan cel Mare",
Suceava.
Roşu, Al. (1980), Geografia fizică a României, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti.
Sandu, Măria (1998), Culoarul depresionar Sibiu-Apold. Studiu geomorfologic, Editura
Academiei, Bucureşti.
Sârcu, I. (1971), Geografia fizică a României, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti.
Tudoran, P. (1996), Geografia fizică a României, Editura Carpatica, Cluj-Napoca.
Urdea, P., (2000), MunŃii Retezat. Studiu geomorfologic, Ed. Academiei, Bucureşti.
* * * , (1969), Geografia Văii Dunării Româneşti, Editura Academiei, Bucureşti.
* * * , (1971), Râurile României (monografie hidrologică), I.M.H., Bucureşti.
* * * , (1983), Geografia României vol. I, Editura Academiei, Bucureşti.
* * * , (1987), Geografia României vol. III, , Editura Academiei, Bucureşti.
* * * , (1992), Geografia României vol. IV, , Editura Academiei, Bucureşti.
* * * , (2005), Geografia României vol. V, Editura Academiei, Bucureşti.
* * * , (2005), România: spaŃiu, societate, mediu, Editura Academiei, Bucureşti.
* * * , (2006), Delta Dunării, rezervaŃie a Biosferei, Editura Dobrogea, ConstanŃa.

1. Suport de curs
Lista materialelor 2. Harta fizico-geografică a României şi atlase.
didactice necesare 3. Planşe tematice.
4. Literatura de specialitate.

Titular de
Gradul didactic, titlul Semnătura
disciplină
CURCAN Gheorghe Lect. univ. drd.
 GEOGRAFIA FIZICĂ A ROMÂNIEI
I. CLIMA ROMÂNIEI
1.1. Factorii genetici ai climei
1.1.1. Factori cosmici (radiaŃia solară);
1.1.2. Factori dinamici (circulaŃia generală a maselor de aer şi distribuŃia centrilor barici);
1.1.3. Factori geografici locali (particularităŃi şi influenŃe introduse de specificitatea fizionomiei
geografice a suprafeŃei topografice).
1.2. Caracteristicile generale ale climei
1.2.1. Regimul temperaturii aerului
1.2.1.1. Temperatura medie anuală şi lunară
1.2.1.2. Amplitudinea medie anuală
1.2.1.3. Temperaturi medii zilnice
1.2.1.4. Temperaturi maxime şi minime
1.2.1.5. FrecvenŃa zilelor cu diferite temperaturi caracteristice
1.2.2. Temperatura solului
1.2.2.1. Temperatura solului la suprafaŃă
1.2.2.2. Temperatura solului în adâncime
1.2.3. Umezeala relativă a aerului
1.2.3.1. VariaŃia anuală şi lunară a umezelii relative
1.2.3.2. FrecvenŃa zilelor cu diferite valori ale umezelii relative
1.2.4. Nebulozitatea
1.2.4.1. Nebulozitatea medie anuală şi lunară
1.2.4.2. FrecvenŃa nebulozităŃii
1.2.4.3. Durata de strălucire a Soarelui
1.2.5. PrecipitaŃiile atmosferice
1.2.5.1. CantităŃi anuale de precipitaŃii
1.2.5.2. CantităŃi semestriale de precipitaŃii
1.2.5.3. CantităŃile lunare de precipitaŃii
1.2.5.4. CantităŃi maxime de precipitaŃii în 24 de ore
1.2.5.5. FrecvenŃa zilelor cu precipitaŃii
1.2.6. Regimul vântului
1.2.6.1. FrecvenŃa vântului pe direcŃii
1.2.6.2. Viteza medie şi lunară
1.2.6.3. Vânturile locale
1.2.7. Fenomene şi procese meteorologice deosebite
1.2.8. Regiunile climatice şi topoclimatele
1.2.8.1. Sectoarele de provincie climatică
1.2.8.2. Regiunile climatice
II. APELE ROMÂNIEI
2.1. Apele subterane
2.1.1. Apele freatice
2.1.1.1. Apele freatice zonale
2.1.1.2. Apele freatice azonale
2.1.2. Apele de adâncime
2.1.3. Apele minerale
2.2. Râurile
2.2.1. ConfiguraŃia reŃelei hidrografice şi modul ei de organizare
2.2.2. Densitatea reŃelei hidrografice
 2.2.3. Profilele longitudinale
2.2.4. Profilele transversale
2.2.5. Bazine hidrografice
2.2.6. Modificări ale reŃelei de râuri datorate activităŃii omului
2.2.7. Scurgerea apei
2.2.7.1. Caractere generale
2.2.7.2. Scurgerea medie
2.2.7.3. Scurgerea maxim
2.2.7.4. Scurgerea minimă
2.2.7.5. Tipurile de regim
2.2.7.6. BilanŃul hidrologic
2.2.8. Scurgerea aluviunilor
2.2.9. Regimul termic şi de îngheŃ al râurilor
2.2.10. Chimismul apelor
2.3. Dunărea
2.4. Lacurile
2.4.1. Geneza şi clasificarea lacurilor
2.4.1.1. Lacuri de origine vulcanică
2.4.1.2. Lacuri glaciare şi periglaciare
2.4.1.3. Lacuri rezultate din procese hidromorfologice fluviatile şi maritime
2.4.1.4. Lacuri de origine eoliană
2.4.1.5. Lacuri de baraj natural prin prăbuşiri şi alunecări
2.4.1.6. Lacuri carstice
2.4.1.7. Lacuri clastocarstice
2.4.1.8. Lacuri artificiale
2.5. Marea Neagră

III. VEGETAłIA ROMÂNIEI

3.1. Elementele floristice şi evoluŃia vegetaŃiei
3.2. DistribuŃia geografică a vegetaŃiei
3.2.1. VegetaŃia de munte
3.2.1.1. Etajul alpin
3.2.1.2. Etajul subalpin
3.2.1.3. Pădurile de munte
3.2.2. VegetaŃia dealurilor şi podişurilor
3.2.3. VegetaŃia câmpiilor
3.2.3.1. VegetaŃia de silvostepă
3.2.3.2. VegetaŃia de stepă
3.2.4. Tipuri azonale de vegetaŃie
3.2.4.1. VegetaŃia sărăturilor
3.2.4.2. VegetaŃia nisipurilor (psamofilă)
3.2.4.3. VegetaŃia de luncă
3.2.5. Mlaştinile
3.2.6. VegetaŃia acvatică şi palustră
3.3. AcŃiunea societăŃii omeneşti asupra vegetaŃiei din România

IV. FAUNA ROMÂNIEI

4.1. Originea faunei actuale. Elemente faunistice terestre
4.2. RepartiŃia faunei terestre
4.2.1. Etajarea faunei terestre
4.2.1.1. Etajul faunistic al pajiştilor alpine şi al tufişurilor
4.2.1.2. Etajul faunistic al pădurilor de conifere
4.2.1.3. Etajul faunistic al făgetelor
4.2.1.4. Etajul faunistic al gorunetelor
4.2.2. FormaŃiunile faunistice zonale

2
 4.2.2.1. Fauna stejăretelor
4.2.2.2. Fauna stepelor
4.2.3. Fauna azonală
4.3. Fauna acvatică
4.3.1. Fauna apelor curgătoare
4.3.2. Fauna apelor stătătoare
4.4. Fauna mediului cavernicol terestru
4.5. Fauna Mării Negre
4.6. AcŃiunea societăŃii asupra faunei

V. SOLURILE ROMÂNIEI
5.1. Solurile de munte
5.1.1. Solurile etajului alpin
5.1.2. Solurile etajului subalpin
5.2. Solurile silvestre submontane
5.2.1. Solurile etajului deluros
5.2.2. Solurile dealurilor joase şi ale câmpiilor înalte
5.3. Solurile de câmpie
5.3.1. Solurile de silvostepă
5.3.2. Solurile de stepă
5.4. Solurile intrazonale
5.4.1. Solurile litomorfe
5.4.2. Solurile hidromorfe
5.4.3. Solurile halomorfe
5.4.4. Solurile slab dezvoltate
5.5. Regiunile pedogeografice

BIBLIOGRAFIE

3
 I. CLIMA ROMÂNIEI

Caractere generale
Clima teritoriului României se caracterizează printr-o mare diversitate spaŃială, aspect condiŃionat de
specificul acŃiunii factorilor genetici. AcŃiunea acestora depinde de aşezarea pe latitudine şi pe continent, de
poziŃia faŃă de principalii centri de acŃiune atmosferică. La aceştia se mai adaugă influenŃa exercitată de factorii
geografici locali, în special de relieful carpatic.
Prin aşezarea pe Glob, la 45° latitudine nordică, Ńara noastră beneficiază de un regim radiativ moderat. în
funcŃie de extinderea pe latitudine, conformă cu deschiderea maximă a unghiului de incidenŃă egală cu 4°38',
radiaŃia solară maximă se caracterizează printr-o distribuŃie zonală, perturbată însă, în cazul valorilor reale, sub
acŃiunea factorilor geografici locali.
Prin aşezarea pe continentul european, Ńara noastră se găseşte în zona de interferenŃă a acŃiunii
Anticiclonului Azoric, vara, şi a Anticiclonului Siberian, iarna, ale căror dorsale înaintează până la linia CarpaŃilor.
În unele cazuri dorsalele respective se unesc, formând un brâu de mare presiune.
FrecvenŃa crescută a acestor dorsale pe continent la latitudini medii, asigură persistenŃa unui câmp maxim
baric deasupra teritoriului României. De o parte şi de alta a axului orientat aproximativ de la sud-vest spre nord-
est, de-a lungul căruia se extind ariile celor doi anticicloni, se situează arii depresionare importante: cea islandeză
şi cea mediteraneană, Ńara noastră găsindu-se într-o zonă de convergenŃă a traiectoriilor ciclonilor mobili desprinşi
din acestea.
VariaŃiile sezoniere ale câmpului baric determină alternanŃa şi schimbarea bruscă a maselor de aer atlantic
şi continental.
Relieful carpatic barează sau deviază înaintarea maselor de aer. În funcŃie de aceste procese, schimbările
de vreme sunt mai pronunŃate, mai rapide în regiunile extracarpatice şi mai lente în partea internă a arcului
carpatic. În acelaşi timp, în funcŃie de particularităŃile circulaŃiei atmosferice în zona Ńării noastre, climatul acesteia
are caracter de tranziŃie de la climatul de tip oceanic spre cel de tip continental.
Acest fapt este ilustrat în special de creşterea continuă a amplitudinilor termice şi scăderea cantităŃilor de
precipitaŃii în estul CarpaŃilor faŃă de partea vestică. Scăderea precipitaŃiilor este cauzată în mare parte de
prezenŃa obstacolelor muntoase întâlnite în cale de către masele de aer oceanic.

1.1. FACTORII GENETICI AI CLIMEI

Aceştia se grupează în trei mari categorii:
- factori cosmici (radiaŃia solară);
- factori dinamici (circulaŃia generală a maselor de aer şi distribuŃia centrilor barici);
- factori geografici locali (particularităŃi şi influenŃe introduse de specificitatea fizionomiei geografice a
suprafeŃei topografice).

1.1.1. Factorii cosmici sau radiaŃia solară

RadiaŃia solară, sursa energetică primară a dezvoltării proceselor geofizice si biologice, ajunge la
suprafaŃa terestră sub forma radiaŃiei directe şi difuze.
a. RadiaŃia solară directă, componentă esenŃială a bilanŃului radiativ şi sursa principală de căldură
pentru suprafaŃa terestră, depinde de unghiul de înălŃime al Soarelui, de unghiul sub care este recepŃionată şi de
opacitatea atmosferei.
În sudul Ńării, în condiŃiile unui relief orizontal, sumele medii anuale ale radiaŃiei directe ajung la 70 - 75
kcal/cm2; în nordul Ńării aceste valori scad la circa 65 kcal/cm2/an.
Vara, în condiŃiile predominării timpului senin, sumele lunare ale radiaŃiei solare directe ajung la
aproximativ 10 - 12 kcal/cm2 în sud şi la 9 - 10 kcal/cm2 în nord.
Iarna, sumele lunare se reduc la mai puŃin de 1,0 kcal/cm2. În anotimpul rece, piscurile înalte ale
CarpaŃilor pot primi un surplus de energie solară directă deoarece, fiind situate deasupra norilor stratiformi,
acestea rămân în mod frecvent însorite.
b. RadiaŃia solară difuză este condiŃionată de unghiul de înălŃime al Soarelui deasupra orizontului, de
nebulozitate şi de opacitatea atmosferei.
4
 Pe timp senin, în orele amiezii, radiaŃia difuză reprezintă doar 20 % din radiaŃia directă.
La solstiŃiul de vară, în timpul amiezii, valorile radiaŃiei difuze pot ajunge la 0,25 cal/cm2 min., în condiŃiile
unei suprafeŃe active orizontale; dimineaŃa şi seara, pe timp senin, valorile sunt cuprinse între 0,01 şi 0,10 cal/cm2
min.
La solstiŃiul de iarnă, datorită unghiului de incidenŃă foarte mic, drumul parcurs de razele solare prin
stratul de nori fiind mult mai lung decât la solstiŃiul de vară, radiaŃia difuză înregistrează cele mai reduse valori.
c. RadiaŃia globală (compusă din radiaŃia directă şi radiaŃia difuză) înregistrează pe teritoriul României
cele mai mari valori medii anuale pe litoral (132,5 kcal/cm2); cele mai mici valori medii anuale, sub 110 kcal/cm2,
se înregistrează în zonele de munte.
În Câmpia Română, potenŃialul energetic solar este mai mare de 125 kcal/cm2 an, în Câmpia de Vest,
SubcarpaŃii Getici şi de Curbură de 120 - 122 kcal/cm2 an, în Depresiunea Transilvaniei şi Podişul Moldovei de
115 - 117,5 kcal/cm2 an.
În cursul anului, sumele radiaŃiei globale înregistrează valori diferite. Iarna, când zilele au o durată redusă
iar timpul noros are frecvenŃă mare, sumele lunare ale radiaŃiei totale sunt cele mai mici din an. În nordul Ńării ele
reprezintă 2,6 % din suma anuală, iar în sud 3,2 %.
Sumele cele mai mari ale radiaŃiei globale se înregistrează în iulie, când predomină timpul senin: 15 - 16
kcal/cm2 în nord şi 18 - 19 kcal/cm2 în sud.
Toamna, când durata zilelor scade şi nebulozitatea creşte, sumele lunare scad cu 3 - 4 kcal/cm2, de la o
lună la alta.
În regiunea de munte, în sezonul rece, valorile radiaŃiei globale sunt mai mari ca la câmpie deoarece
culmile munŃilor se situează deasupra norilor stratiformi şi rămân adesea descoperite. Vara, când culmile sunt
umbrite de norii cumuliformi în cea mai mare parte din zi, sumele radiaŃiei globale sunt mai mici ca la câmpie.
În depresiuni şi pe văile adânci, sumele lunare ale radiaŃiei globale se menŃin reduse iarna, deoarece
persistă ceaŃa şi norii stratiformi.
d. RadiaŃia reflectată. ProporŃia în care energia solară este reflectată de suprafaŃa terestră este
exprimată de albedou. Albedoul (raportul în procente dintre radiaŃia reflectată şi cea totală) este condiŃionată de
caracteristicile fizice ale suprafeŃei terestre.
Iarna, în orele amiezii, albedoul atinge cele mai mari valori (58 - 70 %) datorită stratului de zăpadă. Vara
albedoul atinge cele mai mici valori, sub 30 %. Este evidentă modificarea valorilor albedoului în timpul anului în
funcŃie de condiŃiile meteorologice.
Albedoul învelişului vegetal este mai mic primăvara (în medie 10 - 15 %) şi creşte vara şi toamna, când
plantele ajung la maturitate sau când îngălbenesc frunzele.
Sumele anuale ale radiaŃiei solare reflectate au valori mai mari pe culmile înalte ale munŃilor (unde
persistă stratul de zăpadă) şi scad mult pe pantele acoperite cu păduri de conifere (pădurile de răşinoase au un
albedou de 10 - 15 %).
Solurile de culoare închisă, proaspăt arate şi umede au un albedou redus (5 - 7 %), în timp ce solurile de
culoare deschisă au un albedou mult mai mare (nisipurile 30 - 40 %, sărăturile 25 - 45 %).
Valorile medii ale albedoului bazinelor acvatice oscilează vara între 6 - 7 % şi iarna între 12 şi 15 %.
e. RadiaŃia absorbită. Sumele anuale ale radiaŃiei absorbite de suprafaŃa activă cresc, în general, de la
munte spre câmpie şi din nord spre sud - sud est.
La munte, unde vara timpul noros are frecvenŃă mai mare, sumele radiaŃiei absorbite sunt mai mici ca în
câmpie.
Iarna, la munte, datorită faptului că stratul de zăpadă se menŃine 4 - 6 luni, sumele radiaŃiei absorbite
înregistrează cele mai mici valori din Ńară. În Dobrogea şi în Câmpia Română unde iarna predomină timpul senin
şi stratul de zăpadă este discontinuu şi are o durată redusă, sumele radiaŃiei absorbite sunt mai mari ca în alte
zone ale Ńării.
f. RadiaŃia efectivă (diferenŃa dintre radiaŃia emisă de suprafaŃa activă şi radiaŃia emisă de atmosferă
spre suprafaŃa terestră) are valoarea cea mai mare în sezonul cald, în orele amiezii, când suprafaŃa activă este
supraîncălzită. Vara, în regiunile de câmpie sumele lunare ale radiaŃiei efective depăşesc 10 -14 kcal/cm2 lună iar
iarna valorile scad la aproximativ 6 - 8 kcal/cm2 lună.

5
 Sumele anuale ale radiaŃiei efective în nordul Ńării sunt de circa 35 - 38 kcal/cm2, în timp ce în sud, unde
predomină timpul mai senin şi unde temperaturile suprafeŃei active vara sunt mai mari, valorile pot atinge 40 - 44
kcal/cm2 an.
BilanŃul radiativ, definit ca diferenŃă între valorile radiaŃiei absorbite şi cele ale radiaŃiei efective, este
condiŃionat de caracteristicile fizice ale suprafeŃei active. Valorile acestuia au o distribuŃie teritorială neuniformă şi
sunt foarte variabile în timp.
În partea sudică a Ńării valorile anuale ale bilanŃului radiativ ajung la 40.000 - 50.000 cal/cm2 iar în partea
nordică la 35.000 - 40.000 cal/cm2.
Pe culmile CarpaŃilor ce depăşesc altitudinea de 2 000 m, unde stratul de zăpadă se menŃine mai mult de
200 zile pe an, valoarea anuală a bilanŃului radiativ se apropie de zero sau este negativă.
În anotimpul rece, când radiaŃia efectivă depăşeşte, în general, pe cea absorbită, bilanŃul radiativ are
valori negative. Primăvara valorile bilanŃului cresc cu aproximativ 2 kcal/cm2 în fiecare lună, ajungând în luna mai
la 7,3 - 7,6 kcal/cm2. În lunile iunie şi iulie sumele lunare ale bilanŃului se menŃin la aproximativ 8 kcal/cm2, pentru
ca spre sfârşitul verii şi începutul toamnei să apară diferenŃe mai mari de 1/kcal/cm2 lună între nordul şi sudul Ńării.

1.1.2. Factorii dinamici (circulaŃia generală a atmosferei)

Clima teritoriului Ńării noastre se caracterizează printr-un grad mare de variaŃie, consecinŃă directă a
circulaŃiei generale a atmosferei (fenomen datorat distribuŃiei inegale a presiunii atmosferice pe suprafaŃa globului
terestru, generată de mişcarea de rotaŃie a pământului, de distribuŃia inegală a energiei solare pe suprafaŃa
terestră, de distribuŃia inegală a uscatului şi apelor, a reliefului uscatului. Teritoriul României, prin poziŃia sa
geografică în zona de interferenŃă a maselor de aer tropicale cu cele polare, se găseşte sub influenŃa directă a
marilor sisteme barice care acŃionează în toată Europa:
Anticiclonul Azorelor (M) - situat în Oceanul Atlantic, la 20 - 40° N, caracteristic tot timpul anului, dar cu o
intensificare în sezonul cald al anului. Este un anticiclon de origine dinamică, energia care îl alimentează
constând din aerul cald subtropical, care pătrunde la latitudinile acestuia (arhipelagul Azoric) prin păturile de
mijloc ale atmosferei. Vara, acesta are o poziŃie mai nordică prezentând, adesea, pulsaŃii până în Scandinavia şi,
spre est, deasupra Mării Mediterane.
Ciclonul islandez sau minima islandeză(D), se formează pe frontul polar în nordul Oceanului Atlantic, în sud
- vestul Islandei sau migrează către această regiune din mările polare. El este generat şi activat de curenŃii reci
polari şi, cu toate că acŃionează în tot cursul anului, nu are o prezenŃă zilnică. AcŃiunea sa este strâns corelată cu
cea a anticiclonului azoric într-o reciprocitate inversă. Astfel, ciclonul islandez este foarte extins şi activ iarna,
când poate ocupa integral nordul Oceanului Atlantic, atingând, uneori, adâncimea ciclonilor tropicali (960 hPa), ca
urmare a deplasării către sud a anticiclonului azoric. Vara activitatea minimei islandeze este mult restrânsă spre
nord, astfel influenŃa ei asupra României este limitată.
Anticiclonul siberian (ruso-siberian sau asiatic) se formează iarna, deasupra Europei, ca urmare a răcirii
accentuate a suprafeŃei de zăpadă, sau deasupra gheŃurilor din Marea Kara, de unde se extinde deasupra
Siberiei şi Europei de NE. Are un caracter semipermanent.
Dorsala europeană a acestui anticiclon apare aproximativ în luna septembrie şi durează până în martie.
Foarte rar se formează vara, iar când apare, durează puŃin şi nu se extinde până în SE Europei.
Ciclonii mediteraneeni (est-mediteranean şi arab)
1) Ciclonul est mediteranean, arie de mică presiune, apare în estul Mării Mediterane, în sezonul rece, este
de natură termică. Se formează pe frontul creat prin pătrunderea aerului polar peste vestul şi centrul Europei, la
contactul cu aerul tropical.
FrecvenŃa cea mai mare o are iarna, dar apare şi vara, mai ales în a doua jumătate a verii şi la începutul
toamnei, ceea ce-i imprimă un caracter de semipermanenŃă. InfluenŃa lui este mai mare în sudul Ńării, unde
provoacă schimbări importante în aspectul vremii şi precipitaŃii bogate. Iarna, când ciclonii mediteraneeni
înaintează deasupra Mării Negre aerul cald şi umed transportat de aceştia vine în contact cu aerul rece
transportat de anticiclonul siberian care înaintează mult înspre SV, determinând intensificarea vântului, căderi
abundente de precipitaŃii solide şi apariŃia viscolului mai ales în estul şi SE Ńării.
2) Ciclonul arab - arie de mică presiune cu dezvoltare preponderentă în sectorul răsăritean al Mării
Mediterane şi peninsula Arabia, imprimă circulaŃiei aerului din SE Europei o orientare estică.
6
 CeilalŃi centri barici au o influenŃă mai mică asupra României. Între aceştia îşi exercită influenŃa:
- anticiclonul scandinav - care determină schimbări bruşte şi importante în aspectul vremii, având o
frecvenŃă ceva mai mare vara, când determină îngheŃurile târzii şi timpurii.
- anticiclonul groenlandez - are o frecvenŃă mai mare în anotimpul cald; produce aceleaşi efecte;
- anticiclonul nord-african - transportă aer cald, tropical, însoŃit uneori de praf şi numai rareori se încarcă cu
umezeală de deasupra Mării Mediterane, are o mare instabilitate termică determinând fenomene orajoase, în
sudul şi sud-vestul Ńării, chiar şi în anotimpul rece.
PoziŃia centrilor barici faŃă de teritoriul României determină condiŃiile sinoptice concrete, precum şi
procesele de advecŃie ale diferitelor mase de aer, modificând mecanismul variabil şi foarte complex al circulaŃiei
generale a atmosferei.
InfluenŃa arcului carpatic se materializează în modificări ale dezvoltării proceselor atmosferice pe arii de
mari dimensiuni, deformând fronturile, schimbând traiectoriile ciclonilor şi producând modificări şi diferenŃieri în
aspectul vremii. Toate acestea se reflectă în câteva situaŃii specifice ale circulaŃiei generale a atmosferei la
latitudinea Ńării noastre în cele două sezoane caracteristice:
a) Sezonul rece - dezvoltarea anticiclonului siberian favorizează pătrunderea maselor de aer rece polar
până la latitudinea Ńării noastre, facilitând prezenŃa zilelor senine şi geroase.
- dezvoltarea unui brâu de presiune ridicată pe fondul unificării anticiclonului siberian cu anticiclonul azoric,
facilitează o iarnă blândă şi uscată;
- în condiŃiile dezvoltării puternice a anticiclonului siberian, dar şi a minimei est-mediteraneene, gradienŃii
barici sunt mari, ceea ce determină pătrunderea bruscă a maselor de aer reci continentale în E şi SE Ńării noastre,
producând o viscolire intensă (ex. iarna 1952, 1956);
- în cazul dezvoltării puternice a anticiclonului siberian deasupra Depresiunii Transilvaniei, Depresiunii
Panonice şi Platformei Valaho-Moesice, pot lua naştere nuclee secundare anticiclonice, determinând vreme
foarte geroasă, mai ales în condiŃiile existenŃei unui strat consistent de zăpadă (ex. iarna anului 1963, 1985);
- anticiclonul siberian, mai restrâns, permite să se dezvolte minima est-mediteraneană, ce trimite dorsale
deasupra teritoriului Ńării noastre, rezultând mase de aer mai umede, ceva mai calde; materializarea acestei
situaŃii sinoptice o reprezintă o vreme cu precipitaŃii lichide, în genere sub formă de lapoviŃă (precipitaŃii mixte),
iernile fiind blânde şi ploioase în vest şi sud-vest;
- când minima islandeză pătrunde pe teritoriul Ńării noastre, concomitent cu anticiclonul siberian, pe
fondul realizării acestui contrast termic (masă de aer rece - masă de aer cald), se realizează condensări,
rezultând precipitaŃii abundente.
b) Sezonul cald evidenŃiază următoarele situaŃii sinoptice:
- dezvoltarea anticiclonului Azorelor facilitează trimiterea de dorsale deasupra teritoriului României, ciclonii
islandezi devin foarte activi, ceea ce determină a activitate de frontogeneză foarte intensă, rezultând precipitaŃii
foarte bogate cu caracter „musonic" de unde şi denumirea atribuită acestei circulaŃii, de circulaŃie de tip musonic,
sau „muson atlantic", fapt materializat într-un maxim pluviometric în luna mai – iunie;
- anticiclonul Azorelor foarte dezvoltat, cu dorsale prezente şi deasupra Saharei. Dezvoltarea este facilitată
de prezenŃa minimei arabicei, foarte activă. Această situaŃie sinoptică imprimă vremii din Ńara noastră, secetă,
temperaturi mari, canicule (iulie-august);
- anticiclonul Azorelor mai puŃin dezvoltat, dar foarte dezvoltat ciclonul arab, ale cărui zone marginale se
dezvoltă şi deasupra teritoriului Ńării noastre, determinând secetă, vreme instabilă, vânturi calde cu caracter
föhnic, ce contribuie la uscăciune.
Aceste situaŃii sinoptice, cu implicaŃii directe asupra vremii şi climei României, exprimă de fapt particularităŃi
ale interferenŃei celor 4 tipuri de circulaŃie ale aerului în stratele inferioare ale troposferei deasupra Europei:
circulaŃia vestică, circulaŃia polară, circulaŃia tropicală şi circulaŃia de blocare.
♦ CirculaŃia vestică are o frecvenŃă de 45% din totalul cazurilor şi reprezintă elementul preponderent în
transformările atmosferice care au loc deasupra continentului. Aceasta are o mare pondere, atât în perioada
caldă, cât şi în cea rece a anului şi poate dura mai multe zile în şir. Ea are loc în condiŃiile existenŃei unui câmp de
mare presiune atmosferică deasupra părŃii de sud a continentului şi a unei zone depresionare în regiunile nordice.
Pentru teritoriul României, situaŃiile cu circulaŃie vestică determină ierni blânde, în cursul cărora predomină

7
precipitaŃii sub formă de ploaie. Vara, circulaŃia vestică determină o mare variabilitate în aspectul vremii şi un grad
accentuat de instabilitate, mai ales în regiunile nordice ale Ńării.
♦ CirculaŃia polară reprezintă 30 % din cazuri, fiind generată, de obicei, de dezvoltarea şi extinderea către
Islanda, a anticiclonului Azorelor. Deplasări ale maselor de aer şi ale perturbaŃiilor atmosferice sunt orientate, în
general, dinspre nord-vest spre sud-est. Această circulaŃie antrenează, spre Europa centrală şi de sud-est, mase
de aer de origine oceanică, de la latitudinile polare, care determină scăderea temperaturii, creşterea nebulozităŃii
şi căderea precipitaŃiilor, mai ales sub formă de averse.
Uneori pot să apară şi cazuri când dorsala acestui anticiclon se uneşte cu anticiclonul situat în mările polare
nordice, sau cu cel cantonat deasupra platourilor înalte îngheŃate ale Groenlandei sau deasupra Peninsulei
Scandinave, ceea ce face ca peste Europa centrală să pătrundă, dinspre nord, din bazinul polar, mase de aer
care pot produce o scădere pronunŃată a temperaturii. Pentru România, acest tip de circulaŃie provoacă răcirile de
primăvară-vară şi toamnă, iar iarna, temperaturi foarte coborâte (îndeosebi în depresiunile intracarpatice) şi
uneori, căderi abundente de zăpadă, însoŃite de viteze foarte mari ale vântului (100-150 km/oră), care viscoleşte
zăpada.
♦ CirculaŃia tropicală reprezintă numai 15% din cazuri şi asigură transportul excesului de căldură din
regiunile tropicale în cele polare.
Aceasta se manifestă deasupra regiunilor noastre, fie pe direcŃia de sud-vest, când aerul tropical trece pe
deasupra Mării Mediterane, aducând o cantitate substanŃială de vapori de apă, fie pe direcŃia de sud-est, când
trece peste Asia Mică, ajungând deasupra României sub forma unui aer mai cald sau fierbinte, sărac în
precipitaŃii. De aceea, importanŃa ei pentru clima României este deosebită. în perioada rece a anului, transportul
aerului cald din nordul Africii peste Mediterana determină apariŃia în Ńară a iernilor blânde şi, de cele mai multe ori,
contribuie la căderea unor mari cantităŃi de precipitaŃii. Vara, transportul de aer fierbinte din sud-est determină
vreme frumoasă şi deosebit de călduroasă şi secetoasă, iar cel de aer maritim tropical din sud-vest, vreme
instabilă, cu averse şi descărcări electrice.
♦ CirculaŃia de blocare are loc când deasupra continentului european se instalează un regim de presiune
ridicată care deviază perturbaŃiile ciclonice care apar în Oceanul Atlantic către nordul şi nord estul Europei,
blocând direcŃia de deplasare spre partea centrală şi spre sud-est a acesteia În acest timp, regiunile centrale şi de
sud-est ale continentului se găsesc într-un câmp de presiune atmosferică ridicată, cu vreme frumoasă, cu cer mai
mult senin, călduroasă şi secetoasă, vara încinsă şi umedă, dar cu precipitaŃii neînsemnate iarna.

1.1.3. Factori geografici

Sursa principală de transformare a energiei solare radiante în căldură, de umezire a aerului şi deci care
contribuie la transformarea maselor de aer în deplasarea lor, o constituie suprafaŃa terestră subiacentă, activă.
Rolul suprafeŃei active de factor climatogen se defineşte numai în contextul raporturilor sale cu pătura de
aer inferioară a atmosferei, de unde derivă şi denumirea de „suprafaŃă activă", respectiv cu rol activ în
transformarea energiei solare radiante în căldură şi în modificarea stării dinamice a maselor de aer prin umezire
sau uscare în timpul deplasării acestora. Natura complexă şi variată a peisajului geografic respectiv se reflectă în
mod evident în climat.
Astfel relieful, prin prezenŃa CarpaŃilor, cu altitudini ridicate şi orientarea pe care o au faŃă de principalele
sisteme barice, are o influenŃă hotărâtoare asupra distribuŃiei maselor de aer şi a mersului vremii. În plus,
dispunerea concentrică altitudinală a marilor categorii de forme de relief a dus la etajarea climatului. Pentru
diferite tipuri de climat local (topoclimate), relieful contribuie la geneza acestora, mai ales în cazul depresiunilor,
care favorizează acumularea şi reŃinerea aerului dens prin orientarea culmilor şi a pantelor, gradul de
fragmentare.
VegetaŃia, ca o suprafaŃă activă suplimentară, generează condiŃii specifice pentru apariŃia unor microclimate
distincte. Astfel, prin fenomenul de transpiraŃie al plantelor se ridică gradul de umiditate al aerului, se atenuează
absorbŃia în sol a radiaŃiilor (deci e favorizată existenŃa unor temperaturi mai joase), se modifică şi se atenuează
regimul vântului, etc.
Solurile, acŃionează în special prin capacitatea lor de reflectare a razelor solare (albedoul) datorită culorii.
Astfel cernoziomurile prin culoarea lor mai închisă, reflectă, aproximativ 12 % din radiaŃia solară, pe când
nisipurile reflectă 30 -40 %, iar sărăturile 25 - 45 %. Marea extensiune în Ńara noastră a solurilor de culoare
8
închisă nu face decât să favorizeze prezenŃa unor energii calorice ridicate, care oferă condiŃii optime de
temperatură culturilor agricole.
Bazinele lacustre şi chiar râurile, prin comportarea lor distinctă faŃă de uscat în ceea ce priveşte absorbŃia
radiaŃiilor, consumă o energie calorică mai mare şi favorizează în timpul verii, în zona înconjurătoare, temperaturi
ceva mai joase ale aerului mai umed şi invers, iarna (ex. prezenŃa şi influenŃa Mării Negre şi sistemul lagunar
Razim pentru zona litoralului românesc).

1.2. CARACTERISTICILE GENERALE ALE CLIMEI

1.2.1. Regimul temperaturii aerului

1.2.1.1. Temperatura medie anuală şi lunară
Desfăşurarea teritoriului României pe circa 50 latitudine şi marea diversitate a condiŃiilor fizico-geografice,
imprimă o distribuŃie neuniformă a valorilor medii anuale ale temperaturii aerului. DiferenŃa între valorile medii ale
temperaturii aerului între sudul şi nordul Ńării este de aproximativ 2,50 C.
Cele mai ridicate temperaturi medii anuale, de peste 110 C se înregistrează în sudul Câmpiei Române,
de-a lungul Dunării, în Dobrogea de Sud şi pe litoralul Mării Negre, zone în care bilanŃul radiativ şi caloric
înregistrează cele mai mari valori anuale şi anotimpuale.
Pe aproape întreaga suprafaŃă a Câmpiei Române şi în Câmpia de Vest, valorile medii anuale ale
temperaturii aerului sunt cuprinse între 10 şi 110 C.
În zonele de deal şi podiş temperatura medie anuală scade sub 100 C, iar în regiunea de munte valorile
variază între 60 C şi mai puŃin de -20 C (valorile cele mai coborâte se înregistrează pe vârfurile mai înalte de 2000
m din Rodna, Bucegi, Făgăraş, Retezat).
Spre deosebire de zonele de câmpie, unde valorile gradienŃilor termici orizontali sunt reduse şi
temperatura aerului are o repartiŃie relativ uniformă în suprafaŃă, la munte gradienŃii cresc brusc, izotermele fiind
foarte apropiate.
Se înregistrează mari diferenŃe ale temperaturii medii între fundul văilor şi al depresiunilor şi culmile
munŃilor:
- Vf. Omu (2505 m): -2,60 C;
- Parâng (1585 m): 3,40 C;
- Păltiniş (1327 m) : 4,20 C;
- Sinaia (876 m): 6,10 C;
- Petroşani (607 m): 6,80 C;
- Sibiu (416 m): 8,90 C;
- Craiova (192 m): 10,90 C.
Pe pantele munŃilor, valorile anuale ale gradienŃilor temperaturii aerului sunt apropiate de valoarea
generală a gradientului termic vertical din troposferă (0,50... 0,60/100 m).
Izoterma anuală de 00 C se situează în munŃii din nordul Ńării (Rodna, Căliman) la 1800 - 1850 m, iar în
CarpaŃii Meridionali la aproximativ 2000 m.
Orientarea versanŃilor faŃă de direcŃia de deplasare a maselor de aer cu caracteristici termice şi de
umezeală diferite (spre est sau spre vest) şi faŃă de Soare (spre sud sau spre nord) este pusă în evidenŃă de
valoarea temperaturii medii anuale a aerului. Astfel, izoterma medie anuală de 60 C se situează pe versantul sudic
al masivului Făgăraş la 700 m altitudine, în timp ce pe versantul nordic coboară la altitudinea de 600 m.
DescendenŃa aerului în unele sectoare deluroase determină temperaturi medii anuale mai mari cu 1 - 20 C
faŃă de regiunile limitrofe (peste 9,50 la Alba Iulia şi sub 80 C în zona cea mai înaltă a Podişului Târnavelor).
Valorile medii lunare ale temperaturii aerului evidenŃiază, de asemenea, particularităŃile climei României,
ca rezultat al interacŃiunii circulaŃiei generale a atmosferei cu condiŃiile fizico-geografice.
În luna ianuarie în regiunile de câmpie din sudul şi sud-estul Ńării se înregistrează temperaturi medii mai
mici de -30 C datorită advecŃiei maselor de aer rece, continentale; aceste invazii sunt barate de arcul carpatic. În
Câmpia de Vest temperatura medie a lunii ianuarie se ridică la -20 C .

9
 Cele mai ridicate temperaturi medii în ianuarie se înregistrează în estul Dobrogei şi pe litoralul Mării
Negre datorită influenŃelor moderatoare ale mării. În zona litoralului, temperaturile medii ale acestei luni sunt cu 2 -
30 C mai mari decât în partea centrală a Câmpiei Române, la aceeaşi latitudine. În partea sudică a litoralului se
află singura zonă din Ńară unde valorile medii lunare ale temperaturii aerului rămân pozitive în tot cursul anului
(0,30 C este temperatura medie a lunii ianuarie la Mangalia).
În Câmpiei Olteniei şi în Câmpia Banatului, în sezonul rece sunt frecvente adevecŃiile aerului cald,
temperaturile medii în ianuarie fiind mai ridicate cu 1 - 20 C decât în estul Câmpiei Române (Timişoara - 1,40 C,
Craiova -2,50 C, Bucureşti -Băneasa -3,10 C).
În estul şi nord-estul Moldovei, din cauza acumulării aerului rece, valorile medii ale temperaturii aerului în
ianuarie scad frecvent sub -40 C.
SubcarpaŃii, situaŃi deasupra stratului de aer rece din câmpie, înregistrează în ianuarie temperaturi medii
mai mari cu 1 - 20 C decât în câmpia limitrofă.
Zona montană este delimitată, aproximativ de izoterma de -60 C; în interiorul unităŃii montane temperatura
aerului scade conform gradientului termic vertical de 0,50C /100 m. La peste 2500 m. altitudine temperatura medie
în ianuarie scade sub -100 C (vârful Omu - 10,60 C). O caracteristică a regimului temperaturii aerului în zona de
munte este aceea că cele mai scăzute temperaturi medii lunare se înregistrează în februarie (Vârful Omu -11,10
C).
În zonele depresionare (cu precădere în depresiunile intramontane) în sezonul rece sunt frecvente
inversiunile de temperatură (pe pantele munŃilor temperatura aerului este iarna mai ridicată decât pe fundul văilor
şi depresiunilor). Aceste inversiuni sunt atât de frecvente şi de persistente, încât ele reprezintă pentru aceste zone
o caracteristică a climei.
În luna iulie distribuŃia în spaŃiu a temperaturii medii este puternic influenŃată de diversitatea condiŃiilor
geografice.
Cele mai mari valori medii ale temperaturii aerului se înregistrează în această lună în Câmpia de terase a
Dunării, peste 230 C. Câmpia Română este traversată de izoterma de 230 C în partea de sud iar în nord este
delimitată de izoterma de 220 C.
În Câmpia de Vest temperatura medie în iulie atinge 210 C în sud şi 200 C în nord.
În cuprinsul Podişului Moldovei, valorile cresc de la nord spre sud şi est. Astfel, în Podişul Sucevei media
temperaturii lunii iulie este sub 200 C, în Câmpia Moldovei atinge 210 C, iar în sudul Podişului Bârladului ajunge la
220 C.
În Depresiunea Transilvaniei temperaturile medii ale lunii iulie au o repartiŃie relativ uniformă, menŃinându-
se, în general, la valori mai mici de 200 C. Numai în culoarul Mureşului, de la Aiud spre Alba-Iulia temperaturile
medii ale acestei luni depăşesc 200 C, datorită mişcărilor descendente ale aerului.
Pe litoral, datorită brizelor care bat cu regularitate, temperatura medie în luna iulie este cu 1 - 20 C mai
mică decât în estul Câmpiei Române.

1.2.1.2. Amplitudinea medie anuală

Caracteristică esenŃială a oscilaŃiilor temperaturii aerului în cursul anului, amplitudinea medie anuală are o
repartiŃie foarte diferenŃiată pe suprafaŃa Ńării. Valorile şi variaŃiile acesteia sunt dependente de particularităŃile
suprafeŃei active. Rolul de ,,baraj” climatic al MunŃilor CarpaŃi este bine pus în evidenŃă de gradul de
continentalitate care este diferit în regiunile situate de-o parte şi de alta a acestui lanŃ muntos.
Cele mai mari amplitudini (peste 250 C) se înregistrează în Câmpia Română şi în bazinele inferioare ale
Siretului şi Prutului. În partea centrală a Câmpiei Române apare o insulă, cu orientare NE → SV, în care
amplitudinea medie anuală depăşeşte 260 C.
În Câmpia de Vest şi în Transilvania, unde este frecventă advecŃia aerului oceanic şi regimul termic este
mai moderat, amplitudinile scad sub 230 C şi respectiv sub 240 C.
Pe litoralul Mării Negre, sub influenŃa regimului termic moderator al mării, amplitudinile termice medii
anuale scad sub 230 C.
În zonele de deal şi de munte amplitudinile scad pe măsura creşterii altitudinii, de la 22 - 230 C cât sunt în
zonele de deal, la mai puŃin de 170 C pe munŃii mai înalŃi de 2500 m. În văile adânci şi în depresiunile închise,
unde iarna sunt frecvente mişcările descendente (inversiuni de temperatură) iar vara aerul se încălzeşte intens,
10
valorile amplitudinilor cresc. Spre exemplu, în depresiunea Târgu Secuies amplitudinea medie anuală este mai
mare de 240 C, aproximativ egală cu cea din Podişul Bârladului dar cu 20 C mai mare decât cea din Câmpia de
Vest.

1.2.1.3 Temperaturile medii zilnice

Temperaturile medii ale aerului variază de la o zi la alta ca urmare a alternării maselor de aer cu
caracteristici termice diferite.
Iarna, când contrastul termic al diferitelor mase de aer este mai mare, variaŃiile temperaturii aerului de la o
zi la alta sunt mai mari decât în restul anului (peste 10 C). Cele mai mici variaŃii ale temperaturii aerului de la o zi
la alta se înregistrează vara .
În luna ianuarie temperaturile medii zilnice scad la -30 C, -40 C în sud-vestul Ńării, până la -40 C -50 C în
Câmpia Română, -50 C, -70 C în Transilvania, sub -120 C la munte. În intervalele de ger, mediile diurne în ianuarie
au coborât la -250 C în Câmpia Română, sub -270 C în Transilvania şi nordul Moldovei.
În luna iulie, media zilnică depăşeşte 230 C în câmpie şi 70 C în zona montană. În timpul încălzirilor
excesive din iulie şi august, media zilnică a temperaturii aerului ajunge în sudul şi estul Ńării la 29 - 310 C, la 27 -
290 C în Transilvania şi Câmpia de Vest. În cazul advecŃiilor de aer rece, în luna iulie temperatura medie zilnică
poate să coboare la 12 - 130 C în Câmpia Română, 9 - 110 C în jumătatea nordică a Ńării şi sub -20 C la munte.
Prima zi cu temperaturi medii zilnice > 00 C este mai timpurie (înainte de 1 februarie) pe litoral şi în
sud-estul Câmpiei Române şi mai târzie în celelalte regiuni ale Ńării. În Dobrogea, de-a lungul Dunării şi în Câmpia
de Vest, data medie de trecere a temperaturii peste 00 C se plasează între 1 şi 16 februarie; în Câmpia Română,
Podişul Bârladului, Câmpia Moldovei, Depresiunea Transilvaniei, SubcarpaŃii Getici şi de Curbură, prima zi cu
temperaturi medii > 00 C se situează între 16 februarie şi 1 martie. În depresiunile intracarpatice, unde sunt
frecvente inversiunile de temperatură, în Podişul Sucevei şi pe culmile muntoase de peste 1800 - 2000 m.
altitudine, temperaturile medii zilnice devin pozitive între 1 martie şi 1 aprilie iar pe cele mai mari înălŃimi carpatice
temperaturile medii zilnice pozitive apar după 1 mai.
Ultima zi cu temperaturi medii zilnice > 00 C se situează pe culmile ce depăşesc 2 000 m. altitudine, la
începutul lunii noiembrie; pe munŃii nu prea înalŃi, în zona pădurilor de răşinoase, temperaturile medii zilnice devin
negative în cursul lunii noiembrie.
În Podişul Sucevei, Câmpia Moldovei şi Podişul Transilvaniei astfel de temperaturi apar până în prima
jumătate a lunii decembrie. În SubcarpaŃii Getici şi de Curbură şi în sudul Câmpiei Române temperaturile medii
zilnice scad sub 00 C spre sfârşitul decadei a doua a lunii decembrie; în Dobrogea şi în Câmpia de Vest, astfel de
temperaturi apar până la sfârşitul lunii decembrie, iar pe litoral până în primele zile ale lunii ianuarie.
Cea mai mare durată a intervalului anual cu temperaturi medii zilnice > 00 C se înregistrează în sectorul
sudic al litoralului, unde zilele cu temperaturi medii negative sunt puŃine sau lipsesc. În Delta Dunării şi pe litoral,
durata depăşeşte 325 zile; peste 300 zile cu temperaturi medii zilnice > 00 C se înregistrează în Dobrogea,
Câmpia Română (pe cea mai mare suprafaŃă), SubcarpaŃii Getici şi de Curbură, Câmpia de Vest. În zonele
deluroase şi de podiş durata scade sub 300 zile.
Durata intervalului anual cu temperaturi medii zilnice > 00 C se reduce simŃitor odată cu creşterea
altitudinii; pe cele mai înalte culmi carpatice scade la mai puŃin de 150 zile.
Sumele anuale ale temperaturilor medii zilnice > 00 C scad de la sud spre nord (cu 800 - 10000 C) şi
cu altitudinea (scăderea este de 3700 - 38000 C).
Sume anuale mai mari de 40000 C se înregistrează în Dobrogea, în sudul Câmpiei Române şi în Câmpia
Timişului. În regiunea de deal şi de podiş sumele scad la 3500 - 30000 C iar în zona de munte, la peste 2000m
altitudine, la sub 10000 C.

1.2.1.4 Temperaturile maxime şi minime

Temperaturile extreme - maxime şi minime - depind de interacŃiunea proceselor advective (de circulaŃie)
cu cele locale şi, deşi au un caracter momentan, prezintă importanŃă practică şi teoretică deoarece ele constituie
caracteristici de seamă ale regimului climei.

11
 Temperaturile maxime absolute ale aerului au depăşit în secolul nostru 41 - 420 C în Câmpia Română,
39 - 400 C în Câmpia de Vest , 38 - 400 C în Podişul Moldovei, 37 - 380 C în Depresiunea Transilvaniei, 37 - 390 C
în SubcarpaŃi, 30 - 380 C pe litoral şi 220 C în regiunea de munte, la peste 2500 m altitudine.
Maxima absolută înregistrată în Ńara noastră a fost de 44,50 C la Ion Sion (10 august 1951). Temperaturi
de peste 440 C s-au mai înregistrat la aceeaşi dată şi la alte staŃii meteorologice din estul Câmpiei Române, dar şi
în august 2007, la Calafat fiind înregistrată o temperatură de 44,40 C. Aceste temperaturi maxime s-au produs în
condiŃii de timp anticiclonic. La 10 august 1951 Ńara noastră s-a aflat sub influenŃa unei invazii de aer cald,
tropical, care a determinat predominarea timpului senin şi secetos.
Intervalul posibil de producere a temperaturilor maxime absolute pe teritoriul României este 1 mai - 15
septembrie, cu frecvenŃă mai mare între 16-31 august.
Temperaturile minime absolute ale aerului au coborât sub - 300 C pe cea mai mare parte a teritoriului
Ńării, cu excepŃia litoralului, Banatului şi regiunilor deluroase din sudul şi estul CarpaŃilor, unde valorile acestora au
rămas mai ridicate (de la -250 C la -290 C). Temperatura minimă record de -38,50 C s-a produs la Bod (în
Depresiunea Braşov) la 25 ianuarie 1942. Temperaturi de -380 C s-au înregistrat şi la Joseni în Depresiunea
Giurgeu (18 ianuarie 1963). Polul frigului poate fi localizat în depresiunile intracarpatice, unde condiŃiile locale sunt
favorabile acumulării aerului rece.
În MunŃii CarpaŃi, la altitudini de peste 2500 m, temperatura absolută a fost de -380 C (Vârful Omu, la 10
februarie 1929).
Cele mai ridicate valori ale temperaturii minime absolute s-au înregistrat pe litoral (Mangalia, -25,20 C la
25 ianuarie 1942) şi în Banat (Berzeasca, -240 C la 15 ianuarie 1963).
Peste 50 % din temperaturile minime absolute s-au produs pe teritoriul României în intervalul 16 - 31
ianuarie şi peste 25 % în prima jumătate a lunii februarie.
Cele mai accentuate scăderi de temperatură au avut loc în condiŃiile advecŃiei aerului rece arctic sau
continental şi răcirilor radiative în regim anticiclonic.
În zilele de 24 şi 25 ianuarie 1942 nordul continentului a fost acoperit de un câmp de mare presiune care
a antrenat spre sud, peste teritoriul României, mase de aer arctic. În aceste zile, temperaturile au scăzut în
Câmpia Română sub -300 C ( -34,80 C la Alexandria, -32,50 C la Armăşeşti, -30,00 C la Bucureşti-Filaret), în
zona deluroasă din sud sub -250 C ( -31,00 C la Tg. Jiu, -33,50 C la Drăgăşani), în Transilvania sub -300 C (- 280
C la Tg. Mureş), în Moldova sub -290 C ( -29,30 C la Tecuci, -30,50 C la Bârlad), în Dobrogea sub -300 C ( -33,10
C la Basarabi) şi sub -380 C în Depresiunea Braşov ( -38,50 C la Bod).

1.2.1.5. FrecvenŃa zilelor cu diferite temperaturi caracteristice (zile de iarnă, de îngheŃ, de vară,
tropicale) prezintă importanŃă atât ştiinŃifică (permite analiza mai amănunŃită a structurii regimului termic) cât şi
practică, pentru o serie de sectoare de activitate.
Zilele de îngheŃ (temperatura minimă < 00 C) sunt posibile pe teritoriul României din septembrie până în
aprilie, iar în regiunile de munte în tot cursul anului.
Cel mai mic număr de zile cu îngheŃ (sub 60 de zile) se înregistrează pe litoralul Mării Negre, iar numărul
cel mai mare, pe vârfurile înalte ale MunŃilor CarpaŃi (263 zile pe an la Vârful Omu). În sudul şi estul Câmpiei
Române, îngheŃul se produce în circa 100 zile (GriviŃa 113,8; Ion Sion 110,9; Bucureşti- Filaret 97,7) iar spre nord
creşte la 110-115. În vestul Câmpiei Române şi în Câmpia de Vest sunt mai puŃin de 95 de zile cu îngheŃ
(Drobeta Tr. Severin 80,9, Arad 89,8, Timişoara 91,0).
În Depresiunea Transilvaniei frecvenŃa îngheŃului este mai redusă în culoarul Mureşului (Alba Iulia
109,5zile) şi creşte spre partea centrală (Tg. Mureş 127,2) şi spre est. În Moldova, anual se înregistrează, în
medie, între 110 şi 120 de zile cu îngheŃ (Iaşi 113,6, Botoşani 122,6). În depresiunile intracarpatice, unde iarna
sunt frecvente inversiunile de temperatură, numărul acestora depăşeşte 140 (Gheorghieni 160, Bod 146).
În cursul anului, zilele de îngheŃ au cea mai mare frecvenŃă în luna ianuarie, când sunt mai frecvente şi
advecŃiile aerului arctic.
Numărul zilelor de iarnă (temperatura maximă < 00 C) este redus pe teritoriul Ńării noastre în comparaŃie
cu zilele de îngheŃ, cu excepŃia munŃilor înalŃi. Anual se înregistrează, în medie, 20 de zile pe litoral (Constanta
21,3, Sulina 20,9), 20 - 26 zile în Câmpia de Vest (Timişoara 24,1; Oradea 24,6; Arad 26,5), 20 - 25 zile de-a
lungul Dunării, în Dobrogea şi în partea vestică a Câmpiei Române (Drobeta Tr. Severin 20,6), 25 - 30 de zile în
12
partea centrală şi în cea estică a Câmpiei Române şi peste 35 de zile în Câmpia Moldovei (Iaşi 40,4, Botoşani
43,1).
În Depresiunea Transilvaniei numărul zilelor de iarnă creşte de la vest către est (Alba Iulia 31,2, BistriŃa
35,1). În depresiunile intracarpatice numărul zilelor de iarnă depăşeşte 50 (Sf. Gheorghe 51,2, Gheorghieni 55,4).
În CarpaŃi, numărul zilelor de iarnă creşte cu înălŃimea, ajungând la 2500 m altitudine la 161 zile/an (Vârful Omu).
Cel mai mare număr de zile de iarnă se înregistrează în ianuarie (30,2 zile la Vârful Omu, 17,6 la Tg.
Mureş, 20,6 la Sf. Gheorghe, 19 la Gheorghieni etc.)
Zilele de vară (temperatura maximă > 250 C) se produc, pe cea mai mare parte a teritoriului României,
din martie până în octombrie. În Câmpia Română şi Dobrogea se înregistrează cel mai mare număr mediu anual
de zile de vară, peste 100 (Ion Sion 111,8; Bucureşti - Filaret 113,7; Alexandria 119,9), datorită predominării
timpului senin şi advecŃiilor de aer cald tropical şi continental.
În Câmpia de Vest, numărul zilelor de vară este mai mare în sectorul sudic (100 la Timişoara) şi scade
spre nord (Oradea 90,3). În vestul Transilvaniei, numărul zilelor de vară este de 60 - 75 (Alba Iulia 75,4), iar spre
est numărul acestora scade sub 60. În Moldova, numărul mediu anual de zile de vară scade de la sud (100 zile)
spre nord (70 - 75 zile). Pe litoral, unde se simte influenŃa moderatoare a Mării Negre, zilele de vară au o
frecvenŃă redusă (60,9 zile pe an la ConstanŃa).
În regiunile de deal şi în cele de munte, numărul zilelor de vară scade cu altitudinea. În munŃi, numărul
acestora este foarte redus; la 1000 m altitudine sunt o excepŃie, iar pe cele mai înalte vârfuri montane lipsesc.
Zilele tropicale (temperaturi maxime > 300 C) se pot produce din mai până în septembrie; mai rar apar
până în octombrie. Cel mai mare număr mediu anual de zile tropicale se înregistrează în Câmpia Română, în
medie 50 de zile (Ion Sion 47,1; GriviŃa 51,4; Alexandria 56,5). În Câmpia de Vest, numărul acestora este mai mic
în sectorul nordic (32,1 la Oradea) decât în cel sudic (33,1 la Timişoara). Pe litoral, datorită brizelor, frecvenŃa
zilelor tropicale este foarte redusă (ConstanŃa 7,0 zile, Sulina 12,0 zile).
În Depresiunea Transilvaniei zilele tropicale au frecvenŃă mai mare în partea vestică (17,3 la Alba Iulia), în
timp ce în partea centrală şi în cea estică numărul acestora scade simŃitor.
Pe munŃi, la 1000 m altitudine, temperaturile maxime zilnice nu depăşesc, de obicei 300 C, iar în
depresiunile intramontane, numărul zilelor tropicale este foarte redus (Gheorghieni 2,9)

1.2. 2. Temperatura solului

Regimul temperaturii solului este condiŃionat de energia primită de la Soare, de schimbul reciproc de
căldură cu atmosfera şi cu orizonturile inferioare ale solului. VariaŃiile diurne, anuale şi neperiodice ale
temperaturii solului sunt determinate de caracteristicile sale fizico-chimice şi granulometrice, de conŃinutul în apă,
natura învelişului vegetal, prezenŃa stratului de zăpadă, altitudinea terenului, orientarea şi înclinarea pantelor.

1.2.2.1. Temperatura solului la suprafaŃă

Marea diversitate a tipurilor de sol, vegetaŃie şi microforme de relief, determină o distribuŃie neuniformă a
temperaturii medii anuale la suprafaŃa solului pe teritoriul României.
Zonele de câmpie beneficiază de cele mai ridicate temperaturi medii anuale la suprafaŃa solului, peste 120
C datorită bilanŃului radiativ mai mare; în zonele de câmpie din sud şi sud-vest valorile depăşesc 130 C. În
regiunile de deal şi podiş valorile sunt de 10 - 110 C, exceptând zona de la Curbură unde, datorită expoziŃiei
sudice şi influenŃelor foehnale, valorile depăşesc 130 C.
Pe litoral şi în Delta Dunării, datorită influenŃei moderatoare a mării, valorile sunt mai mici de 120 C.
În depresiunile intracarpatice, ca urmare a inversiunilor de temperatură frecvente, valorile temperaturii
medii anuale a solului la suprafaŃă sunt de 7 - 90 C.
În cursul anului, temperatura la suprafaŃa solului variază foarte mult, înregistrându-se un minim iarna, în
ianuarie şi un maxim vara, în iulie. Intervalul cu temperaturi medii negative este decembrie – februarie, iar cu
temperaturi medii pozitive martie - noiembrie
În luna iulie, mediile temperaturii solului la suprafaŃă înregistrează următoarele valori: 26 - 280 C în
Câmpia Română, cu excepŃia părŃii de sud-vest unde ajung la 290 C (cele mai ridicate din Ńară), 26 - 270 C în
Câmpia de Vest, 24 - 250 C în zonele de deal şi podiş, 19 - 220 C în depresiuni.

13
 Din luna august, temperatura la suprafaŃa solului începe să scadă; în octombrie se produce saltul termic
de toamnă, când temperaturile scad cu 6 - 80 C. În decembrie, mediile devin negative, cu excepŃia sud-vestului
Câmpiei Olteniei şi sud-vestului Banatului.
În luna ianuarie temperatura la suprafaŃa solului înregistrează următoarele valori: între - 1 şi - 20 C pe
litoral (sunt cele mai mari valori din Ńară), peste -20 C în Câmpia de terase a Dunării, peste -30 C în Câmpia de
Vest, sub -30 C în Câmpia Română. În zonele de deal şi podiş, valorile sunt mai mici de -40 C iar în depresiunile
intramontane coboară până la -90 C, ca efect al inversiunilor termice.
Temperaturile încep să crească din luna februarie, iar în martie toate mediile lunare sunt pozitive.
Temperatura minimă absolută record s-a înregistrat la Joseni şi a fost de -40,30 C (18 ianuarie 1963), iar
maxima absolută s-a înregistrat la Calafat (69,30 C la 26 august 1965) în zona dunelor de nisip care, în timpul
zilei, se încălzesc foarte mult.
PotenŃialul termic al stratului arabil în sezonul cald este ridicat. Suma temperaturilor medii zilnice > 00 C
pe suprafaŃa solului în Câmpia Română variază între 4600 şi 50000 C; în zonele de deal şi podiş, valorile se reduc
cu circa 400 - 6000 C.
Suma temperaturilor medii zilnice >50 C (din perioada de vegetaŃie) în câmpia din sudul Ńării este de
4 800 C; în zonele de deal şi podiş valorile sunt de 4 200 – 4 4000C, iar în depresiunile intramontane sunt mai
0

mici de 3 6000 C.

1.2.2.2. Temperatura solului în adâncime

În variaŃia lunară a temperaturii solului cu adâncimea, în cursul anului se remarcă un maxim în iulie pentru
orizonturile de la 0 la 80 cm adâncime şi în august pentru orizonturile situate sub adâncimea de 80 cm. Minima se
produce în orizonturile superioare (0 - 30 cm adâncime) în ianuarie, iar în orizonturile mai adânci în august. Acest
decalaj se datorează caracteristicilor fizico-chimice ale solului, conŃinutului în apă şi aer, structurii granulometrice,
ş.a., care fac ca transmiterea căldurii şi răcelii în sol să se facă cu o oarecare întârziere.
Cele mai mari variaŃii termice se înregistrează în primii 30 cm, în care vara temperaturile sunt pozitive, iar
iarna negative. La adâncimi mai mari de 30 cm, temperaturile rămân pozitive în tot cursul anului.
În luna ianuarie temperaturile cresc cu adâncimea; la 100 m adâncime temperatura este de 50 C.
În iulie şi august cele mai mici temperaturi se produc în orizonturile inferioare.
În intervalul martie - aprilie (când încep procesele de încălzire) şi septembrie - octombrie (când încep
procesele de răcire), temperaturile din sol tind să se omogenizeze.
Sumele temperaturilor medii zilnice> 00 C şi > 50 C la adâncimea de 10 cm sunt mai reduse cu 300 - 4000
C faŃă de valorile de la suprafaŃa solului.

1.2. 3. UMEZEALA RELATIVĂ A AERULUI

Umezeala relativă a aerului (raportul în procente între cantitatea de vapori de apă din aer şi cantitatea
maximă, corespunzătoare temperaturii aerului) are o mare importanŃă pentru regimul evaporaŃiei, al transpiraŃiei
plantelor, în procesele radiative, în cele de formare a norilor şi ceŃii etc., constituind un indicator important pentru
caracterizarea regimului climei.

1.2.3.1 VariaŃia anuală şi lunară a umezelii relative

Valorile medii anuale cele mai mari ale umezelii relative se înregistrează în zona de munte (Vârful Omu
87%) şi pe litoralul Mării Negre (Mangalia 85 %). Valorile mari din cuprinsul munŃilor se datorează temperaturilor
scăzute iar pe litoral, marea este o sursă permanentă de vapori de apă. Cele mai reduse valori se întâlnesc în
sudul Moldovei, Dobrogea Centrală şi Bărăgan (sub 70 %), datorită frecvenŃei advecŃiei aerului continental, mai
uscat.
Medii anuale scăzute ale umezelii relative se înregistrează şi în SubcarpaŃii Sudici şi Estici, fapt explicat
prin prezenŃa mişcărilor descendente, care determină încălzirea aerului şi scăderea valorii umezelii relative.
În partea de vest a Ńării şi în Depresiunea Transilvaniei sub influenŃa aerului maritim, umezeala relativă
depăşeşte 78 %.

14
 În luna ianuarie, distribuŃia umezelii relative este apropiată de cea anuală. Pe întreaga suprafaŃă a Ńării,
valorile medii în această lună depăşesc 85 % deoarece temperatura aerului este scăzută. În Câmpia Română se
înregistrează o creştere a umezelii relative (89 % la Bucureşti - Băneasa), determinată de advecŃia aerului rece şi
de inversiunile termice.
În luna iulie datorită creşterii temperaturii, umezeala relativă scade. Valori mari se înregistrează pe litoral
(81 %) şi în zona de munte (Vârful Omu 92 %). Cele mai mici valori se întâlnesc în sudul Moldovei, Dobrogea (cu
excepŃia litoralului) şi Câmpia Română (sub 60 %). În lungul Dunării valorile sunt ceva mai mari (peste 60 %)
decât în Câmpia Română datorită prezenŃei surselor de evaporare.
Amplitudinile medii anuale ale umezelii relative depăşesc 30 % în Câmpia Română şi sunt de numai 13 -
15 % pe litoralul Mării Negre şi la munte. În restul teritoriului României, amplitudinea depăşeşte 20 %.
În mersul anual al umezelii relative se observă 2 maxime şi 2 minime.
Maximul principal se înregistrează pe cea mai mare parte a teritoriului Ńării noastre în luna decembrie; pe
litoral şi în Delta Dunării acesta se plasează în decembrie şi ianuarie. Pe culmile CarpaŃilor maximul principal se
produce în februarie sau în mai - iunie, când, în orele amiezii se dezvoltă nori cumuliformi.
Cel de al doilea maxim se produce, pe aproape întreaga suprafaŃă a Ńării, în iunie, când numărul zilelor cu
ploaie este mai mare.
Minimul principal al umezelii relative se înregistrează în aprilie sau mai în Depresiunea Transilvaniei; în
sudul Moldovei, Câmpia Română şi Câmpia de Vest se produce în iulie - august.
Cel de al doilea minim se observă în Depresiunea Transilvaniei în iulie iar în Câmpia Română, Podişul
Moldovei şi Câmpia de Vest în aprilie - mai.
În evoluŃia diurnă a umezelii relative se observă un maxim în timpul nopŃii şi spre dimineaŃă, când
temperatura este scăzută. În timpul maximului nocturn, valorile anuale se menŃin pe întreg teritoriul Ńării mai mari
de 86 %. Minimul diurn se înregistrează în orele amiezii, când în Câmpia Română valorile sunt mai mici de 60 %
iar pe culmile CarpaŃilor ajung la 86 %.
Vara, în timpul maximului nocturn, umezeala relativă este de 70 - 80 % în câmpie şi de 99 % în zona de
munte. În timpul minimului diurn din acest sezon, în Câmpia Română umezeala relativă este de 45 - 47 %, pe
înălŃimile carpatice de 90 - 92 % iar pe litoral de 75 %.
Iarna, în perioada maximului nocturn, în Câmpia Română, unde sunt frecvente inversiunile termice,
umezeala relativă depăşeşte 90 % (Bucureşti -Băneasa), valori superioare celor de pe litoral şi din zona
muntoasă. Valorile sunt ridicate în câmpia din sudul Ńării şi în timpul minimului diurn din sezonul rece (82 %).

1.2.3.2. FrecvenŃa zilelor cu diferite valori ale umezelii relative

Zilele cu r < 30 % (condiŃii de mare uscăciune) sunt mai numeroase la câmpie şi în zona de munte (35 -
40 zile/an). Numărul acestor zile este mai redus în vestul Ńării (sub 20 de zile/an) datorită advecŃiei aerului umed.
Pe litoral numărul de zile cu r < 30 % este mai mic de 15.
În cursul anului, numărul zilelor cu r < 30 % este mai redus în lunile de iarnă (0 - 5 % din numărul total al
zilelor) în cea mai mare parte a Ńării astfel de zile nu se înregistrează în sezonul rece, cu excepŃia zonei de munte.
Numărul zilelor cu r < 30 % creşte în intervalul aprilie - septembrie, înregistrându-se 5 - 6 zile lunar în
Câmpia Română şi 1 - 2 zile lunar pe litoral.
Zilele cu r > 80 % la ora 13, oră la care se înregistrează temperatura maximă diurnă, au cea mai mare
frecvenŃă în regiunea de munte (Vârful Omu, 260 zile/an) şi pe litoralul Mării Negre (170 - 190 zile/an); în câmpie
numărul acestora este de 80 - 100.
În cursul anului, zilele cu r > 80 % au cea mai redusă frecvenŃă în lunile iulie şi august, când este mai
frecventă advecŃia aerului uscat de origine continentală sau tropicală (1 - 4 zile/lună în câmpie). Pe litoral se
înregistrează 10 - 15 zile/lună cu r > 80 %. În zona de munte frecvenŃa acestor zile creşte pe măsură ce
temperatura aerului scade (20 - 25 zile/lună).
În anotimpul rece, numărul de zile cu r > 80 % depăşeşte în toată Ńara 10 - 20 zile

15
 1.2. 4. NEBULOZITATEA
Nebulozitatea influenŃează regimul tuturor elementelor climatice. Rolul cel mai important îl au norii inferiori
care absorb radiaŃiile terestre, nu lasă să treacă radiaŃiile difuze şi emit radiaŃii de undă lungă.

1.2.4.1. Nebulozitatea medie anuală şi lunară

DistribuŃia valorilor medii anuale ale nebulozităŃii evidenŃiază, pe de o parte, creşterea valorilor odată cu
altitudinea, iar pe de altă parte, diferenŃele ce apar între jumătatea vestică şi cea estică a Ńării (tabelul1).
Nebulozitatea medie anuală creşte cu altitudinea, deasupra zonei montane valorile fiind mai mari de 6
zecimi; pe vârfurile cele mai înalte din CarpaŃi valorile nebulozităŃii medii anuale sunt mai mari de 7 zecimi (Vârful
Omu 7,2 zecimi).
La aceeaşi altitudine, valorile nebulozităŃii diferă în funcŃie de expoziŃia versanŃilor faŃă de direcŃia de
deplasare a maselor de aer umed. Nebulozitatea are valori mai mari pe versanŃii nordici ai CarpaŃilor Meridionali
decât pe cei sudici; de asemeni, valorile nebulozităŃii sunt mai crescute pe versanŃii vestici ai CarpaŃilor
Occidentali şi ai MunŃilor Apuseni, comparativ cu cei estici.
În regiunile din jumătatea de vest a Ńării, ca urmare a advecŃiei aerului maritim umed, nebulozitatea medie anuală
este mai mare de 5,5 zecimi; în regiunile din jumătatea estică a teritoriului, aflate sub influenŃa anticiclonilor
continentali, nebulozitatea medie anuală nu depăşeşte 5,5 zecimi.
Cele mai mici valori ale nebulozităŃii, sub 5,0 zecimi, se înregistrează pe litoral, în lunca şi în Delta
Dunării, unde, în sezonul cald al anului sunt frecvente procesele de descendenŃă a aerului şi de destrămare a
norilor.
Nebulozitate redusă (sub 5,0 zecimi) se înregistrează şi în SubcarpaŃii Getici şi de Curbură datorită
expunerii sudice (procese prelungite de insolaŃie) şi proceselor foehnale.
Deasupra unor centre urbane mari, datorită activităŃilor umane, nebulozitatea are valori mai ridicate
comparativ cu zonele limitrofe. Se deosebeşte zona cu nebulozitate mai mare (5,5 zecimi) a Bucureştiului, faŃă de
zona limitrofă (5,0 zecimi) sau a Iaşului (6,6 zecimi) faŃa de Câmpia Moldovei (6,0 zecimi).

Tabelul 1 - Nebulozitatea. Medii lunare şi anuale (1961 - 2005)

StaŃia I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An
Vf. Omu 6,6 7,2 7,4 7,5 8,1 7,9 7,5 7,2 6,9 5,6 7,1 7,4 7,2
Vlădeasa 6,0 7,4 7,6 7,2 7,2 6,7 6,2 5,9 5,8 5,3 7,4 7,8 6,5
Rarău 6,4 7,1 7,2 6,5 6,8 6,4 6,1 5,7 5,4 5,1 6,5 7,1 6,3
Oradea 7,4 7,5 6,3 6,5 6,5 5,8 4,9 4,8 4,9 4,6 7,4 8,3 6,2
Timişoara 7,1 6,8 6,3 6,1 5,9 4,9 4,1 3,8 4,3 4,2 6,9 7,9 5,7
Bucureşti- 7,1 6,9 6,5 5,6 5,6 4,9 3,8 3,6 3,8 4,6 6,7 7,8 5,5
Băneasa
GriviŃa 7,1 7,1 6,5 5,7 5,6 4,8 3,8 3,7 3,9 4,3 6,5 7,4 5,5
Buzău 7,2 7,3 6,7 5,8 5,6 5,1 4,2 4,0 4,1 4,6 6,8 7,6 5,8
Sulina 7, 7,3 6,8 5,6 5,0 3,8 3,0 2,9 3,6 4,6 6,6 7,7 5,3

În cursul anului, datorită influenŃelor sistemelor barice care traversează sau staŃionează deasupra
teritoriului României, nebulozitatea înregistrează un maxim şi un minim.
În zonele cu altitudinea mai mică de 1000 m maximul de nebulozitate (7,1 - 8,5 zecimi) se înregistrează în
luna decembrie datorită intensificării activităŃii ciclonilor deasupra Mării Mediterane care trec des deasupra
României şi datorită frecventelor inversiuni de temperatură. La altitudini de 1000 - 1800 m maximal de
nebulozitate (7,5 - 7,7 zecimi) se plasează în lunile februarie martie (se intensifică activitatea ciclonică din Marea
Mediterană) iar la peste 1800 m altitudine maximul de nebulozitate se produce în intervalul mai-iunie (se
intensifică convecŃia termică şi dinamică pe versanŃi).
Minimul de nebulozitate se produce în perioade diferite, în funcŃie de altitudine. Astfel, la câmpie
nebulozitatea minimă (3,0 - 4,3 zecimi) se înregistrează în intervalul august-septembrie; în regiunile de deal şi

16
podiş (4,4 - 4,8 zecimi) în lunile septembrie şi octombrie; în munŃii înalŃi în octombrie (4,5 - 5,6 zecimi), cu
excepŃia zonei muntoase din sud-vest (MunŃii Parâng, Semenic) unde minimul se plasează în iulie - august.
În luna ianuarie nebulozitatea este ridicată pe întreg teritoriul Ńării (6 - 8 zecimi), fiind mai mare (peste 7
zecimi) deasupra zonelor de câmpie, deal şi podiş şi deasupra litoralului, unde predomină inversiunile termice
însoŃite de formarea ceŃii şi a norilor stratiformi. Valori mai mici de 7 zecimi se înregistrează în această lună în
zona carpatică înaltă, la adăpostul CarpaŃilor Meridionali şi Orientali, Podişul şi SubcarpaŃii Getici, SubcarpaŃii
Curburii şi Estici, unde predomină procesele de descendenŃă a aerului şi de destrămare a fronturilor la trecerea
peste munŃi; se pune în evidenŃă zone cu nebulozitate mai mică de 6 zecimi.
În iulie cea mai redusă nebulozitate se dezvoltă pe litoral (sub 3 zecimi), deasupra Deltei Dunării şi de-a
lungul văii Dunării (sub 3,5 zecimi). Cele mai mari valori se întâlnesc în munŃii înalŃi (Vârful Omu 7,5 zecimi), unde
procesele de advecŃie şi cele de convecŃie termică sunt intense, determinând formarea norilor de dezvoltare
verticală. În depresiunile intramontane şi deasupra văilor, procesele de descendenŃă a aerului determină
destrămarea norilor şi o nebulozitate mai redusă cu 1 - 2 zecimi decât pe munŃi.

1.2.4.2 FrecvenŃa nebulozităŃii

În funcŃie de valorile medii zilnice ale nebulozităŃii se deosebesc: zile senine (nebulozitatea 0 - 3,5
zecimi), noroase (nebulozitatea 3,6 - 7,5 zecimi) şi acoperite (nebulozitatea 7,6 - 10 zecimi).
Numărul mediu anual al zilelor senine înregistrează cele mai mari valori (peste 80 de zile) în lungul
Dunării şi pe litoralul Mării Negre iar cele mai mici în zona de munte, la peste 2000 m. altitudine (sub 40 de zile).
În timpul anului, zilele senine au o frecvenŃă redusă în lunile de iarnă, mai ales în decembrie (4 - 5 zile în
câmpie, 6 - 7 zile în zonele de deal şi de munte, 7 - 8 zile în SubcarpaŃii Getici şi de Curbură). Cel mai mare
număr de zile senine se înregistrează la sfârşitul verii şi începutul toamnei: în august în sectorul sudic (16 - 22
zile), în cel estic al Ńării (12 - 19 zile) şi în sudul Transilvaniei (11 - 14 zile); în septembrie în Câmpia de Vest (15 -
18 zile), bazinul Someşului şi în Maramureş (12 - 14 zile).
Numărul mediu anual de zile noroase înregistrează cele mai mici valori în Delta Dunării (90 - 100 zile)
şi Câmpia Olteniei (100 - 110 zile). În Câmpia de Vest, în partea centrală a Câmpiei Române şi în Podişul
Moldovei numărul anual de zile noroase se ridică la 120 - 130 deoarece în aceste regiuni se dezvoltă frecvent
norii cumuliformi.
Numărul mediu anual de zile cu cer acoperit depăşeşte 110 zile (110 - 170) în MunŃii Carpati şi este
mai mic de 100 zile în câmpie şi pe litoral. Sub 110 zile cu cer acoperit se înregistrează şi în regiunile cu influenŃe
foehnale.
În timpul anului, cel mai mare număr de zile cu cer acoperit se înregistrează în luna decembrie (Câmpia
de Vest, Depresiunea Transilvaniei şi Podişul Moldovei între 19 - 20 de zile; Câmpia Română, SubcarpaŃi şi
Dobrogea între 17 şi 19 zile) şi ianuarie (în depresiunile intracarpatice 7 - 18 zile).
Timpul acoperit are cea mai redusă frecvenŃă în august, când predomină regimul anticiclonic; în Banat şi
Oltenia cea mai redusă frecvenŃă a timpului acoperit se constată în iulie (2 - 3 zile) iar în zona carpatică înaltă în
septembrie (14 zile la Vârful Omu).

1.2.4.3. Durata de strălucire a Soarelui

În zonele de câmpie durata anuală de strălucire a Soarelui depăşeşte 2000 ore. În sudul Câmpiei
Române durata medie anuală de strălucire a Soarelui însumează 2200 ore; în partea centrală şi estică, ca urmare
a influenŃei circulaŃiei aerului continental, durata insolaŃiei depăşeşte 2250 ore. În Câmpia de Vest aceasta variază
între 2050 şi 2250 ore, datorită influenŃei circulaŃiei aerului umed. Pe litoral şi în Delta Dunării, unde predomină
timpul senin, sumele anuale ale duratei de strălucire a Soarelui se ridică la 2300-2400 ore (la Sfântu Gheorghe în
sud-estul Deltei - Dunării 2500 ore).
În Ńinuturile de deal şi de munte, unde nebulozitatea este mai mare iar numărul zilelor noroase şi cu cer
acoperit este, de asemeni, mai mare, durata anuală de strălucire a Soarelui scade treptat cu altitudinea, ajungând
pe culmile CarpaŃilor la 1400 - 1600 ore (Vf. Omu 1600 ore). Pe văile înguste şi în depresiunile intramontane,
datorită persistenŃei ceŃei şi norilor stratiformi, durata de strălucire a Soarelui scade.
Numărul de ore de strălucire a Soarelui este minim în luna decembrie, când nebulozitatea este mare iar
durata zilelor este cea mai mică. În cursul acestei luni durata de strălucire a Soarelui nu depăşeşte în regiunile de
17
câmpie şi de deal 60 - 70 ore. La munte numărul lunar minim de ore de insolaŃie se înregistrează în ianuarie (80 -
90 zile).
Cel mai mare număr lunar de ore de strălucire a Soarelui se înregistrează în iulie, când nebulozitatea este
redusă: peste 300 ore în Câmpia Română şi Dobrogea, 270 ore în Depresiunea Transilvaniei, Câmpia de Vest şi
Podişul Moldovei. Cel mai mare număr de ore de insolaŃie se înregistrează, în această lună, pe litoral şi în Delta
Dunării (330 - 350 ore).
Pe munŃii înalŃi, durata maximă de strălucire a Soarelui se înregistrează în luna august (Vf. Omu 177 ore).
Datele referitoare la durata de strălucire a Soarelui evidenŃiază faptul că cele mai bogate resurse de
energie solară sunt localizate în Câmpia Română şi pe litoralul Mării Negre.

1.2.5. PRECIPITAłIILE ATMOSFERICE

PrecipitaŃiile atmosferice, verigă principală a circuitului apei în natură şi importantă caracteristică a climei,
sunt repartizate neuniform pe suprafaŃa Ńării. Aceasta ca rezultat a poziŃiei Ńării noastre faŃă de principalii centri
barici şi a particularităŃilor reliefului României.

1.2.5.1 CantităŃi anuale de precipitaŃii

Harta izohietelor anuale scoate în evidentă diferenŃierile dintre sectorul vestic al Ńării, expus activităŃii
ciclonice şi invaziilor de aer umed din vest, nord-vest şi sud-vest şi sectorul continental sudic şi estic. De asemeni,
sunt bine evidenŃiate diferenŃele între zonele joase, de câmpie şi cele înalte.
Datorită rolului de ,,baraj” orografic al MunŃilor CarpaŃi pentru circulaŃia vestică sau estică, cantităŃile
anuale de precipitaŃii se repartizează neuniform. În vest, sub influenŃa oceanică, precipitaŃiile medii anuale sunt de
circa 650 mm în Câmpia de Vest şi de 700 mm în dealurile din vestul Ńării. În partea de est a Depresiunii
Transilvaniei, tot datorit influenŃei aerului oceanic, cantitatea medie anuală a precipitaŃiilor este de aproximativ 700
mm. În sud-estul Depresiunii Transilvaniei, în zona Turda - Alba Iulia - VinŃul de Jos, sub influenŃa foehnului
cantitatea de precipitaŃii este mai redusă (510 mm la Alba - Iulia, 489 mm la VinŃul de Jos).
În sudul şi estul arcului carpatic precipitaŃiile se reduc simŃitor, datorită influenŃei aerului continental: 500 -
600 mm/an în Câmpia Română (pe cea mai mare parte), Dobrogea de Nord, Podişul Moldovei. Cele mai reduse
cantităŃi de precipitaŃii (350 - 400 mm/an) cad pe litoral şi în Delta Dunării (Sulina 348 mm, ConstanŃa 377 mm,
Mangalia 385 mm), unde frecvenŃa curenŃilor descendenŃi şi a brizelor duce la destrămarea norilor.
Cele mai mari cantităŃi de precipitaŃii cad în zona de munte, între 1000 - 1500 mm/an: Stâna de Vale 1541
mm, Iezer 1309,0 mm, Vf. Omu 1277,6 mm, łarcu 1144,1 mm.
În zona de munte, pe versanŃii orientaŃi spre vest sau nord, cantităŃile de precipitaŃii sunt mai mari decât
pe versanŃi orientaŃi spre est. În raport cu altitudinea, pe versanŃii muntoşi cu expunere vestică şi nordică cad cu
100 - 200 mm precipitaŃii mai mult decât pe versanŃii cu expunere estică.
În depresiunile intracarpatice, chiar la altitudini destul de mari, precipitaŃiile sunt de aproximativ două ori
mai mici decât pe versanŃii învecinaŃi datorită proceselor de descendenŃă a aerului: 603 mm la Gheorghieni, 590
mm la TopliŃa, 540 mm la Miercurea Ciuc, 610 mm la Bod.
Cele mai mari cantităŃi de precipitaŃii s-au înregistrat în Ńara noastră în anii în care activitatea ciclonică a
fost intensă şi au avut loc invazii de aer umed.
În Câmpia Română ani cu cantităŃi mari de precipitaŃii au fost 1966, 1969, 1970, 1971, 1972; 2004 şi
2006, în Depresiunea Transilvaniei anii: 1895, 1933, 1970, 2004 şi 2006.
CantităŃile maxime de precipitaŃii au ajuns la 800 - 1100 m/an în Câmpia Română (1141 mm la Titu în
1941, 1269 mm la Iazu în 1972), 900 - 1300 mm/an în Câmpia de Vest, 1300 - 1600 mm/an în zona Subcarpatică,
peste 2000 mm/an în zona de munte (Vf. Omu 2401 mm în 1941).
Cele mai reduse cantităŃi de precipitaŃii au căzut în anii când a predominat circulaŃia anticiclonică, cu
invazii de aer cald tropical sau continental (în anii 1896 - 1907, 1945, 1946, 1948, 1950, 1953 etc.). Sub 200
mm/an s-au înregistrat în Dobrogea (în 1920, 1924 etc.); între 300 - 400 mm/an în depresiunile intracarpatice şi

18
pe culoare. Pe cele mai înalte vârfuri din CarpaŃi cantităŃile anuale minime de precipitaŃii au fost de circa 500 mm
(Vf. Omu 542 mm în 1936).

1.2.5.2. CantităŃi semestriale de precipitaŃii

RepartiŃia precipitaŃiilor în cursul anului este neuniformă, cele mai bogate precipitaŃii înregistrându-se în
semestrul cald (aprilie-septembrie).
În intervalul aprilie-septembrie, la munte, la altitudini mai mari de 800 m, cad peste 500 mm precipitaŃii; în
Depresiunea Transilvaniei cad aproximativ 400 - 475 mm; în zonele de deal şi podiş 350 - 400 mm; în Câmpia de
Vest 300 - 400 mm; în partea centrală şi în cea vestică a Câmpiei Române 300 - 350 mm; în Barăgan 250 - 325
mm. În Delta Dunării şi pe litoral se înregistrează, în sezonul cald, cele mai reduse cantităŃi de precipitaŃii din Ńară:
sub 200 mm.
În semestrul rece al anului (octombrie-martie) cantităŃile de precipitaŃii sunt reduse deoarece deasupra
României predomină regimul anticiclonic. CantităŃile cele mai reduse cad în Delta Dunării şi pe litoral: 150 - 180
mm, în Dobrogea 150 - 200 mm; în Câmpia Română şi Podişul Moldovei 200 - 250 mm; în SubcarpaŃi şi
Depresiunea Transilvaniei 250 - 350 mm; în zona de munte, la altitudini mai mari de 800 m se înregistrează peste
400 mm. În depresiunile intracarpatice şi în zonele adăpostite aceste cantităŃi sunt foarte mici (Joseni 167 mm,
Aiud 175 mm, Blaj 179 mm).

1.2. 5. 3. CantităŃi lunare de precipitaŃii

DistribuŃia cantităŃilor medii lunare de precipitaŃii este condiŃionată de frecvenŃa şi direcŃia de deplasare a
sistemelor barice, a maselor de aer şi a fronturilor.
Pe cea mai mare parte din suprafaŃa Ńării se înregistrează un maxim şi un minim pluviometric. Maximul
se produce în intervalul mai - iunie (la munte chiar şi în iulie) şi se datorează înaintării dorsalei anticiclonului azoric
spre centrul Europei, care, la periferie, antrenează ciclonii atlantici. În aceste luni precipitaŃiile sunt bogate în toată
Ńara: 120 - 200 mm în CarpaŃi, 80 - 120 mm în SubcarpaŃi, 90 - 110 mm în Depresiunea Transilvaniei, 80 - 100
mm în Câmpia de Vest, 60 - 80 mm în Câmpia Română, 40 - 50 mm în Dobrogea şi pe litoral. În sud-vestul Ńării,
în octombrie - noiembrie, se înregistrează un al doilea maxim pluviometric, care este pus pe seama ciclonilor
mediteraneeni care au frecvenŃă mai mare în aceste luni.
Minimul pluviometric se produce în februarie şi martie, datorită predominării în lunile de iarnă a
regimului anticiclonic. În cursul acestor luni, în regiunile de câmpie şi în cele deluroase cad între 20 - 40 mm
precipitaŃii; la munte, la peste 1500 m altitudine, luna cea mai secetoasă este octombrie când predomină timpul
anticiclonic iar precipitaŃiile înregistrează valori de 35 - 55 mm.
Cele mai mari cantităŃi lunare de precipitaŃii au provenit, de regulă, din averse puternice de natură frontală
sau convectivă. Cele mai mari cantităŃi medii lunare de precipitaŃii (peste 300 mm/lună) au căzut vara în MunŃii
Apuseni, MunŃii Banatului, Depresiunea Maramureş, parŃial în Depresiunea Transilvaniei, Podişul şi SubcarpaŃii
Getici, Dobrogea şi în zona de munte, la peste 1500 m altitudine. În zonele de câmpie şi în celelalte Ńinuturi
deluroase cantităŃile medii lunare în lunile de vară au depăşit 200 mm.
Iarna, cu toate că sunt reduse cantităŃile lunare de precipitaŃii, în februarie, luna cea mai secetoasă, s-au
înregistrat cantităŃi mai mari de 150 - 200 mm în sudul şi sud-estul Ńării şi peste 100 mm în Podişul Moldovei. În
Dealurile de Vest, Depresiunea Transilvaniei şi Câmpia Banato-Crişană cantităŃile de precipitaŃii mai mari de 100
m din luna februarie au o frecvenŃă mai mare decât în Podişul Moldovei.
Cele mai mici cantităŃi lunare de precipitaŃii, indiciu al gradului de variabilitate al regimului pluviometric,
sunt mai mici de 10 mm în zonele de deal şi în cele de câmpie şi sub 20 mm în zonele de munte.
În Bărăgan, Dobrogea, Delta Dunării şi pe litoralul Mării Negre, ca urmare a gradului de continentalism,
precipitaŃiile pot lipsi mai multe luni consecutiv. În Bărăgan, de pildă, au fost cazuri când nu a plouat 8 - 10 şi chiar
20 de luni consecutiv. La Viziru nu a plouat din noiembrie 1945 până în septembrie 1946; la Iazu nu a plouat din
mai 1945 până în decembrie 1946; la Lehliu ploaia a lipsit 12 luni consecutiv, din mai 1945 până în aprilie 1946
ş.a (O. Bogdan, 1980).

19
 1.2.5.4. CantităŃi maxime de precipitaŃii în 24 de ore
PrecipitaŃiile atmosferice căzute în 24 ore au depăşit uneori cantitatea medie lunară şi, în cazuri
excepŃionale, s-au apropiat de media anual. Cea mai mare frecvenŃă o au valorile cuprinse între 100 - 130 mm;
valorile mai mari de 200 mm sunt rare.
Pe întreaga suprafaŃă a Ńării, cantităŃile maxime de precipitaŃii în 24 de ore sunt, în general, mai mici iarna;
vara, când umezeala absolută este mare şi când sunt condiŃii propice dezvoltării norilor (procesele frontale şi
convecŃia termică), cantităŃile maxime diurne de apă cresc.
CantităŃi mari de apă în 24 de ore au căzut la C.A. Rosetti - în Delta Dunării (530,6 mm la 29 august
1924), la Ciupercenii Vechi (348,9 mm la 26 iunie 1925), Fundata - în culoarul Bran - Rucăr (306,0 mm la 19 iunie
1924). Jumătatea estică a Dobrogei este propice căderii unor ploi abundente datorită circulaŃiei active din nord-est
şi din sud, precum şi datorită convecŃiei puternice deasupra uscatului supraîncălzit vara.
În jumătatea central-sudică şi în cea estică a Ńării predomină cantităŃile maxime diurne de precipitaŃii
cuprinse între 100 şi 120 mm; în jumătatea vestică a Ńării valorile sunt mai mici, frecvent sub 100 mm.
Pe culmile CarpaŃilor ploile abundente au o frecvenŃă mare tot în cursul verii. La Vf. Omu, de pildă,
cantitatea maximă diurnă de precipitaŃii a ajuns la 115 mm la 17 iulie 1928.
În depresiunile intramontane cantităŃile maxime de precipitaŃii căzute în 24 de ore sunt, de regulă, mai
mici de 100 mm. Foarte rar, vara uscatul încălzindu-se puternic generează curenŃi ascendenŃi care pot da naştere
unor ploi puternice (Satu Lung - Săcele, în Depresiunea Braşov, 158,8 mm la 20 iulie 1927).
Valorile anuale ale cantităŃilor maxime de precipitaŃii în 24 de ore s-au produs după cum urmează: 71,2 %
vara, 14,4 % toamna, 12,4 % primăvara, 2 % iarna (Geografia României, vol. I, 1983).

1.2.5.5 FrecvenŃa zilelor cu precipitaŃii

Sunt considerate ,,zile cu precipitaŃii” acele zile în care au căzut precipitaŃii de diferite tipuri în cantităŃi
începând de la 0,1 mm.
Numărul zilelor cu precipitaŃii creşte cu altitudinea, pe culmile înalte ale munŃilor fiind mai mare ca în toate
celelalte zone din Ńară. La altitudini de 1700 - 1800 m se înregistrează cel mai mare număr de zile cu precipitaŃii:
circa 180 - 200 zile cu precipitaŃii > 0,1 mm, 150 zile cu precipitaŃii > 1,0 mm, aproximativ 50 zile cu precipitaŃii >
10,0 mm. Numărul zilelor cu precipitaŃii în zona de munte este influenŃat de expoziŃia versanŃilor faŃă de circulaŃia
maselor de aer. Este mai mare acest număr cu circa 10 - 20 zile pe versanŃii cu o expoziŃie vestică sau nordică,
comparativ cu cei cu expoziŃie sudică sau estică (la Vlădeasa, la altitudinea de 1838 m sunt 207 zile cu precipitaŃii
anual; la Vf. Omu, la 2505 m altitudine sunt, în medie, 190,8 zile /an). La adăpostul MunŃilor CarpaŃi sunt zone în
care numărul de zile cu precipitaŃii este mai mic de 110 - 120.
În Depresiunea Transilvaniei numărul de zile cu precipitaŃii > 0,1 mm creşte de la vest către est. În vest, în
culoarul Mureşului unde sunt frecvente procesele de foehnizare, numărul zilelor cu precipitaŃii este mai mic de 120
(Alba Iulia 114,4 zile anual); în nord-vestul depresiunii sunt peste 120 de zile cu precipitaŃii (Cluj Napoca 126,7
zile/an) iar în est, la poalele CarpaŃilor peste 140 zile (BistriŃa 141,4 zile/an).
În depresiunile intracolinare şi în cele intracarpatice numărul de zile cu precipitaŃii > 0,1 mm se reduce
simŃitor (Tg. Jiu 111,2 zile/an, Arefu 92,6 zile/an, Gheorghieni 121,4 zile/an)
În regiunile din exteriorul arcului carpatic numărul de zile cu precipitaŃii scade de la vest către est. În
Câmpia de Vest precipitaŃiile cad anual în medie în 120 zile (Arad 119,9 zile/an, Timişoara 121,3 zile/an). În
Câmpia Română numărul acestora scade pe măsura înaintării spre est şi a creşterii gradului de continentalism:
121,3 zile/an la Craiova, 90,7 zile/an la Călăraşi, 62,7 zile/an la Urziceni. Face excepŃie zona oraşului Bucureşti,
unde numărul mediu anual depăşeşte 110 zile (Bucureşti - Băneasa 116,1 zile/an, Bucureşti - Filaret 112,7
zile/an).
În Moldova numărul de zile cu precipitaŃii scade dinspre nord (Iaşi 138,3 zile/an, Botoşani 117 zile/an,
Dorohoi 111 zile/an) spre sud, sud-est (GalaŃi 85,2 zile/an).
Cel mai mic număr de zile cu precipitaŃii se înregistrează pe litoral (ConstanŃa 98,4 zile/ an, M.
Kogălniceanu 57,8 zile/an, Sulina 64,0 zile/an) datorită predominării circulaŃiei descendente a aerului care
contribuie la reducerea nebulozităŃii.
Numărul de zile cu precipitaŃii diferă, în cursul anului, de la o lună la alta. Pe toată suprafaŃa Ńării, cel mai
mare număr (10 - 20 zile cu precipitaŃii > 0,1 mm) se înregistrează în lunile mai şi iunie. Minimul anual se
20
înregistrează în intervalul august - septembrie, când predomină regimul anticiclonice şi slăbeşte convecŃia
termică.
În decembrie se înregistrează un al doilea maxim al numărului de zile cu precipitaŃii (secundar).
În lunile februarie - martie, ca urmare a extinderii dorsalelor anticiclonice siberiene şi atlantice, apare un al
doilea minim al numărul de zile cu precipitaŃii (minim secundar).

1.2. 6. REGIMUL VÂNTULUI

Regimul vântului în Ńara noastră este determinat de dezvoltarea sistemelor barice care traversează
continentul şi de particularităŃile suprafeŃei active. MunŃii CarpaŃi, prin poziŃia şi orientarea lor, imprimă regimului
vântului o serie de particularităŃi regionale.

1.2.6.1. FrecvenŃa vântului pe direcŃii

Pe culmile MunŃilor CarpaŃi, la peste 2000 m altitudine, predomină în tot cursul anului vântul din sectorul
vestic. De pildă, la Vf. Omu frecvenŃa vântului din sectorul vestic este de 67 %, fiind de circa 3,72 ori mai mare ca
cea din sectorul estic (18 %). Vântul din sectorul vestic este predominant în toate anotimpurile şi în toate lunile
anului, cea mai mare frecvenŃă înregistrându-se în intervalul noiembrie-martie (70 - 75 %) iar cea mai mică în
iunie (50 %).
Pe văi, în culoare şi în pasurile de înălŃime, direcŃia vântului coincide cu axul văilor sau culoarelor. De
exemplu, la Fundata în culoarul Bran - Rucăr şi la Iezer, direcŃia vântului este NE→SV; la Predeal direcŃia este
NV → SE.
În depresiunile intracarpatice, direcŃiile dominante sunt determinate de deschiderea, orientarea şi
adâncimea acestora (sud în Depresiunea Petroşani, nord - est în depresiunile Giurgeu, Ciuc şi Braşov).
În cuprinsul Depresiunii Transilvaniei, regimul vântului este variat din cauza pronunŃatei fragmentări a
reliefului. În Podişul Someşan, predominant este vântul de nord-vest, în Câmpia Transilvaniei şi Podişul
Târnavelor cel de nord şi nord – est, iar în sud - vestul Transilvaniei (în culoarul Mureşului) vântul de sud - vest.
În vestul Ńării, în Câmpia de Vest predominante sunt vânturile de vest, sud şi sud-vest. În Câmpia
Română, în centrul şi sudul ei, dominante sunt vânturile din direcŃia vest şi est; în Bărăgan predomină, pe de o
parte vânturile din nord şi nord-est, iar pe altă parte cele din sud şi sud-est.
În lungul fluviului Dunărea curenŃii sunt canalizaŃi în lungul albiei (est - vest).
În Delta Dunării dominante sunt vânturile de nord şi de sud, iar de-a lungul litoralului cele de est şi nord-
est.
În partea de nord a Moldovei predomină vânturile dinspre nord-vest şi apoi cele din est; în jumătatea
sudică predomină vântul dinspre nord-est.
La curbura CarpaŃilor, direcŃia dominantă a vântului este dinspre nord-est.
În cursul anului se menŃin dominante aceleaşi direcŃii în toate regiunile Ńării.

1.2.6.2. Viteza medie anuală şi lunară

Viteza vântului este dependentă de mărimea gradientului baric orizontal şi de orografie.
Viteza medie a vântului înregistrează cele mai mari valori pe culmile MunŃilor CarpaŃi, între 8 şi 10,5 m/s.
Viteza scade cu altitudinea - la 1800 - 2000 m viteza medie anuală a vântului este de aproximativ 6 m/s; pe
versanŃii adăpostiŃi în jur de 2 - 3 m/s; pe versanŃii expuşi invaziilor de aer în sezonul rece în jur de 5 m/s; în
depresiunile intracarpatice în jur de 1 m/s.
În Transilvania, viteza medie anuală a vântului variază între 1,6 şi 2 m/s, exceptând sudul şi sud - vestul
depresiunii, unde aceste valori se înscriu între 2 şi 2,5 m/s.
În Câmpia de Vest, viteza medie anuală a vântului depăşeşte 3 m/s. Valori de peste 3 m/s se
înregistrează şi în Câmpia Română. La gurile Dunării, viteza medie anuală a vântului este de 7 m/s, pe litoral 4,1 -
5 m/s, sub 4 m/s în Podişul Moldovei, Podişul Dobrogei şi Delta Dunării şi sub 3 m/s în celelalte regiuni ale Ńării.
Viteza vântului se modifică în cursul anului, fiind, mai mare în intervalul martie - aprilie. Fac excepŃie
litoralul (unde viteza cea mai mare se produce în ianuarie), culmile montane cu altitudini de peste 2200 m şi
21
jumătatea estică (februarie); pe culmile cu altitudini mai mici de 2200 m viteza cea mai mare se produce în
noiembrie.
Cele mai mici viteze ale vântului se produc, în majoritatea regiunilor Ńării, în lunile august şi septembrie.

1.2.6.3. Vânturile locale

Vânturile locale iau naştere ca urmare a perturbaŃiilor (termice sau mecanice) care se produc în circulaŃia
generală a atmosferei datorită influenŃei suprafeŃei active.
Vânturile locale care bat în Ńara noastră sunt cele cu periodicitate zilnică (brizele şi vânturile de munte -
vale) şi cele dezvoltate sub influenŃa circulaŃiei atmosferice (foehnul, crivăŃul, nemira, austrul, suhoveiul ş.a).
Brizele bat pe litoral şi pe Ńărmurile bazinelor acvatice mari, având frecvenŃă mai mare vara. Iau naştere
datorită contrastului de temperatură între suprafaŃa uscatului şi a apei. Ziua, între orele 10 şi 20, bat dinspre mare
spre uscat, frecvenŃa maximă înregistrându-se în orele amiezii. Noaptea, între orele 23 şi 8, bat dinspre uscat
spre mare.
InfluenŃa moderatoare a brizelor se face simŃită în sectorul nordic al litoralului până la 60 - 70 km
depărtare de Ńărm, iar în sectorul sudic până la 15 - 25 km (D. Tâştea şi colab., 1969).
Brizele de munte bat tot timpul anului, mai frecvente fiind în semestrul cald, pe timp senin. În timpul zilei,
aerul se deplasează de-a lungul văilor şi pe versanŃi, în flux ascendent (dinspre regiunile joase spre cele înalte);
noaptea, mişcarea aerului se face în sens opus, sub forma unui flux descendent.
Foehnurile sunt vânturi catabatice, calde şi uscate. Regiunile cu foehn din Ńara noastră sunt: sud - estul
MunŃilor Apuseni, nordul MunŃilor Făgăraş (Vântu Mare), Depresiunea OraviŃei (Coşava), depresiunile Maramureş,
Giurgeu, Ciuc, SubcarpaŃii Moldovei şi de Curbură.
Coşava este un vânt foarte intens, care bate cu mare frecvenŃă în Depresiunea OraviŃei. Ca urmare a
influenŃei acestui vânt, verile sunt lungi şi calde, iernile sunt scurte şi blânde. Coşava are însă şi efecte
distrugătoare: distrugerea clădirilor, a liniilor de înaltă tensiune, doborârea arborilor.
CrivăŃul este un vânt foarte rece şi uscat care bate iarna în regiunile estice, sudice şi sud-estice. Se
formează la periferia anticiclonului siberian şi bate de la nord-est către sud-vest. CrivăŃul determină geruri
puternice şi viscole. Viteza vântului poate depăşi 100 - 120 km/oră.
Nemira este o prelungire a crivăŃului care pătrunde pe văile din CarpaŃii Orientali; direcŃia generală a
vântului este est-vest. Nemira bate frecvent iarna în depresiunile Giurgeu, Ciuc şi Braşov.
Austrul bate în toate anotimpurile dinspre vest, sud-vest sau sud. Vântul se dezvoltă la periferia
anticiclonilor situaŃi în Peninsula Balcanică, în condiŃiile existenŃei unei depresiuni barice în Transilvania. Iarna
austrul produce geruri iar vara secete.
BăltăreŃul, vânt specific bălŃilor şi Deltei Dunării, îşi are originea în ciclonii din Marea Mediterană şi Marea
Neagră. Bate mai frecvent toamna şi primăvara din sud-est către nord-vest sau de la est către vest. BăltăreŃul
este însoŃit de nori negri care dau ploi de scurtă durată, mărunte şi calde.
Bate uneori şi iarna, aducând ploi, precum şi vara, determinând un timp mai răcoros.
Suhoveiul, vânt uscat şi fierbinte, bate în semestrul cald al anului mai ales din est; vântul provoacă
secete. Este specific regiunilor sudice şi sud-estice. În Dobrogea se numeşte vântul negru; în Câmpia Română
poartă mai multe denumiri: sărăcilă, traistă goală, traistă-n băŃ.

1.2.7. FENOMENE ŞI PROCESE METEOROLOGICE DEOSEBITE

Dintre fenomenele şi procesele meteorologice care se produc datorită particularităŃilor circulaŃiei generale
a atmosferei amintim: îngheŃul, bruma, poleiul, chiciura, ninsoarea, ceaŃa, stratul de zăpadă (pentru sezonul rece
al anului), roua, ploile torenŃiale, grindina, orajele ş.a. (pentru sezonul cald al anului). Aceste fenomene, deşi pot
avea o frecvenŃă redusă, prezintă mult interes practic, ele fiind cunoscute ca dăunătoare pentru unele ramuri ale
economiei.
FrecvenŃa, durata şi intensitatea acestora sunt condiŃionate, iarna, de coborârea temperaturii sub 00 C la
suprafaŃa solului şi de advecŃiile de aer rece polar sau arctic, iar vara de temperaturile de 25 - 300 C în aer şi 50 -
600 C pe sol şi de advecŃiile de aer fierbinte tropical.
Regimul anual al acestor procese şi fenomene meteorologice reflectă gradul mare de continentalism a
climei României.
22
 ÎngheŃul. Scăderea temperaturii aerului sub 00 C este, în anotimpul rece, un fenomen obişnuit pentru
întreg teritoriul Ńării. Primăvara şi toamna, frecvenŃa îngheŃului se reduce, iar vara acest proces are loc numai în
zona de munte. Sunt foarte periculoase îngheŃurile târzii de primăvară (plantele tinere sunt foarte sensibile la
temperaturile coborâte), precum şi cele timpurii de toamnă (plantele care nu au ajuns la maturitate nu au fost
recoltate şi pot degera).
Datele medii ale primului îngheŃ (de toamnă) au o repartiŃie neuniformă pe teritoriul Ńării.
Scăderea temperaturii aerului sub 00 C se produce, în regiunile de munte, la altitudini ce depăşesc 1400 - 1600 m,
în medie, înainte de 1 octombrie. Tot înainte de 1 octombrie se produce primul îngheŃ şi în depresiunile
intramontane.
În regiunile de deal şi podiş, primul îngheŃ de toamna se încadrează între prima decadă a lunii octombrie
(SubcarpaŃi, Podişul Sucevei, Bazinul Transilvaniei) şi a doua decadă a acestei luni (în celelalte regiuni de deal).
În zonele deluroase cu influenŃe foehnale (sud-estul MunŃilor Apuseni, estul CarpaŃilor Orientali) îngheŃul de
toamnă se plasează în intervalul 11 - 12 noiembrie. În Câmpia Română şi Câmpia de Vest primul îngheŃ se
produce între 21 octombrie şi 1 noiembrie, în Dobrogea şi de-a lungul Dunării după 1 noiembrie. Pe litoral prima zi
de îngheŃ se produce după 11 noiembrie, mai târziu decât în toată Ńara.
Ultimul îngheŃ (de primăvară) se produce tot mai târziu, pe măsură ce creşte altitudinea: înainte
de 1 aprilie pe litoral şi în lungul Dunării, în prima decadă a lunii aprilie în Câmpia Română, în a doua decadă a
acestei luni în Câmpia de Vest şi în Bazinul Transilvaniei, în a treia decadă a lunii aprilie în Podişul Sucevei şi
după 1 mai în regiunile muntoase şi în depresiunile intracarpatice.
Data de producere a primului şi ultimului îngheŃ a variat de la un an la altul, în funcŃie de advecŃia aerului
rece.
Durata medie a intervalului anual fără îngheŃ se reduce treptat, pe măsura creşterii altitudinii.
Intervalul fără îngheŃ este de aproximativ 230 de zile pe litoral, de peste 200 de zile în Câmpia Română,
peste 180 de zile în Câmpia de Vest, SubcarpaŃii Sudici şi culoarul Mureşului (în sud-vestul Transilvaniei), 160 de
zile în estul Depresiunii Transilvaniei, sub 100 de zile în zona de munte.
Bruma. Datele medii de producere a brumei şi numărul mediu anual de zile cu brumă depind de altitudine
şi de particularităŃile suprafeŃei active.
În general, primele brume de toamnă se produc cu circa 10 - 15 zile mai devreme decât primele îngheŃuri
iar ultimele brume de primăvară cu circa 10 - 15 zile mai târziu decât ultimele îngheŃuri.
Bruma se produce cel mai timpuriu (înainte de 1 noiembrie) în regiunile de munte şi cel mai târziu (1 - 10
noiembrie) pe litoral. În depresiunile intracarpatice, datorită inversiunilor de temperatură, brumele timpurii apar
înainte de 20 septembrie iar cele târzii se produc până în 10 mai. În regiunile de câmpie din sudul şi sud-estul Ńării
acestea apar înainte de 21 octombrie şi dispar după 11 aprilie iar în Câmpia de Vest şi în sud-vestul Câmpiei
Române apar după 21 octombrie şi dispar înainte de 11 aprilie. În zonele deluroase cu influenŃe foehnale,
brumele se produc mai târziu (21 octombrie - 1 noiembrie) şi dispar mai timpuriu (1 - 11 aprilie).
Numărul mediu anual de zile cu brumă variază între 5 şi 50 de zile, după cum urmează: peste 50 de
zile în Culoarul Bran - Rucăr şi în lungul culoarelor montane ale râurilor Mureş, Olt, BistriŃa, Prahova; 25 - 45 de
zile în regiunile deluroase; 25 - 30 de zile în câmpie; 10 - 15 zile pe litoral; sub 10 zile pe culmile mai înalte de
2000 m.
Poleiul şi chiciura, fenomene meteorologice specifice iernii, sunt dependente de circulaŃia generală a
atmosferei; nu se produc în fiecare an, dar pot să apară în orice regiune a Ńării.
Poleiul se formează, de obicei, în condiŃiile advecŃiei aerului cald şi umed peste suprafeŃe cu temperaturi
negative. Numărul mediu anual de zile cu polei este de 2 zile pe litoral şi în sud-vestul Câmpiei Banatului, 3 - 4
zile în Ńinuturile deluroase, 4 - 5 zile în cele de munte.
Chiciura ia naştere pe timp geros, prin depunerea acelor de gheaŃă şi a picăturilor suprarăcite de ceaŃă
pe diferite obiecte. Numărul mediu anual de zile cu chiciură este de 2 - 3 zile pe litoral şi în regiunile cu foehn, 7 -
10 zile în zonele de câmpie, 10 - 12 zile în Ńinuturile deluroase şi de podiş, peste 80 de zile la altitudini mai mari de
2500 m (Vf. Omu 81 zile).
Ninsoarea. În perioada rece a anului, o parte din precipitaŃii cad sub formă de zăpadă. În zonele de
munte, la peste 1500 m altitudine, ninsorile apar episodic chiar şi vara.

23
 Data medie de apariŃie a primelor ninsori corespunde cu data când temperatura medie zilnică scade sub
2 - 3 C; data medie a producerii ultimei ninsori coincide cu data când temperatura medie zilnică trece peste 50 C
0

(Clima R.P.R., vol. I, 1962).

FrecvenŃa zilelor cu ninsoare creşte cu altitudinea. Numărul mediu al zilelor cu ninsoare este de 10 - 14
zile pe litoral, 15 - 20 zile în regiunile de câmpie, 20 - 30 zile în Ńinuturile deluroase şi de podiş şi peste 100 de zile
pe culmile înalte ale MunŃilor CarpaŃi (103 zile la Rarău, 101 zile la Vf. Omu şi Vlădeasa).
În cursul anului numărul zilelor cu ninsoare are cea mai mare frecvenŃă în ianuarie; pe munŃii înalŃi ninge
frecvent în toate lunile de iarnă iar în unii ani, vara, poate să ningă 1 - 3 zile pe lună.
Stratul de zăpadă se aşterne neuniform şi adesea discontinuu; doar la munte zăpada formează un strat
mai gros care se menŃine mai multe luni.
Numărul mediu al zilelor cu strat de zăpadă variază mult pe teritoriul Ńării, de la mai puŃin de 25 de zile
pe litoral, la peste 200 zile pe cele mai înalte culmi carpatice (216 zile la Vf. Omu). În Bărăgan numărul mediu al
zilelor cu strat de zăpadă este de aproximativ 50 de zile, în celelalte zone de câmpie de 50 - 70 de zile, în
regiunile de deal şi podiş de 65 - 70 zile iar în zona de munte peste 100 de zile.
Cea mai mare grosime medie decadică a stratului de zăpadă variază astfel: 5 - 20 cm (decada a treia a
lunii ianuarie) în câmpie, 10 - 20 cm (decada a doua a lunii februarie) pentru regiunile de deal şi podiş, 50 - 100
cm (decada a treia a lunii februarie şi martie sau prima decadă a lunii aprilie) în zona de munte.
CeaŃa se formează fie datorită advecŃiei aerului cald şi umed pe suprafeŃe reci, fie din cauza creşterii
cantităŃii vaporilor de apă sau la zona de interacŃiune dintre mase de aer cu temperaturi diferite.
Numărul mediu anual de zile cu ceaŃă variază de la 50 la peste 250 de zile. Cea mai mică frecvenŃă se
înregistrează pe litoral şi în Delta Dunării (30 - 40 zile); pe culmile carpatice înalte se înregistrează peste 200 -
250 de zile pe an cu ceaŃă, vârfurile fiind învăluite în nori.
În zonele de câmpie şi în cele de deal, ceaŃa este mai frecventă în lunile de iarnă. Pe culmile cu altitudini
mai mari de 2500 m, ceaŃa are frecvenŃă mai mare cu 2 - 5 zile vara, decât iarna.
Grindina. Numărul anual de zile cu grindină scade atât pe măsura creşterii altitudinii, cât şi de la vest şi
nord-vest spre estul şi sud-estul Ńării.
Cele mai favorabile condiŃii de producere a grindinei se întâlnesc în Câmpia Banatului, Câmpia Olteniei şi
în Câmpia Română, între Olt şi Argeş. În aceste zone, grindina se produce în medie 1 - 2 zile pe an. FrecvenŃă
redusă, sub 1 zi pe an, se constată în Bărăgan, Câmpia Siretului Inferior, Podişul Dobrogei, Delta Dunării, litoralul
Mării Negre, depresiunile intramontane. În regiunile de deal se înregistrează, în medie 1 - 2 zile pe an cu
grindină, în CarpaŃii Orientali 3 - 6 zile, în CarpaŃii Meridionali 3 - 11 zile, în MunŃii Apuseni 3 - 5 zile.
În cursul zilei, grindina se produce cu frecvenŃă maximă după amiaza. Durata ploii cu grindină este
redusă, fiind invers proporŃională cu dimensiunile boabelor.
Dimensiunile boabelor de grindină variază între 5 şi 50 mm. Au fost cazuri când boabele de grindină au
avut dimensiuni mai mari (în 18 iunie 1979 la Otopeni şi Bucureşti – Băneasa, grindina a avut mărimea unui ou de
găină (Geografia României, vol. I, 1983).
Fenomenele de uscăciune şi secetă, condiŃionate în principal de absenŃa precipitaŃiilor, pot să apară în
tot timpul anului, mai cu seamă în zonele agricole ale Ńării.
Fenomenele cele mai puternice de uscăciune şi secetă, cu durata cea mai lungă se produc în sudul şi
sud-estul Ńării, unde este mai mare influenŃa anticiclonilor continentali. Durata şi intensitatea acestor fenomene
scade de la est şi nord-est către vest şi sud-vest.
Durata medie a intervalelor de secetă este de peste 20 de zile în Bărăgan şi Dobrogea, de 15 - 20 de
zile în Câmpia Română şi Podişul Moldovei şi peste 17 zile în celelalte regiuni ale Ńării.
În tara noastră cele mai frecvente perioade de secetă s-au produs în intervalul august-septembrie (cu
maximul în septembrie), apoi în noiembrie - decembrie, urmate de cele din martie - aprilie.
Cele mai mari secete care s-au produs de-a lungul timpului în România au fost în 1896, 1907, 1946.
Seceta din 1946 a cuprins întreaga Ńară şi a produs pagube însemnate economiei naŃionale.
Fenomenele de uscăciune s-au produs, mai frecvent iarna (ianuarie - februarie), vara (iunie - iulie),
toamna (noiembrie), apoi primăvara (aprilie).
Cea mai lungă perioadă de uscăciune şi secetă a depăşit 60 zile în sudul Ńării (la Slobozia precipitaŃiile
au lipsit 122 zile, de la 1 septembrie până la 31 decembrie 1913).
24
 În scopul combaterii efectelor negative ale fenomenelor de uscăciune şi secetă, de un real folos sunt
determinările asupra rezervei de apă productivă din sol şi irigaŃiile.

1.2. 8. REGIUNILE CLIMATICE ŞI TOPOCLIMATELE

1.2.8.1. Sectoarele de provincie climatică
Prin aşezarea sa pe glob, Ńara noastră beneficiază de o anumită cantitate de energie solară, ceea ce o
situează în plină zonă temperată; poziŃia României pe continent conferă climatului caracterul continental. Sub
influenŃa centrilor barici şi sub influenŃa reliefului major, pe teritoriul României se diferenŃiază mai multe sectoare
de provincie climatică şi anume:
- cu influenŃe oceanice;
- submediteraneene;
- de tranziŃie de la influenŃele oceanice şi submediteraneene la cele de ariditate;
- de ariditate;
- Baltice;
- pontice.
Sectorul de provincie cu influenŃă oceanică (în partea de vest, nord - vest şi centrală a Ńării) se
caracterizează prin advecŃii, în tot cursul anului, a aerului temperat - oceanic, de origine atlantică. Aceste advecŃii
determină maximul pluviometric principal (mai - iunie) şi, uneori, un maxim secundar în decembrie.
Iarna sunt frecvente atât advecŃiile aerului rece din nord-vest (generate de anticiclonul azoric şi de cel
scandinav), precum şi cele calde din sud - vest (generate de ciclonii mediteraneeni).
Sectorul de provincie cu influenŃe submediteraneene (în sud - vestul Ńării) se caracterizează prin ierni
mai blânde, cu precipitaŃii mai ales sub formă de ploaie şi lapoviŃa, îngheŃ episodic datorită advecŃiei, în semestrul
rece, al aerului cald din sud - vest (advecŃii generate de ciclonii mediteraneeni). În regimul precipitaŃiilor se
înregistrează două maxime (mai - iunie, maximul principal; decembrie, maximul secundar).
Sectorul de provincie cu influenŃe de tranziŃie de la influenŃele oceanice şi mediteraneene la cele
de ariditate (în partea central sudică, între Jiu şi Argeş) se remarcă prin alternanŃa advecŃiilor de aer temperat -
oceanic de origine polară din vest şi nord - vest cu cele ale aerului temperat continental din est şi sud - est.
PrecipitaŃiile se reduc cantitativ spre est. Iarna, alternează advecŃiile aerului cald din sud - vest cu cele ale aerului
rece din est.
Sectorul de provincie cu influenŃe de ariditate (în est şi sud - est) se pune în evidenŃă prin advecŃii, în
semestrul rece, de aer foarte rece de origine polară sau arctică; în lunile ianuarie şi februarie, temperatura aerului
coboară sub -300 C. AdvecŃiile de aer cald din sud - vest (de origine mediteraneeană) determină ninsori
abundente, însoŃite de viscole puternice. Vara, advecŃiile aerului fierbinte continental (de origine tropicală) din sud
- vest şi sud - est determină temperaturi ce pot depăşi 400 C.
PrecipitaŃiile sunt reduse, cu lungi perioade de secetă la începutul şi sfârşitul perioadei de vegetaŃie.
Sectorul de provincie cu influenŃe baltice (în nord - est) se caracterizează prin advecŃii frecvente ale
aerului temperat continental de origine polară sau arctică. Ca urmare, în lunile ianuarie şi februarie se
înregistrează temperaturi foarte scăzute (sub - 300 C). Invaziile de aer temperat - oceanic determin nebulozitate
mare şi precipitaŃii bogate.
Sectorul de provincie cu influenŃe pontice (în lungul litoralului Mării Negre) se caracterizează prin
circulaŃia locală sub formă de brize în semestrul cald. Ca urmare, temperatura este moderată şi umezeala aerului
creşte pe o distanŃă de 25 - 30 km depărtare de Ńărm. PrecipitaŃiile sunt reduse.

1.2.8.2. Regiunile climatice

Clima câmpiilor (0 → 200 m) se caracterizează prin repartiŃia relativ uniformă a parametrilor climatici,
bilanŃ radiativ şi caloric cu valori dintre cele mai mari, grad mare de continentalism.
Temperatura medie anuală a aerului atinge 100 - 110 C; temperatura medie a lunii iulie depăşeşte 22
...23 C iar a lunii ianuarie coboară sub -2...-30 C. Amplitudinile medii termice anuale se ridică la 22 ... 260 C. În
0

câmpie, se produc cele mai ridicate temperaturi maxime (peste 440 C în aer şi 65 - 750 C pe sol), ca şi cele mai
coborâte minime anuale (sub -300 C în aer şi pe sol).

25
 PrecipitaŃiile sunt mult mai reduse decât în restul regiunilor Ńării; 550 - 650 mm/an în vest, 400 - 450
mm/an în sud - est; regimul precipitaŃiilor prezintă mare variabilitate în sud şi sud - est şi este mai constant în vest.
Fenomenele de secetă sunt frecvente, având cea mai mare frecvenŃă, durată şi intensitate în sud şi sud - est; în
vest, aceste fenomene sunt mai atenuate.
Intensitatea proceselor de circulaŃie, expunerea faŃă de advecŃiile de aer cu caracteristici diferite,
neomogenitatea suprafeŃei active etc., determină existenŃa în cuprinsul zonelor de câmpie a trei subŃinuturi
climatice (Câmpia de Vest, Câmpia Română, Podişul Dobrogei) şi a mai multor topoclimate complexe şi
elementare (Geografia României, vol. I, 1982).
Clima de deltă şi litoral prezintă o serie de particularităŃi, determinate de întinderile mari de apă,
prezenŃa uscatului pe suprafeŃe restrânse, vegetaŃia hidrofilă bogată, larga deschidere la mare şi lipsa
obstacolelor. În cuprinsul Deltei Dunării şi pe litoral, nebulozitatea este foarte redusă, aici se înregistrează cea mai
lungă durată de strălucire a Soarelui din Ńară (2500 ore/an la gurile Dunării), resursele de energie solară sunt
dintre cele mai bogate (125 - 135 kcal/an). Temperatura aerului are caracter moderat, amplitudinile medii termice
anuale oscilând între 220 C şi 23,50 C; precipitaŃiile sunt cele mai reduse din Ńară, adesea având caracter de
aversă. În Deltă şi pe litoral, se înregistrează lungi perioade de secetă.
Vânturile dominante sunt cele de nord şi nord - vest. Brizele diurne, mai frecvente în semestrul cald al
anului, se extind în sectorul Deltei pe aproximativ 50 - 60 km depărtare de Ńărm, iar în lungul litoralului pe circa 25
- 30 km. (D. łâştea şi colab., 1969).
În Delta Dunării şi pe litoralul Mării Negre, se diferenŃiază două subŃinuturi climatice (subŃinutul cu deltă şi
lagune şi subŃinutul cu faleză), iar marea complexitate a suprafeŃei active determină o multitudine de topoclimate.
Clima dealurilor şi podişurilor (300 → 800 m altitudine). În acest spaŃiu intermediar dintre munte şi
câmpie, temperatura medie anuală a aerului are valori moderate, între 8 şi 100 C. Contrastele termice între vară şi
iarnă se atenuează, iar amplitudinile termice medii anuale coboară sub 240 C, cu excepŃia Podişului Moldovei
unde se menŃin peste această valoare.
Limita inferioară a treptei deluroase corespunde cu izoterma anuală de 100 C şi cu cea a lunii ianuarie de
-30 C în est şi -20 C în sudul şi vestul Ńării.
În depresiunile submontane sunt frecvente în timpul iernii inversiunile de temperatură şi tot aici se face
simŃită prezenŃa foehnului.
PrecipitaŃiile medii anuale în sud şi est variază între 500 - 750 mm; în vest sunt mai bogate, 650 - 850
mm. CantităŃile de precipitaŃii sunt diminuate în zonele cu procese intense de foehnizare (SubcarpaŃii Curburii,
Culoarul Mureşului între Aiud - VinŃul de Jos etc.)
În cuprinsul Ńinutului climatic de dealuri şi podişuri se diferenŃiază mai multe subŃinuturi climatice
(Depresiunea Transilvaniei, Dealurile de Vest, SubcarpaŃii şi Podişul Getic, SubcarpaŃii şi Podişul Moldovei).
Caracteristicile suprafeŃei active determină evidenŃierea mai multor topoclimate complexe şi elementare
(Geografia României, vol. I, 1982).
Clima de munte (> 800 m altitudine), caracteristică lanŃului carpatic, prezintă o serie de particularităŃi, de
diferenŃieri locale imprimate de: expoziŃia faŃă de Soare, expoziŃia faŃă de advecŃia maselor de aer cu caracteristici
diferite, înclinarea pantelor, altitudine, vegetaŃie ş.a.
În zona de munte, temperatura aerului scade cu altitudinea. Izoterma anuală de 60 C delimitează muntele,
iar cea de -20 C se plasează pe cele mai mari înălŃimi.
Vara este scurtă, temperatura medie nu depăşeşte 7 - 180 C.
Iarna, temperatura medie a aerului este negativă, variind între -40 C şi -100 C; minima coboară frecvent
sub -20 C, chiar la < -380 C (Bod: -38,50 C, Vf. Omu: -380 C). Pe cele mai mari înălŃimi carpatice îngheŃul durează
0

peste 8 luni pe an iar stratul de zăpadă peste 5 luni.

În depresiuni şi pe văi, în semestrul rece al anului sunt frecvente inversiunile de temperatură.
PrecipitaŃiile cresc cu altitudinea, de la circa 850 mm la peste 1400 mm pe an; în depresiunile
intramontane, din cauza proceselor de descendenŃă a aerului, precipitaŃiile coboară la 700 mm anual.
În cadrul climatului de munte se diferenŃiază mai multe subŃinuturi climatice (MunŃii Dobrogei, CarpaŃii
Occidentali, CarpaŃii Meridionali, CarpaŃii Orientali).

26
 II. APELE ROMÂNIEI
DistribuŃia şi configuraŃia actuală a apelor României - râuri, lacuri, ape subterane -, sunt rezultatul poziŃiei
geografice a Ńării noastre în zona climatului temperat - continental, prezenŃei arcului muntos al CarpaŃilor în partea
centrală a Ńării şi evoluŃiei paleogeografice a teritoriului în decursul erelor geologice.

2.1. APELE SUBTERANE

Formarea apelor subterane este influenŃată de o serie de factori, între care menŃionăm: structura
geologică, litologia, condiŃiile de relief, densitatea reŃelei hidrografice, particularităŃile climatice, învelişul de soluri
şi cel de vegetaŃie, activitatea antropică. Modul variat de manifestare a acestor factori pe teritoriul României a
oferit posibilităŃi diferite de formare, cantonare şi dezvoltare a unor depozite de ape subterane.
După geneză şi condiŃiile hidrogeologice de înmagazinare, apele subterane se divizează în ape freatice
şi ape de adâncime.

2.1.1. Apele freatice

Apele freatice sunt prezente în toate unităŃile de relief, însă cele mai importante acumulări sunt cantonate
în formaŃiunile sedimentare din câmpii, piemonturi, depresiuni şi culoare intramontane.
Orizonturile acvifere freatice se alimentează din precipitaŃii, din colectoarele superficiale (râuri, lacuri) şi
din stratele acvifere de adâncime.

2.1.1.1. Apele freatice zonale

Regimul acestor ape este dependent de condiŃiile climatice şi de treptele de relief.
În MunŃii CarpaŃi, pantele accentuate ale reliefului asigură un drenaj intens al apelor freatice de pe
interfluvii iar precipitaŃiile abundente şi frecvente completează rapid rezervele scurse. Intensitatea circulaŃiei
apelor freatice se află în raport direct cu gradul de umezire. AbundenŃa apelor freatice din zona de munte este
marcată de prezenŃa numeroaselor izvoare cu apă de bună calitate.
În zona de munte apele freatice sunt cantonate, mai ales, în scoarŃa de alterare. în arealele cu roci
cristaline şi magmatice, rezerve însemnate de ape freatice se găsesc în zonele cu fisuraŃie subaeriană intensă. în
rocile cristaline, spre exemplu, există o fisuraŃie subaeriană intensă până la 10 - 30 m. adâncime. Gresiile şi
conglomeratele, datorită gradului mai mare de fisuraŃie, oferă condiŃii mai bune de cantonare a apelor freatice.
În CarpaŃii Orientali, în aria cristalină şi în cea a flişului cretacic-paleogen mineralizarea este de 80 - 500
mg/l; sunt ape bicarbonatate din grupa calciului. O mineralizare redusă o prezintă şi apele freatice din zona
eruptivului, 50 - 100 mg/l. în depresiunile Giurgeu, Ciuc, Braşov, apele freatice sunt acumulate în depozite
cuaternare având o mineralizare de 400 - 800 mg/l. Sunt ape bicarbonatate calcice.
În CarpaŃii Meridionali circulaŃia apelor subterane este intens iar mineralizarea este, în general, redusă. în
depresiunile intracarpatice umplute cu formaŃiuni sedimentare neogene se găsesc ape freatice bogate (Almăj,
Mehadia, Caransebeş, Petroşani, Loviştei), de bună calitate, alimentate mai ales dinspre munŃi. în depresiunea
HaŃeg, apele freatice sunt localizate în depozite cuaternare. Importante cantităŃi de ape freatice sunt cantonate în
conurile de dejecŃie ale râurilor de munte şi în câmpurile aluviale dintre ele.
MunŃii Apuseni oferă condiŃii variate de cantonare a apelor freatice. Ele se găsesc în rocile cristaline, în
flişul cretacic şi în eruptivul neogen. Mineralizarea apelor este redusă.
SubcarpaŃii oferă condiŃii optime de acumulare a apelor freatice în depozitele deluviale şi în cele de
terasă. Mineralizarea variază între 200 - 500 mg/l, predominant fiind tipul carbonatat. local, în apropierea
masivelor de sare sau a apelor fosile, apar azonal izvoare cu ape clorurate.
În funcŃie de condiŃiile climatice din Ńara noastră, apele freatice intra - şi extracarpatice se pot grupa în:
A - apele freatice din dealurile şi câmpiile provinciei climatice central-europeană, care se diferenŃiază în:
- apele freatice din Dealurile şi Câmpia de Vest;
- apele freatice din bazinul Transilvaniei;

B - apele freatice din dealurile şi câmpiile provinciei climatice est-europene. în această provincie sunt cuprinse
27
 - apele freatice din Podişul Getic;
- apele freatice din Câmpia Română;
- apele freatice din Podişul Moldovei;
- apele freatice din Podişul Dobrogei.

A. În Câmpia de Vest apele freatice sunt cantonate, mai ales, în depozitele fluvio-lacustre, nisipoase,
acoperite pe suprafeŃe mari de depozite argiloase impermeabile sau semipermeabile. în câmpiile joase, de
divagare, apele freatice sunt aproape de suprafaŃa terenului (0,5 - 3,0 m) şi au o scurgere foarte lentă sau sunt
stagnante. în Câmpia Timişului, grosimea depozitelor purtătoare de apă variază între 0,50 şi 22,0 m. Orizonturile
acvifere sunt alimentate, în principal, indirect, prin deversarea subterană a fluxului din Câmpia piemontană.
Aportul meteoric este, de cele mai multe ori, redus cantitativ datorită circulaŃiei lente în majoritatea solurilor din
câmpia joasă.
În cuprinsul câmpiei joase acumularea unor bogate rezerve de ape freatice rezultă şi din surplusul de apă
creat în timpul viiturilor. Râurile, de asemeni, efectuează o descărcare naturală, contribuind la îmbogăŃirea
resurselor de apă freatică. Din cauza acestui aport, în bazinul inferior al râului Timiş, se menŃin zone cu exces de
umiditate, ce creează întinse suprafeŃe înmlăştinite. în perioadele ploioase apele freatice se ridică până la
suprafaŃa topografică.
Regimul apelor freatice din câmpiile joase este puternic influenŃat de lucrările de îndiguiri şi desecări..
Sub aspect hidrochimic predomină apele biocarbonatate, calcice, bicarbonatate, sodice calcice şi
bicarbonatate sodico-magneziene.
În câmpiile piemontane şi în glacisuri, stratul de apă freatică este continuu în pietrişurile şi nisipurile
teraselor inferioare. în câmpia înaltă din bazinul Timişului, forajele au scos la iveală prezenŃa apelor freatice la
adâncimi cuprinse între 10-15 m.
În dealurile piemontane, caracterizate prin prezenŃa unei cuverturi impermeabile la suprafaŃă, prin
granulometrie fină şi fragmentare accentuată nu sunt condiŃii favorabile pentru acumularea apelor freatice. Apele
freatice se menŃine la adâncimi cuprinse între 16 şi 25 m.
Regimul apelor freatice din Dealurile şi Câmpia de Vest este influenŃat de climatul temperat oceanic, care
se pune în evidenŃă printr-o alimetare mai abundentă în lunile de iarnă.
În Bazinul Transilvaniei apele freatice şi captive descendente sunt acumulate în depozite paleogene-
neogene şi cuaternare. În zona monoclinului periferic apele freatice sunt cantonate în depozite miocene, oligocen-
acvitaniene şi eocene. FrecvenŃa, în aceste regiuni, a intercalaŃiilor calcaroase şi a gipsurilor, determină
răspândirea mare a apelor sulfatate, cu duritate ridicată (50-70 g).
În partea centrală a bazinului transilvan, cu structuri în domuri şi brahianticlinale, apele freatice sunt
răspândite în depozite nisipoase aparŃinând sarmaŃianului şi pliocenului. Apele sunt de calitate mai bună în
pliocen.
În apropierea masivelor de sare (Ocna Mureş, Turda, Miercurea Băi, Ocna Sibiu, Sovata, Praid etc.)
apele freatice sunt sărate şi au duritate ridicată.
În depresiunile submontane Sibiu şi Făgăraş apele freatice sunt răspândite în depozite fluviale
cuaternare. Apele freatice au adâncimi de 1-3 m în lunci, 5-10 m. în terasele inferioare şi 10-20 m. în glacisurile
piemontane. în Depresiunea Făgăraş apele freatice au o bună potabilitate iar în Depresiunea Sibiu calitatea
acestor ape este mai slabă.

B. Apele freatice din Podişul Getic nu găsesc condiŃii propice de acumulare deoarece, în succesiunea
depozitelor villafranchiene lipseşte un strat continuu de argilă. în partea nordică, unde fragmentarea este
puternică, stratul freatic se găseşte la adâncimi foarte mari, ajungând pe interfluvii la 100 m.
În sudul podişului, principalul strat acvifer este cantonat în orizontul inferior (pietrişuri şi nisipuri) al
depozitelor villafranchiene.
Tipul hidrochimic care domină este cel biocarbonatat iar gradul de mineralizare şi duritatea apelor cresc
de la nord către sud.
În Câmpia Română condiŃiile de cantonare a apelor freatice sunt diferite. în partea vestică a câmpiei
apele freatice sunt acumulate în depozite de terasă. în terasele Dunării adâncimea acestora scade de la nord (8-
28
20 m.) la sud (0,5-5 m.). În terasele Jiului şi Oltului adâncimea apelor freatice variază între 5 şi 15 m. în ape
domină carbonaŃii, iar mineralizarea se menŃine între 0,5 şi 1 g/l.
În partea centrală a câmpiei, apele freatice sunt acumulate în pietrişurile de Mostiştea (în cuprinsul
Câmpiei Găvanu-Burdea) şi în pietrişurile de Frăteşti (în Câmpia Burnazului). Adâncimea la care se găsesc
variază între 15 şi 25 m.
În estul Câmpiei Române condiŃiile de acumulare a apelor freatice diferă, în funcŃie de condiŃiile
morfologice. în câmpiile piemontane apele freatice, acumulate în depozitele villafranchiene, se află la adâncimi de
20-60 m., pentru ca la contactul cu câmpia de divagare să ajungă la 2 m. Importante cantităŃi de ape freatice sunt
cantonate în conurile aluvionare ale râurilor DâmboviŃa, Prahova, Teleajen şi Buzău. Mineralizarea apelor variază
între 0,5 şi 2 g/l; la nord de Buzău, din cauza afluxului de ape sărate provenite din depozitele miocene
subcarpatice, mineralizarea depăşeşte 5 g/l.
În cuprinsul câmpiilor de divagare apele freatice se găsesc la adâncimi mici (0-5 m); în câmpiile tabulare
apele freatice sunt situate la baza depozitelor loessoide. în Bărăganul de nord adâncimea nivelului freatic este în
jur de 5 - 10 m. în sudul Bărăganului, din cauza cuverturii groase de depozite loessoide, adâncimea creşte la
peste 30 m. Tipul hidrochimic întâlnit mai frecvent este cel clorurat şi sulfatat iar mineralizarea se menŃine între
0,5 şi 3 g/l, local depăşind chiar 5 g/l.
În Podişul Moldovei sunt răspândite, pe lângă apele freatice, şi apele captive descendente. în Câmpia
Moldovei apele freatice sunt acumulate în depozitele argiloase cu intercalaŃii nisipoase de vârstă sarmaŃiană.
Apele au mineralizare şi duritate ridicate; tipul hidrochimic întâlnit mai frecvent este cel sulfatat, fiind slab potabile
sau nepotabile.
Apele freatice din podişurile Sucevei şi Bârladului sunt răspândite în structuri monoclinale sarmaŃiene (la
nord de latitudinea Huşului) şi poliocene (la sud). Pe interfluvii adâncimea şi cu nisipuri oolitice au adâncimi şi mai
mari, dar au calităŃi potabile.
Pe interfluvii adâncimea apelor freatice variază între 10 şi 30 m; în ariile calcaroase şi cu nisipuri oolitice
au adâncimi şi mai mari, dar au calităŃi potabile.
În dealurile Tutovei şi ale Fălciului, apele freatice sunt acumulate în depozite pliocene şi cuaternare
(nisipuri cu intercalaŃii argiloase). Adâncimea apei freatice pe interfluvii variază între 10 şi 30 m. Duritatea şi
mineralizarea sunt ridicate (15-25 gg; 0,6 - 1,0 g/l).
În luncile şi terasele Siretului şi afluenŃilor ce coboară din CarpaŃii Orientali se află importante acumulări
de ape freatice.
În Podişul Dobrogei condiŃiile de infiltrare şi menŃinere a apei sunt variate. în Dobrogea de Nord, apele
circulă prin fisurile gresiilor, calcarelor şi conglomeratelor, formând strate acvifere locale. în culmile Pricopanului şi
NiculiŃelului scoarŃa de alterare este slab dezvoltată, iar fisurile rocilor eruptive şi cristaline nu conŃin rezerve
importante de ape freatice.
În Podişul Dobrogei de Sud apele freatice se găsesc la baza depozitelor loessoide şi în nisipurile pliocene
din sud-estul regiunii. în Dobrogea Centrală unele rezerve de ape freatice se află în pătura de loess de pe şisturile
verzi şi în calcarele jurasice. Potabilitate bună au apele carstice

2.1.1.2. Apele freatice azonale

În lunci apele freatice se acumulează în depozitele aluvionare având adâncimi de până la 5 m. Aceste
ape sunt influenŃate de regimul râurilor respective. Cele mai bogate resurse de ape freatice se găsesc în lunca
Dunării; depozitele aluvionare în care se acumulează apele freatice au grosimi ce variază între 10-20 m. la vest
de Olt şi peste 100 m. la Feteşti.
Importante acumulări de ape freatice se găsesc şi în luncile râurilor interioare (Siret şi afluenŃii de pe
versantul drept, Mureş, Someş, Argeş, Crişuri, Timiş, ş.a.).
Apele freatice cantonate în regiunile carstice au debite specific ridicate. în MunŃii MehedinŃi, Vâlcan,
Cernei, Almăjului, Aninei, în calcare sunt cantonate însemnate resurse de ape subterane care sunt folosite în
alimentarea cu apă. Sunt bogaŃi în ape carstice MunŃii Pădurea Craiului şi Trascău. În Podişul Dobrogei se
găseşte un orizont calcaros acvifer sarmatic, cu ape de bună calitate. Aceste rezerve de apă în zonele de
concentraŃie subterană dau debite mari.
Ape freatice azonale se acumulează şi în dunele de nisip, unde adâncimea lor variază între 5 - 15 m.
29
 Cordoanele litorale şi grindurile din Delta Dunării conŃin lentile de apă dulce care sunt, adesea,
influenŃate de apa mării.

2.1.2. Apele de adâncime

Apele de adâncime, cu caracter artezian sau ascensional, sunt răspândite pe arii întinse în regiunile
pericarpatice şi provin, în general, din apele vadoase. Ele lipsesc aproape cu totul în zonele cu roci compacte.
Structura litologică a MunŃilor CarpaŃi nu asigură dezvoltarea unor resurse importante de ape de
adâncime. în arealele cu şisturi cristaline şi roci eruptive compacte, pot să apară ape de adâncime, în mod izolat,
pe unele falii. Rezerve mai însemnate se găsesc în structurile sinclinale ale cuverturii sedimentare, în calcarele şi
conglomeratele mezozoice, în flişul cretacic-paleogen, în depozitele pliocen-cuaternare din depresiunile
intracarpatice (în bazinele intracarpatice ale Mureşului şi Oltului superior).
În SubcarpaŃi mari cantităŃi de ape fosile se găsesc în formaŃiuni miocene. în parte, sunt ape de
zăcământ care însoŃesc structurile petrolifere. Sunt ape clorurate, sodice, bromurate, iodurate etc.
În Depresiunea Transilvaniei, în formaŃiunile de fundament (hercinice în cea mai mare parte), nu s-au
pus în evidenŃă ape de adâncime. în formaŃiunile de cuvertură s-au pus în evidenŃă trei subunităŃi cu ape de
adâncime.
În subunitatea de monoclin sunt ape arteziene, subarteziene şi ascensionale, puternic mineralizate
(clorurate), cu urme de hidrocarburi pe alocuri. Apele potabile se găsesc mai frecvent în depozitele pliocene şi
cuaternare din depresiunile Sibiu şi Făgăraş.
În subunitatea marginală de diapir apele de adâncime sunt clorurate, adeseori iodurate şi bromurate, cu
mineralizarea cuprinsă între 45-200 g/l. Uneori, în depozitele pliocene sunt înmagazinate ape potabile.
În subunitatea centrală a cutelor brahianticlinale sunt ape de zăcământ, puternic mineralizate (50-100 g/l),
clorurosodice, sulfatate, bromurate, iodurate. Aceste ape pot fi folosite în scopuri balneare. Ape potabile au fost
semnalate în depozitele sarmaŃianului mediu şi pliocenului.
Podişul Moldovei are în fundament roci puternic metamorfozate (gnaise), de vârstă proterozoică.
Rezervele de apă din fundament şi din silurianul acoperitor sunt puternic mineralizate. Forajele de la Iaşi (1400
m., 378 - 1032 m. adâncime) au pus în evidenŃă ape clorurate sodice, puternic sulfatate, sulfuroase,
bicarbionatate alcaline. Aceste complexe acvifere au fost depistate în cretacicul superior (la Mihăileşti şi Ripiceni),
în tortonian (la Iaşi şi Mihăileni) şi în sarmaŃian (la Botoşani şi Iaşi). Forajele de la Dorohoi şi Ripiceni au identificat
şi ape potabile cu caracter artezian.
În jumătatea sudică a Podişului Moldovei, în depozitele pliocene sunt înmagazinate orizonturi acvifere sub
presiune, care se manifestă artezian (Murgeni, Ghidigeni, Criveşti). Orizonturile acvifere cele mai bogate sunt cele
daciene şi levantine.
În Podişul Getic depozitele pliocene înmagazinează mai multe strate acvifere sub presiune. Sunt
importante cele care se manifestă artezian, întrucât au ape cu calităŃi potabile bune.
În Câmpia Română rezerve însemnate de ape de adâncime sunt acumulate în depozitele de Cândeşti
(pietrişuri şi nisipuri) şi în stratele de Frăteşti (nisipuri grosiere şi pietrişuri, transformate spre nord în psefite -
pelite). Apele de adâncime din stratele de Cândeşti şi de Frăteşti au mineralizarea şi duritatea reduse (300 - 650
mg/l, 10 - 130 G), prezentând calităŃi potabile remarcabile. Debite apreciabile şi calităŃi bune au şi apele de
adâncime acumulate în nisipurile de Mostiştea şi pietrişurile de Colentina.
În Dobrogea se diferenŃiază, în funcŃie de condiŃiile tectono-structurale, trei subunităŃi: Dobrogea de Sud,
Centrală şi de Nord. Fundamentul cristalin din Podişul Dobrogei de Sud cuprinde ape de adâncime puternic
mineralizate. în calcarele mezozoice apele ascensionale sau arteziene sunt acumulate în goluri şi fisuri iar din
apele înmagazinate în calcarele şi gresiile sarmatice se pot obŃine debite de 30 până la 200 l/s. în calcarele
jurasice din Dobrogea Centrală s-au pus în evidenŃă trei hidrostructuri importante; în Dobrogea de Nord se găsesc
două hidrostructuri care corespund calcarelor jurasice şi respectiv cretacice superioare iar în depozitele pliocene
s-au pus în evidenŃă trei orizonturi acvifere, primul prezentând calităŃi potabile.
În cuprinsul Deltei Dunării ape de adâncime se găsesc în formaŃiunile de fundament (triasice, jurasice
etc.) şi în depozitele deltaice propriu zise.
În Dealurile şi Câmpia de Vest fundamentul este un masiv puternic fracturat; pe linia fracturilor, la
adâncimi ce variază între 800-2000 m, se ivesc în sedimentarul cimentat ape termale (40-800 C), care apar şi la
30
suprafaŃă (Băile 1 Mai, Felix). Apele sunt sulfatate, bicarbonatate şi clorurat sulfatat bicarbonatate. Stratele
acvifere înmagazinate în formaŃiunile panonianului sunt cele mai importante sub aspectul potabilităŃii
(mineralizarea este mai mică de 1g/l iar duritatea în jur de 100 G). Depozitele pleistocene includ orizonturi acvifere
care se manifestă ascensional sau artezian. Apele din formaŃiunile panoniene şi pleistocene sunt bicarbonatate şi,
mai rar, mixte.

2.1.3. Apele minerale

România dispune de bogate resurse de ape minerale, care reprezintă o bogăŃie de seamă. Geneza şi
apariŃia apelor minerale sub forma izvoarelor sunt legate de prezenŃa faliilor de adâncime, de existenŃa lanŃului
muntos vulcanic, de zăcămintele de petrol, gaz metan, cărbuni şi sare.
În aproximativ 500 de localităŃi din Ńară au fost puse în evidenŃă, prin apariŃii la zi şi în foraje, peste 2000
de izvoare şi zăcăminte de ape minerale. Acestea prezintă o mare varietate de tipuri de mineralizare, cu
compoziŃie chimică, termalitate, conŃinut în gaze, radioactivitate diferite.
În regiunile sedimentare domină apele clorosodice simple (în zonele diapirice din SubcarpaŃi şi
Depresiunea Transilvaniei), cele complexe (ape fosile, legate de zăcămintele de hidrocarburi) şi apele sulfatate
şi sulfuroase, a căror geneză este legată de depozitele paleogene şi neogene bogate în şisturi bituminoase,
cristale de pirită şi marcasită.
În regiunile de munte domină apele feruginoase, carbonatate (feroase), calcice, magneziene. În
aureola mofetică a CarpaŃilor Orientali şi în Câmpia de Vest aceste ape conŃin dioxid de carbon; în aria de
solfatară apele conŃin hidrogen sulfurat.
Apele oligominerale (au o cantitate mai mică de săruri) sunt mai frecvente în Câmpia Câmpia de Vest şi
în sectorul mijlociu al Mureşului.
Apele radioactive apar în interiorul arcului carpatic în regiuni cu roci intrusive (MunŃii Gilău), eruptive
(Tuşnad, Sântimbru Ciuc), şi pe linii de falii adânci (Băile Herculane).
Apele termale se ivesc pe liniile de falie din vestul Ńării (Călacea - VaŃa - Moneasa -Tinca - Felix, Băile
Herculane - Călan - Geoagiu), în regiunile cu gradienŃi geotermici ridicaŃi, în eruptiv (TopliŃa) şi în Câmpia de Vest
(lângă Oradea, la 1800 m. adâncime apa are 900 C).

2.2. RÂURILE

2.2.1. ConfiguraŃia reŃelei hidrografice şi modul ei de organizare

Râurile Ńării noastre reprezintă categoria hidrografică cea mai importantă sub raportul resurselor de apă.
ReŃeaua hidrografică este strâns legată de zona carpatică şi de cea subcarpatică întrucât majoritatea
râurilor îşi au izvoarele în aceste unităŃi de relief şi este tributară Dunării în proporŃie de 97,8 %. Prin aceste
caracteristici, râurile României sunt considerate carpatice ca obârşie şi danubio-pontice ca drenaj.
Numărul cursurilor de apă din Ńara noastră este de 4295, lungimea lor totală fiind de 66.029 km (sunt
incluse numai râurile lungi de peste 5 km şi cu suprafaŃa bazinală mai mare de 10 km2).
DispoziŃia concentrică a formelor de relief faŃă de arcul MunŃilor CarpaŃi, face din această catenă
muntoasă cumpăna principală a apelor pentru râurile României, cumpănă compartimentată tectonic prin trei
culoare principale: Someş, Mureş şi Olt. Prin aceste culoare este drenată Depresiunea colinară a Transilvaniei
spre zonele extracarpatice.
Caracteristica principală a reŃelei hidrografice din România este divergenŃa acesteia spre exteriorul arcului
carpatic şi convergenŃa spre interiorul acestuia.
Volumul anual mediu de apă scurs pe râurile interioare ale Ńării este de 37 miliarde m3 ceea ce
corespunde unui debit mediu de 1172 m3/s sau un debit mediu specific 4,57 l/s/km2. Acest volum de apă este
distribuit inegal în cursul anului, cea mai bogată scurgere realizându-se primăvara (30-50 %) şi cea mai redusă
vara (15-25 %). DistribuŃia inegală a volumului de apă ce se scurge pe râurile Ńării în decursul unui an este
determinată de particularităŃile climatului temperat continental, caracteristic României.
31
 În funcŃie de tectonică, litologie şi de factorii fizico-geografici, pe teritoriul Ńării se disting câteva tipuri de
reŃele hidrografice:
ReŃeaua hidrografică fluată caracterizată prin confluenŃe sub un unghi cuprins între 65 şi 900 C. Acest
tip de reŃea este specific zonelor montane cristaline (se întâlneşte pe cursurile superioare ale râurilor Bistra, Râul
Mare, Râul Rece, Lotru ş.a.).
ReŃeaua hidrografică dendritică este caracteristică zonelor de podiş şi câmpie; asocierea ramurilor
hidrografice are aspect de arbore (Bârlad, Neajlov, Jiu, Caraş).
ReŃeaua hidrografică radiară este tipică pentru relieful vulcanic (Pietrosu, Fâncelu, Harghita) şi pentru
domurile din Podişul Transilvaniei (Sărmăşel, Saroş etc.).
În funcŃie de dispunerea sistemelor hidrografice faŃă de colectorii principali şi în raport de influenŃele
climatice care determină unele caracteristici ale regimului scurgerii, se deosebesc pe teritoriul României
următoarele 6 grupe de sisteme hidrografice:
1 - grupa nord-vestică;
2 - grupa vestică;
3 - grupa sud-vestică;
4 - grupa sudică;
5 - grupa estică;
6 - grupa râurilor litorale
1. Grupa sistemelor hidrografice nord-vestice cuprinde afluenŃii Tisei superioare care îşi au obârşia pe
versanŃii sudici şi vestici ai munŃilor Rodnei, Oaş, Gutâi łibleş. Mai importanŃi (ca lungime şi suprafaŃă bazinală)
sunt: Veşeu, Iza, SăpânŃa, Tur. Bazinele hidrografice ale acestor râuri se caracterizează prin suprafeŃe mici,
altitudini medii ridicate şi pante relativ accentuate (Vişeul: S = 1606 km2, Hmed. = 997 m, Imed. = 314 m/km; Iza:
S = 1303 km2, Hmed. = 658 m, Imed. = 152 m/km; SăpnŃa: S = 135 km2, Hmed. = 797 m, Imed. = 267 m/km; Tur:
S = 1008 km2, Hmed. = 305 m, Imed. = 95 m/km).
2. Grupa sistemelor hidrografice vestice drenează pe teritoriul României o suprafaŃă de aproximativ
58.016 km2 (24,33% din teritoriul Ńării). Cele trei mari sisteme hidrografice ale acestei grupe (Someş: S = 15.217
km2, Hmed. = 536 m, Imed. = 170 m/km; Crişuri: Crişul Repede: S = 2425 km2, Hmed. = 578 m, Imed. = 125
m/km; Crişul Negru: S = 4476 km2, Hmed. = 277 m, Imed. = 68 m/km; Crişul Alb: S = 3957 km2, Hmed. = 328m,
Imed. = 133 m/km; Mureşul: S = 27.919 km2, Hmed. = 623 m, Imed. = 179 m/km) aduc în Tisa un debit mediu de
aproximativ 345,8 m3/s. Astfel, Mureşul, cel mai mare dintre afluenŃii Tisei, aduce în acest fluviu 154 m3/s,
Someşul 144 m3/s iar Crisurile 73,8 m3/s. Râurile acestei grupe se varsă în Tisa pe teritoriul Ungariei.
3. Grupa sistemelor hidrografice sud-vestice cuprinde râurile Banatului, afluenŃi direcŃi ai Tisei
(sistemele Aranca şi Bega) sau ai Dunării (sistemele Timiş, Caraş, Nera, Cerna).
Bazinul râului Aranca (S = 1016 km2) se prezintă ca o zonă de divagare, puternic aluvionată, cu apele
freatice aproape de suprafaŃă (0 -2 m); acest bazin se află, şi astăzi, sub influenŃa apelor mari ale râului Mureş
(legătura se realizează hidraulic, pe cale subterană). Altitudinea medie a bazinului este de 97 m, iar panta medie
este de numai 3 m/km. Se varsă în Tisa pe teritoriul Serbiei.
Bega este ultimul afluent pe care Tisa îl primeşte de pe teritoriul României (S = 2241 km2, Hmed. = 236
m, Imed. = 103 m/km). Este canalizat pe o lungime de 114 km, din amonte de Timişoara până la vărsare (Titel,
Serbia).
Cel mai mare râu al grupei sud-vestice este Timişul (S = 5248 km2 , Hmed. = 415 m, Imed. = 151m/km),
care îşi are obârşia în MunŃii Semenicului şi drenează reŃeaua hidrografică din interspaŃiul MunŃilor Banatului -
Ńarcu - Godeanu şi Poiana Ruscă. Confluează cu Dunărea pe teritoriul sârbesc (în dreptul localităŃii Klek).
Caraşul (S = 1118 km2, Hmed. = 292 m, Imed. = 105 m/km) primeşte o serie de afluenŃi mici dispuşi
relativ simetric. Se varsă în Dunăre pe teritoriul Serbiei.
Nera (S = 1361 km2, Hmed. = 559 m, Imed. = 217 m/km) drenează masivul Semenic (prin afluenŃii din
cursul superior), MunŃii Almajului şi Locvei şi se varsă în Dunăre la graniŃa României cu Serbiei.
Cerna (S = 1433 km2, Hmed. = 815 m, Imed. = 310 m/km) curge, în bună parte, pe linia tectonică dintre
munŃii Cerna-Gugu şi Vâlcan - MehedinŃi. Râul se varsă în lacul de acumulare PorŃile de Fier.

32
 4. Grupa sistemelor hidrografice sudice cuprinde arterele hidrografice care se desfăşoară de la
confluenŃa Dunării cu Cerna până la confluenŃa fluviului cu IalomiŃa. Cu excepŃia Oltului, toate arterele hidrografice
din grupa sudică îşi au obârşia în CarpaŃii Meridionali şi în cei de Curbură.
AfluenŃii Dunării dintre Cerna şi Jiu (Bahna, TopolniŃa, BlahniŃa, Drincea, DesnăŃui, ş.a.) îşi au obârşia
în Pod. MehedinŃi şi în Podişul Getic. Cel mai mare dintre aceşti afluenŃi este DesnăŃuiul (S = 1716 km2, Hmed. =
127 m, Imed. = 17 m/km).
Unul dintre sistemele fluviatile mari ale Ńării este Jiul (S = 10.594 km2, Hmed. = 438 m, Imed. = 93 m/km)
care se formează în depresiunea Petroşani, prin unirea Jiului de Vest (considerat ca izvor al Jiului) cu Jiul de Est.
Sistemul Jiului drenează versanŃii sud-vestici ai CarpaŃilor Meridionali, vestul Podişului Getic şi o suprafaŃă redusă
a Câmpiei Române.
Oltul (S = 24.300 km2, L = 699 km, Hmed. = 624, Imed. = 135 m/km) îşi culege afluenŃii din CarpaŃii
Orientali şi Meridionali, străbătând de la izvoare până la vărsare forme variate de relief (depresiuni, masive
muntoase, dealuri, podiş, câmpie). în bazinul său hidrografic scurgerea medie este bogată (stratul mediu al
scurgerii y0 = 215 mm).
Între valea Oltului şi valea Argeşului se desfăşoară sistemele CălmăŃuiul (S = 1379 km2, L = 134 km,
Hmed. = 102 m, Imed. = 15 m/km) şi Vedea (S = 5364 km, L = 242 km, Hmed. = 169 m, Imed = 25 m/km).
CălmăŃuiul este un sistem hidrografic tipic de câmpie, cu un curs intermitent (seacă în fiecare an) până la
confluenŃa cu CălmăŃuiul Sec. Vedea drenează Podişul Getic şi Câmpiile Găvanu-Burdea şi Burnas. ReŃeaua
hidrografică a sistemului Vedea este dendritică.
Argeşul (S = 12.521 km2, L = 339,6 km, Hmed. = 376 m, Imed. = 90 m/km) străbate forme de relief
variate (munŃii reprezintă 14,4 % din suprafaŃa bazinului, dealurile 40 % iar câmpiile 45,6 %). în prezent, cursul
râului Argeş porneşte din lacul de acumulare Vidraru; anterior construirii barajului, ca izvor al râului era considerat
confluenŃa râului Capra cu râul Buda, care se varsă în lacul Vidraru.
Sistemul Mostiştea (S = 1734 km2, L = 92 km) străbate partea vestică a Bărăganului de Sud, o platformă
lossoidă înaltă. Vara, în anii secetoşi, râul seacă pe unele sectoare.
Sistemul IalomiŃa (S = 8873 km2, L = 414 km, Hmed = 374 m, Imed = 59 m/km) este ultimul dintre
sistemele grupei sudice. Izvorăşte din masivul Bucegi (2390 m alt), străbate SubcarpaŃii şi partea estică a Câmpiei
Române. în avale de confluenŃa cu Sărata, IalomiŃa este însoŃită pe partea stângă de mai multe cursuri dintre
care, unele, se termină în limane fluviatile anastomozate. Cel mai mare dintre afluenŃii IalomiŃei este Prahova (S =
3735 km2, L = 169, Hmed. = 553 m, Imed. = 86 m/km), care îşi are obârşia în Pasul Predealului, la 1020 m.
altitudine.
5. Grupa sistemelor hidrografice estice include două bazine hidrografice extinse: bazinul Siretului şi
cel al Prutului.
Siretul (S = 44.014 km2, L = 726 km, Hmed. = 515 m, Imed. = 110 m/km), cel mai mare dintre afluenŃii
Dunării din grupa estică (ca suprafaŃă şi debit), îşi desfăşoară bazinul pe versanŃii estici ai CarpaŃilor Orientali şi
parŃial în Podişul Bârladului. Primeşte numeroşi afluenŃi din CarpaŃii Orientali, mai mari fiind: Suceava (S = 2616
km2, L = 172,3 km, Hmed. = 584 m, Imed. = 80 m/km), Moldova ( S = 4326 km2, L = 170 km, Hmed. = 682 m,
Imed. = 112 m/km), BistriŃa (S = 7042 km2, L = 278,8 km, Hmed. = 913 m, Imed. = 193 m/km), Trotuşul (S =
4349 km2, L = 149,2 km, Hmed. = 693 m, Imed. = 156 m/km), Putna, Buzăul (S = 4743 km2, L = 334,4 km,
Hmed. = 479 m, Imed. = 134 m/km), Bârladul (S = 7334 km2, L = 246,9 km, Hmed. = 214 m, Imed. = 72 m/km).
Siretul aduce în Dunre un debit mediu anual de aproximativ 190 m3/s.
Prutul (S = 28.396 km2, L = 952,9 km, Hmed. = 155 m, Imed. = 75 m/km) izvorăşte din CarpaŃi, de pe
versantul nord-vestic al Cerna-Morei. Cea mai mare parte din bazinul său hidrografic (circa 80 %) se desfăşoară
în zone de stepă şi silvostepă. Pe teritoriul României primeşte pe Başeu, Jijia, Bahlui, Elanul ş.a. La vărsarea în
Dunăre, Prutul are un debit mediu anual de 86 m2/s.
6. Grupa sistemelor hidrografice litorale include râurile dobrogene care se varsă, în majoritatea lor, în
limanele şi lagunele ce se desfăşoară la sud de deltă, până la graniŃa cu Bulgaria. Aceste cursuri de apă sunt:
TeliŃa (S = 280 km2, L = 40,5 km), TaiŃa (S = 383,7 km2, L = 46,8 km), Slava (S = 333 km2, L = 35 km), Casimcea
(S = 755 km2, L = 58,5 km).

33
 2.2.2. Densitatea reŃelei hidrografice
Densitatea reŃelei hidrografice dintr-o anumită regiune este rezultatul unei interdependenŃe dintre relief,
natura rocilor, regimul precipitaŃiilor, indicele de ariditate, tipurile de sol şi de vegetaŃie, activitatea omului.
Pentru Ńara noastră, densitatea reŃelei hidrografice s-a calculat numai pentru cursurile de apă cu scurgere
permanentă.
Se remarcă o zonalitate verticală a densităŃii, cu creşterea valorilor de la câmpie spre zonele înalte,
precum şi o scădere a acestor valori de la vest către est în raport cu scăderea umidităŃii în această direcŃie (fig.
43).
În zona de munte valorile densităŃii sunt mari, variind între 0,5 şi 1,2 km/km2 datorită precipitaŃiilor bogate,
care depăşesc evaporaŃia potenŃială, dominării rocilor impermeabile sau cu permeabilitate redusă şi scurgerii
superficiale active.
Valorile cele mai ridicate se întâlnesc la altitudinile de 1200-1400 m, acolo unde alimentarea pluvială a
râurilor este mai abundentă. La altitudini mai mari de 1600-1800 m densitatea scade ca urmare a dominării
alimentării nivale. La aceste înălŃimi pătura de zăpadă se menŃine 6-7 luni pe an iar scurgerea provenită din
topirea ei este redusă.
Cele mai crescute valori ale densităŃii reŃelei hidrografice se înregistrează în munŃii vulcanici din CarpaŃii
Orientali, în MunŃii Maramureşului, Rodnei, în depresiunile Giurgeu şi Ciuc (datorită convergenŃei reŃelei
hidrografice în aceste arii depresionare), în MunŃii Făgăraş, Parâng, Lotrului, łarcu, Poiana Ruscă, Bihor.
PrezenŃa formaŃiunilor calcaroase şi grezoase în estul CarpaŃilor Orientali, în unele masive din CarpaŃii
Meridionali şi în sudul CarpaŃilor Occidentali au determinat valorile relativ mici ale densităŃii hidrografice (0,4 - 0,6
km/km2).
În Dealurile Vestice, Podişul Moldovei, SubcarpaŃii Curburii şi pe cea mai mare parte a Podişului Getic
valorile densităŃii se înscriu între 0,3 şi 0,5 km/km2. în Podişul Transilvaniei, datorită umidităŃii mai mari, densitatea
înregistrează valori cuprinse între 0,4 şi 0,6 km/km2.
În Câmpia de Vest valorile densităŃii variază între 0,2 şi 0,6 km/km2, mai ridicate fiind ca în Câmpia
Română, datorită, pe de o parte umidităŃii mai ridicate, iar pe de altă parte datorită apelor freatice care
alimentează mai bogat cursurile locale de apă şi extensiunii mari a câmpiilor de divagare. Numai în extremitatea
vestică, de-a lungul unei fâşii înguste, valorile scad sub 0,2 km/km2.
În cuprinsul Câmpiei Române sunt frecvente densităŃile cuprinse între 0,2 şi 0,3 km/km2 (în bazinele
BlahniŃei, Drincei, OlteŃului, Argeşului şi în bazinele inferioare ale Prahovei şi Teleajenului). în cuprinsul acestei
câmpii s-au înregistrat cele mai reduse valori ale densităŃii reŃelei hidrografice 0 - 0,1 km/km2 (Câmpia
Bărăganului). DensităŃi foarte mici se găsesc şi în Dobrogea de Sud (0,0 - 0,1 km/km2), unde ariditatea este
accentuată.
Abateri de la această zonalitate se constată în zonele de carst. în interiorul masivelor calcaroase
densitatea scade la valori ce variază între 0,3 - 0,6 km/km2 ( în carstul munŃilor Bihor, Pădurea Craiului, Aninei,
MehedinŃi etc.).
În zonele de ivire a apelor subterane la extremităŃile piemonturilor şi glacisurilor, densităŃile sunt foarte
mari (1,4 km/km2 la poalele nordice ale MunŃilor Făgăraş, 0,9 - 1,1 km/km2 în Depresiunea Bârsei).

2.2.3. Profilele longitudinale

EvoluŃia şi caracteristicile profilelor longitudinale ale râurilor sunt condiŃionate de o serie de factori, între
care menŃionăm: aspectele orografice ale reliefului, natura şi structura geologică, mişcările tectonice, regimul
climatic, debitul cursului de apă ş.a.
Există, de asemenea, o strânsă legătură între suprafaŃa bazinelor hidrografice şi panta medie a cursurilor
de apă. Cu cât suprafaŃa bazinului hidrografic este mai mare, cu atât panta medie are valori mai reduse. Spre
exemplu, Oltul la o suprafaŃă bazinală de 24.300 km2 are panta medie de 1,94 ‰, Timişul la 5795 km2 are 5 ‰,
Bistra la 919 km2 are 31 ‰, Râul Rece la 183 km2 are panta medie de 79 ‰.
În regiunea de munte, în apropierea izvoarelor, pantele cursurilor de apă ating valori foarte mari. Astfel, în
CarpaŃii Meridionali, în aria cristalino-mezozoică, pantele sunt foarte accentuate (Gilort 81 ‰, Argeş 72 ‰, Bistra
Bucovei 70 ‰, Cibin 56 ‰). Valori ridicate ale pantelor au şi râurile care fragmentează versantul nordic al MunŃilor
Rodnei (Vişeu 47,4 ‰). Râurile care îşi au obârşia în CarpaŃii Orientali şi în CarpaŃii Occidentali au, în zona
34
montană, pante cu valori medii mai reduse (Trotuşul 18,4 ‰, BistriŃa 12,6 ‰, Moldova 10,1 ‰, Suceava 16 ‰,
Someşul Mic 16,8 ‰, Bega 15 ‰).
În zonele deluroase şi de podiş, pantele medii ale râurilor au valori cuprinse între 1 şi 10 ‰ (Timişul 5 ‰,
Bega 1,8 ‰, Caraşul 3 ‰, Bârzava 2 ‰, Argeşul 2,8 ‰, Târnava Mare 1,4 ‰, Crişul Alb 1,5 ‰, Mureşul 1 ‰).
În câmpie, profilul longitudinal are pantă redusă, strâns legată de slaba energie a reliefului (Bega Veche
0,15 ‰, Bega 0,4 ‰, Timiş 0,4 ‰, Mureş 0,2 ‰, Someş 0,38 ‰, Jiu 0,5 ‰, Olt 0,8 ‰ Vedea 0,6 ‰, Buzău 0,5
‰, Siret 0,23 ‰).
Râurile României prezintă (după configuraŃie) profile longitudinale normale şi profile longitudinale în
trepte.
În cazul profilelor longitudinale normale, pantele scad uniform de la izvoare spre vărsare, proporŃional cu
creşterea lungimii cursului de apă, a suprafeŃei bazinului de recepŃie şi a debitului (fig. 44). Profile longitudinale
normale se întâlnesc la Timiş, Bistra, Bega, Bârzava, Nera, Caraş, Someşul Mare, Crişu Alb, Târnava Mare,
Târnava Mică, OlteŃ, DâmboviŃa, Trotuş, Bârlad ş.a.
Profilele longitudinale în trepte (fig. 45) sunt caracteristice văilor transversale, ca: Oltul (1,6 ‰ în
Depresiunea Ciuc, 2,5 ‰ în defileul de la Tuşnad, 0,7 ‰ în Depresiunea Făgăraş, 2 ‰ în defileul de la Turnu
Roşu, 0,8 ‰ în Câmpia Română), Mureşul, Jiul, BistriŃa ş.a. Profile longitudinale în trepte prezintă şi văile
modelate de eroziunea glaciară (cursurile superioare ale râurilor din munŃii Retezat, Godeanu, Parâng, Fagăraş,
Rodna). Profile longitudinale în trepte mai apar şi pe râurile pe care s-au amenajat mai multe lacuri de acumulare
(Argeş, Sebeş, Someşul Cald ş.a.).

2.2.4. Profilele transversale

În condiŃiile geologice şi orografice ale României se evidenŃiază ca profil transversal mai multe tipuri de
văi.
Pentru zonele montane se disting:
- văi cu profil transversal în formă de V;
- văi cu profil transversal în formă de U;
- văi cu profil transversal în formă de chei.
Profilul transversal în formă de V este caracteristic văilor tinere, neevoluate. Râurile au albia minoră
îngustă, sunt lipsite de albie majoră iar versanŃii, care au profilul pantei convex, domină cursurile de apă cu sute
de metri. Un astfel de profil au văile superioare ale Timişului, Bârzavei, Begăi, Cernei, Someşului Cald, Someşului
Rece ş.a.
Profilul transversal în Formă de U este caracteristic văilor modelate de gheŃarii cuaternari. Văile glaciare
au aspectul unor jgheaburi uriaşe sau ulucuri. Acest tip de profil îl întâlnim la văile superioare ale râurilor cu
izvoarele în MunŃii Retezat (Lăpusnicu Mare, Lăpuşnicu Mic, Nucşoara, Râul Barbat ş.a.), łarcu - Godeanu
(Hidegul), Parâng (JieŃul, LatoriŃa), Fagăraş (Sâmbăta, Topolog, Argeş, Râul Doamnei), Bucegi, Rodnei.
Văile cu profil transversal în forma de chei au o adâncimi mari (de sute de metri) şi versanŃi abrupŃi. în
calcare, cheile au origina epigenetică (cheile Nerei, Caraşului, Timişului, Bulzului, Hăşdatelor, Dâmbovicioarei,
Urşilor, Zănoagei, Bicazului); marile defilee ale Oltului (Turnu Rosu - Cozia), Mureşului (TopliŃa - Deda), Jiului
(Lainici - Surduc) au origină tectono-erozivă.
În zonele de deal şi de podiş profilul transversal al văilor este trapezoidal, adesea asimetric (sistemul de
terase nu se dezvoltă uniform pe ambii versanŃi); versanŃii au, de cele mai multe ori, profil concav întrucât
procesele care modifică versanŃii sunt mai evoluate. Albiile minore sunt bine dezvoltate, ajungând la 15-30 m
lăŃime. Sunt bine dezvoltate şi albiile majore.
Astfel de profile prezintă toŃi afluenŃii Tisei şi Dunării care drenează zone deluroase şi de podiş (Someşul
Mare, Târnava Mare, Târnava Mică, Hârtibaciul, Bârladul, Jijia, râurile dobrogene TeliŃa, TaiŃa etc.).
În câmpii, râurile mari, alohtone, au albiile minore late de zeci de metri şi luncile bine dezvoltate (1 - 10
km lăŃime). Văile au profil trapezoidal larg deschis, în general asimetric: versantul drept, mai înalt, are profilul în
trepte (cu sisteme de terase bine dezvoltate) în timp ce versantul stâng face trecerea gradat spre câmpurile
interfluviale.
În Câmpia Română şi Dobrogea, unde loessul şi depozitele loessoide prezintă grosimi apreciabile, văile
au profil transversal de tip canion, cu pereŃi abrupŃi şi adâncimi de câŃiva metri (Carasu).
35
 2.2.5. Bazine hidrografice
Bazinul hidrografic (suprafaŃa de pe cuprinsul căreia se alimentează un râu), prin caracteristicile sale
influenŃează producerea şi evoluŃia tuturor fenomenelor hidrologice. Bazinul hidrografic este delimitat printr-o linie
de separaŃie numită cumpăna apelor; această linie, trece, de regula, prin punctele de cea mai mare înălŃime
situate între două bazine învecinate. Cumpenele de apă fiind supuse eroziunii, devin mobile în timp, fapt care
duce la mărirea sau micşorarea unui bazin în dauna celuilalt.
Pentru producerea şi evoluŃia fenomenelor hidrologice în cuprinsul unui bazin hidrografic sunt importante
atât caracteristicile fizico-geografice cât şi cele morfometrice. Dintre elementele morfometrice cu mare influenŃă
asupra proceselor de scurgere din bazin, menŃionăm: forma, mărimea suprafeŃei, lungimea şi lăŃimea medie,
altitudinea medie, panta medie.
În funcŃie de formă, bazinele râurilor din Ńara noastră au fost grupate în cinci tipuri principale.
Tipul I se caracterizează prin bazine hidrografice dezvoltate mai mult în cursul mijlociu (Crişul Negru, Someşul,
Trotuşul etc.)
Tipul II include bazinele hidrografice dezvoltate în cursul superior (Timişul, Jiul, IalomiŃa, Buzăul ş.a.).
Tipul III cuprinde bazinele hidrografice dezvoltate în cursul inferior (Someşul Mic, Argeşul etc.).
Tipul IV se caracterizează prin bazine hidrografice dezvoltate uniform pe aproape toată lungimea lor (Crişul Alb,
Arieşul, Bega, Vedea etc.)
Tipul V include bazinele hidrografice care se îngustează în partea lor de mijloc (Oltul, Târnava Mare ş.a.).
Caracteristică pentru forma unui bazin hidrografic este şi asimetria bazinelor (dispoziŃia faŃă de bazinul
principal).

Tabelul 6- Date privind asimetria unor bazine hidrografice

Nr. Bazinul Total SuprafaŃa bazinului
crt. hidrografic km2 dreapta stânga
km2 % din total km2 % din total
1. Someş 15015 5200 35 9815 65
2. Crişul Repede 2545 662 26 1883 74
3. Mureş 27830 11230 40 16600 60
4. Timiş 5795 2968 51,2 2827 48,2
5. Jiu 10070 5300 53 4770 47
6. Olt 24010 14000 58 10010 42
7. Argeş 12590 4840 38 7750 62
8. Siret 44858 32618 73 12240 27

Curbele hipsometrice (întocmite pentru bazinele cu suprafeŃe mai mari de 5000 km2) scot în evidenŃă
unele caracteristici privind altitudinile bazinelor din vestul, sudul şi estul Ńării. Astfel, cei mai mari afluenŃi pe care
Tisa îi primeşte din Ńara noastră, Mureşul şi Someşul, au peste 90 % din suprafaŃa bazinelor de recepŃie situată la
altitudini de peste 200 m.
Bazinele hidrografice mai importante din sudul Ńării, Jiul, Argeşul, IalomiŃa au aproape 50 % din suprafaŃa
lor situată la altitudini mai mari de 200 m iar bazinul Oltului este situat la altitudini de peste 200 m în proporŃie de
80 %.
Bazinul hidrografic al principalului afluent din grupa estică, Siretul, este de asemeni, situat în proporŃie de
80 % la altitudini mai mari de 200 m.
Altitudinea bazinului hidrografic influenŃează regimul hidrologic atât prin intermediul climei (în mod direct),
cât şi prin intermediul celorlalŃi factori fizico-geografici ai scurgerii (relief, structură geologică, vegetaŃie, soluri). în
elaborarea sintezelor şi efectuarea calculelor hidrologice o caracteristică morfometrică utilizată este altitudinea
medie (Hm), care reflectă şi caracteristica reliefului, pantele.
În funcŃie de altitudinea medie, bazinele hidrografice pot fi clasificate, în mod convenŃional, în bazine de
munte, cu altitudinea medie peste 600 m (Strei, Râul Mare, Sebeş, Râul Rece, Bistra, Cerna, Râul Târgului,
Putna, Moldova, BistriŃa, Trotuş, Oituz, Bâsca Mare etc.), de deal, cu altitudinea medie de 200-600 m (Barcău,
36
Nadrag, Geoagiu, Târnava Mică, Hârtibaciu, OlteŃ, Suceava, Bârlad, Zeletin, Vaslui etc.) şi de câmpie, cu
altitudinea medie sub 200 m (Ier, Aranca, Lanca Birda, MoraviŃa, Vedea, Câlnău, Bahlui etc.) şi mixte, formate în
mai multe unităŃi de relief (Someş, Mureş, Timiş, Jiu, Olt, IalomiŃa, Buzău, etc.).

2.2.6. Modificări ale reŃelei de râuri datorate activităŃii omului

Râurile au exercitat, în toate timpurile, o atracŃie permanentă pentru oameni, datorită multiplelor folosinŃe
pe care acestea le oferă. Nevoia i-a împins pe oameni la folosirea apelor râurilor din cele mai vechi timpuri, de
aceea primele aşezări omeneşti de pe teritoriul Ńării noastre au apărut şi s-au dezvoltat de-a lungul cursurilor de
apă. FaŃă de furia apelor, care provocau mari şi repetate distrugeri, faŃă de întinsele zone mlăştinoase create şi
alimentate de aceste revărsări, populaŃia riverană era preocupată de găsirea unor modalităŃi de apărare şi de
îndepărtare a tuturor acestor fenomene nefavorabile.
Încă din antichitate, pe unele râuri mici de munte s-au construit şteampuri pentru exploatarea minereurilor
auro-argentifere. Din evul mediu şi până în zilele noastre, amenajările cele mai frecvente de pe râuri au fost
iazurile din zonele de podiş şi câmpie, cu deficit de umiditate, haiturile de pe râurile de munte, pentru plutărit (pe
Sebeş, BistriŃa etc.), derivaŃiile pentru mori de apă şi pive.
Dezvoltarea aşezărilor urbane atrage după sine asigurarea unui volum sporit de apă precum şi protejarea
lor împotriva inundaŃiilor.
Pentru oraşul Bucureşti, problema apărării împotriva inundaŃiilor DâmboviŃei se pune încă din secolul al
XVI-lea. în anul 1775, sub domnia lui Alexandru Ipsilanti se face prima intervenŃie asupra DâmboviŃei. Apele mari
ale acestui râu au fost dirijate printr-un canal (,,Canal al lui Ipsilanti”) către Argeş. AcŃiunea începută în 1775 este
continuată, urmărindu-se atât protejarea oraşului împotriva inundaŃiilor, cât şi suplimentarea debitului DâmboviŃei
în perioada apelor mici şi alimentarea cu apă potabilă şi industrială. S-au construit, astfel, trei sisteme de canale:
Brezoaiele-Arcuda, Ogrezeni-Arcuda şi Ogrezeni-Roşu.
În anul 1930 au început lucrările de amenajare a râului Colentina, care se va transforma, la finalul
lucrărilor, într-o salbă de lacuri de agrement pentru locuitorii capitalei.
Tot în sudul Ńării, între Ploieşti şi Târgovişte, s-au construit o serie de canale pentru alimentări cu apă şi
irigaŃii. Prin aceste canale se transferă debite de apă din Prahova în Teleajen şi Cricovul Dulce, din IalomiŃa în
Ilfov, din Teleajen în Bucovel.
Lucrări hidrotehnice de amploare s-au realizat în Câmpia Banatului, pe râurile Timiş şi Bega. Pentru
combaterea inundaŃiilor, care în trecut afectau suprafeŃe apreciabile, cursul inferior al râului Bega a fost rectificat
şi canalizat. în 1728 începe, în aval de Timişoara, construirea canalului navigabil Bega. Canalul, lung de 114 km
(din care 40 km revin României) preia apele Begăi la Timişoara, dirijându-le spre teritoriul iugoslav pe la sud de
Bega Veche. Cu toate că până în anul 1754 canalul a fost săpat în forma sa definitivă, inundaŃiile continua să
afecteze suprafeŃe întinse, clima era încă ,,nesănătoasă“ din cauza mlaştinilor iar necesarul de terenuri agricole
era tot mai mare. Se impuneau, deci, noi măsuri de regularizare.
În anul 1758 încep lucrările de construire a celor două canale de legătură dintre râurile Timiş şi Bega.
Primul canal, cel de alimentare (Coştei-Chizătău), preia apele medii ale Timişului şi le dirijează spre Bega pentru
suplimentarea debitului celui din urmă, în scopul asigurării necesarului de apă pentru navigaŃie şi pentru
alimentarea oraşului Timişoara.
Canalul de descărcare Bega-Timiş (TopolovăŃ-Hitiaş) a fost construit în scopul descărcării undelor de
viitură din Bega în Timiş, pentru a se preveni inundarea oraşului Timişoara.
Lucrările de construire a celor două canale se termină în anul 1760.
Pentru a se asigura adâncimea corespunzătoare navigaŃiei şi pentru reducerea vitezei apei pe canalul
Bega, la începutul secolului nostru au fost construite 6 ecluze (2 pe teritoriul Ńării noastre şi 4 în Iugoslavia).
Lupta cu apele mari ale Timişului inferior începe în anul 1718 şi durează până în secolul XX. între anii
1718 - 1720 este canalizat râul Timiş în jurul cetăŃii Timişoara, albia râului fiind deplasată mai spre sud. între 1728
- 1738 se construiesc o serie de canale de legătură între Timiş şi Bega, în scopul drenării terenurilor dintre cele
două albii. Din anul 1720 până astăzi, albia Timişului a suferit o serie de modificări datorită intervenŃiei omului.
Lucrări de amenajare a reŃelei hidrografice au fost necesare şi în zona de câmpie dintre Mureş şi Someş.
Încă din secolul al XVIII-lea au fost întreprinse lucrări de amenajare şi canalizare în zona Crasnei şi în cea
a Crişurilor.
37
 Lucrările începute în anul 1774 pentru asanarea regiunii mlăştinoase a Eccedului nu au dat rezultate.
Lucrările au fost reluate în 1898. Prin lucrările realizate se creează o nouă albie pentru râul Crasna, care este
abătută din zona mlăştinoasă printr-un canal. în felul acesta, au intrat în circuitul agricol întinse suprafeŃe de teren.
Pentru desecarea mlaştinii au fost amenajate o serie de canale.
Tot începând cu secolul al XVIII-lea se intervine în bazinul Crişurilor pentru apărarea contra inundaŃiilor şi
ameliorarea terenurilor mlăştinoase. în secolul al XX-lea omul intervine în această zonă prin amenajarea de
sisteme de irigaŃii. Lucrările hidroameliorative din bazinul Crişurilor sunt grupate în trei sisteme: complexul
hidroameliorativ Beretcu (Barcău), complexul hidroameliorativ Crişul Repede - Crişul Negru şi complexul
hidroameliorativ Crişul Negru - Crişul Alb.
ReŃeaua hidrografică secundară din zonele secetoase a fost supusă unor modificări prin construirea
iazurilor (pentru irigaŃii şi piscicultură). Cursuri de apă din Câmpia Transilvaniei, şi Câmpia Moldovei au fost
transformate în salbe de lacuri.
Construirea lacurilor de acumulare, îndiguirile, desecările, transferul de ape dintr-un bazin în altul au drept
consecinŃă modificarea reŃelei hidrografice.
Pentru apărarea localităŃilor şi terenurilor agricole împotriva inundaŃiilor s-au realizat ample lucrări de
îndiguire în lunca şi Delta Dunării, în luncile râurilor Siret, Prut, Timiş (pe acest râu digurile au aproximativ 209 km.
lungime), Bega, Mureş, Crişuri, Someş, Crasna. Digurile vechi au fost redimensionate iar unele cursuri de apă au
fost regularizate.
Printr-o vastă reŃea de canale (peste 10.000 km lungime), apele stagnate de pe terenurile slab drenate
din Câmpia de Vest (de la Tur până la Timiş), din lunca Dunării şi din luncile din cursurile inferioare ale Jiului,
Oltului, Argeşului, Siretului şi Prutului au fost evacuate. Prin aceste lucrări, întinse suprafeŃe de teren au intrat în
circuitul agricol.
Modificări antropice asupra cursurilor de apă s-au produs şi prin construirea barajelor şi lacurilor de
acumulare, prin sistemele de captare a râurilor din apropierea unor lacuri de acumulare, prin extragerile de balast
din albii.
Acumulările de pe Strei, Râul Mare, Bârzava, Someşul Cald, Olt, Argeş, BistriŃa etc. schimbă regimul de
scurgere al acestor râuri iar sistemele de captare ale unor râuri în scopul suplimentării debitului din bazinele
învecinate aduc modificări importante atât în regimul de scurgere, cât şi în configuraŃia reŃelei hidrografice.
Prin extragerea de balast din albiile râurilor au apărut o serie de modificări, materializate, în principal, prin
adânciri locale ale albiei (pe Timiş, Bârzava, Mureş, Prahova, Argeş, Suceava, Siret etc.)
Pe Dunăre, fluviu de importanŃă europeană, s-au efectuat ample lucrări de amenajare cu scopul creării
unor condiŃii optime pentru navigaŃia Sectorul PorŃilor de Fier, greu de traversat pentru nave, a reprezentat în
trecut locul multor naufragii. La sfârşitul secolului al XIX-lea (1890 - 1898) s-a amenajat un canal de navigaŃie pe
Ńărmul iugoslav, prin care vasele treceau trase de locomotive. După 1870 a fost rectificat şi adâncit braŃul Sulina
iar pentru navele maritime a fost amenajat acest braŃ precum şi cursul fluviului în sectorul Brăila - Ceatalul Izmail.
Prin intrarea în exploatare, în 1971, a sistemului hidroenergetic de la PorŃile de Fier au fost îmbunătăŃite
radical condiŃiile de navigaŃie pe Dunăre în sectorul de defileu.

2. 2. 7. Scurgerea apei
2.2.7.1. Caractere generale
În procesele scurgerii, rolul principal revine climei care, prin regimul precipitaŃiilor, temperaturilor,
evaporaŃiei şi vântului influenŃează nemijlocit rezervele de apă precum şi regimul scurgerii. CeilalŃi factori fizico-
geografici (relieful, structura geologică, solurile, vegetaŃia) constituie şi ei o condiŃie necesară, deşi rolul lor în
formarea scurgerii este secundar. De asemeni, omul prin activităŃile desfăşurate (agricultură, silvicultură, lucrări
hidrotehnice) contribuie la modificarea condiŃiilor de formare a scurgerii, influenŃele sale asupra regimului şi
volumului scurgerii putând fi pozitive sau negative.
Pe râurile din Ńara noastră scurgerea prezintă o variaŃie în timp, determinată de evoluŃia elementelor
climatice şi o variaŃie în spaŃiu, condiŃionată de factorii fizico-geografici specifici spaŃiului carpato-danubian.
Principalele caracteristici ale scurgerii pe râurile României sunt: variaŃiile ei anotimpuale, altitudinale,
azonale şi caracterul torenŃial.
38
 VariaŃia anotimpuală a scurgerii este condiŃionată de particularităŃile climatice de bază; fenomenele
climatice anotimpuale, prin intensitatea şi frecvenŃa lor, determină specificul scurgerii.
Iarna (XII - II) precipitaŃiile căzute sub formă de zăpadă sunt stocate la suprafaŃa bazinelor de recepŃie iar
din cauza îngheŃului pe râuri, sunt scoase din circuit cantităŃi însemnate de apă. Pe râuri se produc în acest
anotimp, apele mici de iarnă, scurgerea medie atingând valori reduse. Procentajul scurgerii de iarnă (din
scurgerea anuală) diferă în funcŃie de altitudine şi de dispunerea versanŃilor faŃă de direcŃiile dominante de
deplasare ale maselor de aer şi de poziŃia zonelor joase situate la vest, est şi sud de CarpaŃi.
În zonele alpine procentajul scurgerii de iarnă este de 10-13 %. în CarpaŃii Orientali şi în CarpaŃii
Meridionali aceste valori sunt de 10-15 %, în timp ce în MunŃii Apuseni scurgerea de iarnă reprezintă 15-30 % din
scurgerea anuală. Valorile scăzute ale scurgerii de iarnă pe râurile din CarpaŃii Meridionali şi din CarpaŃii Orientali
sunt rezultatul accentuării gradului de continentalism.
În zonele de deal şi câmpie scurgerea de iarnă variază între 15 şi 30 % în funcŃie de poziŃia lor
geografică. Pe râurile din Podişul Moldovei circa 15 - 20 % din volumul scurgerii anuale se produce iarna; pe
râurile din Transilvania aceste valori cresc la 20-25 % iar pe râurile din Câmpia de Vest şi din Câmpia Română la
25-35 %.
În vestul şi sud-vestul Ńării, invazia unor mase de aer cald determină topiri parŃiale ale stratului de zăpadă
şi a gheŃii. Apar viiturile de iarnă.
Instabilitatea iernii din sud-vestul Ńării face ca volumul scurgerii de iarnă să se apropie şi chiar să
depăşească scurgerea de primăvară. Bunăoară, pe Pogăniş, la staŃia hidrologică Otveşti procentajul scurgerii de
iarnă este de 37,9 %; pe râul Timişana este de 44,19 %.
Primăvara (III - V) temperatura medie zilnică a aerului, cuprinsă între 0 şi 100 C, determină topirea
zăpezii acumulate în timpul iernii. Rezervele de apă rezultate din topirea zăpezii, asociate cu ploile căzute în
aceeaşi perioadă, produc apele mari de primăvară. Valoarea scurgerii de primăvară depinde de o serie de
factori: rezerva de apă din zăpadă, gradul de saturaŃie al solului, durata şi intensitatea ploilor din timpul topirii
zăpezii, dezgheŃul solului.
În acest anotimp scurgerea este mare pe tot teritoriul Ńării, ea reprezentând între 40-50 % din volumul
scurgerii medii anuale. Primăvara apar şi viiturile de primăvară, în funcŃie de ritmul de topire al zăpezii, de
durata şi intensitatea ploilor care cad în acest anotimp.
Vara (VI- VIII) în regiunile joase datorită precipitaŃiilor reduse şi evapotranspiraŃiei accentuate, se produce
o epuizare a rezervelor de ape subterane iar pe râuri se instaurează perioada apelor mici de vară. Volumul de
apă scurs pe râurile acestor regiuni în anotimpul de vară reprezintă între 15 şi 20 % din scurgerea medie anuală.
În Depresiunea Transilvaniei şi în Podişul Moldovei scurgerea de vară nu depăşeşte 25 % din volumul
mediu scurs anual iar în Câmpia Banato-Crişană şi în zonele joase din sudul Ńării scurgerea de vară coboară
uneori sub 15 %. De pildă, pe Timişana, procentul scurgerii de vară este de 13,98 %, pe Crişul Alb (staŃia
hidrologică Crişineu Criş) de 11 5, pe Bega Veche (staŃia hidrologică Beregsău) de 10,2 %, pe Vedea (staŃia
hidrologică Alexandria) de 12,9 %.
Valori procentuale ridicate ale scurgerii în acest anotimp se înregistrează în zona de munte, variind între
25 şi 35 %. De exemplu, pe Iara (staŃia hidrometrică Iara) este de 31,4 %, pe Sebeş (staŃia hidrometrică Oaşa) de
34,5 %, pe Strei (staŃia hidrometrică Pui) de 27 %, pe Şucu de 30,11 %, pe Bistra Mărului de 30,4 %, pe Bâlea
(staŃia hidrologică Cârtişoara) de 39,2 %, Pe Topolog (Sălătruc) de 28,3 %, pe Râul Doamnei (Balina Rusului) de
34,2 %, pe Suceava (IŃcani) de 34,4 %, pe Bicaz (Bicaz) de 32,6 %.
Toamna (IX - XI) pe toate râurile din Ńara noastră scurgerea este foarte scăzută, înregistrând valori de 10
- 15 % în regiunile joase şi până la 20 % în zona de munte.
În prima parte a acestui anotimp, deşi evaporaŃia începe să scadă, rezervele de apă nu sunt refăcute şi
pe râuri se instalează perioada apelor mici de toamnă. Ploile de toamnă, uneori de lungă durată, determină o
creştere a scurgerii şi apar viiturile de toamnă.
În funcŃie de repartiŃia scurgerii pe sezoane calendaristice, se diferenŃiază trei tipuri de repartiŃie
sezonieră: Tipul I.V.T (iarnă, vară, toamnă), tipul V.T.I (vară, toamnă, iarnă) şi V.I.T. (vară, iarnă, toamnă).
Tipul I. V. T. (iarnă, vară, toamnă) este caracteristic pentru râurile a căror bazine de recepŃie au
altitudinea medie de până la 800 m. Sunt bazine hidrografice situate în zonele de câmpie, deal şi podiş. Pe aceste

39
râuri scurgerea sezonieră cea mai bogată, după sezonul de primăvară, se realizează iarna, iar cea mai scăzută în
sezonul de toamnă.
Tipul V. I. T. (vară, iarnă, toamnă) caracterizează râurile a căror bazine de recepŃie se desfăşoară în
MunŃii Apuseni, pe versanŃii vestici ai CarpaŃilor Orientali, în SubcarpaŃii Getici şi ai Moldovei, în depresiunile
Braşov, Fagăraş, Sibiu, Petroşani, în Pod. Bârladului. Pe aceste râuri, după anotimpul de primăvară când se
realizează cel mai mare volum al scurgerii pentru toată Ńara, cea mai ridicată scurgere se produce vara iar cea
mai scăzută în sezonul de toamnă.
Tipul V. T. I. (vară, toamnă, iarnă) apare pe râurile cu bazine de recepŃie situate pe versanŃii estici ai
CarpaŃilor Orientali, pe culmile din CarpaŃii Meridionali cu altitudini de peste 1200 m, în nord-vestul Podişului
Moldovenesc. Pe aceste râuri scurgerea sezonieră imediat următoare ca mărime scurgerii de primăvară este cea
de vară, dar scurgerea sezonieră minimă este cea de iarnă.
Relieful României influenŃează direct scurgerea prin gradul de fragmentare şi mărimea pantelor şi
indirect prin zonalitatea verticală a elementelor climatice care generează scurgerea. Formele majore de relief au o
pondere aproximativ egală pe teritoriul Ńării: 30 % câmpiile, 35 % dealurile şi podişurile şi 35 % munŃii.
Câmpiile, cu energia reliefului mică şi pante ale versanŃilor foarte reduse, nu favorizează scurgerea. La
acestea se adaugă precipitaŃiile relativ reduse şi temperaturile ridicate ale aerului şi solului, care favorizează
procesul de evapotranspiraŃie.
În zonele de deal şi podiş condiŃiile de formare a scurgerii sunt mai prielnice. Fragmentarea mai
accentuată a reliefului face posibilă interceptarea, de către majoritatea cursurilor de apă, a nivelului apelor
freatice.
În zona de munte scurgerea apei este mult favorizată datorită fragmentării accentuate, pantelor mari,
suportului geologic, precipitaŃiilor abundente şi temperaturilor aerului, care scad odată cu creşterea altitudinilor.
Scurgerea apei pe râurile României este puternic influenŃată de poziŃia MunŃilor CarpaŃi în partea
centrala a Ńării, care constituie un baraj orografic în deplasarea maselor de aer. La aceeaşi altitudine medie a
bazinelor de recepŃie, scurgerea este mai redusă pe râurile din sudul şi sud-estul Ńării în comparaŃie cu scurgerea
de pe râurile din Depresiunea Transilvaniei şi din vestul Ńării.

Tabelul 7 - Scurgerea medie specifică (l/s/km2) pentru bazine cu

poziŃii geografice diferite, situate la altitudini diferite
PoziŃia bazinelor Altitudinea medie a bazinului (m)
hidrografice 1200 1000 800 600 400 200
în vestul CarpaŃilor - 36-38 22-24 12-15 5-8 2-3
Occidentali
în sudul CarpaŃilor 20-22 14-16 9-12 5-8 3-5 1-3
Meridionali
CarpaŃii Orientali, - 5-7 4-7 2-3 1-2 sub. 1
SubcarpaŃii Moldovei,
Podişul Moldovei

Debitele de diluŃie (probabilitatea de 95 %) pe râurile din estul şi sud-estul Ńării au valori mai mici (sub 0,1 l/s/km2)
în raport cu partea de vest (0,1 - 0,3 l/s/km2).
O altă particularitate a scurgerii apelor pe teritoriul României este caracterul torenŃial al acesteia.
Regimul torenŃial al scurgerii apei este pus în evidenŃă de faptul că hidrograful nivelurilor şi cel al debitelor apei
râurilor urmăreşte fidel diagrama ploilor. Se produc viituri brutale, a căror mărime şi durată se află sub influenŃa
direct a condiŃiilor fizico-geografice existente în bazinele respective. Sunt de menŃionat şi activităŃile antropice care
pot favoriza producerea viiturilor. Printre acestea menŃionăm despăduririle masive din secolele XIX şi XX.
Defrişarea pădurilor, care au, în general, un rol regularizator asupra scurgerii superficiale, a intensificat procesul
de evaporaŃie şi a condus la micşorarea scurgerii superficiale în sezonul cald.
VariaŃiile azonale ale scurgerii râurilor se datorează factorilor geologici. în zonele carstice, reŃeaua
hidrografică secundară este captată în interiorul masivelor calcaroase, apar aşa zisele ,,văi oarbe”, fără scurgere

40
la suprafaŃă. Primăvara, la topirea zăpezilor şi la ploi torenŃiale, pe aceste văi apa, care nu poate fi drenată în
întregime, formează adevărate lacuri.

2.2.7.2 Scurgerea medie

Element de bază al regimului unui râu, scurgerea medie reprezintă cantitatea medie de apă ce curge prin
acel râu într-o perioadă lungă de timp.
Datorită faptului că precipitaŃiile cresc concomitent cu creşterea altitudinii iar evaporaŃia scade la
creşterea înălŃimii, rezultă că valoarea scurgerii medii creşte pe măsura creşterii altitudinii.
Harta scurgerii medii specifice (fig. 47) pune în evidenŃă, pe de o parte, zonalitatea verticală a scurgerii iar
pe de altă parte, accentuarea gradului de continentalism de la vest către est.
GradienŃii verticali ai scurgerii au, în munŃii noştri, valori destul de reduse, comparativ cu alte regiuni
muntoase. GradienŃii verticali ai scurgerii cu cele mai mari valori (5-6 l/s/km2) la 100 m se înregistrează în vestul şi
nord-vestul Ńării, la altitudini cuprinse între 600 şi 1000 m (MunŃii Apuseni şi munŃii vulcanici din nord-vest).
Valoarea gradienŃilor scade de la vest către est, ajungând ca în partea de est a Ńării să fie de 4-5 ori mai mici
decât în vest. De pildă, la altitudinea de 400 m în Dealurile de Vest scurgerea medie specifică este de 7 l/s/km2,
pentru ca în Podişul Central Moldovenesc, la aceeaşi altitudine să fie de numai 1,8 l/s/km2.
Cele mai ridicate valori ale scurgerii medii specifice (20-40 l/s/km2) se înregistrează în MunŃii Apuseni, în
CarpaŃii Meridionali şi în partea nordică a CarpaŃilor Orientali.
În zonele de deal şi podiş scurgerea medie specifică scade la 3 - 5 l/s/km2. Cele mai mici valori (sub 1
l/s/km2) apar în sudul şi estul Câmpiei Române, Câmpia Moldovei, Dobrogea Centrală şi de Sud, Podişul Central
Moldovenesc, vestul Câmpiei Timişului. în cuprinsul Câmpiei de Vest scurgerea medie specifică (1 - 2 l/s/km2) are
valori mai ridicate în comparaŃie cu Câmpia Româna (sub 1 l/s/km2) dar diferenŃele nu sunt mari deoarece
surplusul de precipitaŃii din Câmpia de Vest se pierde în cea mai mare parte prin evaporaŃie.
BogăŃia de ape a României este asigurată în proporŃie considerabilă de zona înaltă . (tabel 8).

Tabel nr. 8 RepartiŃia pe trepte de altitudine a volumului total al

scurgerii medii multianuale pe teritoriul României

Trepte de SuprafeŃe km2 SuprafaŃa în q l/s/km2 Q m3/s Procent din Volumul anual
altitudine m % din totalul mediu scurs
suprafaŃa Ńării scurgerii mil. m3
medii pe Ńară
0 - 200 102.500 43 1,17 120 11 3800
200 - 750 95.000 40 4,67 445 41 14.000
> 750 40.000 17 13,00 520 48 16.400
Total 237.500 100 4,57 1085 120 34.200

De-a lungul râurilor cu izvoarele în MunŃii CarpaŃi este caracteristică scăderea treptată a debitelor medii
specifice spre vărsare. Astfel, Timişul are la staŃia hidrologică Teregova 18,4 l/s/km2, la Caransebeş 15,2 l/s/km2,
la Şag 10,2 l/s/km2 iar la Grăniceri 8,60 l/s/km2.
Pe râurile care străbat lanŃuri muntoase variaŃia scurgerii medii specifice are un caracter complex. De
pildă, Oltul la Sâncrăieni are debitul mediu specific de 5,97 l/s/km2, la Feldioara de 6,98 l/s/km2, la Râmnicu
Vâlcea de 8,83 l/s/km2 iar la vărsare de 7,50 l/s/km2. Se constată că pe Olt scurgerea medie specifică este mai
mare în cursul inferior decât în cel superior.
În cazul râurilor care curg paralel cu munŃii şi care primesc pe întregul traseu afluenŃi din zona montană,
variaŃia debitelor medii specifice în lungul lor este redusă. De pildă, Siretul la Lespezi are un debit mediu specific
de 6,18 l/s/km2, la Răcătău de 7,42 l/s/km2, la Lungoci 5,57 l/s/km2.
Neuniformitatea scurgerii, ca urmare a condiŃiilor fizico-geografice, este reflectată de către coeficientul
de scurgere (raportul dintre scurgerea medie exprimat în strat de apă - mm/an şi precipitaŃiile medii din bazinele
hidrografice - mm/an.). Cele mai mari valori ale coeficientului de scurgere, peste 0,5, le înregistrează culmile
înalte ale CarpaŃilor Meridionali; pantele accentuate şi rocile impermeabile determină scurgerea unui procent
41
ridicat din precipitaŃiile căzute. în cuprinsul CarpaŃilor Occidentali şi a CarpaŃilor Orientali, alcătuiŃi din roci mai
puŃin dure, coeficientul de scurgere variază între 0,3 şi 0,5. Fac excepŃie de la zonalitatea verticală a coeficientului
de scurgere regiunile calcaroase, unde are un rol important scurgerea subterană.
Câmpia Română, Câmpia de Vest şi Dobrogea se caracterizeză prin cele mai reduse valori ale
coeficientului de scurgere (0,05).
Pentru întreg teritoriul României, coeficientul de scurgere are valoarea de 0,18 (4,57 l/s/km2).
Tabelul 9 - Debitele medii multianuale ale principalelor
râuri din România

Nr. crt. Râul Punctul F H Q q

km2 (m) m3/s l/s/km2
1. Someş frontieră 15.015 534 121 8,06
2. Crişul Repede frontieră 2545 573 25 9,82
3. Mureş frontieră 27.830 613 179 6,43
4. Timiş frontieră 5795 415 49,8 8,60
5. Jiu vărsare 10.070 417 93 9,23
6. Olt vărsare 24.010 624 180 7,50
7. Argeş vărsare 12.590 379 70,5 5,60
8. Siret vărsare 44.858 515 222 4,95

Teritoriul României dispune de un debit mediu anual de 1085 m3/s, ceea ce înseamnă o scurgere medie
specifică de 4,57 l/s/km2 sau un strat de apă scurs de 144 mm (Râurile României, 1971), volumul scurgerii medii
pe întreg teritoriul Ńării fiind de 34.200 mil. m3.
Din datele prezentate în tabelul 9 , rezultă că cel mai mare volum de apă este transportat de Siret, care
are şi cea mai mare suprafaŃă a bazinului hidrografic, urmat de Olt şi Mureş.

VariaŃia scurgerii anuale

VariaŃia scurgerii anuale este un indice important al gradului de uniformitate al scurgerii râurilor. VariaŃiile
de la an la an, în jurul mediei, diferă de la o regiune la alta, de la râu la râu iar amplitudinea de variaŃie a scurgerii
anuale este condiŃionată de factorii climatici (în primul rând gradul de umiditate) şi de suprafaŃa bazinelor.
Elementele climatice au, pe teritoriul Ńării noastre, o variaŃie altitudinală, determinată de configuraŃia
reliefului şi o variaŃiei latitudinală, legată de circulaŃia maselor de aer. Zonalitatea verticală se referă la cantitatea
de precipitaŃii care creşte cu altitudinea, iar zonalitatea latitudinală este pusă în evidenŃă de micşorarea cantităŃii
de precipitaŃii de la vest la est şi de la nord la sud, în funcŃie de circulaŃia predominantă a maselor de aer.
Capacitatea compensatoare a bazinului este condiŃionată de mărimea suprafeŃei acestuia, la care se
adaugă şi influenŃa altor factori.
O caracterizare a variaŃiei scurgerii anuale pe un teritoriu se poate face cu ajutorul coeficienŃilor moduli
maximi şi minimi şi a raportului coeficienŃilor moduli extremi (acest raport pune în evidenŃă oscilaŃiile între valorile
extreme ale scurgerii anuale). Coeficientul modul maxim este mai mic în zonele de munte (1,32 - 1,80), datorită
gradului mai ridicat de uniformitate a scurgerii (umiditate bogată) şi are valori cuprinse între 1,90 - 3,70 în zonele
de deal.
OscilaŃiile variaŃiei scurgerii de la an la an sunt bine evidenŃiate de raportul coeficienŃilor modul extremi
(Kmax/Kmin). Acest raport are valori mai reduse în zona de munte (în jur de 4 ) şi mult mai ridicat în zonele
deluroase şi de câmpie (10-20). Aceste valori oglindesc, în primul rând, influenŃa factorilor climatici asupra
variaŃiei scurgerii.
Principalul parametru al variaŃiei scurgerii îl constituie coeficientul de variaŃie, ale cărui valori sunt
influenŃate de factorii care condiŃionează variabilitatea scurgerii.
Harta cu izoliniile coeficientului de variaŃie pe teritoriul României (Râurile României, 1971), evidenŃiază
valori mai mici ale Cv (sub 0,20) pentru râurile cu bazine de recepŃie situate pe culmile carpatice cele mai înalte.
Valorile mici ale Cv se datoreaza umidităŃii bogate, care asigură o bogăŃie a fluxului de ape în albii şi o
uniformitate relativă a scurgerii.
42
 Valorile Cv cresc în Depresiunea Transilvaniei (0,50), în vest (0,60) şi în sudul Ńării (0,70), datorită
umidităŃii deficitare care determină o neuniformitate a scurgerii în aceste zone.

2.2.7.3. Scurgerea maximă

Scurgerea maximă constituie una din principalele faze ale regimului hidrologic al râului, atât prin
amploarea fenomenului cât şi prin efectele pe care le produce. Apele mari şi viiturile se produc ca urmare a topirii
zăpezii, a căderii ploilor sau a suprapunerii celor două fenomene. Pe lângă precipitaŃii, scurgerea maximă mai
este influenŃată de suprafaŃa şi relieful bazinului de recepŃie, gradul de umezire al solului, vegetaŃie, structură
geologică.
Ape mari şi viituri se înregistrează pe majoritatea râurilor din Ńara noastră în tot timpul anului; fac excepŃie
râurile din zona alpină unde, în anotimpul rece din cauza temperaturilor foarte scăzute alimentarea râurilor se face
numai din pânza subterană.
Sub aspectul genezei, în majoritatea cazurilor debitele maxime anuale sunt de provenienŃă pluvială; cele
provenite din topirea zăpezilor au pondere foarte mică.
În raport cu suprafaŃa bazinelor mici, debitele cele mai mari sunt generate de ploile torenŃiale; la bazinele
cu suprafeŃe mari scade ponderea debitelor mari provocate de ploile torenŃiale, crescând rolul ploilor de lungă
durată şi al topirii zăpezii.
RepartiŃia, la nivelul Ńării, a viiturilor în raport cu geneza lor, pune în evidenŃă numeroase diferenŃieri de la
o zonă la alta (Râurile României, 1971). astfel, în nord-vestul Ńării, în bazinele râurilor Vişeu şi Someş, debitele
maxime anuale sunt produse de ploi în proporŃie de 47 % din totalul anilor luaŃi în considerare; în bazinele
Crişurilor şi pe râurile din Depresiunea Transilvaniei acest procent este de 50 %, în bazinul Jiului de 64 %, pe
râurile din Câmpia Română aportul ploilor la formarea debitelor maxime se ridică la 70 %, pe râurile din Moldova
la 76 %. în bazinele hidrografice ale Banatului debitele maxime de provenienŃă pluvială sunt în proporŃie de 86 %
din totalul anilor luaŃi în considerare iar în Dobrogea debitele maxime provin, aproape în totalitate din ploi.
Debitele maxime provenite exclusiv din topirea zăpezii au o pondere foarte mică şi anume: 3 - 4 % în
nord-vestul Ńării şi 1 - 2 % în partea de sud.
Debitele maxime anuale de provenienŃă mixtă se produc, în aproximativ 50 % din cazuri, în bazinele din
nord-vest (în bazinele râurilor Vişeu şi Someş debitele maxime provenite din ploi sunt sensibil legate cu cele de
provenienŃă mixtă). în bazinele din Depresiunea Transilvaniei şi pe Crişuri ponderea debitelor maxime de
provenienŃă mixtă scade la 44 %, pe Jiu şi afluenŃi la 36 % pe râurile din Câmpia Română la 29 %, pe cele din
Moldova la 24 % iar pe râurile din Banat la 14 %.
Pe parcursul unui an, numărul maxim de viituri se produce primăvara (30 - 50 % din total), iar cel minim
toamna (10 - 20 %) sau, pe unele râuri, iarna (5 - 30 %). Spre exemplu, în bazinul hidrografic al Timişului repartiŃia
procentuală (pe anotimpuri) a apelor mari se prezintă astfel: 48 % primăvara, 25 % iarna, 21 % vara şi 6 %
toamna.
Conform datelor prezentate în tabelul 10, cele mai mari debite s-au produs pe râurile din România după
cum urmează:
- în nordul Ńării (în bazinele râurilor Vişeu şi Someş) cel mai mare debit maxim s-a produs în anul 1970;
- pe Mureş şi Olt s-au produs cele mai mari debite maxime în anul 1975;
- pe râurile din Banat cele mai mari debite maxime s-au înregistrat în anul 1966;
- pe râurile din Câmpia Română debitele maxime cele mai mari s-au produs în anul 1972;
- pe Siretul superior cele mai mari debite maxime s-au înregistrat în anul 1969 iar în bazinul mijlociu şi în
cel inferior în anii 1969 şi 1970;
- pe râurile din Dobrogea cele mai mari debite maxime s-au înregistrat în anul 1968.
Scurgerea maximă specifică variază în funcŃie de condiŃiile fizico-geografice şi de suprafaŃa bazinului de
recepŃie. Cele mai mari valori ale scurgerii maxime specifice se înregistrează în CarpaŃii Meridionali, unde pe
suprafeŃe de aproximativ 2 km2 s-au înregistrat valori de 16 - 20.000 l/s/km2 şi în nordul Ńării unde pentru suprafeŃe
de 5 km2 s-au înregistrat 16 - 20.000 l/s/km2. Pentru bazine cu suprafeŃe mai mari de 100 km2, cea mai mare
scurgere maximă specifică cu asigurarea de 1 % se întâlneşte în CarpaŃii Meridionali, în bazinele râurilor Jiu, Râu
Mare, Cerna, unde la 100 - 150 km2 se înregistrează 3000 - 4000 l/s/km2 (L. MustaŃa, 1973).

43
 În zonele de câmpie la suprafeŃe de 100 km2 se înregistrează o scurgere maximă specifică de numai 100
- 200 l/s/km2. Valorile scad pe măsura creşterii suprafeŃei bazinelor hidrografice. La suprafeŃe ale bazinelor mai
mari de 5000 km2, situate parŃial în câmpie, şi pe râurile mici cu bazinele situate în întregime în zonele joase din
sudul şi vestul Ńării, s-au obŃinut cele mai scăzute valori ale debitelor maxime specifice de asigurare 1 %, de 70 -
80 l/s/km2.
În aceleaşi condiŃii fizico-geografice ale bazinelor hidrografice, debitele maxime specifice cele mai mari se
înregistrează în bazinele din sud-vestul Ńării (Jiu, Cerna, Nera, Caraş, Crişuri, Someş), iar mai scăzute în Podişul
Transilvaniei, în bazinele râurilor Mureş şi Olt (Râurile României, 1971). Aceste diferenŃieri se datorează
frecvenŃei în vestul şi sud-vestul Ńării a advecŃiei maselor de aer umed, care favorizează precipitaŃii mai
abundente.
PrecipitaŃiile excepŃionale care au căzut în ultimele decenii pe teritoriul României au determinat
producerea unor debite excepŃionale şi inundaŃii catastrofale, pe multe din râurile Ńării.
Pe râurile din Banat debite mari s-au produs în anul 1966. Viiturile au fost provocate de ploi abundente şi
de topirea zăpezilor.
Pe Timiş şi afluenŃi, spre exemplu, viitura a prezentat mai multe unde, având un caracter complex (R.
Munteanu, 1998). Prima creştere s-a produs în intervalul 7 - 17 februarie, având o alimentare nivală. Cota maximă
a fost atinsă în ziua de 10 februarie. în luna aprilie a anului 1966, condiŃiile climatice au fost propice producerii
unei noi unde de viitură. Creşterea a început la 17 aprilie şi a durat până la 25 aprilie, maximul semnalându-se la
12 aprilie. între 29 mai şi 6 iunie 1966 pe Timiş şi afluenŃi s-a produs o a treia creştere, datorată ploilor abundente.

Tabelul - Elementele caracteristice ale viiturii din mai-iunie 1966 pe Timiş

StaŃia Durata în ore a viiturii Volumul viiturii
hidrometrică (mil. mc)
Creştere Scădere Total
Sadova 34 79 113 59,9
Lugoj 57 92 149 262,7

În vara aceluiaşi an, 1966, în intervalul 12 iulie - 2 august, precipitaŃiile abundente căzute în bazin au
determinat producerea unei noi viituri care, la Sadova, a durat 76 ore iar la Lugoj 144 ore.
În anul 1970, ploile torenŃiale căzute pe un sol saturat cu apă, în intervalul 12 - 14 mai în bazinele
superioare ale Oltului, Mureşului şi Someşului Mare (100 l/m2 pe o suprafaŃă de circa 15.000 km2), au urmat după
o perioadă cu lapoviŃă. în acest fel, ploile s-au scurs în întregime, au topit zăpada existentă şi au dat coeficienŃi de
scurgere supraunitari. Pe majoritatea râurilor din vestul Ńării au rezultat niveluri şi debite de apă foarte ridicate. Pe
Someş, cel mai mare debit s-a înregistrat la Satu Mare (3342 m3/s). O undă de viitură s-a declanşat în acelaşi
timp în bazinul superior al Mureşului şi în bazinele Târnavelor. Multe localităŃi au fost inundate: Reghin, Tg. Mureş,
Luduş, Aiud, Alba-Iulia, Deva, Lipova, Târnaveni, Sighişoara, Mediaş ş.a. La Alba Iulia s-a înregistrat un debit de
2600 m3/s.
În timpul inundaŃiilor din anul 1970 au fost afectate circa 1500 localităŃi, 85.000 de case; inundaŃiile au
afectat 1.058.376 ha. Pagubele materiale au fost apreciate la aproximativ 10 miliarde lei (C. Rusu, J. Florea,
1972).
În octombrie 1972 mari viituri s-au produs pe suprafaŃa dintre Olt şi Siretul inferior. Viiturile au fost
generate de ploile abundente căzute în prima decadă a acestei luni.
În iulie 1975, datorită ploilor torenŃiale căzute pe spaŃii extinse s-au produs inundaŃii puternice pe râurile
din sud-vest (Bega, Bârzava, Caraş) şi din sud (Jiu, Olt, Argeş, DâmboviŃa, IalomiŃa, Prahova, Teleajen, Buzău).
InundaŃii mari s-au produs şi pe râurile din bazinele superioare ale Oltului şi Mureşului.

2.2.7.4. Scurgerea minimă

Proiectarea diferitelor construcŃii hidrotehnice precum şi gospodărirea judicioasă a resurselor de apă
dulce (alimentări cu apă, irigaŃii, piscicultură, producerea de energie electrică ş.a.), presupune cunoaşterea
valorilor caracteristice ale scurgerii minime.

44
 Pe râurile din România, scurgerea minimă se produce în perioada vară - toamnă şi iarna. Apele mici din
perioada vară - toamnă se datorează precipitaŃiilor scăzute din acest interval precum şi temperaturilor ridicate
(până la 30 - 350 C), care determină o evapotranspiraŃie relativ mare; umezeala solului este epuizată. în aceste
condiŃii alimentarea râurilor se face exclusiv pe seama rezervelor de ape subterane.
Iarna, scurgerea minimă se datorează stocării precipitaŃiilor (reduse cantitativ) solide la suprafaŃa
terenului şi îngheŃului apei râurilor din cauza temperaturilor scăzute. şi în aceste condiŃii alimentarea râurilor se
face din rezerve subterane.
În afară de factorii climatici (precipitaŃii, temperatură, evapotranspiraŃie), scurgerea minimă mai este
influenŃată şi de alŃi factori, şi anume: relief, rocă, grad de acoperire cu vegetaŃie, activitate antropică ş.a.
Altitudinea bazinelor hidrografice influenŃează în mare măsură scurgerea minimă. Pentru bazinele cu
altitudinea medie mai mică de 600 - 700 m, scurgerea minimă din perioada vară - toamnă este mai redusă ca cea
de iarnă; la bazinele cu altitudinea mai mare de 700 m, scurgerea minimă de vară - toamnă este mai mare decât
cea de iarnă. în perioada vară - toamnă la munte precipitaŃiile sunt mai bogate, iar din cauza temperaturilor mai
scăzute evapotranspiraŃia are valori reduse. Rezultă o scurgere mai mare de apă pe râuri.
Iarna, cantitatea de precipitaŃii acumulată sub formă de zăpadă este mai mare la munte, rezervele de ape
subterane fiind solicitate puternic.
Valorile debitelor minime depind, într-o mare măsură, şi de orientarea versanŃilor. Spre exemplu, în
bazinele din grupa nordică a CarpaŃilor Orientali, scurgerea minimă la aceeaşi altitudine este mai mare pe
versanŃii vestici (5 l/s/km2) şi nordici (4 - 5 l/s/km2) şi mai redusă pe cei sudici şi estici (2 - 3 l/s/km2). Rolul
orientării versanŃilor în dimensionarea debitelor minime este evident şi în MunŃii Apuseni şi CarpaŃii Meridionali.
Scurgerea medie minimă specifică de vară variază de la o unitate carpatică la alta, la aceleaşi altitudini
medii ale bazinelor hidrografice. La 1000 m altitudine, scurgerea minimă specifică de vară în CarpaŃii Orientali
este de aproximativ 6 l/s/km2, în MunŃii Apuseni este de 7 l/s/km2, pentru ca în CarpaŃii Meridionali să crească la 9
l/s/km2.
Natura rocilor care intră în alcătuirea bazinului hidrografic influenŃează în mare măsură scurgerea
specifică minimă. La altitudini medii egale ale bazinelor hidrografice, scurgerea medie minimă specifică cea mai
mare se produce pe rocile compacte, impermeabile (cristaline şi de fliş paleogen), cu relief fragmentat şi pante
accentuate. Cele mai reduse valori se înregistrează în zonele de deal, podiş şi câmpie, alcătuite din formaŃiuni
neogene - cuaternare.
Scurgerea minimă în zonele calcaroase este influenŃată de circulaŃia apelor în carst.
Debitul de diluŃie (debitul minim cu asigurare 95 %) urmăreşte, în repartiŃia sa teritorială, legile umidităŃii.
La aceeaşi altitudine debitele de diluŃie specifice scad, în general, de la vest spre est şi de la nord spre sud. (fig.
48). La aceeaşi altitudine, valorile scurgerii minime sunt mai ridicate pe versanŃii vestici faŃă de cei cu expoziŃie
estică.
Cele mai ridicate valori ale debitului de diluŃie se înregistrează pe culmile munŃilor, atingând 7 - 8 l/s/km2.
Cele mai coborâte valori se găsesc în Câmpia de Vest, mai mici de 0,3 l/s/km2, în Câmpia Română şi Podişul
Moldovei sub 0,1 l/s/km2.
Pe teritoriul României se întâlnesc trei categorii de artere hidrografice:
- râuri cu scurgere permanentă;
- râuri cu scurgere semipermanentă;
- râuri cu scurgere temporară,
Râurile din prima categorie au scurgerea în tot timpul anului, ele prezentând destul de rar fenomenul
secării. Aceste râuri sunt specifice zonelor de munte.
Cursurile de apă semipermanente sunt specifice zonelor de deal şi de podiş şi parŃial de câmpie. La
aceste râuri fenomenul de secare apare o dată la doi - trei sau mai mulŃi ani. Durata perioadei de secare depinde,
în mare măsură, de suprafaŃa bazinului hidrografic. La bazinele cu suprafeŃe mai mari de 1000 km2 perioada de
secare este de 5 - 10 zile, în timp ce pentru bazinele cu suprafeŃe mai mici de 1000 km2 aceasta poate ajunge la
aproximativ 30 de zile. Cursurile de apă semipermanente sunt frecvente în centrul şi estul Câmpiei Române, în
zona subcarpatică, Podişul Moldovei, Dealurile de Vest, Câmpia Banato-Crişană, Podişul Transilvaniei.
Cursurile de apă temporare seacă în fiecare an; alimentarea este asa de redusă încât ele au apă numai
în timpul ploilor de lungă durată şi în timpul topirii zăpezii. Fenomenul este frecvent în Câmpia Crişurilor, Câmpia
45
Română (între DesnăŃui şi Vedea), Podişul Getic, nord-vestul Câmpiei Moldovei, Podişul Bârladului ( I. Ujvari,
1959).
RepartiŃia scurgerii medii lunare minime de vară (VI - VIII) scoate în evidenŃă, pe de o parte, zonalitatea
verticală a acesteia, iar pe de altă parte, variaŃia de la vest către est şi de la nord la sud. Cele mai mari valori, de
peste 20 l/s/km2 se înregistrează pe culmile înalte ale MunŃilor Făgăraş. Pentru ceilalŃi munŃi valorile depăşesc 5
l/s/km2. în zonele de deal şi podiş valorile depăşesc 0,5 l/s/km2 pentru ca în sudul şi estul Câmpiei Române,
Dobrogea şi în Delta Dunării să se întâlnească cele mai reduse valori (0,1 l/s/km2).
Este evidentă şi variaŃia scurgerii medii minime de vară şi de la vest la est: 0,5 l/s/km2 în Câmpia Banato-
Crişană şi 0,1 l/s/km2 în Câmpia Română, la aceeaşi altitudine a bazinului de recepŃie.
În direcŃie vest-est scade şi valoarea scurgerii medii minime de iarnă (XII - II): pe versanŃii vestici ai
MunŃilor Apuseni valorile ating 11 - 12 l/s/km2, pentru ca în estul Podişului Moldovei să nu depăşească 2 l/s/km2.

2.2.7.5. Tipurile de regim

Tipurile de regim hidrologic al râurilor din Ńara noastră au fost stabilite pe baza a trei criterii:
- repartiŃia sezonieră a scurgerii;
- forma hidrografului;
- sursele de alimentare.
În funcŃie de aceste criterii, au fost determinate trei tipuri majore de regim hidric (macrotipuri): a) carpatic,
b) pericarpatic şi c) ponto-danubian, cu 12 tipuri (mezotipuri), în funcŃie de particularităŃile regionale (Geografia
României, I, Geografia fizică, 1983);
a) Tipurile de regim carpatic includ o serie de mezotipuri, diferenŃiate în funcŃie de altitudine şi de
expoziŃia versanŃilor faŃă de circulaŃia maselor de aer.
a1. Tipul carpatic meridional (CM), localizat în masivele înalte Bucegi, Făgăraş, Parâng şi
Retezat-Godeanu, este caracteristic pentru râurile dintre Prahova şi culoarul Timiş - Cerna (Prahova, IalomiŃa,
DâmboviŃa, Argeş, Oltul mijlociu, Jiu, Cerna, Strei, Sebeş, Lotru). Acest tip de regim se caracterizează prin ape
mari de primăvară şi ape mici iarna. Alimentarea din zăpezi depăşeşte, în zona mai înaltă de 2000 m, 60 %; în
restul zonei este cuprinsă între 40 şi 60 %. Alimentarea superficială este pluvionivală.
a2. Tipul carpatic vestic (CV) are ca arie de răspândire grupa nordică a munŃilor vulcanici,
versanŃii vestici ai MunŃilor Apuseni, MunŃii Banatului, cu unele prelungiri în MunŃii Vâlcan (versanŃii cu expoziŃie
sudică). Apele mari de primăvară, care durează 1 - 2 luni (martie - aprilie) sunt urmate de viiturile de la începutul
verii. Seceta hidrologică de vară durează din iulie până în noiembrie, cu unele întreruperi. Iarna se produc viituri
nivopluviale, uneori catastrofale. La înălŃimi de peste 1000 m, scurgerea minimă se produce iarna, iar în zonele
joase vara şi toamna.
În MunŃii Apuseni alimentarea subterană este de 40 - 60 % iar în rest variază între 20 şi 40 % din
scurgerea totală.
a3 Tipul carpatic transilvan (CT) este răspândit în Podişul Transilvaniei şi se caracterizează
prin scurgere bogată primăvara şi ape mici de iarnă. în sezonul rece, viiturile nivopluviale au o frecvenŃă de numai
10 - 20 %.n zonele joase vara şi
Alimentarea subterană variază între 30 şi 35 % din scurgerea totală iar alimentarea superficiala este
predominant pluvială.
a4. Tipul carpatic estic (CE), localizat pe versanŃii estici ai CarpaŃilor Orientali, se
caracterizează prin ape mari de primăvară - vară şi viituri in luna august cu o pondere de 30 - 40 %. Scurgerea
minimă se înregistrează iarna.
Alimentarea din ploi este predominantă, iar cea subterană ajunge, în zona montană, la 30 - 40 %.
b. Tipurile de regim pericarpatic caracterizează râurile din zonele care înconjoară arcul carpatic. Ca
mezotipuri se diferenŃiază:
b1. Tipul pericarpatic estic (PcE) este localizat în Podişul şi SubcarpaŃii Moldovei (până la
altitudinea de 700 - 800 m). Pe aceste râuri apele mari de primăvară se produc în luna martie. Scurgerea de iarnă
este cea mai redusă din cauza epuizării apelor subterane şi a fenomenelor de îngheŃ pe râuri. Vara, în lunile iulie -
august, cad ploi torenŃiale care generează viituri de scurtă durată.

46
 Alimentarea subterană este de sub 20 % din scurgerea anuală; este dominantă alimentarea superficială
pluvială.
b2. Tipul pericarpatic de curbură (PcC) face tranziŃia între tipurile PcE şi PcS. Se
caracterizează prin ape mari de primăvară, a căror frecvenŃă este de circa 60 - 70 % şi prin viituri de iarnă.
b3. Tipul pericarpatic vestic (PcV) din Dealurile Vestice şi Câmpia de Vest se caracterizează
prin scurgere relativ bogată iarna (35 - 45 % din volumul scurgerii anuale) şi viituri de iarnă nivo-pluviale şi
pluviale. Apele mari de primăvară încep în februarie şi durează în medie o lună. Sunt foarte frecvente în timpul
verii viiturile de scurtă durată. în lunile noiembrie - decembrie apar viituri pluviale.
Alimentarea superficială este predominantă (de tip mixt) iar cea subterană variază între 20 - 30 % din
scurgerea totală.
b4. Tipul pericarpatic sudic (PcS) are trăsături apropiate celui PcV dar, din cauza reducerii
cantităŃii precipitaŃiilor spre est, scade treptat ponderea scurgerii de iarnă şi creşte cea de primăvară şi vară.
b5. Tipul pericarpatic transilvan (PcT) din Podişul Transilvaniei se distinge prin ape mari de
scurtă durată în luna martie, viituri în mai - iulie şi alimentarea nivo-pluvială. Alimentarea subterană este cuprinsă
între 20 şi 30 % din scurgerea totală.
c. Tipurile de regim ponto-danubiene caracterizează râurile din Bărăgan, Câmpia Siretului inferior şi
Dobrogea. Se diferenŃiază două mezotipuri.
c1. Tipul cu regim torenŃial pre-pontic danubian (PpD) se distinge prin ape mari de primăvară
(cu frecvenŃa de 50 %), care încep la sfârşitul lunii februarie şi durează circa o lună. Scurgerea de iarnă este
redusă. Alimentarea râurilor este de tip mixt.
c2. Tipul cu regim torenŃial pre-maritim dobrogean (PmD) prezintă viituri în toate anotimpurile;
în anii cu rezerve bogate de zăpadă, volumul scurgerii de primăvară poate atinge până la 40 % din scurgerea
anuală (1954).

2.2.7.6. BilanŃul hidrologic

BilanŃul hidrologic exprimă relaŃia între cantităŃile de apă care intră şi care ies într-un anumit interval de
timp pentru un anumit teritoriu.
EcuaŃia bilanŃului general are forma (M. I. Luovici, 1950):
Xo = So + Wo = So + (Uo + Zo), în care:
Xo - reprezintă precipitaŃiile căzute în cuprinsul bazinelor de recepŃie;
So - scurgerea medie superficială;
Wo - umezirea totală a solului; (Wo = Uo + Zo)
Uo - scurgerea medie subterană;
Zo - evapotranspiraŃia
La rândul lor, scurgerea medie superficială şi scurgerea medie subterană formează împreună scurgerea
medie globală, Yo (Yo = So + Uo).
Două dintre componentele bilanŃului hidrologic, precipitaŃiile (Xo) şi scurgerea medie globală (Yo) au fost
analizate în subcapitolele anterioare; vom trata, în continuare, celelalte elemente ale evoluŃiei bilanŃului, şi anume:
scurgerea superficială (So), scurgerea subterană (Uo), evapotranspiraŃia (Zo) şi umezirea totală a terenului (Wo).
Scurgerea superficială (So mm) reprezintă, în zonele de munte aproximativ 60 - 70 % din scurgerea
medie anuală totală, în dealuri şi podişuri 75 - 80 % iar în câmpii 70 - 80 %. Alimentarea râurilor la altitudini mai
mici de 1500 - 1600 m are caracter pluvionival şi pluvial moderat. Odată cu creşterea altitudinii la peste 1600 m,
alimentarea capătă caracter nivopluvial şi nival moderat.
Scurgerea subterană (Uo mm) în zona de munte, la altitudini mari, datorită circuitului rapid al apelor
subterane, are valori de aproximativ 500 mm. Valoarea acesteia depinde, în mare masură, de grosimea
depozitelor de pantă care acoperă rocile fisurate ce conŃin cantităŃi însemnate de ape freatice. în regiunile de
dealuri şi câmpie, scurgerea subterană medie anuală variază între 4 şi 10 mm în Moldova şi Câmpia Română,
între 8 şi 25 mm în Câmpia Banato-Crişan şi între 8 şi 35 mm în Podişul Transilvaniei.
EvapotranspiraŃia (Zo mm) este influenŃată de cantitatea umidităŃii din sol şi de condiŃiile
termoenergetice. în zona de munte, evapotranspiraŃia scade cu altitudinea, (circa 200 - 250 mm la altitudini de
2000 - 2500 m).
47
 Scăderea evapotranspiraŃiei în zonele foarte înalte poate fi explicată prin scăderea temperaturilor şi a
deficitului de umiditate; scăderea foarte accentuată în zona alpină se datorează, în mare măsură, lipsei pădurilor
şi scurgerii foarte mari. Maxima sau axa evapotranspiraŃiei se observă la altitudini de 300 - 500 m în estul
CarpaŃilor Orientali (400 - 550 mm), în sudul CarpaŃilor Meridionali (520 - 560 mm), în Transilvania (520 - 580 mm)
şi la altitudini de 150 m în Câmpia de Vest (550 - 580 mm). Scăderea valorilor evapotranspiraŃiei în zonele de şes
se explică prin insuficienŃa precipitaŃiilor.
Umezirea totală a terenului (Wo mm) depinde, în primul rând, de umiditatea climei. Valoarea acesteia
creşte cu altitudinea până la aproximativ 500 - 600 m, după care gradienŃii scad brusc în arealul cu exces de
umiditate. în zona umidităŃii bogate umezirea totală a solului variază între 500 - 700 mm; valorile scad în zonele
umidităŃii variabile şi deficitare, ajungând la 470 mm în Câmpia Română şi 350 mm în Dobrogea.

Tabel nr. Valorile elementelor bilanŃului hidric (1950-2005)

Unitatea teritorială Xo Yo So Uo Zo Wo
CarpaŃii mm 807 327 222 105 480 585
km3 63 25,5 17,3 78,2 37,5 45,7
Regiunea pericarpatică mm 589 69 48 21 520 541
km3 94 11 7,7 3,3 83 86,3
România global mm 661 153 102 51 508 559
km 3 157 36,5 25 11,5 120,5 132

Din datele prezentate în tabelul de mai sus, rezultă că aproximativ 70 % din totalul resurselor de apă se
produce în MunŃii CarpaŃi iar în regiunile pericarpatice circa 30 %.
Raioanele de bilanŃ
Raionarea bilanŃului hidric pe teritoriul României s-a realizat prin separarea regiunilor cu acelaşi tip de
bilanŃ. Pe baza valorilor caracteristice ale bilanŃului apei, au fost stabilite următoarele tipuri de bilanŃ.
- pentru zona cu umiditate bogată, tipurile A1 şi A2
- pentru zona cu umiditate medie, tipul B
- pentru zona cu umiditate redusă, tipurilor C1 şi C2.
Tipul A1 este localizat în zonele înalte ale MunŃilor CarpaŃi, în regiuni cu umiditate bogată. PrecipitaŃiile
variază între 900 - 1400 mm/an, scurgerea se înscrie între 300 - 1100 mm/an, evapotranspiraŃia între 300 - 650
mm/an.
Tipul A2, răspândit în sudul MunŃilor Făgăraş şi Bucegi, până în zona CarpaŃilor Curburii, în regiuni cu
umiditate bogată, se caracterizează prin precipitaŃii medii anuale de 800 - 900 mm, scurgerea de 300 - 400 mm/an
şi evapotranspiraŃie cu valori cuprinse între 500 - 600 mm/an.
Tipul B este caracteristic zonei cu umiditate medie, având o arie foarte largă de răspândire: Podişul
Transilvaniei, Dealurile Banato-Crisene, Podişul Getic, SubcarpaŃii Sudici şi ai Moldovei, versanŃii nordici ai
CarpaŃilor Meridionali, versanŃii estici ai CarpaŃilor Orientali, Podişul Sucevei. PrecipitaŃiile medii anuale variază
între 600 - 900 mm, scurgere de 150 - 300 mm/an iar evapotranspiraŃia este de 500 - 700 mm/an.
Tipurile C1 şi C2 sunt caracteristice zonei cu umiditate deficitară: Câmpia de Vest (C1, C2), Câmpia
Română (C1, C2), Podişul Moldovei (C2) şi Dobrogea (C1).
Pentru Tipul de bilanŃ C1, precipitaŃiile medii anuale variază între 600 - 700 mm, scurgerea medie are
valori cuprinse între 45 - 100 mm/an iar evapotranspiraŃia oscilează între 500 - 650 mm/an. Pentru tipul C2
precipitaŃiile au valori mai reduse, 450 - 600 mm/an, scurgerea scade la 20 - 75 mm/an iar evapotranspiraŃia are
valori cuprinse între 400 - 550 mm/an.
Structura naturală a bilanŃului hidric de pe teritoriul României a început să fie modificată de om încă din
secolul al XVIII-lea, când încep lucrările hidroameliorative în vestul Ńării, din bazinele Begăi, Mureşului inferior,
Crişurilor, Someşului, Crasnei (apărarea contra inundaŃiilor şi îndepărtarea apelor stagnante, lucrări ce continuă şi
astăzi). Modificările în structura bilanŃului hidric mai sunt provocate şi de drenarea apelor stagnante din Câmpia
Română, de lucrările hidroameliorative din lunca Dunării şi din luncile celorlalte râuri ş.a. Desigur că bilanŃul hidric
48
este influenŃat şi de folosinŃele de apă, cum sunt prelevările din râuri a unor volume de apă pentru industrie,
pentru alimentarea cu apă potabilă a populaŃiei, pentru piscicultură şi irigaŃii ş.a. Acestea însă, pot fi considerate,
în parte, reversibile.

2.2.8. Scurgerea aluviunilor

Cantitatea, calitatea şi distribuŃia în timp şi spaŃiu a aluviunilor din râuri sunt condiŃionate de o serie de
factori şi anume: condiŃiile pedologice, geologice şi litologice ale bazinului hidrografic, relieful şi panta bazinului,
temperatura aerului, caracterul şi distribuŃia precipitaŃiilor, vânturile, natura vegetaŃiei, debitul lichid, precum şi
factorul uman care, prin diversele lucrări (defrişări, împăduriri, amenajări de torenŃi), poate contribui la modificarea
debitului de aluviuni.
Aluviuni în suspensie. Studii pentru determinarea turbidităŃii apei (ρ g/m3) şi a debitului de aluviuni în
suspensie ale râurilor din România au început în 1951.
În urma cercetărilor efectuate, C. Diaconu a enunŃat pentru tara noastră legea zonalităŃii verticale a
turbidităŃii râurilor şi a stabilit 4 raioane principale, unde turbiditatea scade cu altitudinea.
Pe baza corelaŃiei dintre turbiditate şi altitudinea medie a bazinelor de recepŃie, autorul a stabilit că
turbiditatea minimă a apei râurilor (sub 100 g/m3) se constată în zona de munte unde sunt răspândite rocile
rezistente la eroziune (şisturi cristaline, roci eruptive, calcare) şi unde scurgerea lichidă este mare. De asemenea,
o turbiditate scăzută se înregistrează şi în regiunile de câmpie unde, datorită pantelor mici ale reliefului, eroziunea
este redusă. Valorile turbidităŃii sunt în jur de 250 - 500 g/m3, crescând treptat spre câmpiile piemontane din sud la
1000 - 1500 g/m3.
Valori ridicate ale turbidităŃii se înregistrează în flişul cretacic (250 - 1000 g/m3) şi neogen (5000 - 25.000
3
g/m ), în condiŃiile unui relief accidentat, cu pante mari şi cu un grad mai redus de împădurire.
Valori crescute ale turbidităŃii se înregistrează şi în zonele de podiş, unde pantele sunt relativ mari, rocile
sunt friabile iar gradul de împădurire este destul de redus. în Podişul Moldovei turbiditatea atinge 2500 - 5000
g/m3, iar în Podişul Getic, Podişul Someşan apar raioane cu turbidităŃi de 2500 g/m3. în sudul Depresiunii
Transilvaniei, mai ales în Podişul Târnavelor, datorită gradului mai mare de împădurire, turbiditatea scade la 500 -
1000g/m3 şi chiar la mai puŃin. în această parte a Depresiunii Transilvaniei sunt răspândite şi culturile terasate
care reduc considerabil procesele de versanŃi.
Scurgerea solidă depinde în mare măsură de scurgerea lichidă. Din harta scurgerii solide a râurilor din
România reiese că cea mai ridicată valoare se înregistrează în regiunile piemontane din sud şi în Podişul
Someşan, unde depăşeşte 2,5 - 5,0 t/ha/an. în vestul CarpaŃilor, cu excepŃia Podişului Someşan, valorile variază
între 0,5 şi 2,5 t/ha/an. Valorile scurgerii solide sunt reduse şi în Podişul Moldovei (0,5 - 2,5 t/ha/an) din cauza
scurgerii lichide mici.
Scurgerea solidă pe majoritatea bazinelor mari din Ńara noastră este de circa 2 t/ha/an iar volumul total al
aluviunilor se ridică la aproximativ 28.000.000 t.
RepartiŃia scurgerii solide în timpul anului urmăreşte aproape fidel regimul scurgerii lichide. în vestul
teritoriului, unde cea mai mare parte din scurgere se formează primăvara şi iarna, eroziunea este mai puternică şi,
ca atare, scurgerea solidă înregistrează cele mai mari valori. în cazul tipului de alimentare pluvial-moderat,
frecvenŃa maximă a ploilor torenŃiale fiind în intervalul mai - august, aceasta este şi perioada transportului maxim
de aluviuni.
Aluviunile târâte. Debitul aluviunilor târâte nu depăşeşte 10 % din totalul scurgerii solide (conform
rezultatelor obŃinute de S. Crăciun şi D. Urziceanu).

2.2.9. Regimul termic şi de îngheŃ al râurilor

Temepratura apei din râuri este influenŃată de mai mulŃi factori, rolul determinant revenind temperaturii
aerului, la care se adaugă particularităŃile legate de volumul de apă şi de caracteristicile scurgerii. Temperatura
apei râurilor mai este influenŃată şi de unele condiŃii locale (carst, deversări de ape uzate mai calde).
Din relaŃiile stabilite între temperaturile medii lunare multianuale ale apei şi aerului la staŃiile hidrologice
Lugoj - pe râul Timiş, Câmpulung Moldovenesc pe râul Moldova, Piteşti pe râul Argeş rezultă că procesele de
încălzire şi răcire ale apei se realizează cu o oarecare întârziere faŃă de încălzirea şi răcirea aerului; aceasta

49
datorită căldurii specifice mai mari pe care o are apa în raport cu aerul. Temperaturile extreme zilnice se produc
cu o întârziere de la 15 minute la 2 ore, în funcŃie de mărimea debitului de apă.
Temperatura medie multianuală a râurilor din Ńara noastră variază între 40 C (la munte) şi 120 C (în
câmpie), cu un gradient pe verticală de 10 C/100 m până la altitudinea de 400 m şi de 0,330 C 100 m la peste 400
m altitudine (gradientul mediu pe verticală este de 0,50 C 100m). în profilul longitudinal al râurilor se remarcă o
scădere a temperaturii medii a apelor de la munte spre câmpie.
Izoterma de 120 C este caracteristică râurilor din sudul şi vestul Ńării; cea de 70 C înconjoară lanŃul
MunŃilor CarpaŃi iar izoterma de 40 C corespunde altitudinii de 1600 m.
În lunile de iarnă apa râurilor înregistrează cele mai scăzute temperaturi şi sunt surprinse între 00 C şi - 20
C, cu unele mici excepŃii. în intervalul decembrie-februarie temperaturile medii ale apei sunt mai mari decât ale
aerului. De pildă, pe râul Timiş la staŃia hidrologică Lugoj diferenŃa dintre temperatura medie lunară a apei şi cea a
aerului este de 1,50 C în decembrie şi februarie şi de 2,90 C în ianuarie.
Temperaturile maxime ale apei râurilor se produc, de regulă, în intervalul iunie-august. Valorile variază
între 12 şi 220 C în zona de munte, între 18 şi 300 C în dealurile subcarpatice şi între 25 şi 350 C în regiunile de
podiş şi câmpie.
În sezonul cald, temperaturile medii lunare ale apei sunt mai mici decât cele ale aerului, apa încălzindu-se
mai greu.
Temperaturile medii anotimpuale se înscriu vara între 6 şi 220 C, toamna între 6 şi 110 C, iarna 0 şi 20 C
şi primăvara între 4 şi 100 C.
Fenomenele de îngheŃ
Scăderea temperaturii aerului sub 00 C atrage după sine, în funcŃie de durata, şi modificări în regimul
termic al apelor; pe râuri îşi fac apariŃia fenomenele de îngheŃ. ApariŃia formaŃiunilor de gheaŃă din apa râurilor mai
este condiŃionată şi de factorii hidrodinamici (adâncime, pantă, viteza apei) şi de cei hidrologici (debitul de apă al
râului). Există o strânsă corelaŃie între suma temperaturilor negative zilnice ale aerului şi grosimea stratului de
gheaŃă. Din aceste corelaŃii rezultă că la valori ale sumei de -8000 C...- 9000 C, grosimea stratului de gheaŃă
ajunge la 50 - 60 cm.
GheaŃa de mal şi sloiurile sunt primele formaŃiuni stabile şi apar la începutul iernii, la un interval de 3 - 4
zile cu temperaturi negative ale aerului. Acestea apar, în mod normal, în primele două decade ale lunii decembrie
pe majoritatea râurilor. Pentru râurile din depresiunile intramontane ale CarpaŃilor Orientali, gheaŃa la mal şi
sloiurile apar chiar din a doua decadă a lunii noiembrie (pe unele râuri din depresiunea Dornelor). Cele mai târzii
apariŃii s-au semnalat pe râurile din vestul Ńării , a doua şi a treia decadă a lunii ianuarie pe râurile din Banat în
iernile 1952/1953; 1956/1957.
În unele ierni aceste formaŃiuni de gheaŃă au lipsit pe multe din râurile Ńării (iarna 1954/1955).
Podul de gheaŃă este formaŃiunea de gheaŃă cea mai stabilă şi, de regulă, rezultă din unirea gheŃii la mai
care se extinde până ce acoperă întreaga secŃiune. Podul de gheaŃă se formează în condiŃiile menŃinerii o
perioadă mai îndelungată a temperaturilor negative (1-40 zile).
şi în cazul podului de gheaŃă se remarcă zonalitatea pe verticală a producerii sale. Data medie de apariŃie
a podului de gheaŃă are loc în a doua şi a treia decadă a lunii decembrie pe râurile din estul Ńării şi în a treia
decadă a lunii decembrie şi primele două decade ale lunii ianuarie pe râurile din vest (Râurile României, 1971).
Data cea mai timpurie de apariŃie a podului de gheaŃă a fost pe Jijia la staŃia hidrologică Victoria la 2 XI
1956.
Durata podului de gheaŃă variază mult pe diferitele zone hidrogeografice ale Ńării. Durate mari ale podului
de gheaŃă sunt caracteristice râurilor din depresiunile intramontane, din Moldova şi din estul Transilvaniei: 60 - 80
zile. Cele mai lungi perioade s-au înregistrat pe râurile din Moldova (117 zile pe râul BistriŃa Aurie, la staŃia
hidrologică Dorna Giumalău în iarna 1953/1954) şi pe cele din estul Transilvaniei.
Pe râurile din vestul Ńării durata podului de gheaŃă este mult mai redusă: în medie 20 - 40 de zile. Cea mai
mare durată a podului de gheaŃă înregistrată pe un râu din vestul Ńării a fost de 97 de zile la staŃia hidrologică
Teregova de pe Timiş în iarna 1953/1954 (Râurile României, 1971).
DispariŃia podului de gheaŃă are loc mai întâi pe râurile din vestul şi sud-vestul Ńării. Pe râurile din Banat,
de pildă, dispariŃia podului de gheaŃă are loc în prima şi a doua decadă a lunii februarie. Pe râurile din estul Ńării şi
pe cele din depresiunile intramontane podul de gheaŃă dispare în primele două decade ale lunii martie.
50
 Data cea mai târzie de dispariŃie a podului de gheaŃă s-a semnalat pe râul BistriŃa Aurie, staŃia hidrologică
Dorna Giumalău, la 13 aprilie 1956.
Grosimea podului de gheaŃă pe râurile din Ńara noastră este în medie de 30 cm, maxima atingând 70 cm
(suma temperaturilor negative necesare în jur de -2000 C).
Durata totală a formaŃiunilor de gheaŃă înregistrează cele mai mari valori medii pe râurile din estul Ńării:
80 - 100 de zile. Sunt şi râuri unde valoarea depăşeşte 100 de zile; 111 zile durata medie pe râul BistriŃa Aurie -
staŃia hidrologică Dorna Giumalău; 106 zile pe Siret la staŃia hidrologică Siret. Pe râurile din vestul Ńării duratele
totale medii sunt mult mai scăzute: 20 - 40 zile.
În iernile deosebit de reci (1953/1954, 1955/1956, 1963/1964), formaŃiunile de gheaŃă au persistat pe
unele râuri din est mai mult de 4 luni. în iarna 1953/1954 pe Bistra Aurie - staŃia hidrologică Dorna Giumalău,
formaŃiunile de gheaŃă s-au menŃinut 148 de zile iar în iarna 1963/1964 - 149 de zile.
Cele mai scăzute valori ale duratei totale a formaŃiunilor de gheaŃă s-au înregistrat în iernile 1952/1953,
1960/1961 ş.a., în timpul cărora formaŃiunile de gheaŃă fie că au lipsit complet, fie că au avut perioade scurte de
existenŃă.
DispariŃia fenomenelor de iarnă începe din vestul şi sud-vestul Ńării, în prima decad a lunii februarie şi se
încheie în a doua decadă a lunii martie, în partea de nord-est a României.
FormaŃiunile de gheaŃă au o puternică influenŃă asupra regimului scurgerii lichide. Pe râul Mureş, spre
exemplu, în iarna 1971/1972 pe sectorul Suseni-Glodeni s-a stocat în podul de gheaŃă cca 2.000.000 m3 de apă,
reducând scurgerea cu cca 30 % (I. Zăvoianu, 1999).
FormaŃiunile de gheaŃă influenŃează şi nivelul apei, în special în condiŃiile producerii zăpoarelor care,
barând râurile, pot determina mari inundaŃii.
Pe Dunăre sectoarele cele mai favorabile de formare a zăpoarelor sunt zona Calafat - Ciuperceni, la cotul
Pisicii ş.a.; zăpoarele influenŃează negativ transportul fluvial.

2.2.10. Chimismul apelor

Chimismul apei râurilor este influenŃat de compoziŃia chimică şi de solubilitatea rocilor şi solurilor
bazinelor de recepŃie, de condiŃiile climatice (precipitaŃii şi evapotranspiraŃie), cât şi de activitatea omului.
Râurile din Ńara noastră au fost grupate în funcŃie de anionii dominanŃi în: ape carbonatate, sulfatate şi
clorurate iar după gradul de mineralizare în râuri cu mineralizare redusă (sub 200 mg/l), cu mineralizare
mijlocie (200 - 500 mg/l), cu mineralizare ridicată (500 - 1000 mg/l) şi cu mineralizare înaltă (peste 1000 mg/l).
Ca urmare a influenŃei factorilor care condiŃionează chimismul apei râurilor, s-a ajuns la o regionare a
gradului de mineralizare şi a claselor hidrochimice, în funcŃie de unităŃile de relief: munte, podiş şi câmpie. Unele
excepŃii apar în cazul masivelor de sare.
În zona de munte mineralizarea este în jur de 100 mg/l, apele încadrându-se în tipul bicarbonatat.
În zona regiunilor de deal şi podiş, cu roci uşor friabile, gradul de mineralizare variază între 200 - 500
mg/l. în această categorie intră râurile care drenează SubcarpaŃii şi podişul Getic, Câmpia Banato-Crişană,
Câmpia Transilvaniei, Podişul Târnavelor, CarpaŃii Curburii, Depresiunea Braşov.
În zona de câmpie mineralizarea înregistrează valori cuprinse între 500 - 1000 mg/l (Câmpia Română,
Podişul Moldovei, Podişul Dobrogei, Câmpia Carei).
Gradul de mineralizare şi, într-o oarecare măsură, tipurile hidrochimice variază în cursul anului în funcŃie
de debitul lichid. La debite scăzute mineralizarea este mai mare faŃă de fazele cu debite mari.
Se apreciază că aproximativ 90 % din suprafaŃa României se încadrează în tipul bicarbonatat, mai ales
bicarbonatat calcic. Apele bicarbonatate cu mineralizare redusă sunt specifice sistemelor fluviatile ce îşi au
obârşia în areale cu formaŃiuni eruptive şi cristaline (cursurile superioare ale râurilor Someşul Mare, BistriŃa, Olt,
Mureş, Jiu, Argeş, Sebeş, Strei, Timiş, Cerna, Bârzava, Bistra, Crişul Repede, Someşul Cald, Someşul Rece,
Iara, Arieşul, Suceava, Moldova etc.). Apele bicarbonatate cu mineralizare mijlocie sunt caracteristice zonelor de
câmpie, de deal şi din zona flişului; cu mineralizare ridicată sunt apele bicarbonatate din regiunile secetoase iar cu
mineralizare înaltă sunt câteva râuri din Câmpia Transilvaniei (Fizeş, Luduş, Comlod), datorită climei secetoase şi
frecvenŃei rocilor carbonatate (marne, argile, gresii).
Arealul apelor sulfatate este restrâns (corespunde cu aria de răspândire a rocilor gipsoase şi cu cea de
salinizare continentală (râurile Agrij, Almaş, Nadăş, Sitna, Bahlui, Başcu, Jijia - în fazele scurgerii minime).
51
 Apele clorurate sunt frecvente în ariile cu masive de sare din SubcarpaŃi (Trotuş, Oituz, Tazlău, Slănic,
Putna, Râmnicu Sărat, CălmăŃui ş.a) şi din Podişul Transilvaniei (Târnava Mică, Mureşul etc.).
Debitele chimice cresc din amonte spre avale, concomitent cu creşterea mineralizării şi a debitului de
apă.
Debitul chimic mediu specific este cuprins între 100 - 200 t/km2/an. Valori mai crescute au râurile sărate.
Duritatea totală a apei din râuri prezintă o zonalitate verticală. Este condiŃionată direct de gradul de
mineralizare al apelor.
Apele cu duritate scăzută (0 - 8,4 grade germane) sunt frecvente în regiunile eruptive şi cristaline;
mineralizarea este sub 200 mg/l. Sunt cele mai bune surse de alimentare cu apă a localităŃilor.
Apele cu duritate mijlocie (8,4 - 16,8 grade germane) sunt caracteristice pentru regiunea subcarpatică şi
de câmpie, cu depozite neogene şi cuaternare; mineralizarea variază între 200 - 800 mg/l.
Apele cu duritate ridicat (16,8 - 25,2 grade germane) sunt specifice pentru Câmpia Moldovei, estul
Podişului Bârladului, Podişul Dobrogei; mineralizarea depăşeşte 600 mg/l.
Apele cu duritate înaltă (peste 25,2 grade germane) au râurile cu mineralizare înaltă din Câmpia
Transilvaniei, Bazinul Huedin ş.a.
Calitatea apelor râurilor din Ńara noastră a fost afectată ca urmare a dezvoltării industriei şi a aşezărilor
urbane, a folosirii îngrăşămintelor chimice şi pesticidelor în agricultură. Deversarea apelor uzate în râuri determină
degradarea calităŃii apelor prin modificarea compoziŃiei ionice, a temperaturii, culorii, transparenŃei, conŃinutului de
microelemente, de materii în suspensie şi de substanŃe organice.
În funcŃie de parametrii fizico-chimici, biologici şi bacteriologici, calitatea apelor din râuri este încadrată în
patru categorii (STAS 4706/1988): I,II,III şi degradate.
În prima categorie sunt incluse apele ce pot fi folosite în alimentarea cu apă potabilă a localităŃilor, a
unităŃilor industriei alimentare, a unităŃilor zootehnice.
În categoria a II-a sunt incluse apele folosite pentru fermele piscicole, pentru o serie de ramuri industriale,
în scopuri urbanistice şi de agrement.
Apele din categoria III-a pot fi folosite la irigarea culturilor agricole, în hidroenergie, la staŃiile de spălare,
în instalaŃiile industriale de răcire.
Apele degradate nu pot fi folosite, ele constituind un pericol pentru starea de calitate a mediului şi a
ecosistemelor acvatice şi riverane.
Investigarea calităŃii apei râurilor din România nu se face pe toată lungimea cursului de apă şi nici pe
toate râurile. în anul 1995 au fost supuşi controlului calităŃii 20.644 km (27,08 %); din lungimea cursurilor
investigate 52 % erau în categoria a I-a (10.800 km), 26 % în categoria a II-a (5379 km), 8,1 km în categoria a III-
a (1691 km) şi 14,1 km (2774 km) erau degradate (I. Zăvoianu, 2000).
Sectoare cu ape degradate se întâlnesc pe IalomiŃa, Vedea, Mureş-Aranca, Prut, Siret, Olt ş.a.

2. 3. DUNĂREA
Dunărea constituie cel mai mare şi mai important fluviu al Europei Centrale şi Sud-Estice şi, în acelaşi
timp cel mai mare afluent al Marii Negre.
Lung de 2860 km, fluviul drenează o suprafaŃă bazinală de 805.300 km2, ceea ce reprezintă 8 % din
suprafaŃa Europei, bazinul său hidrografic desfăşurându-se între 42 şi 500 latitudine nordică şi între 8 şi 300
longitudine estică. Din timpuri străvechi apele şi valea Dunării au oferit o cale uşoară de circulaŃie. Aşa se explică
de ce pe malurile acestuia şi-au desfăşurat existenŃa numeroase popoare şi civilizaŃii.
Dunărea izvorăşte din MunŃii Pădurea Neagră, de sub vârful Kandel (1241m) prin 2 mici afluenŃi: Breg şi
Brigah, care confluează la Donauesingen şi se varsă în Marea Neagră prin braŃele Chilia, Sulina şi Sf. Gheorghe.
De-a lungul cursului său, fluviul străbate Ńinuturi muntoase, de podiş şi de câmpie. Catenele muntoase
reprezintă limitele convenŃionale care separă cursul fluviului în trei sectoare principale: superior (sectorul alpin),
mijlociu (sectorul panonic) şi inferior (sectorul carpato-pontic).

52
 Sectorul superior sau alpin se desfăşoară pe 1060 km lungime, între izvoare şi Poarta Devin. Acest
sector marchează limita între regiunile orogenetice ale sistemului alpin şi cel hercinic, peste care, în zona de
izvoare, sunt clădite nivelele jurasice şi triasice. între aceste sisteme de munŃi se găseşte depresiunea bavareză
(de vârstă neogenă), în care Dunărea curge printre dealuri înalte. Panta medie a fluviului oscilează între 0,6 - 0,9
‰ iar viteza apei atinge 1 - 3,5 m/s.
În sectorul superior Dunărea primeşte o serie de afluenŃi aplini: Günz, Mindel, Riss, Iller, Lech, Isar,
Würm, Inn ş.a.
Cel mai mare dintre afluenŃi este Innul, care, la vărsare, are un debit (810 m3/s) mai mare decât al Dunării
3
(660 m /s). Innul izvorăşte de sub vârful Pin Longin (ElveŃia), de la 2840 m. altitudine, fiind unul din afluenŃii
Dunării cu scurgerea cea mai bogată.
După confluenŃa cu Innul, Dunărea primeşte caracterul de fluviu, cu un debit mediu de 1441 m3/s. în
avale de Ulm, Dunărea este navigabilă, adâncimea de etiaj pe talveg depăşind 1,2 m.
Sectorul mijlociu sau panonic se desfăşoară între Poarta Devin şi Baziaş, pe o lungime de 725 km. La
Bratislava pătrunde în depresiunea Raab sau Kişalföld (Câmpia Mică), o zonă de divagare. Din cauza pantelor
mici ale acestei largi câmpii aluviale, fluviul se despleteşte în trei braŃe: Dunarea Mică sau Dunărea Vahului la
nord, iar la sud de cursul principal se află braŃul Mosonyi Dunaag. BraŃul sudic se uneşte cu Dunărea la Gyor. în
braŃul sudic (Mosonyi Dunaag) se varsă râurile Leitha şi Raab, care coboară din Alpii Orientali.
Între braŃele Dunării sunt cuprinse insulele Marele Schutt (la nord) şi Micul Schutt (la sud).
Pentru protejarea terenurilor agricole de inundaŃii, în cuprinsul depresiunii Raab fluviul este îndiguit.
În avale de Budapesta, Dunărea pătrunde în Câmpia Panonică propriu-zisă.
Panta medie a fluviului în sectorul panonic este redusă (0,05‰) iar viteza medie variază între 0,9 şi 1,5
m/s.
În sectorul panonic fluviul primeşte cei mai importanŃi afluenŃi.
Drava îşi are obârşia în Alpii Orientali, fiind primul dintre afluenŃii mari ai Dunării sporeşte debitul fluviului
cu circa 670 m3/s.
Tisa (S = 157.220 km2; L = 1365 km; Q0 = 814 m3/s) izvorăşte din CarpaŃii Păduroşi şi are un regim
hidrologic carpatic-transilvănean vestic. Din CarpaŃii Păduroşi primeşte o serie de afluenŃi (Bela Tisa, Tereşva,
Tereblia, Rika, Borshava, Bodrog), însă cei mai numeroşi şi mai mari coboară din carpaŃii Orientali şi Occidentali
(Vişeu, Iza, Tur, Someş, Crişuri, Mureş, Bega).
Sava (S = 95.551 km2; L = 945,5 km; Q0 = 1460 m3/s), afluent al Dunării pe versantul drept, are debitul
cel mai mare dintre afluenŃii fluviului din sectorul mijlociu.
Tot în sectorul mijlociu, Dunărea mai primeşte apele Timişului, Caraşului, Nerei şi Moravei.
Sectorul inferior (pontic, valah sau românesc) se desfăşoară între Baziaş şi vărsare, pe 1075 km. Panta
albiei este redusă, în medie între 0,04 şi 0,07 ‰, mai mare fiind în defileu (între Baziaş şi Gura Văii), între 0,2 şi
0,4‰.
Marea varietate a regiunilor naturale străbătute de Dunăre pe teritoriul românesc, a determinat împărŃirea
cursului inferior în mai multe sectoare, cu caracteristici morfo-hidrografice specifice:
- sectorul defileelor carpatice (Baziaş-Gura Văii);
- sectorul pontic (Gura Văii - Călăraşi);
- sectorul pontic oriental cu bălŃi;
- sectorul predobrogean;
- sectorul Deltei Dunării.
Sectorul defileelor carpatice se desfăşoară pe 135 km lungime, între Baziaş şi Gura Văii. Săpat în zona
muntoasă a CarpaŃilor PorŃilor de Fier (V. Mihăilescu, 1963), defileul formează limita de sud a MunŃilor Banatului.
FormaŃiunile geologice care predomină sunt şisturile cristaline ale domeniilor getic şi autohton, alături de care mai
apar roci eruptive şi sedimentare permo-mezozoice şi neozoice.
În lungul defileului, de la vest către est se succed sectoare morfologice şi morfostructurale distincte: Valea
Nerei - Valea Rilii, sector de vale îngustă; Depresiunea Moldova - Veche, situată pe amplasamentul unui bazin
miocen; sectorul Pescari - Aliberg, cu aspect de culoar îngust de vale, pe o lungime de 6 km, în timp ce
Depresiunea Luibcava reprezintă un sector mai larg de vale; între Berzeasca şi Graben, pe circa 18 km, valea
este relativ simetrică, cu versanŃi abrupŃi. între Graben şi PlaviseviŃa, pe aproximativ 25 km, valea este săpată în
53
formaŃiuni metamorfice, eruptive şi sedimentare şi este puŃin mai largă. Cazanele Mari (3,8 km) şi Cazanele Mici
(3,6 km), sculptate în calacare jurasice, se desfăşoară între PlavişeviŃa şi Ogradena şi sunt separate prin
bazinetul tectonic de la Dubova. La ieşirea din Cazanele Mici, valea fluviului se lărgeşte şi se intră în depresiunea
Ogradeana - Orşova.
La Vârciorova, în avale de vărsarea râului Bahna, fosta albie a Dunării este traversată de stânci
calcaroase tithonice, formaŃiuni şistoase şi granitice, care alcătuiesc cataracta Pregradei. De aici încep PorŃile de
Fier (8 km lungime), unde albia se îngustează de la 1100 m la 600 m.
Deoarece sectorul PorŃile de Fier era greu de străbătut de nave, între anii 1890 - 1898 a fost amenajat un
canal pe Ńărmul sârbesc (2 m. adâncime şi 75 m. lăŃime) pe traseul unui vechi canal construit de romani în Timpul
lui Traian. Navele erau trase, în lungul canalului, de locomotive.
Prin darea în exploatare a sistemului hidroenergetic de la PorŃile de Fier (1971), cu cele două sisteme de
ecluze, navigaŃia pe Dunăre pe acest tronson s-a îmbunătăŃit radical.
Sectorul sud-pontic se desfăşoară între Drobeta Turnu şi Călăraşi, pe 566 km lungime. în acest sector
cursul fluviului se adaptează, în bună parte, la contactul Podişului Prebaleanic cu Câmpia Română. Valea este
asimetrică: malul drept este abrupt iar cel stâng este jos, constituit dintr-o luncă largă şi o succesiune de terase
fluviale. Lunca se lărgeşte treptat spre aval (4 - 13 km). în luncă erau cantonate lacuri mari, adesea organizate în
adevărate sisteme lacustre, legate între ele prin canale şi gârle; aceste lacuri reprezentau, după Grigore Antipa
,,supapa de siguranŃă a fluviului”.
Dintre lacurile mai mari, care au fost asanate, menŃionăm: Fântâna Banului, Rast, Cârna, Nedeia, Suhaia,
Mahăru, Complexul Băneasa - Pietrile - Greaca, Boianu, Călăraşi ş.a; dintre cele existente şi astăzi amintim:
Gârla Mare, Maglavit, GolenŃi, Ciuperceni, BistreŃu.
Panta albiei în sectorul sud-pontic este redusă (0,045 - 0 - 0,6 ‰), fiind favorabilă formării ostroavelor
(Ostrovu Mare, Păpădia, Dragavelu, Băloiu, Belene, Ostrovul Pasărilor).
Sectorul pontic oriental, numit şi sectorul bălŃilor este cuprins între localităŃile Călăraşi şi Brăila (195
km). Sectorul cuprinde între braŃele principale ale fluviului Balta IalomiŃei (Borcei) şi Balta Brăilei. Lunca este
foarte bine dezvoltată, atingând pe alocuri 20 km lăŃime. Aceste două mari bălŃi sunt, de fapt, ultimele rămăşiŃe ale
lacului Cuaternar din estul Câmpiei Române. Ambele bălŃi se găsesc în diferite stadii de colmatare.
Balta IalomiŃei începe la 8 km amonte de Călăraşi, unde fluviul se despleteşte în doua braŃe: BraŃul
Borcea ( în stânga), lung de 110 km şi Dunărea Veche (în dreapta) de 125 km lungime. Cele două braŃe (ambele
navigabile) se unesc la Vadul Oii. Prin braŃul Borcea, Dunărea transportă 56 % din debitele fluviului. La marginea
Podisului Dobrogei, la sud de Cernavodă, se înşiră o serie de limane ale Dunării: GârliŃa, Oltina, Mârleanu,
Vederoasa, Baciului, Domneasca, Cochirleni, lacuri cu adâncimi reduse (91 - 2 m) şi cu regim variabil.
Balta Brăilei (Insula Mare a Brăilei) este încadrată de braŃele Turceasca Măcin (98 km lungime) şi
Dunărea propriu-zisă (Vâlciu, Mămuşoaia, Cremenea, Calia, Arapu), de 70 km. BraŃele Cremenea, Calia şi Arapu
transportă 70 % din debitul mediu al fluviului, fiind folosite şi în navigaŃie.
În Balta Brăilei s-au realizat importante lucrări hidroameliorative (defrişări, desŃeleniri, desecări).
Sectorul nord-dobrogean se desfăşoară între Brăila şi Ceatalul Izmail, pe 80 km. lungime. Fluviul curge
pe o singură albie, a cărei lăŃime variază între 0,4 şi 1,7 km şi are adâncimi mari (între 20 şi 34 m). în acest sector
Dunărea face câteva coturi, determinate de structura rezistentă a rocilor de bază dobrogene. Cel mai cunoscut
este Cotul Pisicii, care joacă un rol important în formarea zăpoarelor.
Pe malul stâng Dunărea primeşte, în acest sector, doi afluenŃi importanŃi: Siretul (222 m3/s) şi Prutul (85
m3/s). între Dunăre şi Prut se întindea până în 1964, lacul Brateş, unul dintre cele mai mari lacuri dunărene. Lacul
a fost ameliorat şi redat în bună parte, agriculturii; o suprafaŃă de 2400 ha a fost amenajată pentru piscicultură.
În avale, spre deltă, în lunca fluviului se înşiră o serie de limane: Kahul, OrloveŃ - Dervest, Kugurlui -
Iaplug, Katalpug, Kitai, aflate pe malul stâng.
Sectorul Deltei este cuprins între Ceatalul Izmail şi Ńărmul Mării Negre. La Ceatalul Izmail, Dunărea se
ramifică în două braŃe: Chilia (111/km lungime) la nord şi Tulcea (19 km lungime) la sud. BraŃul Tulcea, în aval de
localitatea cu acelaşi nume, se desparte în alte două braŃe: Sf. Gheorghe (116 km) şi Sulina (63 km). Pe braŃul
Sulina, care curge prin mijlocul deltei, se efectuează navigaŃia maritimă.
Între aceste braŃe ale fluviului se desfăşoară Delta Dunării care, fără sistemul lagunar Razin, se extinde în
Ńara noastră pe 2540 km2.
54
 Cele trei braŃe ale fluviului transportă volume inegale de apă. Din debitul mediu anual de 6473 m3/s la
Ceatalul Izmail, braŃului Chilia îi revin 60 %, Sfântului Gheorghe 21,2 % şi Sulinei 18,8 %. Volumul de apă
transportat de braŃele principale se modifică destul de sensibil. Astfel, din tabelul 13 rezultă că între anii 1856-
1980, pe braŃul Chilia, ponderea debitelor a variat între 60 şi 72,8 %, constatându-se o scădere după 1943.

Tabelul - RepartiŃia procentuală a debitelor de apă pe braŃele principale ale Dunării

Anul/Perioada Chilia % Sulina % Sf. Gheorghe
%
1856 63,0 70 30,0
1893 72,8 7,2 20,0
1905 67,0 9,0 24,0
1910 72,0 9,3 18,7
1921 68,0 12,0 20,0
1929 66,5 13,3 20,2
1943 66,8 15,6 17,6
1952 62,7 16,6 20,7
1956 62,6 15,2 22,2
1960 62,5 16,9 20,6
1971 - 2 000 60,0 28,8 21,2

În secolul nostru au crescut debitele lichide transportate pe braŃul Sulina de circa patru ori, datorită mai cu
seamă dragajului permanent al canalului navigabil pe care trebuie să se asigure adâncimea necesară pentru
navigaŃia maritimă.
Regimul hidric. Ca urmare a aportului afluenŃilor, debitul Dunării creşte din amonte spre avale. Astfel, la
Passau, în cursul superior, debitul mediu este de 1470 m3/s iar la Viena de 1920 m3/s; la Budapesta, în cursul
mijlociu, este de 2350 m3/s iar în cursul inferior, după ce primeşte apele a trei mari afluenŃi (Tisa, Drava şi Sava),
care aduc un debit mediu de 2944 m3/s, Dunărea intră în Ńara noastră (Baziaş) cu un debit mediu de 5300 m3/s,
realizând o creştere de circa 3,6 ori. La intrarea în deltă (Ceatalul Izmail) debitul mediu al fluviului ajunge la 6480
m3/s datorită aportului afluenŃilor din sudul şi estul României şi al celor din Podişul Prebalcanic.
Regimul hidric al Dunării se caracterizează prin variaŃii importante de nivel şi debit atât în cursul anului cât
şi pe suprafaŃa bazinului său hidrografic.
Primăvara (III - V) abundenŃa scurgerii pe Dunăre şi afluenŃi este în strânsă legătură cu rezervele de
zăpadă şi cu condiŃiile termice de topire a acestora. Ploile ce se suprapun topirii zăpezilor contribuie la creşterea
valorilor scurgerii; se produc,apele mari de primăvară“.
Pe râurile din Moldova, Câmpia Română şi Podişul Prebalcanic scurgerea de primăvară variază între 45-
50 %. în zona de izvoare a Dunării, Savei şi Dravei procentajul scurgerii de primăvară scade la 25 - 30 %. în
CarpaŃi şi Alpi scurgerea de primăvară scade cu altitudinea după cum urmează: în MunŃii CarpaŃi scurgerea scade
de la 40 - 45 % în zonele joase la 32 - 35 % la altitudini mari iar în MunŃii Alpi scade la 12 - 15 %.
În sectorul superior al fluviului, datorită alimentării nivo-pluviale, apele mari de primăvară se produc în
lunile martie-aprilie iar în cursul inferior, ca urmare a alimentării pluvio-nivale, acestea se produc în luna mai.
Vara (VI - VIII) în regiunile secetoase, cu caractere stepice, valorile scurgerii sunt reduse (între 10 şi 15
%). Pe râurile din CarpaŃii Orientali scurgerea din ploile de vară atinge 32-36 % iar în Alpi, la altitudini mai mari de
2000 m scurgerea de vară creşte cu înălŃimea, de la 40 la 73 % din volumul anual. De la confluenŃa cu Innul până
la Bratislava, datorită aportului unor afluenŃi ce se alimentează din gheŃari, debite mari se înregistrează pe Dunăre
în luna iunie.
Toamna (IX - XI) în vestul, sud-vestul şi nordul bazinului scurgerea este mai ridicată (peste 20 %),
datorită influenŃelor oceanice şi zonalităŃii verticale.
În partea estică a bazinului scurgerea este scăzută (8 - 12 %), instalându-se în această perioadă ,,apele
mici de toamnă“.

55
 Iarna (XII - II) pe râurile din vestul bazinului Dunării (râurile autohtone din Podişul Bavariei şi afluenŃii din
stânga ai fluviului din cursul superior), datorită influenŃei maselor de aer oceanice, scurgerea este bogată (30 - 40
% din totalul anual). Topirile dese de zăpadă din timpul iernii duc la formarea apelor mari şi viiturilor de iarnă. Ca
urmare a acestei influenŃe oceanice, o scurgere bogată se constată iarna (peste 30 %) pe râurile autohtone din
estul Câmpiei Tisei. Aceleaşi valori ale scurgerii de iarnă (30%) se remarcă şi pe râurile din Oltenia.
În regiunile de munte (la peste 1000 m altitudine), cu pătură de zăpadă stabilă, precum şi în Moldova şi,
parŃial, în bazinul Tisei superioare unde iarna sunt influenŃate anticiclonale, scurgerea scade sub 15 % din
scurgerea anuală. O scurgere redusă se constată iarna şi pe râurile din estul Câmpiei Române (15 %).
Tipurile de regim hidrologic. Pentru bazinul hidrografic al Dunării au fost identificate 19 tipuri de regim,
cuprinse în două grupe de bază (I. Ujvari, 1972): grupa râurilor regiunilor joase (cu bazine de recepŃie sub 750 m
altitudine) şi grupa râurilor montane.
La râurile din regiunile joase se reflectă particularităŃile zonalităŃii continentale în sens latitudinal şi
longitudinal. Astfel, la vest de lanŃul MunŃilor CarpaŃi sunt dominante efectele climei Europei centrale, la est de
acest lanŃ muntos se manifestă particularităŃile climei est-europene iar în sudul bazinului cele ale climei
submediteraneene.
Clima central-europeană determină tipurile de regim: danubian superior, tipic pentru Dunăre până la
confluenŃa cu Innul (cu scurgere bogată iarna, care se prelungeşte primăvara; scurgerea cea mai scăzută se
înregistrează vara); boemian, pericarpatic transilvănean (cu ape mari primăvara, viituri la începutul verii şi ape
mici toamna şi iarna); panonic vestic (cu unele asemănări cu tipul boemian, dar cu viituri mai intense vara din
cauza convecŃiei puternice din acest anotimp); subcarpatic occidental, panonic estic (cu scurgere scăzută vara
şi toamna, ape mari de primăvară); pericarpatic vestic (scurgerea medie de iarnă egalează ponderea scurgerii
de primăvară; sunt intense viiturile de scurtă durată de la începutul verii); panonic premediteraneean (cu viituri
din ploi de toamnă şi scăderea scurgerii de vară şi de primăvară); tipul Olteniei (asemănător celui pericarpatic
vestic); pontic (cu caracteristici de tranziŃie spre tipul de regim continental al Podişului Moldovei); pericarpatic
estic (scurgerea de iarnă scade şi creşte cea de primăvară; creşte şi intensitatea viiturilor de vară); dobrogean
(primăvara şi vara viituri ocazionale intense).
Pentru râurile din regiunile de munte au fost separate următoarele tipuri de regim: alpin propriu-zis (cu
ape mici iarna şi toamna şi ape mari primăvara şi vara, provenite din topirea gheŃii şi zăpezii şi din ploile de vară;
este tipic pentru afluenŃii din dreapta Dunării superioare şi ai Dravei superioare); alpin - oriental, carpatic
oriental (ambele cu ape mici iarna, până în luna martie, ape mari de primăvară - vară şi viituri intense în perioada
mai - iunie datorită convecŃiei puternice); dinaric submediteraneean (cu ape mari în lunile martie-aprilie şi viituri
din ploi vara); carpatic apusean şi balcanic (ape mari rezultate din topirea zăpezii în martie - mai şi viituri vara);
carpatic - meridional (ape mari de primăvară - vară, ape mici toamna şi iarna); carpatic transilvănean cu ape
mari primăvara şi viituri vara; acest tip este răspândit pe versanŃii estici ai CarpaŃilor Orientali).
De-a lungul cursului Dunării, tipurile de regim se schimbă de la izvoare spre vărsare, în funcŃie de aportul
afluenŃilor care drenează regiuni hidrologice diferite. Se diferenŃiază, astfel, sectoarele cu:
- tip danubian superior, de la izvoare până la confluenŃa cu Innul (scurgerea maximă se produce în luna
martie);
- tip alpin, între confluenŃa cu Innul şi Viena (scurgerea maximă se produce în luna iunie);
- tip mixt alpin - carpatic vestic, între Viena şi confluenŃa Dunării cu Tisa;
-tip carpato-dinaric, după confluenŃa cu Tisa şi Sava (maxima se produce în aprilie);
- tip carpatic - meridional, de la confluenŃa cu Oltul până la vărsare (maxima în luna mai).
Scurgerea maximă şi viiturile. Debitele maxime ating valori crescute mai ales în perioada apelor mari
de primăvară. FrecvenŃa viiturilor în lungul cursului Dunării este mai mare primăvara - vara, iar pentru tipurile de
regim sudic toamna-iarna-primăvara.
Prin urmare, pe sectorul românesc al Dunării apariŃia viiturilor este un fenomen frecvent primăvara, vara
şi iarna.
La Orşova, la 13. IV. 1940 s-a înregistrat un debit maxim de 15.100 m3/s, la OlteniŃa în mai, 1942 de
15.900 m3/s, la Ceatalul Izmail la 5. VI. 1970 de 15.500 m3/s.
Scurgerea minimă în sectorul românesc al Dunării se produc toamna, iar în unele cazuri în perioada de
iarnă.
56
 Valorile înregistrate sunt foarte scăzute: 1250 m3/s la Orşova (12. I. 1954), 1450 m3/s la Ceatalul Izmail
(X, 1921).
Debitul de aluviuni al fluviului creşte din amonte spre avale, în funcŃie de debitul lichid: 1224 kg/s la
Orşova, 1720 kg/s la OlteniŃa, 1870 kg/s la Brăila, 2140 kg/s la Ceatalul Izmail.
Aluviunile transportate de Dunăre sunt variate ca dimensiuni iar puterea de transport a fluviului este
condiŃionată de viteza apei şi de debitul lichid. După datele publicate de W. Lászlóffy şi W. Kresser, în sectorul
alpin al Dunării, aluviunile târâte, cu dimensiuni maxime de aproximativ 100 - 150 mm, reprezintă 15 - 20 %, restul
reprezentând aluviunile în suspensie. în aval de Budapesta, aluviunile târâte cu dimensiuni mai mari de 0,35 mm
sunt treptat înlocuite de formaŃiunile nisipoase fine, de natură mai mult argiloasă. La Orşova, aluviunile târâte la
fundul fluviului nu depăşesc 5 - 10 % iar pe tronsonul Giurgiu-vărsare 1,5 %.
Temperatura apelor şi fenomenele de îngheŃ. Temperatura apelor Dunării este influenŃată de regimul
temperaturii aerului şi într-o măsură mai mică, de factorii locali (relief, surse de alimentare ş.a.).
Temperatura medie a apelor este, în general, mai scăzută în sectorul alpin al fluviului, unde primeşte o
serie de afluenŃi montani, cu ape reci; în avale de confluenŃa cu Sava, temperatura apelor Dunării creşte cu 0,6
până la 20 C. Valorile temperaturii medii cresc din amonte spre avale: 8,50 C la Ulm, 10,20 C la Regensberg, 9,20
C la Linz ( la scăderea temperaturii medii a fluviului contribuie apele reci ale afluenŃilor), 10,90 C la Budapesta,
17,20 C la vărsare.
Iarna, de-a lungul fluviului şi pe afluenŃi se produce îngheŃul. Fenomenele de îngheŃ sunt însă variate atât
ca formă cât şi ca durată. FormaŃiunile de gheaŃă pot să apară din prima decadă a lunii decembrie şi până la
începutul lunii martie; podul de gheaŃă însă, nu se formează peste tot. în iernile blânde sloiurile sau podul de
gheaŃă pot să lipsească. Podul de gheaŃă se formează, mai frecvent, în sectoarele unde albia minoră este mai
îngustă şi durează, în medie, 45-50 de zile. în sectoarele înguste se formează şi zăpoare.
ÎngheŃul se produce mai rapid în partea inferioară a sectorului românesc datorită continetalismului mai
accentuat al climei (ierni aspre şi prezenŃa CrivăŃului).
DezgheŃul se produce primăvara, din aval spre amonte, într-un interval de 4 - 8 zile.
ParticularităŃile chimice ale apelor. Apele Dunării sunt puŃin mineralizate, dar dezvoltarea industriei şi
agriculturii în cuprinsul bazinului său şi-au lăsat amprenta asupra calităŃii apei.
Mineralizarea apelor fluviului în sectorul românesc variază între 280 şi 500 mg/l şi aparŃine tipului
bicarbonatat - calcic; pH apelor este în jur de 7,5 - 8,1, valori ce indică o uşoară alcalinitate.
Un grad mai crescut al mineralizării se înregistrează pe secŃiunile unde sunt aşezate marile oraşe (Viena,
Bratislava, Budapesta, Belgrad), datorită deversării în fluviu a apelor reziduale industriale, agricole, menajere etc.
însă, datorită debitelor şi vitezelor relativ mari, Dunărea dispune de o capacitate de autoepurare a apelor ridicată,
aşa încât înspre sectorul inferior calitatea apei se îmbunătăŃeşte.

2.4. LACURILE
2.4.1. Geneza şi clasificarea lacurilor
Lacurile se impun în peisajul României atât prin numărul lor apreciabil (circa 3450, din care 1150
antropice), cât şi prin nota specifică pe care o dau regiunii în care sunt situate. De la Ńărmul Mării Negre şi până
pe culmile înalte ale MunŃilor CarpaŃi se găsesc numeroase tipuri genetice de lacuri, care ocupă o suprafaŃă de
aproximativ 2500 km2, ceea ce reprezintă 1,04 % din teritoriul Ńării.
La formarea şi evoluŃia cuvetelor lacustre au contribuit numeroşi factori, şi anume: mişcările tectonice,
varietatea petrografică a rocilor, climatul, factorii hidrologici şi geomorfologici, factorul antropic.
Mişcările tectonice (fazele de orogen, prăbuşirile scoarŃei, mişcările epirogenice) au jucat un rol
însemnat în geneza unor lacuri din trecutul geologic. Locul acestora este ocupat astăzi de depresiunile
intramontane (Petroşani, Braşov ş.a.) sau de la periferia munŃilor (Făgăraş, Sibiu etc.) SuprafaŃa lor netedă ca un
şes, fragmentată numai de reŃeaua de râuri, nu constituie altceva decât fundul lacurilor de odinioară.
ErupŃiile vulcanice de la sfârşitul terŃiarului au prilejuit apariŃia unor lacuri, fie de baraj vulcanic (prin
colmatarea cărora au luat naştere depresiunile Giurgeu, Ciuc, Borsec, Bilbor şi parŃial depresiunea Maramureş),

57
fie în craterele vulcanice ale munŃilor (Călimani, Gurghiu, Harghita), lacuri care au fost drenate ulterior prin
intermediul râurilor (cu excepŃia lacului Sfânta Ana).
ConstituŃia litologică (varietatea petrografică a rocilor) are rol important în formarea şi menŃinerea unor
categorii de lacuri. Rocile impermeabile (şisturi cristaline, eruptive) sau cele cu proprietăŃi semipermeabile (argile,
marne), favorizează menŃinerea apei, care s-a acumulat pe căi diverse în formele negative de relief naturale sau
antropice.
Rocile cu proprietăŃi sufozionale (calcare, loess) sau cele uşor solubile (sare, gips) generează, cu ajutorul
apei, o serie de depresiuni (crovuri, doline). Aceste depresiuni vor fi transformate în lacuri de către apele
meteorice atunci când argilele şi mâlurile pavazează fundul cuvetelor respective, împiedecând infiltraŃia. în lipsa
acestui strat impermeabil menŃinerea apei devine imposibilă.
Factorul climatic are o influenŃă hotărâtoare în acumularea şi menŃinerea apei în depresiunile lacustre.
Dintre elementele climatice, regimul precipitaŃiilor, care este excedentar pe două treimi din suprafaŃa Ńării,
constituie un factor esenŃial al existenŃei majorităŃii lacurilor. Restul teritoriului, de o treime din suprafaŃa Ńării, se
caracterizează printr-un indice mare de ariditate. Din această cauză, văile unor râuri se transformă într-o
adevărată salbă de ochiuri de apă, chiar şi numai temporare.
Vântul, atunci când bate aproximativ în aceeaşi direcŃie, în prezenŃa unui relief alcătuit din depozite
nisipoase sau loessoide, contribuie la formarea unor depresiuni lacustre, cu forme variate şi adâncimi reduse.
Răcirea climei în pleistocen a favorizat instalarea gheŃarilor în masivele cele mai înalte din CarpaŃi;
aceştia au săpat circuri şi văi glaciare, custuri. în circuri şi pe văile glaciare au luat naştere lacurile alpine.
Factorii hidrologici au avut şi ei un rol însemnat în formarea unor categorii de lacuri. în excavaŃiile din
lunca Dunării şi din luncile principalelor râuri interioare (Someş, Mureş, Jiu, Olt, Argeş, Siret, Prut), rezultate din
procesele de eroziune şi acumulare a respectivelor cursuri de apă, s-au format lacuri permanente care menŃin o
legătură permanentă cu albia minoră.
Râurile colectoare, prin transportul şi acumularea aluviunilor, reuşesc să bareze cu aluviuni gurile unor
afluenŃi, dând naştere limanelor fluviatile, întâlnite frecvent pe dreapta Dunării (în sectorul dobrogean) şi pe unele
râuri din Câmpia Română.
La Ńărmul Mării Negre, datorită oscilaŃiilor de nivel ale apelor şi datorită acŃiunii curenŃilor de Ńărm, care
depun cordoane litorale, s-au format lagunele şi limanele maritime.
Factorul geomorfologic, are, de asemenea, un rol important în formarea şi menŃinerea unor categorii
genetice de lacuri. Prăbuşirile şi alunecările de teren, mai frecvente în regiunile colinare au determinat apariŃia
unor lacuri. Ca urmare a barajelor create prin alunecare sau prăbuşire, văile unor râuri se transformă în depresiuni
lacustre. Uneori, asemenea lacuri au o viaŃă lungă (când barajul este construit din roci dure); alteori, aceste lacuri
pot să dispară la o viitură mai puternică, barajul vremelnic fiind ,,măturat” de furia apelor.
În excavaŃiile formate între valurile de alunecare pot să se formeze lacuri; acestea au, de regulă,
dimensiuni mici şi, adesea, regimul de menŃinere a apei este temporar.
Un factor de seamă în apariŃia şi dispariŃia lacurilor este cel antropic. Omul a creat numeroase lacuri
artificiale pentru rezolvarea problemei alimentării cu apă potabilă şi industrială pentru irigaŃii, pentru regularizarea
râurilor şi captarea energiei hidraulice, pentru irigaŃii, piscicultură, asanarea mlaştinilor etc.
În condiŃiile teritoriului României, cu o mare varietate de factori favorabili apariŃiei lacurilor, cel mai
important criteriu de clasificare pentru geografi este cel genetic. Nu vom neglija însă repartiŃia geografică a
lacurilor pe mari unităŃi de relief (munte, deal, câmpie şi luncă), deoarece în funcŃie de formele de relief lacurile
prezintă unele trăsături specifice evidente.
Dată fiind marea diversitate a condiŃiilor fizico-geografice din zona de munte, sunt foarte variate tipurile
genetice de lacuri, faŃă de zonele de câmpie şi de luncă. în schimb, în câmpii şi lunci întâlnim o mai mare
frecvenŃă a lacurilor.
Principalele tipuri de lacuri din România, privite din punctul de vedere al originii cuvetei lacustre, sunt
următoarele: lacuri vulcanice, lacuri glaciare şi periglaciare, lacuri rezultate din procese hidro-morfologice
fluviatile şi marine, lacuri de origine eoliană, lacuri de baraj prin prăbuşiri şi alunecări, lacuri carstice,
lacuri clastocarstice, lacuri antropice.

58
 2.4.1.1. Lacuri de origine vulcanică
Unicul lac de natură vulcanică din Ńara noastră este Sfânta Ana, din masivul Ciomatu. Lacul are aspect de
paletă. SuprafaŃa lacului este de 19,6 ha iar adâncimea maximă de 7 m. Alimentarea cu apă a lacului se face din
ploi şi zăpezi.
În nord-estul lacului Sfânta Ana se află urmele unui alt lac, Mohoş, tot de natură vulcanică. Lacul a fost
drenat de Valea Roşie şi astăzi este transformat în mlaştină turboasă.
Din ponŃian-dacian până în cuaternar depresiunile Bilbor, Borsec, Giurgeu şi Ciuc au funcŃionat ca lacuri
de baraj vulcanic; astăzi sunt complet drenate şi colmatate. SuprafaŃa lor netedă nu constituie altceva decât
fundurile lacurilor de odinioară.

2.4.1.2. Lacurile glaciare şi periglaciare

Această categorie de lacuri este răspândită în etajul alpin, unde relieful carpatic a fost sculptat şi modelat
de acŃiunea gheŃarilor cuaternari. Urmele lăsate de aceşti gheŃari (circuri, văi glaciare, custuri, praguri, roci
mutonate, depozite morenice) în MunŃii Rodnei şi în CarpaŃii Meridionali sunt bine păstrate la altitudini cuprinse
între 1700 şi 2400 m.
În funcŃie de modul cum s-a produs eroziunea glaciară şi acumularea materialului transportat de gheŃari,
au luat naştere mai multe tipuri de cuvete lacustre.
a) Lacuri situate în căldări glaciare. Aceste lacuri sunt răspândite aproape în exclusivitate în CarpaŃii
Meridionali. Cele din MunŃii Rodnei aparŃin categoriei de lacuri de baraj morenic.
Lacurile situate în căldările glaciare sunt instalate în spatele unor praguri formate din roca în loc,
depresiunea lacustră ocupând un loc central în cadrul căldării sau circului glaciar. Ele au, în general, suprafeŃe şi
adâncimi mari în raport cu celelalte categorii de lacuri glaciare, iar profilul morfobatimetric prezintă aspectul literei
,,U”.
Dintre cele mai caracteristice lacuri din această categorie amintim: Bâlea, Podragul Mare, Capra (în M.
Făgăraş) (fig. 52), Gâlcescu, Oglinda Mândrii, Tăul fără Fund (în M. Parâng), Iezerul Mare (în M. Cândrel),
Galeşul, Ana, Slăveiul, Bucura, Custura Mare, Zănoaga (în M. Retezat). Lacul Bucura este cel mai întins lac
glaciar (8,8 ha) iar Zănoaga este lacul cu cea mai mare adâncime (29 m).
b) Lacuri situate în văi glaciare apar în lungul văilor glaciare care prezintă în profil longitudinal
contrapante. Le găsim izolate (Lacul Doamnei, Viştişoara din M. Făgaraş), grupate câte două (Radeş I şi Radeş II,
Zănoaga Mică I şi Zănoaga Mică II din M. Retezat) sau, în unele cazuri, se înşiră în salbă, cum sunt cele din
complexul văii glaciare Bucura (Florica, Viorica, Ana, Lia).
Lacurile situate în văi glaciare au conturul mai neregulat, suprafaŃa şi adâncimea lor nu sunt prea mari şi
sunt uşor alungite în lungul văii.
c) Lacuri de baraj morenic s-au format pe rama vestică şi nord-vestică a CarpaŃilor Meridionali şi în MunŃii
Rodnei în spatele unor depozite morenice transversale, cu grosimi de 2 - 3 m. Se pare că acest tip de lacuri avea
o răspândire mult mai mare în CarpaŃii Meridionali dar, datorită eroziunii postglaciare, o parte din lacuri au fost
drenate. Din această categorie fac parte lacurile Pietrosu, Buhăescu, Lala Mică, Lala Mare (din M. Rodnei), Tăul
Verde (din M. Parâng), Slăveiul, Zănoaga Mică (din M. Retezat), Netiş, Bistra (din M. Petreanu).
SuprafaŃa şi adâncimea acestor lacuri sunt reduse, ele aflându-se într-o fază înaintată de colmatare;
lacurile prezintă emisari de scurgere care, în unele cazuri segmentează barajul, fiind posibilă drenarea lacului.
d) Lacuri situate în regiunile cu relief nival. ExcavaŃiile nivale cu caracter lacustru sunt foarte restrânse.
Lacurile instalate în astfel de depresiuni au un volum mic de apă şi se găsesc, adesea, într-o fază înaintată de
colmatare; ele seacă atunci când precipitaŃiile sunt reduse. Amintim lacurile: Baia Vulturilor din Siriu, Paltinul,
Gemenul de Jos şi Gemenul de Sus din M. Făgăraş, Iezeraşul, Cârpa din M. Şureanu, Iezilor, Caprelor, Tăul
Secat, Cârligul şi Bucurelul din M. Retezat, Tăul Mare din M. Bihor.

2.4.1.3. Lacuri rezultate din procese hidro-morfologice fluviatile şi maritime

a) Lacurile de luncă sunt cele mai numeroase şi cele mai extinse ca suprafaŃă. Ele s-au instalat în
denivelările şi excavaŃiile rezultate în urma acŃiunii râurilor. Adâncimea lor este redusă (1-2 m) iar linia Ńărmului se
caracterizează printr-o mare instabilitate, în funcŃie de evaporare şi de regimul inundaŃiilor.
În funcŃie de modul lor de alimentare se deosebesc două subtipuri de lacuri de luncă sau ,,bălŃi”:
59
 - lacuri legate permanent de râul principal prin braŃe secundare (numite gârle, sahale) ; ele au un regim
mai stabil şi au un caracter permanent.;
- lacuri ce menŃin legătura cu râul principal numai în timpul viiturilor; după ce apele revărsate se retrag,
lacurile îşi reduc suprafaŃa, deseori seacă complet, transformându-se în mlaştini.
Cele mai numeroase ,,bălŃi” se găsesc în lunca şi Delta Dunării, numărul şi modul de asociere al acestora
fiind diferit în lungul marelui fluviu. Lacurile din lunca Dunării după formă, mărime şi mod de asociere au fost
grupate în mai multe sectoare (V. Mihăilescu, 1936), şi anume:
- Sectorul Drobeta Tr. Severin - Cetate, cu bălŃi izolate, reduse ca suprafaŃă (La Ochi, Fântâna Banului
ş.a.);
- Sectorul Cetate - Giurgiu cu lacuri numeroase, de formă alungită; unele dintre ele sunt
compartimentate de dunele de nisip, altele sunt asociate în grupuri mari: Tinoasa - Rastu - Coldova - BistreŃu -
Cârna - Nasta - Nedeia, complexele Potelu, Suhaia etc.
- Sectorul Giurgiu - Călăraşi. în lunca lată de 1 - 16 km s-au format bălŃi extinse ca suprafaŃă: Greaca,
Călăraşi (de formă dominant rotundă), asociate în grupuri cu bălŃi mai mici: Băneasa - Pietrele - Greaca, Boian -
Călăraşi - Sfrederile.
- Sectorul Călăraşi-Brăila cu lunca lată de 16 - 20 km şi cu nenumăratele braŃe ale fluviului, a fost
favorabilă formrii unei adevărate puzderii de lacuri, foarte neregulate ca formă: MistreaŃa, BlăstămăŃiile, Tingău,
Strâmbu ş.a. în Balta IalomiŃei, LunguleŃu, Orza, şerban, Ulmu, Zagna, Lacul Trufaşului etc. în Balta Brăilei.
- Sectorul Brăila - vărsare cu bălŃi mari în luncile comune ale Dunării, Siretului şi Prutului (RăŃoaiele,
Brateş), pe malul drept al fluviului (Jijila, Crapina, Plosca, Popina) şi un alt complex în interiorul deltei: Fortuna,
Baciu, MatiŃa, Gorgova, Merheiu Mare, Isacova, Puiu, PuiuleŃ, Roşu, RoşuleŃ, Uzlina, Lumina, Tatomir, Obretinul
Mic, Obretinul Mare, Trei Iezere etc.
Lucrările hidroameliorative din a doua jumătate a secolului nostru au dus la desecarea mai multor unităŃi
lacustre pentru introducerea de noi terenuri în circuitul agricol.
Astăzi putem vorbi de existenŃa următoarelor lacuri în lunca Dunării şi acestea reduse ca suprafaŃă: La
Ochi, Fântâna banului, Gârla Mare, BistreŃu, Suhaia, Ulmeni, Ciocăneşti, Călaraşi, Jegălia, Jijila, Carpina, Plosca,
Popina, Balta Rotundă.
Lacurile de tipul ,,bălŃilor” întâlnim şi în luncile principalelor râuri interioare. Numeroase ,,bălŃi” se găsesc
în lunca Prutului (peste 100), mai cunoscute fiind: Vlădeni, Vicoleni - Fălciu, Vetrişoaia, Drânceni, Hrubeni, Lacul
Banului, Prundul, şerpoaia, Ulmu. în lunca Siretului se află lacurile Tălăbasca, Măxineni, Puturosu; în lunca Oltului
sunt lacurile Gâlmele, Viespile; în lunca Jiului: Teascu, Murta, Rojiştea; pe Mureş lacul Zăbrani; pe Crasna lacul
Ceheiul.
În cadrul luncilor se delimitează şi tipul de lacuri în formă de belciug, care au legătură cu râul principal
numai în perioadele viiturilor sau revărsărilor (lacul Gârla Mare din lunca Dunării, Zătonul, Plopilor, La Ruptură,
Siretul Vechi ş.a.).
b) Limanele fluviatile se formează pe cursurile inferioare ale afluenŃilor secundari şi au aspectul unor
bălŃi alungite şi meandrate. Au luat naştere prin anastomozarea cu aluviuni a afluenŃilor. Alimentarea cu apă a
lacurilor se face de către afluenŃi şi, eventual, din izvoarele care pot să apară la baza malurilor. MenŃionăm
limanele de pe cursurile inferioare ale Buzăului (Coşteiu, Jirlău, Amara, Câineni, Balta Albă, CiulniŃa), IalomiŃei
(SărăŃuica, Fundata, Iezer, Strachina), Dunării (Mostiştea, GălăŃui, Bugeac, Oltina, Mârleanu, Vederoasa,
Hazarlâc, Cerna).
Multe dintre limanele fluviatile din Câmpia Română, din cauza evaporării intense (care depăşeşte
cantitatea de precipitaŃii), au devenit salmastre sau chiar sărate (pe Buzău-Amara, balta Albă, Costeiu, Jirlău; pe
IalomiŃa - Strachina, Amara, Fundata ş.a.).
c) Limanuri şi lagune maritime
Geneza acestor lacuri este legată de fazele de transgresiune şi regresiune ale apelor Mării Negre, de
circulaŃia curenŃilor maritimi litorali şi de cantităŃile enorme de aluviuni transportate de Dunăre.
Complexul lagunar Razelm (750 km2) a rezultat în urma barării cu cordoane de nisip, formate din
depunerile curenŃilor marini litorali, a străvechiului golf Halmirys. Complexul lagunar este compartimentat prin
grinduri şi cordoane nisipoase în mai multe unităŃi lacustre: Razelm, Zmeica, Sinoe, GoloviŃa, Nuntaşi, Tuzla, Istria
şi Ciamurlia de Jos. Salinitatea acestor lacuri creşte de la nord către sud. Lacurile Razelm şi GoloviŃa, alimentate
60
artificial cu apă din Dunăre prin canalele DunavăŃ şi CerneŃ, s-au îndulcit, în timp ce celelalte unităŃi lacustre din
cuprinsul complexului lagunar au o concentraŃie ridicată în săruri. Adâncimea lagunelor rar depăşesc 1,5 - 2 m.
Laguna Siutghiol are apele dulci datorită unei alimentării bogate prin izvoare de fund. Adâncimea lacului
atinge 18 m.
Limane fluvio-maritime tipice s-au format la sud de capul Midia prin bararea, de către cordoanele litorale,
a văilor care debuşau în mare. Izolarea completă sau parŃială a acestor lacuri a dus la suprasărarea apelor, acolo
unde aportul de apă dulce de pe uscat a fost foarte mic (Techirghiol, Gargalâc, Agigea, Tatlageac, Costineşti,
Comarova); când izvoarele de fund şi reŃeaua hidrografică alimentează din abundenŃă lacurile, apa acestora se
îndulceşte (Taşaul, Tăbăcăriei).
Limanul Mangalia, deşi mai păstrează legătura cu marea, fiind alimentat şi de pe uscat, are apele
salmastre.

2.4.1.4. Lacuri de origine eoliană.

Sunt răspândite în zonele cu dune de nisip, unde ocupă depresiunile dintre dune. Deşi relieful de dune
ocupă suprafeŃe apreciabile în Câmpia Olteniei, Bărăgan, Câmpia de Vest şi sudul Podişului Moldovei, lacurile
eoliene au un areal mult mai restrâns. Depresiunile lacustre au, în general, dimensiuni reduse şi sunt invadate de
vegetaŃie acvatică.
Mai numeroase şi mai extinse sunt lacurile din zona Calafat - Ciuperceni - Desa - Rastu Negoiu,
cantonate, în majoritatea lor, pe terasa de luncă a Dunării. Cele mai extinse depresiuni lacustre, care îşi păstrează
apa şi în timpul verii, sunt: ManginiŃa, Tinoasa, Lala, Desa, Piscu. Sunt alimentate cu apă din Dunăre în timpul
revărsărilor; lacurile situate pe terasa Ciuperceni (5 - 10 m) sunt alimentate din ploi şi din reŃeaua hidrografică
minoră.
Lacuri de origine eoliană se mai găsesc pe stânga Jiului, între Castranova şi Apele Vii (Balta Belia, Balta
Cerna, Balta Lată, Balta Godovanu).
Lacuri eoliene, cu caracter temporar, sunt şi în Câmpia Carei, însă, majoritatea sunt pe cale de dispariŃie.
Pe nisipurile de la Reci, din bazinul inferior al râului Negru sunt legate ochiurile de apă, unele
transformate în mlaştini de turbării.

2.4.1.5. Lacuri de baraj natural prin prăbuşiri şi alunecări

Prin procese de alunecare şi prăbuşire pot lua naştere depresiuni care, prin colectarea apei, se pot
transforma în lacuri. După poziŃia şi geneza depresiunilor rezultate prin procese de alunecare şi prăbuşire se
deosebesc două categorii de lacuri: de vale şi de versant.
Lacurile de vale au rezultat prin bararea unor cursuri de apă cu materiale provenite din alunecările sau
prăbuşirile declanşate pe versanŃii văii. Durata menŃinerii barajului depinde de rezistenŃa rocilor care îl alcătuiesc
şi de eventualele lucrări antropice. Sunt cunoscute lacurile: Băltău, Lacul Roşu, Caşoca, Hânsaru ş.a (fig. 53).
Lacul Băltău s-a format în anul 1883 în urma unei alunecări pe versantul nord-vestic al plaiului Focul lui
Ivan în albia văii Izvorul Negru, afluent al Uzului (I. Gh. Năstase, 1949).
Lacul Roşu s-a format în anul 1837 prin surparea depozitelor deluviale (calcare prinse într-o masă
argiloasă) de pe versantul de nord-vest al muntelui Ucigaşu în albia Bicazului. Trunchiurile brazilor care se
păstrează şi astăzi în cuveta lacului constituie un argument în plus la stabilirea originii sale (V. Mihăilescu, 1940; I.
Pisota, A. Năstase, 1956).
Pe un afluent al râului Bâsca Roziliei s-a format lacul Hânsaru .
Lacul Coşoca s-a format în anul 1957 pe pârâul NovăŃ (afluent al Vaserului). Lacul nu a rezistat mult
deoarece barajul, alcătuit din roci moi, a fost erodat în urma unor ploi, puternice în anul 1961.
Lacul de pe valea Nărujei, de la Româneşt - Nistoreşti, format în 1920 a fost drenat de oameni pentru a
se evita o eventuală inundaŃie.
Lacurile de versant au luat naştere fie în spatele valurilor de alunecare, fie în denivelările de pe
suprafaŃa depozitelor alunecate. Aceste lacuri au dimensiuni mici şi sunt frecvente în regiunile subcarpatice şi în
cele de podiş. Dacă alimentarea se face din izvoare, lacurile se menŃin vreme mai îndelungată şi sunt mai extinse;
când alimentarea se face din ploi şi zăpezi lacurile au mai mult un caracter sezonier.

61
 Dintre lacurile cu caracter permanent amintim: Jibleanu (Bahna Rusului), Rancea, Pogăceaua, Rat, Tăul
fără fund (Paroşeni) ş.a.
Procesul evolutiv al lacurilor de baraj natural prin alunecări şi prăbuşiri către faza de mlaştină şi de
dispariŃie prin colmatare se produce destul de repede.

2.4.1.6. Lacuri carstice

În funcŃie de roca în care s-a format cuveta lacustră, în Ńara noastră se disting mai multe tipuri de lacuri:
pe calcare, pe gips, pe sare.
Lacurile în carst propriu-zis sunt instalate în doline, polii sau văi oarbe. De cele mai multe ori au un
caracter temporar deoarece circulaŃia pe verticală (prin fisuri) nu permite menŃinerea îndelungată a apei provenită
din ploi sau din topirea zăpezii (Râtu Ponor şi Vărăşoaia din MunŃii Apuseni, GornoviŃa, Zătonu, Ponoare din
Podişul MehedinŃi). Acumularea apei în aceste depresiuni se realizează primăvara şi se menŃine până spre
mijlocul verii iar în verile umede băltirea se prelungeşte până toamna (I. Ilie, 1970).
În condiŃiile în care fundul depresiunii lacustre este pardosit cu argile, care izolează calcarele fisurate,
lacurile au caracter permanent. Dintre lacurile cu caracter permanent amintim: Ighiu (situat la altitudinea de 915 m
în bazinul superior al văii Ighiu din sudul MunŃilor Trascău) şi Lacul Dracului (situat pe valea Nerei, într-o pâlnie
carstică).
Lacurile formate pe gips sunt rare, deşi în formaŃiunile paleogene orizonturile de gipsuri sunt uneori bine
dezvoltate. Aceasta datorită intercalaŃiilor frecvente de gresii şi marne care frânează procesele de carstificare, cât
şi acoperirii lor cu formaŃiuni impermeabile. Mai cunoscute sunt Lacul învârtita - Nucşoara şi lacul de la Cheia -
Turda. Lacurile au caracter permanent.
Lacuri mici, efemere, au fost semnalate în SubcarpaŃii externi (V. Trufaş, V. Sencu, 1967).
Lacurile formate pe masive de sare ocupă depresiunile formate prin prăbuşirea tavanului unor peşteri:
Ursu, Aluniş -Sovata; prin dizolvarea superficială a sării: lacurile Verde, Roşu, Dulce, Şerpilor - Sovata; prin
dizolvarea sării de sub depozitele acoperitoare şi prăbuşirea sau tasarea acestora: Lacul Bisericii, Lacul cu Peşti -
Câmpina, Lacul Mănăstirii - Brebu, Lacul Ştuc - Someşeni Cluj. Aceeaşi geneză o are şi Lacul Ştiucii din Câmpia
Transilvaniei, dar asupra acestuia a intervenit şi omul, prin construirea unor baraje suplimentare.
A fost semnalată (T. Pânzaru, 1969) existenta a numeroase lacuri (35) formate pe masive de sare la
Ocna Şugatag; dintre cele mai mari menŃionăm lacurile Mihai, Vorsing, Pipiriga.
O parte din lacurile carsto-saline, cum sunt cele de la Sovata şi Ocna Şugatag au un grad ridicat de
mineralizare. Altele, în condiŃiile izolării masivelor de sare, a existenŃei unui schimb intens de ape şi în absenŃa
unor izvoare sărate, au apa dulce sau se îndulcesc treptat (I. Pişoa, V. Trufaş, 1971). Dintre lacurile cu
mineralizare redusă amintim: lacul Bisericii, Lacul Castelului, Vintileasca, Tăul Ştiucii ş.a.

2.4.1.7. Lacuri clastocarstice

Cuvetele acestor lacuri, cunoscute sub denumirea locală de ,,crovuri” sau ,,padine” s-au format prin
procesul de tasare specific loessului şi formaŃiunilor loessoide. Sunt considerate unităŃi lacustre exclusiv de
câmpie, fiind frecvente în Câmpia Română. în zonele semiendoreice ale Bărăganului central şi nordic se găsesc
cele mai tipice lacuri de tasare în loess: Ianca, Plopu, Movila Miresii, Lutul Alb, Esna, Seaca, Batogu (între
CălmăŃui şi Buzău), Plaşcu, ColŃea, ChichineŃu, Tătaru, Marian (între IalomiŃa şi CălmăŃui). Lacurile au forma
circulară, cu linia de Ńărm regulată.
În Câmpia Banatului şi în Câmpia Olteniei, la formarea micilor depresiuni lacustre formate pe loess a
contribuit, alături de tasare şi eroziunea fluvială şi chiar eoliană. Aceste lacuri au un contur mai neregulat, de
formă alungită. în această categorie sunt incluse lacurile: Satchinez, Ivanda (în Câmpia Banatului), Lacul cu
Butură, Lacul cu Frasin (în Câmpia Olteniei) ş.a.
Multe din lacurile de tasare din Câmpia Română au apa salmastră sau chiar sărată, datorită, atât
dizolvării sărurilor din formaŃiunile sedimentare de către apele freatice, cât şi regimului de evaporare în condiŃiile
unui deficit de precipitaŃii.

62
 2.4.1.8. Lacurile artificiale (antropice)
Din necesităŃi economice, s-au construit lacuri artificiale pe teritoriul Ńării noastre încă din secolele XIV-XV,
mai ales în zonele în care râurile nu satisfăceau necesarul de apă al oamenilor. în secolele care au urmat, au fost
create noi lacuri de acumulare din necesităŃi economice (hidroenergie, alimentări cu apă, irigaŃii, piscicultură etc.),
numărul acestora depăşind 1150 (la nivelul anilor 1970).
O clasificare a acestor unităŃi lacustre se poate face numai în funcŃie de utilitatea economică şi sistemul
de acumulare. Ne vom opri, în continuare, la cele mai caracteristice tipuri de lacuri antropice:
Heleşteele şi iazurile sunt cele mai numeroase lacuri de acumulare din Ńara noastră, ele fiind proprii
regiunilor cu umiditate deficitară.
Heleşteele sunt amenajate, în special, pentru piscicultură. Au formă pătrată sau dreptunghiulară,
suprafeŃe relativ mici (care variază de la zeci de metri pătraŃi la zeci sau sute de hectare) şi adâncimi de 1-2 m.
Sunt răspândite în Câmpia Banato-Crişană (Cefa - 419 ha, Ivanda - 210 ha, Homorog, Ineu, Sântana, Topolia), în
bazinele râurilor Argeş (Nucet), Moştistea (Frăsinet), IaloniŃa (Bâlciureşti, Broşteni), Siret (Avereşti) ş.a. Ele au
fost amenajate special pentru crescătorii de peşte (crap).
Iazurile, cele mai numeroase lacuri de acumulare din România, sunt ochiuri de apă de formă alungită,
care apar în lungul văilor prin bararea acestora. Barajele sunt construite din pământ, beton sau pământ cu planşe
de beton.
Iazurile sunt alimentate de râurile respective, din ploi şi din topirea zăpezilor.
Scopul iniŃial în care au fost construite a fost, probabil, piscicultura. Ulterior, utilitatea lor s-a extins:
rezerve permanente de apă pentru animale şi chiar pentru oameni (în perioadele de secetă), evitarea inundaŃiilor,
irigaŃii, agrement ş.a.
În trecut numărul iazurilor era mult mai mare. Numai în Câmpia Moldovei sunt menŃionate 330 iazuri,
majoritatea dispărute prin colmatare sau drenare; multe s-au transformat în mlaştini. În această zonă s-au păstrat
circa 50 de iazuri (T. Moraru, E. Moraru, A. Savu, 1968), mai cunoscute fiind: Tătărăşeni, Negreni, Hăneşti,
Mânăştireni, UnŃeni, Podul Iloaiei, Dracşani, Bulbuceni, Paharnicu, Plopi, Huc, Coarnele Caprii, Toteşti ş.a.
Numeroase au fost iazurile şi în Câmpia Transilvaniei, înşirate în lungul văilor Fizeş, Comlod, Căianul etc.
Prin colmatare şi prin degradarea barajelor cele mai multae iazuri au dispărut. Se menŃin lacurile: Cătina, łaga,
Geaca, Sântejude, Tăul ştiucii (Săcălaia), Zau de Câmpie, Bujoru, Tăureni etc.
În Câmpia Română se înşiră câteva iazuri pe văile din bazinele râurilor Glavacioc (Cămineasca, Blejeşti),
CălmăŃuiul Teleormănean (Viişoara, Broşteanca, Salcia), Mostiştea, Colentina (Fundeni, Cernica) ş.a.
Haiturile sunt lacuri artificiale, cu caracter sezonier, amenajate pe râurile de munte, în zonele cu
exploatări forestiere. în spatele unor baraje din lemn, prevăzute cu stăvilare, apa se acumulează şi apoi este
evacuată brusc, în scopul formarii unor unde capabile să poarte cu ele plutele sau lemnul depozitat. FrecvenŃa
descărcării lor poate fi de două ori pe zi sau o dată la 2 - 3 zile, în funcŃie de volumul apei reŃinute.
Au fost amenajate haituri pe văile râurilor BistriŃa, Sebeş, Lotru, Someşul Rece, Iara, Argeş, Vişeu, Vaser
etc.
În prezent s-a renunŃat la transportul lemnului prin plutărit, unele dintre haituri fiind transformate în
păstrăvării.
Lacurile de interes hidroenergetic au fost construite în scopul asigurării debitelor constante turbinelor
hidroelectrice, precum şi pentru realizarea căderii necesare în conductele forŃate. începând cu anul 1960, când s-
a realizat acumularea Izvorul Muntelui de pe valea BistriŃei, numărul acestor unităŃi acvatice a fost în continuă
creştere.
Pe unele cursuri de apă, lacurile sunt înşiruite, alcătuind salbe de lacuri, ca de pildă cele de pe BistriŃa (8
lacuri), Argeş (10 lacuri), Sebeş (4 lacuri), Râul Mare (4 lacuri), Someşul Cald (4 lacuri), Bârzava (3 lacuri), Olt (26
lacuri) ş.a.
Cea mai veche acumulare construită în scopul producerii energiei electrice fiinŃează pe râul Bârzava
(lacul Văliug, intrat în exploatare în anul 1909), iar cea mai mare în suprafaŃa este acumularea PorŃile de Fier I
(32.000 ha).
Între lacurile de interes energetic construite pe râurile interioare amintim: Izvorul Muntelui, PângăraŃi (pe
BistriŃa), Vidraru, Vâlcelele, Ştefăneşti (pe Argeş), PorŃile de Fier I, PorŃile de Fier II ( pe Dunăre), Gozna, Văliug,
(pe Bârzava), Poiana Uzului (pe Uz), Paltinu (pe Doftana), Vidra, Mălaia (pe Lotru), Făgăraş, Cornetu, Strejeşti,
63
Drăgăneşti - Olt (pe Olt), Fântânele, TarniŃa, Gilău (pe Someşul Cald), Iovanu (pe Cerna), Tărtărău, Oaşa, Tău,
Obrejii de Căpâlna, Petreşti (pe Sebeş), Drăgan (pe Drăganul), Gura Apelor, Ostrovul Mic, HaŃeg (pe Râul Mare),
Scorilo (pe Şucu), Poiana Mărului (pe Bistra Mărului), Poiana Ruscă (pe Râul Rece) ş.a.
Lacurile pentru alimentarea cu apă potabilă şi industrială s-au construit în apropierea centrelor
industriale (Baia Mare, Hunedoara, ReşiŃa, Roşia Montană, Ocna de Fier etc). Apa unora dintre lacuri este folosită
şi în scopuri hidroenergetice şi de agrement.

În afara lacurilor construite de om în mod conştient, în Ńara noastră există şi acumulări formate în urma
unor lucrări de excavare, cum sunt cele cantonate în concavităŃile rezultate prin exploatarea unor materiale de
construcŃii (argilă, balast, granit etc.).
Un număr însemnat de lacuri s-au instalat în exploatările de sare abandonate (lacuri antropo-saline, T.
Pânzaru, 1069). Se întâlnesc în zona cutelor diapire din interiorul şi exteriorul arcului carpatic: Sovata, Ocna Dej,
Ocna Mureş, Ocna Sibiului (Avram Iancu, Lacul fără Fund, Lacul MâŃei), Turda (Lacul Ocnei, Carolina,
Privighetoarea, Roman), Ocna Sugatag (Lacul Roşu, Bătrân, Vrăjitoarei, Gavrilă), Slănic Prahova (Baia Miresii,
Baia Baciului, Baia verde I, II, III), Telega (Lacul Mocanu, Baia Centrală, Stavrică) ş.a.
Majoritatea acestor lacuri provin din ocne vechi, care datează, în parte, din secolul al VI-lea. Adâncimea
lor depăşeşte uneori 150 m.

64
 2. 5. MAREA NEAGRĂ

Situată în sud-estul Ńării, Marea Neagră, prin litoralul ei, formează pe o distanŃă de 245 km, frontiera
României. Acest bazin acvatic a jucat în toate timpurile un rol economic deosebit în istoria poporului român.
Numele acestei mări a suferit, de-a lungul istoriei, câteva metamorfoze. GeŃii şi sciŃii o vedeau ca pe o stihie
neînŃeleasă, motiv pentru care îi spuneau Ahşaena (mohorâtă, neagră).
Grecii au preluat de la băştinaşi denumirea de Ahşaena, i-au înŃeles sensul sumbru şi au transformat
numele în Axeinos (neospitalier, neprietenos). Statornicindu-se pe Ńărmul Mării neprietenoase (Pontos Axeinos),
grecii întemeiază o serie de oraşe, care constituiau adevărate focare de civilizaŃie. în aceste condiŃii, numele de
Pontos Axeinos nu-şi mai avea sensul, fiind schimbat în Pontos Euxinos (Mare ospitalieră), denumire care a
dăinuit 12 secole. Marile migraŃii de la sfârşitul antichităŃii distrug centrele civilizate, numele de Pontos Euxinos se
pierde şi se revine la vechea denumire care se impune definitiv - Marea Neagră.
Cuprins între paralelele de 40055’ şi 46032’ latitudine nordică şi între meridianele de 27027’ şi 41042’
longitudine estică, acest bazin intercontinental este alungit pe direcŃia est-vest. Lungimea maximă a mării, pe
paralela de 42029’ N, între Ńărmul golfului Burgas (vest) şi gura râului Ingur (est) este de 1148 km (620 mile) iar
lăŃimea maximă pe meridiamul de 31012’ E atinge 606 km. Gâtuirea bazinului în partea centrală (pe meridianul
capului Sarâci) este de 263 km.
La o lungime totală a Ńărmului Mării Negre de 4074 km, corespunde o suprafaŃă de 462.535 km2. Volumul
total de apă este de 537.000 km3, adâncimea maximă de 2245 m iar adâncimea medie de 1282 m.
Marea Neagră face parte din categoria mărilor intercontinentale, comunicând cu Marea Mediterană prin
strâmtoarea Bosfor iar cu Marea Azor prin strâmtoarea Kerci.
Strâmtoarea Bosfor este un şanŃ tectonic, cu maluri sinuoase însoŃite de numeroase golfuri şi capuri.
Lungimea strâmtorii este de 30 km, fundul prezintă numeroase denivelări încât adâncimea variază între 27,5 şi
120 m; lăŃimea strâmtorii oscilează între 750 şi 3600 m. în sudul Bosforului se deschide golful Cornul de Aur,
orientat NV-SE, pe malurile căruia este aşezat oraşul Istambul.
Strâmtoarea Kerci, orientată N-S, are o lungime de 41 km iar adâncimea variază între 10 m (la capătul
nordic) şi 18 m (la capătul sudic).
Marea Neagră reprezintă un rest al Lacului Pontic desprins din Marea Sarmatică. în cuaternar, mişcările
eustatice şi epirogenetice şi respectiv transgresiunile şi regresiunile succesive, au dus la stabilirea de legături
alternative cu Marea Caspică sau cu Marea Mediterană. Odată cu holocenul, probabil în urma transgresiunii
flandriene, se produce deschiderea definitivă a Bosforului, apele se sărăturează iar comunicarea cu Marea
Caspică se întrerupe definitiv.
SuprafaŃa de pe care apele continentale se drenează în marea Neagră este de 2.400.734 km2. Aceste
ape imprimă acestui bazin acvatic un regim hidrologic, hidrochimic şi hidrobiologic specific, aparte de
particularităŃile Oceanului Mondial.

łărmurile şi relieful submarin

łărmurile Mării Negre nu sunt prea crestate, particularitate evidenŃiată şi de valoarea coeficientului de
sinuozitate (1,79).
Înaintarea uscatului în mare se face sub formă de capuri, între care se deschid golfuri largi (fig. 54).
Peninsula cea mai mare este Crimeea, care se leagă de continent printr-un istm îngust (Perekop). Dintre
capurile mai pronunŃate care înaintează în mare amintim: Tarhancut, Kerson, Sarâci, Meganom, Ceauda (în
peninsula Crimeea), PiŃunda, Codor (litoralul caucazian), Eros, Cianu, Bafra, Sinope, Kerempe (litoralul Anatoliei),
Koru, Emine, Caliacra, Tuzla, Midia (litoralul vestic).
Golfurile mai importante sunt: Jibrieni, Karakimit, Kalamit, Teodosia, Sinope, Samsun, Burgas, Varna.
Insulele sunt şi ele puŃine la număr: Şerpilor, Sacalin, Kefken.
Ńărmul românesc al Marii Negre prezintă, din punct de vedere geologic şi morfologic, aspecte diferite. La
nord de capul Midia Ńărmul este jos, dominante fiind formele acumulative, deltaice; la sud de acest punct Ńărmul
este înalt, cu faleze a căror altitudine variază între 2 şi 40 m. Râurile care debuşează în mare, la vărsare au fost
barate cu cordoane litorale şi transformate în cuvete lacustre.

65
 Lungimea sectorului acumulativ al Ńărmului românesc este de 143 km (65 % din lungimea totală a liniei de
Ńărm). Cordoanele litorale, construite din aluviuni dunărene şi litorale au forme alungite şi se ridică deasupra
nivelului mării cu 1 - 2 m. Acestea sunt supuse periodic acŃiunii de abraziune a valurilor şi eroziunii curenŃilor. Din
cauza acestui proces de modelare, Ńărmul acumulativ înregistrează variaŃii pe sectoare.
Sectorul de Ńărm care înaintează permanent în mare este zona frontală a Deltei Chiliei, care pătrunde în
mare cu 80 - 90 cm/an. La sud de Sulina, în zona gârlei împuŃită, datorită abraziunii Ńărmul a regresat în ultima
jumătate de secol cu circa 2000 m (în medie cu 43 m/an).
La sud de Capul Midia, pe 85 km distanŃă, se desfăşoară Ńărmul înalt, cu faleză, întrerupt de o serie de
golfuri larg deschise spre mare. Aici se află limanele maritime Taşaul, Techirghiol, Agigea, Tatlageac, Comorova,
Mangalia.
În cadrul relieful bazinului Mării Negre sunt prezente cele trei zone distincte: platforma continentală
(şelful), povârnişul continental (taluzul) şi zona abisală.
Platforma continentală ocupă aproximativ 35 % din suprafaŃa cuvetei marine şi se desfăşoară până la
adâncimi de 180 - 200 m. Este foarte îngustă în nord, est şi sud şi are o largă dezvoltare la nord-vest de linia care
uneşte capul Tarhankut (Crimeea) cu capul Kaliakra (Bulgaria). HărŃile maritime semnalează existenŃa unor
neregularităŃi la suprafaŃa şelfului (stânci submerse, albii de râu submerse etc.).
În dreptul Ńărmului românesc, platforma continentală are o suprafaŃă de 30.000 km2 şi se îngustează de la
nord spre sud. în dreptul Deltei Dunării lăŃimea selfului este de circa 200 km, în timp ce în sud, în dreptul localităŃii
Vama Veche este de numai 80 - 90 km. Panta platformei continentale este în sectorul nordic de 1,4 ‰ iar în cel
sudic de 2,2 ‰. Pe suprafaŃa acesteia se schiŃează depresiuni alungite, dispuse perpendicular sau paralel cu linia
Ńărmului. Aceste depresiuni sunt interpretate ca fiind continuarea submersă a unor văi (Casimcea, Mangalia) care
s-au format într-o perioadă când nivelul mării era mai coborât (Gh. Năstase, 1935).
Taluzul (povârnişul continental) se desfăşoară între izobatele de 180 - 200 m (în partea superioară) şi
1000 - 1500 m (în partea inferioară). Panta acestuia variază între 20 ‰ (în nord-est) şi 150 ‰ (în sud-est). Taluzul
reprezintă 15% din suprafaŃa totală a mării; el este afectat de alunecări, dislocaŃii tectonice şi canioane submarine.
Partea centrală a Mării Negre, cu adâncimi mai mari de 1500 m, se prezintă asemeni unui şes. în partea
estică a bazinului au fost localizate câteva înălŃimi mamelonare pe care S. A. Kovalevski le interpretează ca fiind
conuri relicte a unor vulcani de suprafaŃă, care după scufundarea Pontidei nu s-au mai manifestat.
BilanŃul hidric depinde de aportul fluvial (346 km3), asigurat în proporŃie de 78% de râurile din nord-vest,
din care Dunărea are o contribuŃie importantă, după care urmează aportul râurilor de pe Ńărmul caucazian (12%),
de pe Ńărmul Anatoliei (7%), de pe Ńărmul Crimeei şi cel de sud vest (3%).
PrecipitaŃiile (119 km3) şi evaporaŃia (332 km3), componente ale bilanŃului hidric reflectă condiŃiile
climatului temperat - continental, fiind destul de inegale cantitativ.
CirculaŃia apelor prin strâmtori determină un schimb de ape, pe de o parte între Marea Neagră şi Marea
Mediterană, iar pe de altă parte între Marea Neagră şi Marea Azov. Acest schimb este estimat la 299 km3 la aport
şi 372 km3 la pierderi (E.V. Soliankin 1963).
Valorile medii anuale ale componentelor bilanŃului de apă al Mării Negre diferă de la un autor la altul
(tabel 14).

Tabelul - Valorile medii anuale ale elementelor bilanŃului de apă al Mării Negre
Aport de apă km3 Autori Pierderi de apă km3 Autori
surse surse
A.K. Leonov E.V. Soliankin A.K. Leonov E.V. Soliankin
Debite fluviale 309 346 EvaporaŃie 365 332
PrecipitaŃii 230 119
Scurgere din Marea 193 176 Scurgere în Marea 392 340
Marmara Marmara
Scurgere din Marea 95 53 Scurgere în Marea 70 32
Azov Azov
Total aport 827 694 Total pierderi 827 704

66
 Aceste diferenŃe care apar de la un autor la altul se datorează, probabil, faptului că în calculele indirecte
ale valorilor elementelor bilanŃului au fost folosite metode diferite.

Caracteristicile fizico-chimice ale apei Mării Negre

Temperatura medie anuală ale apelor marine în sectorul românesc al Mării Negre variază în jurul valorii
de 12 - 140 C, depăşind cu aproximativ 10 C pe cea a aerului.
Valorile medii lunare cele mai ridicate se înregistrează în iulie - august (în august: 23,10 C la Sulina; 22,40
C la ConstanŃa) iar cele mai scăzute în februarie (1,90 C la Sulina; 2,90 C la ConstanŃa).
În iernile deosebit de aspre (1928/1929, 1953/1954 ş.a) în golful Odessa şi în zona Ńărmului românesc, se
formează straturi de gheaŃă marginală cu o grosime de circa 20 - 30 cm. Spre centrul bazinului marin apele sunt
iarna mai calde, în medie de 6 - 90 C. în iernile blânde temperatura apei nu scade sub 00 nici în zona Ńărmului
românesc iar fenomenele de îngheŃ lipsesc. AbsenŃa totală a fenomenelor de îngheŃ se observă în 30 - 40 de
cazuri în decursul a 100 de ani.
Vara temperaturile medii ale apei în zona litorală sunt cu 2 - 30 C mai mari decât în partea centrală a
mării. Aceste diferenŃe se datorează influenŃei uscatului care se încălzeşte mai puternic şi cedează căldură apei
din imediata apropiere.
În evoluŃia temperaturii apei în zona de Ńărm apar şi unele perturbaŃii datorate, mai ales, circulaŃiei
atmosferice. Astfel, vânturile din sectorul vestic şi din cel sudic deplasează apele superficiale spre larg şi spre
nord, locul acestora fiind luat de ape mai reci de adâncime. Fenomenul este mai evident în sezonul cald, când la
Ńărm temperatura apei scade cu 5 până la 100 C sau chiar mai mult.
RepartiŃia temperaturii pe verticală în apele Mării Negre prezintă un aspect particular, impus de
stratificaŃia maselor de apă şi de caracterul de izolare al depresiunii marine.
Iarna temperaturile cresc cu adâncimea. Primăvara, îndeosebi în luna aprilie, apar stratificaŃii termice de
tip particular, cu caracter tranzitoriu (dichotermie inversă), caracterizate prin prezenŃa unui strat intermediar rece
situat la adâncimea de 5 - 10 m. Vara temperatura scade cu adâncimea, creându-se stratificaŃia termică directă.
La adâncimi mai mari de 75 m. temperaturile rămân constante tot timpul anului.

Fenomenele de îngheŃ se manifestă numai în zonele litorale din nord şi vest, unde adâncimile sunt mici
şi salinitatea redusă.
GheaŃa începe să apară, de regulă, în a doua jumătate a lunii decembrie la gurile fluviilor din nord-vest şi
în ianuarie - februarie pe coastele vestice. Fenomenele de îngheŃ dispar la sfârşitul lunii februarie - începutul lunii
martie.
PojghiŃa de gheaŃă care se formează este instabilă. După aprecierile lui A. Banu, podul de gheaŃă la
litoralul românesc apare la un interval de 5 - 6 zile după ce temperatura aerului s-a menŃinut sub 00 C.
Crusta de gheaŃă format la litoralul românesc se poate extinde în larg sub forma unei mici banchize până
la o distanŃă de 1000 m în zona Sulina şi numai 100 m la Mangalia. Grosimea crustei este de 20 - 30 cm.
Durata medie a îngheŃului este de 20 de zile în sectorul Sulina - Midia şi de 10 zile în sectorul Midia -
Mangalia. în iernile aspre îngheŃul poate dura 60 - 70 zile. Probabilitatea ca marea să îngheŃe este, în medie, o
dată la 3 ani în faŃa Deltei Dunării, o dată la 4 ani în zona ConstanŃa şi o dată la 12 ani în zona Mangalia ( M.
Semenescu, 1960)
În ultimele 8 decenii cele mai puternice îngheŃuri s-au produs la începutul anilor 1929, 1954, 1963 etc. De
pildă, în februarie 1954 crusta de gheaŃă compactă se întindea în larg până la 2 - 4 km, dincolo de care, pe 12 -
17 km erau sloiuri de gheaŃă în derivă.

Salinitatea. VariaŃiile şi distribuŃia salinităŃii apelor Mării Negre prezintă o serie de particularităŃi
determinate de condiŃiile climatice şi de bilanŃul apei.
Salinitatea medie a întregii mase de apă este de 22‰ (V. Trufaş, 1969). FaŃă de această valoare, care se
găseşte la adâncimea de 600 m, salinitatea creşte foarte puŃin spre fund unde ajunge la 22,4‰ şi scade evident
spre suprafaŃă, atingând valori de 17 - 18‰.
În Marea Neagră se diferenŃiază două tipuri de mase de apă: la fund sunt ape levantine provenite din
Marea Mediterană (salinitate 22‰), peste care plutesc ape mai puŃin sărate (15 - 19‰).
67
 În nord-vestul bazinului marin, datorită aportului mai mare al apelor continentale, salinitatea este mai
redusă: sub 18‰ în golful Odessei şi sub 15‰ în zona de vărsare a Dunării. în sudul Mării Negre datorită
precipitaŃiilor reduse, evaporaŃiei mai ridicate şi afluxului mai scăzut de ape continentale, masele de apă au o
salinitate mai ridicată, în jur de 18 - 19‰.
În zona litoralului românesc apele Dunării influenŃează salinitatea mării până la o distanŃă de 50 - 100 km
de la Ńărm spre larg, iar spre sud influenŃele fluviului depăşesc latitudinea Mangaliei.
Salinitatea variază în cursul anului, cele mai ridicate valori în zona litoralului românesc înregistrându-se
toamna şi iarna (17 - 18‰) când debitele Dunării sunt reduse. Valorile cele mai mici (12‰) se înregistrează în
lunile aprilie şi mai, în timpul apelor mari ale fluviului. Aceste variaŃii se fac însă simŃite numai în stratul superior (2
- 5 m) . La adâncimi mai mari variaŃiile sunt mai reduse, salinitatea medie se menŃine aproape tot timpul mai mare
de 17‰.
Schimbul între apele de adâncime şi cele de suprafaŃă este redus deoarece primele (cele de adâncime)
au o densitate mai mare. în aceste condiŃii (lipsa curenŃilor verticali), la adâncimea de 170 - 200 m oxigenul
dispare şi odată cu acesta dispar şi vieŃuitoarele. Locul oxigenului este preluat de hidrogenul sulfurat, a cărui
valoare creşte cantitativ spre fund. Aceste mase de apă sunt accesibile numai bacteriilor anaerobe.

TransparenŃa şi culoarea apei.

TransparenŃa şi culoarea Mării Negre în zona litoralului românesc variază în limite largi, în funcŃie de
cantitatea de lumină şi de substanŃele dizolvate.
În larg transparenŃa apelor este relativ mare, 20 - 30 m. în zona litoralului românesc, datorită cantităŃii
mari de aluviuni în suspensie transportată de fluviu şi datorită abraziunii rocilor friabile în sectorul falezelor,
transparenŃa se reduce simŃitor. Masele de apă ale fluviului pătrund în mare până la 10 - 15 km, provocând o
transparenŃă redusă, în jur de 1,5 - 10 m. Aceste ape transportate şi împrăştiate în evantai departe spre sud,
determină la latitudinea Mangaliei o reducere a transparenŃei, care la Ńărm este de 6 m iar spre larg creşte la 16
m.
Culoarea apei este dată de absorbŃia selectivă a luminii, de predominarea unei anumite substanŃe în
suspensie sau în soluŃie, de fito - şi zooplancton. Culoarea apei acestui bazin marin variază de la albastră -
verzuie la cea verzuie - albăstruie, gălbuie - verzuie, galben închis şi chiar brună - gălbuie.
În zona de vărsare a Dunării, culoarea apei de mare este puternic influenŃată de aluviunile în suspensie
transportate de fluviu. în faŃa Deltei Dunării culoarea apei este brună - gălbuie, spre sud este galben - verzuie iar
spre larg albastră - verzuie.
S-a constatat că în zona de vărsare a Dunării există legătură între direcŃia vânturilor şi culoarea apei. în
timpul vânturilor care bat dinspre uscat, masele de apă ale Dunării de culoare galbenă pătrund spre larg iar când
vânturile bat dinspre mare apele albăstrui - verzui se localizează în apropierea Ńărmului.

Regimul nivelurilor Mării Negre

Nivelul apelor Mării Negre prezintă o serie de oscilaŃii care se produc la intervale de timp mai mari sau
mai mici. Aceste oscilaŃii sunt determinate de factorii naturali şi anume: hidrologici, meteorologici şi cosmici, ale
căror efecte se suprapun în timp şi spaŃiu.
Factorul hidrologic de bază care determină oscilaŃii ale nivelului Mării Negre îl reprezintă aportul fluvial.
Atât variaŃiile sezoniere de nivel cât şi cele anuale urmăresc îndeaproape regimul debitelor râurilor tributare.
Dintre toŃi afluenŃii Mării Negre, Dunărea are ponderea principală deoarece ea deŃine 50% din aportul fluvial total
şi 65% din aportul fluviilor din nord-vest.
Dintre factorii meteorologici, cea mai mare influenŃă asupra nivelurilor mării o are vântul. Vântul,
acŃionând pe o anumită direcŃie, pune în mişcare un strat superficial de apă, creează curenŃi şi provoacă, implicit,
scăderea sau creşterea nivelului. Acest lucru se observă, cu deosebire, în zona Ńărmului.
În lungul litoralului românesc, vânturile de N, NE şi E produc creşteri de nivel, pe când cele de V şi NV
determină scăderi ale nivelului.
Modificările nivelului mării provocate de vânturi se transmit şi pe braŃele fluviului, distanŃa de propagare a
acestora fiind în legătură cu valoarea denivelărilor şi cu debitele Dunării. După afirmaŃiile lui V. Stănescu (1963) o
supraînălŃare apreciabilă a nivelului mării s-a produs la Sulina în intervalul 5 - 9 decembrie 1945, datorată vântului
68
de NE a cărei viteză a crescut de la 7 la 22 m/s. Nivelul Dunării fiind scăzut, supraînălŃările s-au transmis pe
braŃele fluviului până spre vârful Deltei. O denivelare însemnată s-a produs şi în intervalul 25 - 28 august 1958, în
timpul unor vânturi de NV şi VNV cu viteze de 7 - 13 m/s. Scăderea nivelului apei transmisă pe braŃul Sulina a fost
de 36 cm la Sulina, 22 cm la Crişan, 19 cm la Gorgova; pe braŃul Chilia scăderea a fost de 35 cm la Vâlcov şi 22
cm la Chilia Nouă (V. Stănescu, 1963).
Presiunea atmosferică este un alt factor cu repercursiuni asupra nivelului Mării Negre prin faptul că
determină oscilaŃii de tipul seişelor. La Ńărmul românesc seişele au, în mod frecvent, perioada de 20 - 60’ şi
amplitudini de 2 - 6 cm, putând ajunge uneori până la 30 - 50 cm.
PrecipitaŃiile care cad direct la suprafaŃa mării fiind reduse, nu generează oscilaŃii de nivel evidente.
OscilaŃiile de nivel datorate factorilor cosmici sunt exprimate prin maree. în Marea Neagră mareele au un
caracter semidiurn, cu o perioadă de 12h 25’ şi amplitudini mici (5,5 cm la Odessa, 8 - 12 cm la litoralul
românesc).
Pe lângă oscilaŃiile de nivel generate de factorii hidrologici, meteorologici şi cosmici, la litoralul Mării
Negre s-au pus în evidenŃă şi oscilaŃiile seculare. Dacă facem referire la ultimii 4000 - 5000 de ani, se constată o
ridicare generală a nivelului mării, lucru dovedit de o serie de constatări de ordin arheologic, stratigrafic,
hidromorfologic ş.a. Aşa de pildă, prezenŃa stratului de turbă din deltă la adâncimi de 1 – 5 m presupune că după
un timp de echilibru relativ a urmat o fază de aluvionare a vegetaŃiei acvatice prin ridicarea nivelului de bază;
urmele de civilizaŃie materială (morminte, ziduri etc.) ce se află cu 1 - 2 m sub nivelul mării la Istria, Mangalia etc.,
trebuie să fi fost construite cu cel puŃin 2 m. deasupra acestui nivel. Sunt fapte care indică fie mişcări
epirogenetice negative, fie mişcări eustatice pozitive, deci schimbarea raportului dintre nivelul mării şi linia
Ńărmului la un moment dat (A. Banu, 1961).
Pentru litoralul românesc viteza medie de creştere a nivelului mării este apreciată de A. Banu ca fiind de
0,2 cm/an; de A. Spătaru de 0,3 cm/an; de C. Bondar de 0,4 cm/an; de Gh. Mirică de 0,5 cm/an.

Valurile
Formarea şi dezvoltarea valurilor sunt rezultatul presiunii inegale de la suprafaŃa apei, fapt ce determină,
iniŃial, mici neregularităŃi care nu sunt altceva decât embrionii valurilor în devenire. în afară de presiune, asupra
valurilor mai influenŃează şi caracteristicile morfometrice ale Mării Negre.
Majoritatea furtunilor au loc pe Marea Neagră în sezonul rece, la vânturi de nord-est, frecvenŃa maximă a
acestora fiind atinsă în luna ianuarie. Furtunile care creează agitaŃii puternice ale mării sunt rare în timpul verii.
În timpul furtunilor, înălŃimile valurilor ating 6 - 8 m, cu perioada de 10 - 12 sec, şi lungimi de 60 m. în
dreptul Deltei Dunării înălŃimea valurilor este mai redusă datorită adâncimii mai mici a mării.
În funcŃie de frecvenŃa valurilor şi de gradul de agitaŃie, Marea Neagră se împarte în două părŃi; cea de
nord-vest, mai agitată cu deosebire iarna şi partea de sud-est cu valuri ale căror elemente sunt mai reduse, mai
ales în sezonul cald.
Factorul care determină mărimea agitaŃiei mării este vântul, existând o concordanŃă între intensificarea
vântului şi starea mării. AgitaŃia mării este mai ridicată în cazul vânturilor din larg decât a celor dinspre uscat. La
ConstanŃa, vânturile din nord generează o agitaŃie mai mare decât cele din sud în timp ce în faŃa Deltei Dunării
situaŃia este opusă din cauza înaintării în mare a digurilor canalului Sulina (V. Trufaş, 1969).

CurenŃii
Datorită vânturilor puternice de nord-est şi a jeturilor fluviale, în Marea Neagră se formează un sistem de
curenŃi marini, care înconjoară bazinul mării în sens invers acelor de ceasornic.
Curentul circular principal urmăreşte zonele de Ńărm (fig. 55). Din dreptul Bosforului, curentul se
mulează pe coastele Anatoliei cu o viteză de 5 - 30 cm/s; pe coastele caucaziene viteza depăşeşte 30 cm/s. în
dreptul strâmtorii Kerci curentul îşi reduce viteza până la 5 cm/s, pentru ca în dreptul capului Sarâci să
depăşească din nou 30 cm/s. Pe coastele Crimei şi pe toată lungimea Ńărmului vestic viteza medie a curentului
variază între 5 şi 20 cm/s.
Datorită îngustării bazinului Mării Negre între Anatolia şi peninsula Crimeea, se formează două circuite
secundare (fig. 55), care au viteze ce cresc de la centru (0,1 - 0,2 cm/s) spre periferie (20 cm/s), unde se
împletesc cu apele curentului exterior (curentul circular principal).
69
 În dreptul litoralului românesc al Mării Negre sunt frecvenŃi curenŃii care derivă din circulaŃia perilitorală
generală şi care ajung în dreptul Deltei Dunării venind dinspre Crimeea. Curentul principal al Crimeii se
uneşte în faŃa Deltei cu Curentul Odessei care vine dinspre golful Odessa. Prin unirea lor, în zona litoralului
românesc se formează Curentul de nord al Dobrogei lat de 15-25 km. şi cu o viteză medie la suprafaŃă de 0,9 -
1,8 km/h. Pe măsura înaintării curentului spre sud, salinitatea şi densitatea apei cresc. FrecvenŃa curentului în
timpul unui an este de 38,5%.
În timpul vânturilor sudice, Curentul de nord al Dobrogei se destramă, locul lui fiind preluat de Curentul
sudic, care transportă spre nord ape mai sărate. FrecvenŃa acestui curent este de 23,5% într-un an.
CurenŃii de fund sau de adâncime pot avea aceeaşi direcŃie cu cei de suprafaŃă sau pot fi de compensare,
cu sens opus de deplasare. Ei au salinitatea ridicată (21 - 22‰), temperaturi de 11-160 C vara şi 8 - 150 C iarna.
CurenŃii fluviatili din faŃa Deltei Dunării, la debite medii ale fluviului şi în timpul perioadelor calme,
pătrund în mare până la 2-6 km distanŃă.
Adâncimea curenŃilor eolieni este variabilă. Cei de suprafaŃa antrenează masele de apă pe o grosime de
15-40 m iar cei de fund acŃionează până la 100 - 150 m. adâncime.

Resursele naturale marine

În depozitele marine sunt menŃionate acumulări de minerale grele, cu deosebire în sectorul Ńărmului
nordic (în nisipurile litorale de pe plaja emersă şi panta submarină). Pentru largul platformei continentale sunt
semnalate aglomerări de concreŃiuni feromanganoase şi fosforitice. ImportanŃa cea mai mare sub raport geologic
o reprezintă depozitele de hidrocarburi, exploatate în sectorul şelfului românesc.
Dintre resursele biologice sunt de menŃionat câmpurile de alge ale planctonului (alge roşii, brune),
numeroase nevertebrate etc.
Resursele potenŃiale care sunt puse în valoare sub aspect economic sunt transportul maritim, turismul şi
balneologia.

70
 III. VEGETAłIA ROMÂNIEI
3. 1. ELEMENTELE FLORISTICE ŞI EVOLUłIA VEGETAłIEI

Flora României este foarte bogată, numărând, după Alexandru Borza, 3339 specii care aparŃin unor
elemente floristice diferite şi anume: elementul eurasiatic şi european (circa 40 %), estic sau continental (circa
20 %), nordic şi alpin (14 %), sud - estic (10 %), sudic (8 %), endemic (4 %), ubicvist şi adventiv (3 %) şi
vestic (1%).
Ponderea acestor elemente fitogeografice nu este aceeaşi în flora diferitelor regiuni ale Ńării.
Elementul european şi eurasiatic
Elementele europene sunt mai frecvente în partea vestică a Ńării, fiind răspândite în zona de dealuri şi în
partea inferioară a munŃilor. O largă răspândire în Ńara noastră o au: stejarul pedunculat (Quercus robur), molidul
(Picea abies), fagul (Fagus sylvatica), gorunul (Quercus petraea), bradul (Abies alba), carpenul (Carpinus
betulus), alunul (Corylus avellana); dintre elementele cu afinităŃi mediteraneene se întâlnesc în păduri: teiul (Tilia
cordata), ulmul (Ulmus laevis, U. procera), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), mărul pădureŃ (Malus
sylvestris), cornul (Cornus mas) ş.a. În compoziŃia păturii erbacee intră numeroase specii din familiile Liliaceae,
Gramineae etc.
Elementele eurasiatice au o largă răspândire în flora Ńării noastre. Dintre arbori, se întâlnesc frecvent
pinul silvestru (Pinus sylvestris) şi mesteacănul (Betula pendula) în pădurile din zona de munte; aninul negru
(Alnus glutinosa) în luncile din câmpie; Alnus incana în luncile de dealuri şi munŃi. Pădurile de luncă sunt alcătuite
din specii de plop (plopul alb - Populus alba, plopul negru - P nigra ş.a), de salcie (Salix triandra, S. fragilis, S.
purpurea). Jugastrul (Acer campestre) este nelipsit din pădurile de foioase dintr-o serie de regiuni din Ńară iar
ulmul (Ulmus minor, U. glabra) este prezent în pădurile de deal şi câmpie.
În componenŃa stratului vegetal erbaceu intră gramineele, cu numeroase specii.
Elementele pontice alcătuiesc, în special, flora stepelor, sărăturilor şi nisipurilor din estul Ńării, din
Câmpia Transilvaniei şi din Câmpia Banato-Crişană. Majoritatea speciilor sunt xerofile - termofile. Sunt mai
numeroase speciile ierboase din familiile Gramineae, Liliaceae, Compositae, Fabaceae. Dintre speciile lemnoase,
cea mai largă răspândire o are arŃarul tătărăsc (Acer tataricum); la marginea pădurilor din silvostepă creşte
porumbarul (Prunus spinosa), care formează tufărişuri.
Elementele nordice sunt prezente în munŃii înalŃi şi în mlaştinile de turbă, unele dintre ele fiind relicte
glaciare (Betula humilis, B. nana, Stellaria longifolia, Drosera anglica ş.a.).
Elementele submediteraneene şi mediteraneene sunt, în majoritatea lor, mezoxerofile şi xerofile. Toate
aceste elemente, atât lemnoase cât şi ierboase, sunt termofile. Dintre plantele lemnoase sunt frecvente: Quercus
cerris, Q. pubescens, Q. frainetto, Q. pedunculiflora, Fraxinus ornus ş.a.; aceste specii sunt răspândite în regiunile
sudice, sud-estice şi vestice. Subarboretul multor păduri este alcătuit din mojdrean (Fraxinus ornus), cărpiniŃă
(Carpinus orientalis) şi cruşin (Rhamnus tinctoria). Pajiştile sunt formate din graminee submediteraneene şi
mediteraneene.
Elementele ubicviste şi adventive sunt condiŃionate de activitatea societăŃii omeneşti, mai răspândite
fiind în zonele de câmpie şi de deal.
Endemismele sunt plantele cuprinse în întregime între graniŃele Ńării, depăşindu-le foarte puŃin.
Cele mai multe endemisme se găsesc în regiunile muntoase; câteva endemisme apar şi în Dobrogea,
Banat şi Câmpia Transilvaniei.
În MunŃii Rodnei se întâlnesc Heracleum carpaticum, Polyschemone nivalis; pe Ceahlău şi Rarău,
Aconitrim romanicum, Hieracium pojoritense; în Cheile Bicazului, Astragalus römeri, A. pseudopurpureus. În
CarpaŃii Meridionali sunt răspndite Saxifraga demissa (în M. Ciucaş, Bucegi, Piatra Craiului, Piatra Mare,
Postăvaru), Primula baumgarteniana (în M. Postăvaru, Făgăraş), Draba dorneri (Retezat), Dianthus callizonus
(Piatra Craiului), Rubus banaticus, R. severinensis, Draba banatica (în Cazane şi pe valea Cernei), Syringa
josikaea, Sorbus dacica (CarpaŃii Occidentali), Asperula moldavica (în câteva puncte din Podişul Moldovei),
Astragalus peterfii (în Transilvania, la Suat).

71
 Cea mai mare parte din actualele asociaŃii vegetale îşi au originea în flora terŃiară. Există şi astăzi specii
de plante care, într-un mediu favorabil, s-au conservat în bune condiŃii. De exemplu: liliacul românesc (Syringa
josikaea) din MunŃii Banatului, Nimphaea lotus termalis de la Băile 1 Mai, cârcelul (Ephedra distachya) din Cheile
Turzii.
Instalarea glaciaŃiei cuaternare a determinat retragerea spre sud a florei terŃiare şi coborârea celei de pe
înălŃimile carpatice şi pătrunderea unor specii din flora climatului rece din nord.
Alternarea fazelor glaciare cu cele interglaciare a complicat etajarea vegetaŃiei, limitele acesteia devenind
instabile.
Schimbarea condiŃiilor climatice în holocenul mediu a determinat dezvoltarea molidişurilor la munte, a
stejărişului şi mai târziu a cărpinişurilor în Ńinuturile de deal; la câmpie începe să pătrundă stepa; din sudul
continentului au pătruns unele elemente mediteraneene şi submediteraneene.
În holocenul superior temperatura scade uşor şi umiditatea creşte, fiind create condiŃiile pentru
dezvoltarea pădurilor de fag, care iau locul cărpinişurilor; limita stejărişului este împinsă mult mai jos, în timp ce
pădurile de fag urcă în altitudine până la molidişuri. Stepele s-au restrâns iar elementele mediteraneene şi
submediteraneene au dispărut în mare parte, păstrându-se numai în sudul Banatului, sudul Dobrogei, sud-vestul
Olteniei, MunŃii Apuseni şi în unele zone cu influenŃe foehnale.

3. 2. DISTRIBUłIA GEOGRAFICĂ A VEGETAłIEI

În urma prefacerilor îndelungate ale florei şi datorită condiŃiilor variate de căldură şi umiditate din Ńara
noastră, vegetaŃia este dispusă în zone latitudinale (fig. 56), (stepa, silvostepa, stejăretele) şi în etaje
altitudinale (gorunete, făgete, molidişuri, subalpin şi alpin) (fig. 57). VariaŃiile locale (de regim termic, regim hidric,
regim trofic al biotopurilor) determină formarea unor unităŃi de vegetaŃie cu caracter local (nezonal), cuprinse în
categoria vegetaŃiei intrazonale.
Zonele şi etajele de vegetaŃie vor fi analizate, în continuare, subliniindu-se interdependenŃa lor cu cele trei
forme de relief major: munŃi, dealuri şi câmpii.

3.2.1. VegetaŃia de munte

3.2.1.1. Etajul alpin
VegetaŃia alpină acoperă golurile alpine situate la altitudini de peste 2000 m în CarpaŃii Meridionali şi
1850 în CarpaŃii Orientali, ocupând o suprafaŃă de circa 2000 km2.
VegetaŃia alpină ocupă cele mai mari suprafeŃe în CarpaŃii Meridionali (Bucegi, Făgăraş, Parâng, Cibin,
Retezat, Godeanu etc.). În CarpaŃii Orientali pajiştile alpine se întâlnesc în MunŃii Rodnei, Căliman, Maramureş,
BistriŃei etc.).
CondiŃiile pedoclimatice (temperaturi medii sub 00 C, vânturi puternice, 6 - 7m/s, precipitaŃii bogate, peste
1200 mm/an, veri scurte, soluri subŃiri cu procent ridicat de aciditate, determină dezvoltarea vegetaŃiei ierboase,
reprezentată prin: coarnă (Carex curvula), rugină (Juncus trifidis), păruşcă (Festuca supina), clopoŃei (Campanula
alpina), piciorul cocoşului alpin (Ranunculus alpestris), ciuboŃica (Primula minima). Foarte răspândiŃi sunt lichenii
(Cladonya rangiferina, Cetraria islandica), care se dezvoltă alături de unele specii de muşchi (Polytrichum
proliferum, Dicranum albicans).
VegetaŃia lemnoasă este reprezentată prin tufişuri pipernicite, alcătuite din sălcii pitice (Salix herbacea, S.
retusa, S. reticulata), smârdar numit şi bujorul de munte (Rhododendron Kotschyi), arginŃica (Dryas octopetala),
afin (Vaccinium myrtilus), ienupărul pitic (Juniperus sibirica).
ProducŃia de masă vegetală a pajiştilor alpine este redusă (până la 1 t/ha/an).

3.2.1.2. Etajul subalpin

Etajul subalpin, prin poziŃia sa, este un etaj de tranziŃie, situat între vegetaŃia lemnoasă arborescentă şi
cea de început a pajiştilor alpine. Limita inferioară a etajului este situată la 1550 m în MunŃii Apuseni, la 1650 m în
CarpaŃii Orientali şi variază între 1650 - 1700 m în CarpaŃii Meridionali.
În acest etaj, tufişurile târâtoare alcătuite din jneapăn, (Pinus montana), ienupăr pitic (Juniperus sibirica),
smârdar (Rhododendron Kotschyi) etc., alternează cu pajişti de graminee scunde, ca iarba vântului (Agrostis
rupestris), păruşcă (Festuca supina), firuŃa (Poa media).
72
 În cadrul etajului subalpin apar şi unele rarişti de arbori, în alcătuirea cărora intră molidul (Picea excelsa),
laricele (Larex decidua), zâmbrul (Pinus cembra).
În zonele mlăştinoase ale etajului subalpin se întâlnesc asociaŃii de rogozuri (Carex canescene, C.
stellulata, C. dacica).
ProducŃia de masă vegetală a pajiştilor subalpine este de aproximativ 3,5 t/ha/an.

3.2.1.3. Pădurile de munte

În zonele de munte, ca urmare a diferenŃierilor climatice determinate de altitudine, se dezvoltă etaje şi
subetaje de vegetaŃie foarte deosebite între ele.
La partea superioară a munŃilor mijlocii, în condiŃiile unui climat mai aspru, se dezvoltă pădurile de molid
(molidişurile), ce formează etajul boreal. Mai jos urmează etajul pădurilor de foioase (nemoral), cu subetajele
pădurilor amestecate de răşinoase şi fag şi al făgetelor.
Etajul molidişurilor
Aria de răspândire a etajului molidişurilor este neuniformă şi discontinuă, (fig. 58) cea mai mare
dezvoltare o are în CarpaŃii Orientali, unde ocupă un teritoriu lung de 200 km şi lat de 40 - 80 km. Pădurea de
molid apare fragmentar la Curbură (Penteleu şi Ciucaş).
În CarpaŃii Meridionali etajul molidului este fragmentat în patru insule: Bucegi, Făgăraş, Parâng - Lotru -
Cindrel, Retezat - Godeanu - łarcu. Pe versantul sudic al CarpaŃilor Meridionali fâşia molidişurilor se îngustează
treptat de la est către vest, până aproape la dispariŃie în Godeanu, în timp ce pe versantul nordic ocupă o
suprafaŃă mult mai mare.
În MunŃii Banatului şi Poiana Ruscă, molidişurile lipsesc din cauza climatului cu influenŃe mediteraneene.
În MunŃii Apuseni etajul molidului apare numai în masivul Bihor; pe versantul vestic al masivului, din cauza
influenŃelor oceanice, molidişurile sunt mai puŃin dezvoltate.
Limita superioară a etajului molidişurilor este mai coborâtă în nordul Ńării, 1400 - 1500 m, mai rar 1600 m,
pe când în CarpaŃii Meridionali această limită se situează la 1650 - 1700 m (R. Călinescu şi colab., 1969).
Limita inferioară a etajului se menŃine în CarpaŃii Orientali la 1200 m, cu excepŃia MunŃilor Bârgău unde
coboară la 800 - 900 m. În CarpaŃii Meridionali, pe versanŃii nordici limita se menŃine la altitudinea de 1300 m iar
pe cei sudici la 1400 m. În CarpaŃii Occidentali limita inferioară a etajului boreal este între 1250 - 1300 m.
Elementul principal al etajului este molidul (Picea excelsa); mai rar apare scoruşul (Sorbus aucuparia),
paltinul (Acer pseudoplatanus). În MunŃii Ceahlău, Ciucaş, Bucegi şi Lotru se găseşte zada (Larix decidua). La
partea inferioară a etajului se întâlnesc fagul (Fagus sylvatica), bradul (Abies alba) şi mesteacănul (Betula
verrucosa).
Arbuştii apar în număr restrâns şi sunt reprezentaŃi prin specii de caprifoi (Lonicera nigra, L. xylosteum),
socul roşu (Sambucus racemosa) ş.a. Dintre subarbuşti se întâlnesc afinul (Vaccinium myrtillus), scoruşul de
munte (Sorbus aucuparia).
Plantele ierboase care cresc la parterul pădurii de molid sunt măcrişul iepuresc (Oxalis acetosella),
degetăruŃul (Soldanella montana), vulturica (Hieracium transsilvanicum), clopoŃei (Campanula abietina), specii de
ferigi şi altele. Foarte răspândiŃi sunt muşchii verzi.
Pe locul pădurilor de molid defrişate se formează pajişti mezofile secundare, dominate de păiuşul roşu
(Festuca rubra) şi adesea târsa (Deschampsia caespitosa)
ProducŃia de biomasă variază între 3 şi 6 t/ha/an, din care aproximativ 2 - 5 t reprezintă lemnul (5 - 14
m3).
Etajul nemoral
Etajul nemoral, care are în compoziŃia sa păduri de foioase mezofile de tip central - european, cuprinde
zonele de munte nu prea înalte şi o mare parte a dealurilor şi podişurilor. Acest etaj acoperă circa 41 % din
suprafaŃa Ńării (R. Călinescu şi colab., 1969).
Limita superioară a etajului se situează la 800 - 1200 m în nordul Ńării şi la 1300 m în sud. Limita
inferioară este situată în medie la 1300 m altitudine; limita coboară în estul Moldovei şi în Dobrogea la mai puŃin
de 200 m iar în Depresiunea Transilvaniei se menŃine la 400 - 500 m altitudine.
Nota caracteristică a etajului este dată de pădurile de foioase mezofile: fagul (Fagus sylvatica) la munte şi
gorunul (Quercus petraea) în dealurile înalte. Pe lângă aceste specii mai apar: carpenul (Carpinus betulus),
73
paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), paltinul de câmp (Acer platanoides), jugastrul (Fraxinus excelsior), teiul
(Tilia cordata), ulmul (Ulmus montana, U. foliacea, U. procera). în Banat, Oltenia, Muntenia, Dobrogea în acest
etaj se întâlnesc şi elemente sudice, termofile ca: teiul argintiu (Tilia tomentosa), cărpiniŃa (Carpinus orientalis),
mojdreanul ( Fraxinus ornus), cerul (Quercus cerris), gârniŃa (Quercus frainetto), castanul (Castanea sativa),
alunul turcesc (Corilus colurna), stejarul pufos (Quercus pubescens). La partea superioară a etajului cresc specii
de răşinoase: bradul (Abies alba), pinul silvestru (Pinus silvestris), tisa (Taxus bacata); în Banat se întâlneşte pinul
negru de Banat (Pinus nigra var. banatica).
Sunt foarte numeroşi şi arbuştii: alunul (Corylus avelana), cornul şi sângerul (Cornus mas, C. sanguinea),
voinicerul şi lemnul râios (Evonymus europaea, E. verrucosa) etc.
În stratul ierbos se dezvoltă câteva grupe de plante: efemeroide de primăvară - vioreaua (Scilla biofilia),
brebeneii (Corydalis cava, C. solida), ceapa ciorii (Gagea), ghiocelul (Galanthus nivalis); specii de rogozuri (Carex
pilosa, C. silvatica, C. digitata); ciperacee (Luzula nemorosa); graminee (firuŃa de pădure - Poa nemoralis, păiuşul
- Festuca silvatica, obsiga - Brachipoduim silvaticum ş.a.). În făgete sunt răspândite şi ferigile (Dryopteris filimas,
Athyrium filix femina). Se întâlnesc şi plante urcătoare: iedera (Hedera helix), curpenul (Clematis vitalba) şi mai
multe specii de muşchi.
În România, etajul pădurii de foioase cuprinde două subetaje: subetajul pădurilor amestecate de
răşinoase şi fag şi subetajul făgetelor
- Subetajul pădurilor amestecate de răşinoase şi fag ocupă suprafeŃe însemnate în Ńara noastră, (fig.
59) fiind situat între altitudinile de 400 - 500 m şi 1200 - 1400 m: Limita inferioară a subetajului coboară mult în
MunŃii Semenic (300 m) şi în MunŃii Apuseni.
Fagul, bradul şi molidul intră în alcătuirea tuturor pădurilor. Se întâlnesc, mai rar, paltinul, ulmul de munte,
frasinul, paltinul de câmp.
VegetaŃia zonală primară este reprezentată prin păduri de amestec compuse din fag, brad şi molid în
combinaŃii foarte variate, câte două sau câte trei specii, luând naştere: amestecuri molid şi brad (molideto -
brădete), de molid şi fag (molideto - făgete), de brad şi fag (brădeto - făgete), de molid, fag şi brad.
În CarpaŃii Meridionali sunt bine reprezentate brădeto - făgetele şi molideto - făgetele; amestecurile de
molid şi brad aproape lipsesc iar cele de molid, brad şi fag sunt foarte rare. În CarpaŃii Orientali predomină
asocierile de molid, brad şi fag şi cele de molid şi brad.
Printre pădurile de amestec se întâlnesc şi grupări de făgete sau molidişuri pure.
În CarpaŃii Orientali, în pădurile amestecate de răşinoase şi fag, apare şi pinul (relictă glaciară). Pinetele
se întâlnesc mai frecvent pe versantul estic al CarpaŃilor Orientali (între Trotuş şi Buzău), unde coboară până la
400 m (în turbării). În CarpaŃii Meridionali şi Occidentali pinul este foarte rar.
Relicte postglaciare sunt stejărişurile amestecate şi teişurile aflate în acest subetaj din CarpaŃii Orientali.
În lungul văilor din cuprinsul acestui subetaj se dezvoltă fâşii înguste de arborete de anin alb (Alnus
incna).
- Subetajul făgetelor este bine reprezentat în MunŃii Apuseni, Semenic, Poiana Ruscă, CarpaŃii
Meridionali; făgetele sunt reduse pe versanŃii vestici ai CarpaŃilor Orientali iar pe cei estici se restrâng la o fâşie
îngustă. Făgetele îmbracă şi dealurile mai înalte (fig. 60).
Limita superioară a făgetelor se găseşte la 1200 m în CarpaŃii Orientali, la 1300 m pe versantul nordic al
CarpaŃilor Meridionali şi la 1400 (1500) m pe cel sudic; în MunŃii Banatului limita urcă până la 1450 m iar în MunŃii
Apuseni limita medie este de 1300 m (mai ridicată pe versantul vestic şi mai coborâtă pe cel estic).
Limita inferioară se află la 700 m; făgetele pure coboară în zona dealurilor până la altitudini de 400 - 500
m, uneori mai jos iar în alternanŃă cu gorunetele, făgetele se găsesc şi la altitudini mai mici (70 m în defileul
Dunării).
Fagul formează singur, de cele mai multe ori, întinse masive de pădure; pe alocuri i se alătură bradul,
molidul, paltinul, ulmul de munte, mesteacănul iar la altitudini mai coborâte gorunul, carpenul, teiul, frasinul; pe văi
creşte aninul negru (Alnus glutinosa).
Stratul de arbuşti este slab reprezentat, întâlnindu-se: vonicerul (Evonymus europaea), socul roşu
(Sambucus racemosa) şi socul negru (S. nigra); în Ńinuturile deluroase mai apar alunul (Corylus avellana),lemnul
câinesc (Ligustrum vulgare),cornul (Cornus mas), sângerul (Cornus sanguinea).

74
 Stratul ierbos este variat: vinariŃă (Asperula odorata), ciocul berzei (Geranium robertianum), floarea
paştilor (Anemone nemorosa),ferigi, măcrişul iepurelui (Oxalis acetosella), murul (Rubus hirtus), rogozul (Carex
silvatica, C. pendula),graminee (Festuca silvatica, Poa nemoralis).
ProducŃia de biomasă a făgetelor este ridicată: circa 9,5 - 10,5 t/an/ha, din care 4 - 7 t lemn (6 - 18 m3).

3.2.2. VegetaŃia dealurilor şi podişurilor

VegetaŃia dealurilor şi podişurilor din Ńara noastră este foarte eterogenă, întâlnindu-se o gamă variată de
formaŃii vegetale. VegetaŃia din Ńinuturile de deal şi podiş este grupată în două subetaje: subetajul gorunului şi
zona stejăretelor.
- Subetajul gorunului cuprinde două fâşii: fâşia zonală a alternanŃei de fag şi gorun şi fâşia zonală a
gorunetelor (R. Călinescu şi colab., 1969).
Fâşia zonală a alternanŃei de fag şi de gorun (fâşia de făgete - gorunete) este bine reprezentată în
SubcarpaŃi, în nordul Piemontului Getic, sudul MunŃilor Banatului şi versanŃii vestici şi estici ai MunŃilor Apuseni;
pe suprafeŃe restrânse apare în Podişul Transilvaniei şi Podişul Sucevei.
Limita superioară a fâşiei este situată la altitudinea de 700 - 800 m iar cea inferioară la aproximativ 300
m.
În cadrul vegetaŃiei arborescentă predomină fagul şi gorunul (Quercus patraea, Q. policarpa), alături de
care se întâlnesc unele specii termofile: cărpiniŃa (Carpinus orientalis), mojdreanul (Fraxinus ornus), stejarul pufos
(Quercus pubescens), pinul negru (Pinus nigra), arŃarul trilobat (Acer monspesulanum); în lunci cresc aninul negru
(Alnus glutinosa) şi aninul alb (A. incana).
Stratul de arbuşti, relativ slab dezvoltat, este format din alun, corn, sânger, vonicer, soc.
VegetaŃia ierboasă este asemănătoare celei din făgete, cu extensiunea gramineelor.
În cuprinsul acestei fâşii, stratul de arbori poate fi format din gorun şi fag, în diferite proporŃii sau dintr-un
amestec complex de gorun, fag, tei, frasin, ulm, carpen, jugastru, paltin etc. În primul caz este vorba de gorunete
- făgete iar în cel de al doilea caz de păduri amestecate cunoscute sub denumirea de şleauri.
Fâşia zonală a gorunetelor ocupă suprafeŃe întinse în Dealurile Transilvaniei, Piemontul Getic, în
Dealurile Banato- Crişene, MunŃii Dognecei, Podişul Moldovei; în Câmpia Moldovei şi Dobrogea apare insular (fig.
61).
Limita superioară a fâşiei este situată, în general, la 600 m. altitudine iar cea inferioară este situată la 400
m în Depresiunea Transilvaniei, la 300 m în Muntenia, Oltenia, Banat, Crişana şi la 200 m în Moldova Centrală şi
Dobrogea.
Gorunetele din Ńara noastră sunt formate din trei specii de gorun: Quercus petraea, Q. delachampii şi Q.
polycarpa, de origini diferite. Q. petrea, specie de origine central - europeană, intră în alcătuirea pădurilor din
Depresiunea Transilvaniei, Maramureş şi nordul Moldovei; Q. dalechampii, gorunul balcanic, este frecvent în
partea inferioară a dealurilor din sudul şi estul Ńării; Q. policarpa (arbore de origine sudică) domină în pădurile din
Oltenia şi din sudul Banatului.
În pădurile din gorun se mai găsesc şi alte specii de foioase: stejarul pedunculat (Quercus robur), fagul
(Fagus silvatica), ulmul (Ulmus procera), carpenul (Carpinus betulus), jugastrul (Acer campestre), paltinul (Acer
platanoides), frasinul (Fraxinus excelsior), teiul (Tilia cordata), cerul (Q. cerris). În regiunile cu climat mai blând
(Banat, Oltenia, Dobrogea); se mai întâlnesc cărpiniŃa (Carpinus orientalis),mojdreanul (Fraxinus ornus) etc.
Stratul de arbuşti, destul de bine dezvoltat este reprezentat prin: alun (Corylus avellana), cornul şi
sângerul (Cornus mas, C. sanguinea), socul (Sambucus nigra), porumbarul (Prunus spinosa), măceşul (Rosa
canina), lemnul câinesc (Ligustrum vulgare)etc. În defileul Dunării, pe dealurile de la Curbura CarpaŃilor şi în
Dobrogea în stratul de arbuşti apare şi scumpia, specie submediteraneeană.
Stratul ierbos este alcătuit din vinariŃă (Asperula odorata), urzica moartă galbenă (Lamium galeobdolon),
mărgeluşa (Melica uniflora), firuŃa de pădure (Poa angustifolia), drob, mur, păiuşcă, horşti etc.
- Zona stejăretelor (nemorală) ocupă în Ńara noastră suprafeŃe nu prea întinse (circa 20 % din suprafaŃa
Ńării). Pădurile ce alcătuiesc această zonă formează masive relativ compacte în Podişul Sucevei, în câmpiile înalte
şi dealurile joase din Banat şi Crişana, în câmpiile piemontane din sud.

75
 Limita superioară a zonei se situează la 300 - 350 m. altitudine în Moldova de nord, la 300 m în Banat,
Crişana, Oltenia, Muntenia, la 400 m în Depresiunea Transilvaniei. Limita inferioară se găseşte la 200 m în
Moldova de nord, la circa 100 m în Banat, Crişana, Oltenia şi Muntenia.
Pe teritoriul României zona nemorală este reprezentată prin două subzone: subzona pădurilor de
stejari mezofili şi subzona pădurilor de stejari submezofili - termofili.
În componenŃa pădurilor din zona stejăretelor intră: stejarul pedunculat (Quercus. robur), cerul (Q. cerris),
gârniŃa (Q. frainetto), la care se mai asociază gorunul (Q. petraea), carpenul (Carpinus betulus), teiul (Tilia
cordata, T. tomentosa), paltinul de câmp, jugastrul (Acer platanoides, A. campestre), arŃarul (Acer tataricum), ulmi
(Ulmus foliacea, U. procera, U. ambigua), frasinul (Fraxinus excelsior) uneori plopul tremurător (Populus tremula)
etc.
Pădurile sunt luminoase, bogate în arbuşti şi cu strat erbaceu dezvoltat. Dintre arbuşti se întlnesc mai
frecvent: gherghinarul (Crataegus monogyna), lemnul câinesc (Ligustrum vulgaris) etc. Dintre plantele ierboase
mai răspândite sunt gramineele: obsiga, firuŃa de pădure şi de livadă (Poa nemoralis, P. pratensis); dintre speciile
de mull mai răspândite sunt: floarea paştelui (Anemone nemorosa), ciocul berzei (Geranium robertianum), vinariŃa
(Asperula odorata). Primăvara, în locurile umede sunt răspndite lăcrimioarele (Convallaria majalis), murul (Rubus
caesius), iar în locurile uscate apar fraga de câmp (Fragaria viridis), iarba fiarelor (Cynanchum vincentoxium).
- Subzona pădurilor de stejari mezofili (stejărete) este răspândită în Podisul Moldovei (200 - 250 m) şi
Depresiunea Transilvaniei (300 - 400 m). Subzona este formata predominant din stejar pedunculat (Quercus
robur), alături de care mai apar arŃarul, carpenul, sorbul de câmp, mărul şi părul pădureŃ.
Stratul arbuştilor este bine dezvoltat şi cuprinde un mare număr de specii: alunul, gherghinarul,
porumbarul, măceşul, vornicelul, cruşinul, sângerul, cornul, caprifoiul etc.
Stratul erbaceu este bogat şi este format din specii ale florei de mull (ciocul berzei, floarea paştilor, urzica
moartă, mierea ursului, vinaŃiŃa ş.a), graminee (obsiga, firuŃa de pădure, firuŃa de livadă etc.); în locurile umede
cresc lăcrămioarele, murul, piciorul caprei iar în locurile uscate se întâlnesc fraga de câmp, cimbrul de câmp,
iarba fiarelor etc.
ProducŃia de biomasă a gorunetelor este de circa 10 t/ha/an, din care 2,5 - 5,5 t lemn (3 - 8 m3).
- Subzona pădurilor de cer şi gârniŃă (cerete şi gârniŃete) cuprinde câmpiile, şi în parte, dealurile joase
din sudul şi vestul Ńării. Limita superioară a subzonei se află la circa 300 m. altitudine, ceva mai ridicată în vest.
Limita inferioară se găseşte la altitudinea de 100 m.
Odinioară, aceste păduri ocupau întreg teritoriul subzonei, fiind întrerupte numai în luncile râurilor, unde
se dezvoltau zăvoaie de plop, salcie şi anin şi şleauri de luncă.
Pădurile formate din cele două specii de stejari sud-europeni, cerul şi gârniŃa, nu sunt distribuite uniform
în cuprinsul subzonei şi au o structură destul de variată a stratului arborilor. Acestea pot fi formate din cer, din cer
şi gârniŃă în proporŃii diferite sau numai din gârniŃă. Pot să apară şi amestecuri mai complexe în care, alături de
cele două specii, mai apar gorunul, stejarul pedunculat (Quercus robur), fagul (Fagus silvatica var. moesiaca); în
proporŃie redusă se mai întâlnesc frasinul (Fraxinus angustifolia), arŃarul tătărăsc (Acer tataricum), jugastrul, ulmul
(Ulmus procera), mai rar teiul argintiu. În sudul Banatului şi în sudul Dobrogei se întâlnesc mojdreanul şi
cărpiniŃa.
Stratul arbuştilor este bine dezvoltat şi este format din păducel (Crataegus monogyna), sânger, porumbar,
spinul cerbului, socul, cornul.
Stratul ierbos este foarte bine dezvoltat în cerete, unde apar: păiuşurile (Festuca pseudovina, F. sulcata),
firuŃa de livadă (Poa pratensis var. angustifolia), fraga de câmp (Fragaria viridis), iarba fiarelor, mărgeluşa etc.
În gârniŃete stratul ierbos este format din specii de Carex, Poa pratensis var, angustifolia ş.a. In condiŃiile
unui regim hidric echilibrat, scade proporŃia de Carex şi se dezvoltă în proporŃii mai mari gramineele.
În pădurile bine gospodărite producŃia de biomasă este de circa 9 t/an/ha; producŃia de masă lemnoasă
este redusă, 2 - 5 t sau 3 - 7 m3.

3. 2. 3. VegetaŃia câmpiilor
În cadrul zonalităŃii latitudinale a vegetaŃiei se distinge o zonă de silvostepă, în vecinătatea zonei
nemorale şi o zonă de stepă. VegetaŃia naturală nu se mai conservă în câmpii decât fragmentar, pe suprafeŃe
restrânse deoarece s-au extins terenurile agricole, aceste unităŃi naturale fiind cele mai fertile.
76
 3.2.3.1. Zona de silvostepă
Silvostepa face trecerea de la pajiştile stepice la zona de pădure. Este larg răspândită în vestul, sudul şi
estul Ńării. Silvostepa acoperă o bună parte din Câmpia Moldovei, sudul Podişului Bârladului, Câmpia Covurului,
Câmpiile Râmnicului şi Buzăului, vestul Bărăganului, Câmpia Burnazului, a RomanaŃilor şi Băileştilor. În vestul
Ńării, silvostepa corespunde câmpiei tabulare, formând o fâşie neântreruptă din Câmpia Timişului până în Câmpia
Careilor. Pentru arealul din Câmpia Transilvaniei atribuit silvostepei, părerile sunt diferite. Unii autori sunt de
părere că arealul respectiv aparŃine stepei, în timp ce alŃii susŃin că arealul respectiv reprezintă un fragment de
pădure degradat, cu enclave stepice.
Limita altitudinală superioară a silvostepei se află la 100 - 300 m. Limita inferioară este la 100 m în
Câmpia Covurului şi Dobrogea şi la 50 m în Bărăgan.
Sivostepa este alcătuită dintr-o alternanŃă de suprafeŃe de stepă şi de pădure. Stratul ierbos este alcătuit
din specii xerofile ca: graminee cu rizomi (Poa angustifolia, Agropyrum repens), leguminoase, trifoi (Trifolium
repens, T. pratense); ierburi de stepă: colilii, păiuşuri stepice, firuŃă, rogoz ş.a.
Etajul arboricol este reprezentat de stejarul pedunculat (Quercus robur), stejarul brumăriu (Q.
pedunculiflora), stejarul pufos (Q. pubescens), ulm (Ulmus foliacea, U. ambigua). Mai rar se întâlnesc arŃarul
tătărăsc (Acer tataricum) şi jugastrul (Acer campestre).
Foarte bine reprezentat în silvostepă este etajul arbuştilor; se întâlnesc frecvent: gherghinarul (Crataegus
monogyna), lemnul câinesc (Ligustrum vulgare), cornul (Cornus mas), sângerul (Cornus sanguinea) etc.
Stratul erbaceu este format din: graminee cu rizomi, obsigă (Bromus inermis), firuŃă (Poa angustifolia),
leguminoase, trifoi (Trifolium repens, T. pratense); ierburi de stepă: colilii (Stipa joanis, S. stenophylla), păiuşuri
stepice (Festuca vallesiaca, F. sulcata, F. pseudovina), firuŃă, rogoz (Carex praecox) etc.
După caracterul vegetaŃiei lemnoase, silvostepa din România cuprinde trei tipuri de silvotepă: nordică,
sudică şi vestică.
Silvostepa nordică cuprinde Câmpia Jijiei. Trăsătura caracteristică a peisajului geografic este dată de
alternanŃa, pe mari suprafeŃe, a pădurilor şi a pajiştilor.
Pe podişuri se întâlnesc stejărete (Q. robur, Q. petraea); pe coastele umbrite se găsesc gorunete sau
păduri amestecate de gorun sau stejar.
Stratul ierbos este bogat şi este format din: mărgeluşă, rogoz, colilii, păiuşuri, trifoi, jaleş etc.
În lunci se dezvoltă pajişti mezofile. Doar în lunca Prutului, pe lângă pajiştile mezofile se dezvolt zăvoaie
de sălcii şi plopi, stejărete şi şleauri de luncă.
Silvostepa sudică se întinde în sudul Podişului Bârladului, Câmpia Română şi Dobrogea. AlternanŃa
vegetaŃiei lemnoase cu cea ierboasă se face pe suprafeŃe mai mici. În partea sud-estică este caracteristic stejarul
brumăriu (Q. pedunculiflora), esenŃă de provenienŃă sudică pontică; acesta se asociază cu părul, ulmul, jugastrul.
Dintre arbuşti sunt frecvenŃi: porumbarul, păducelul, lemnul câinesc. În stratul ierbos se întâlnesc obsiga, păiuşul,
usturoiŃa (Alliaria officinalis) ş.a.
În Câmpia Olteniei şi parŃial în Burnas (în partea de vest) este specifică formaŃia stejarului pufos (Q.
pubescens); stejarul brumăriu apare, de obicei, pe versanŃii văilor sau pe solurile nisipoase. Rar, apar şi în
silvostepa sudică specii de ulm, jugastru, păr, mojdrean.
Stratul arbuştilor şi cel erbaceu are aceeaşi compoziŃie ca şi în pădurile de stejar brumăriu.
În cuprinsul silvostepei se găsesc întinse suprafeŃe acoperite cu vegetaŃie de sărătură (mai ales între
IalomiŃa şi CălmăŃui).
Pajiştile silvostepei sudice sunt alcătuite din aceleaşi specii ca şi silvostepa nordică; apar, în plus, o serie
de elemente submediteraneene ca pirul (Agropyrum intermedium), sadina (Chrysopogon gryllus). Pe islazuri se
dezvoltă păiuşuri, peliniŃă, coada şoricelului etc.
Silvostepa vestică păstrează, astăzi, puŃine resturi de cer sau stejar pedunculat. Pe solurile nisipoase
apar, rar, exemplare de stejar pufos.
În silvostepa vestică pajiştile naturale lipsesc aproape complet datorită utilizării agricole a terenurilor.

3.2.3.2. Zona de stepă

77
 Stepa cuprinde în Ńara noastră un teritoriu limitat în sud-est: Câmpia Covurlui, Barăgan, cea mai mare
parte a Dobrogei. Pe teritoriul României nu mai există astăzi o vegetaŃie primară de stepă; în cea mai mare parte
stepa a fost desŃelenită.
Altitudinea este de 20 - 50 m în Bărăgan şi 50 - 100 m în Dobrogea; în România stepa începe de la
nivelul mării.
Nota caracteristică a vegetaŃiei de stepă era dată de pajiştile xerofile, alături de care se găsesc şi tufişuri
formate din arbuşti de stepă.
VegetaŃia ierboasă specifică stepei a reprezentat-o gramineele: Colilia (Stipa joanis, S. stenophyla),
negara (Stipa capillata), păiuşuri (Festuca vallesiaca, F. sulcata, F. pseudovina), pirul crestat (Agropyrum
cristatum) etc. Dintre compozite se întâlneau: pelinul (Artemisa austriaca), măturica (Centaurea), dintre lobiate
amintim: galeşul (Salvia), cimbrişorul (Thymus). Alte familii de plante cu reprezentanŃi în stepă sunt:
leguminoasele (lucerna - Medicago, măzărichea - Vicia), umbelifere ( urechea iepurelui - Bupleurum, petrinjel de
câmp - Pimpinella ş.a.), ranunculacee (dediŃei - Pulsatilla), liliacee ( ceapa ciorii - Muscari) etc.
Pe nisipuri sunt frecvente: romaniŃa de câmp (Anthemis ruthenica), laptele câinelui (Euphorbia
gerardiana), salcia de nisip (Salix rosmarinifolia); pe nisipurile maritime se întâlnesc frecvent: orzul sălbatic
(Elymus sabulossus), cârcelul (Ephedra distachia), păiuşul de nisip (Festuca vaginata), rogozul de nisip (Carex
colchica) etc.
Arbuştii sunt reprezentaŃi prin: migdalul pitic (Amygdalus nana), specii de măceş (Rosa), porumbar
(Prunus spinosa) ş.a.
Dintre arbori, în stepă pătrund puŃine specii (ulmul, stejarul brumăriu, stejarul pufos ş.a)
Zona de stepă este reprezentată prin două subzone, delimitate în funcŃie de alcătuirea şi predominarea
unor formaŃiuni ierboase: stepa cu graminee şi stepa cu graminee şi dicotiledonate.
Stepa cu graminee ocupă centrul şi sudul Dobrogei şi estul Barăganului; altitudinea la care se întinde
este de 50 - 100 m în Dobrogea şi 20 - 50 m în Bărăgan.
Stepele cu graminee primare erau formate din: colilie (Stipa ucrainica), negara (Stipa capillata), păiuş
(Festuca vallesiasca), pir crestat (Agropyrum crestatum). Alături de graminee se mai puteau întâlni, într-o
proporŃie mai redusă, specii de leguminoase (lucerna - Medicago minima, M. rigidula, M. falcata, cosaci -
Astragalus asper, A. hamosus),composee ( coada şoricelului - Achilea setacea, mături - Centaurca orientalis, C.
diffusa; este de menŃionat şi prezenŃa unor specii de provenienŃă sudică, ca: volbura (Convolvulus cantabricus),
garofiŃe (Dianthus leptopetalus) etc., precum şi a unor endemisme, ca: Campanula romanica, Brumus
dobriogensis, Euphorbia dobrogensis, Koeleria brevis.
Pajiştile ce mai exista pe islazuri sunt formate din comunităŃi secundare de firuŃă (Poa bulbosa), peliniŃă
de stepă (Artemisia austriaca), laptele câinelui (Euphorbia steposa). Sunt foarte fercvente speciile de obsigă
(Bromus japonicus, B. tectorum), lucerna (Medicago minima, M. rigidula). Din stepa primară se întâlnesc specii de
păiuş (Festuca valesica), pirul crestat (Agropyrum cristatum), negara (Stipa capillata), coada şoricelului (Achilea
setacea) etc.
ProducŃia pajiştilor de stepă (stepa cu graminee), prin degradare, scade la 4500 kg masă verde la hectar,
ele necesitând măsuri radicale de ameliorare.
Stepa cu graminee şi dicotiledonate ocupă suprafeŃe restrânse în sud-estul Moldovei şi în partea
centrală a Bărăganului, fiind răspândită la altitudinea medie de 30 - 50 m.
Pajiştile stepice primare erau formate, mai ales, din păiuş (Festuca vallesiaca), negară (Stipa capillata),
pir (Agropyrum intermedium, A. repens), sadina (Chrysogonon gryllus), unele colilii (Stipa lessingiana, S.
stenophylla). Erau caracteristice pentru această subzonă a stepei dicotiledonatele şi liliaceele. Se găseau: ceapa
ciorii (Gagea pusilla), şofranul (Crocus variegatus), specii de trifoi (Trifolium diffusum), măzăriche (Vicia
norbonensis, V. serratifolia), sulfină (Melilotus officinalis, M. albus),chiminul porcului (Peucedanum oreoselinum,
P. tauricum), specii de jaleş (Salvia austriaca, S. nutans), limba boului (Anchusa italica, A. procera) etc.
Tufişurile care se găseau altădată printre pajiştile de stepă erau formate din porumbar (Prunus spinosa),
vişin de stepă (Cerasus fruticosa), migdalul pitic (Amygdalus nana).
Actualele pajişti de izlazuri sunt formate din firuŃă cu bulbi (Poa bulbosa), peliniŃă de stepă (Artemisia
austriaca), pirul gros (Cynodon dactylon), laptele câinelui (Euphorbia seguieriana, E. cyparissias) ş.a.
Productivitatea pajiştilor stepice din Bărăgan este foarte scăzută.
78
 3. 2. 4. Tipuri azonale de vegetaŃie
3.2.4.1. VegetaŃia sărăturilor
FormaŃiile vegetale de sărătură apar pe suprafeŃe mai mari sau mai mici, formând areale izolate în
cuprinsul altor zone de vegetaŃie (mai ales în stepă).
În Ńara noastră sărăturile se întâlnesc mai des în Bărăgan şi pe litoral.
CompoziŃia comunităŃilor de sărături variază în funcŃie de conŃinutul în săruri al solurilor.
Pe solonceacurile (soluri bogate în săruri) cu un procent mai mare de umiditate se întâlnesc: brânca
(Salicornia herbacea), săricica (Salsola soda), ghirinul (Suaeda maritima); pe solonceacurile mai uscate apar:
patlagina (Plantago maritima), Petrosimonia triandra, Obione verrucifera etc.
SoloneŃurile umede au o vegetaŃie formată din comunităŃi în care domină Puccinelia distans, Obione
pedunculata, Aster tripolium etc.; pe soloneŃurile uscate se întâlnesc limba peştelui (Statice gmelini), pelin
(Artemisia maritima), pir (Agropyrum elongatum) ş.a.
Pe solodiile şi pe soloneŃurile slab sărăturate umede cresc rugina (Juncus gerardi), iarba câmpului
(Agrostis alba); pe nisipurile slab sărăturate se dezvoltă cătina roşie (Tamarix ramosissima). Cele mai întinse
cătinişuri se găsesc în luncile râurilor Buzău şi CălmăŃui.
VegetaŃia sărăturilor dă o producŃie nu prea mare (3000 - 4000 kg masă verde la hectar) şi de slabă
calitate.

3.2.4.2. VegetaŃia nisipurilor (psamofilă)

VegetaŃia dezvoltată pe nisipuri prezintă o serie de adaptări speciale, între care sunt cele xeromorfe (cu
rădăcini foarte dezvoltate, frunze glauce, tomentoase etc.) şi cele de activă regenerare vegetativă. VegetaŃia
psamofilă se întâlneşte în Delta Dunării, pe litoral, în Câmpia Română, în Câmpia de Vest, în Depresiunea Sfântu
Gheorghe.
învelişul vegetal al nisipurilor prezintă un micromozaic de asociaŃii ce se deosebesc prin compoziŃie şi
structură, în funcŃie de gradul de fixare al nisipurilor şi de adâncimea stratului acvifer.
Pe dunele fixate apar comunităŃi de Apera spicavenŃi, Cynodon dactylon, Bromus tectorum, Secale
silvestris, Festuca cinerea, ssp. arenicola; în depresiunile dintre dune sunt comunităŃi de Holoschoenus vulgaris şi
de Chrysopogon gryllus.
Pe nisipurile semifixate se dezvoltă comunitatea de Carex colchica, împreună cu Ephedra distachya,
Artemisia maritima, Stipa joanis ssp. sabulosa, Kochia arenaria, Scabiosa ucrainica, Centaurea arenaria,
Plantago arenaria, etc.
Pe nisipurile mobile se formează comunităŃi neîncheiate: pâlcuri de Elymus giganteus, asociate cu specii
din comunităŃile precedente.
VegetaŃia primară a nisipurilor continentale se păstrează doar fragmentar, ea fiind puternic afectată de
om.
Pe nisipurile din nord-vestul Ńării se dezvoltă Festuca vaginata şi specia atlantic mediteraneeană
Corynephorus canescens, apoi Kochia laniflora, Plantago indica, Centaurea arenaria, Apera spicaventi la care se
adaugă şi specii de stepă.
Pe nisipurile mai puŃin fixate din sudul Olteniei se dezvoltă comunităŃi de Cynodon dactylon, Vulpia
myuros, Apera spicaventi ş.a., iar pe nisipurile solificate comunităŃi de Botriochloa ischaemum şi Chrysopogon
gryllus.
Pe nisipurile litorale se dezvoltă o vegetaŃie specială de plajă, alcătuită din Arguzia sibirica, Crambe
maritima, Salsola soda etc.
VegetaŃia lemnoasă a nisipurilor este reprezentată prin plantaŃiile de salcâm şi prin negru; în depresiunile
intradunale apare plopul tremurător (Populus tremula),mesteacănul (Betula pubescens).

3.2.4.3. VegetaŃia de luncă

Pajiştile de luncă sunt prezente în toate regiunile Ńării, acoperind o suprafaŃă totală de 550.000 ha, din
care peste 400.000 ha se găsesc în Depresiunea Transilvaniei şi Câmpia Banato-Crişană (Geografia României,
vol I, 1983).
79
 Umiditatea ridicată sau excesivă, inundaŃiile periodice şi aluviunile bogate în substanŃe nutritive determină
formarea de pajişti cu o vegetaŃie specifică.
VegetaŃia arborescentă din lunci este alcătuită din specii de esenŃe albe: sălcii, răchite (Salix alba, S.
fragilis, S. cinerea), plopi (Populus alba, P. nigra), cătini, anini (Alnus incana, A. glutinosa); esenŃele tari sunt rare
şi sunt reprezentate prin: stejarul pedunculat, ulm, frasin, carpen. Pădurile de luncă sunt cunoscute şi sub
denumirea de zăvoaie.
Sălcetele, prezente pe toată lungimea râului sunt însoŃite de plopişuri, sub coroana cărora se dezvoltă
arbuşti (soc, sânger, călin) şi un strat erbaceu.
În cadrul zonelor montane şi a celei deluroase este prezent aninul alb iar în dealurile joase şi la câmpie
dominant este aninul negru.
Pajiştile de luncă sunt diferite, în funcŃie de gradul de umiditate şi de troficitate al aluviunilor şi sunt
alcătuite din specii mezofile şi higrofile.
În lunca Dunării şi în locurile foarte umede ale râurilor interioare sunt răspândite pajiştile cu Agrostis
stalonifera, alături de care se mai dezvoltă şi alte specii de graminee, cum ar fi: Poa pratensis, Lolium perene,
Agropyrum repens, Alopecurus pratensis, apoi specii de Carex, de Juncus, de Trifolium etc.
În locurile frecvent inundabile, mlăştinoase pajiştile sunt alcătuite, în principal, din Poa trivialis şi din
numeroase specii hidrofile (Carex vulpina, Mentha pulegium etc.).
ProducŃia de biomasă a acestor pajişti este ridicată (până la 4 t/ha/an).
În luncile neinundabile sau rar inundabile, cu soluri bogate în substanŃe minerale (mai ales azot) se
întâlnesc pajişti edificate de Alopecurus pratensis, alături de care se dezvoltă şi alte graminee, ca: Festuca
pratensis, Poa pratensis, Lolium perenne, Agropyrum repens ş.a.); se mai întâlnesc Carex vulpina, C. leoporina,
Juncus compressus, Trifolium repens, T. pratense, Lotus corniculatus, Ranunculus repens ş.a.
ProducŃia de biomasă este foarte mare, pân la 5 t/ha/an.
În biotopurile rar sau deloc inundabile, neânmlăştinite, în care umiditatea variază in cursul anului, se
dezvoltă pajişti edificate de Poa pratensis, alături de care se mai întâlnesc şi alte graminee (Festuca pratensis,
Lolium perenne, Alopecurus pratensis etc.), apoi specii de Carex, Juncus, Trifolium şi alte specii (Plantago
lanceolata, Potentilla reptans, Prunella vulgaris etc.).
ProducŃia de masă verde a acestor pajişti este, în medie, de 2 - 3 t/ha/an; în condiŃii bune poate depăşi 5
t/ha/an.
În Delta Dunării pădurile au un specific aparte. Pe grindurile Letea şi Caraorman, în păduri apar, pe lângă
esenŃele albe (plop alb, plop negru, plop tremurător, anin negru, răchită, salcie albă) şi stejar brumăriu, frasin,
gârniŃă, gorun, ulm, tei, alun. Este foarte bogat în aceste păduri startul arbuştilor, alcătuit din păducel, corn,
porumbar, sânger ş.a. Flora agăŃătoare este şi ea bine reprezentată, alcătuită fiind din viŃă sălbatică (Vitis
silvestris), iederă (Hedera helix), curpen (Clematis vitalba), volbură urcătoare (Plriploca graeca).

3. 2. 5. Mlaştinile
Pe teritoriul României mlaştinile se dezvoltă în condiŃii de relief şi climatice foarte diferite, acolo unde
terenurile sunt supuse unei umidităŃi continue şi accentuate şi unde lipseşte aerisirea. În aceste condiŃii, resturile
vegetale acumulate se transformă în turbă. E. Pop (1960) distinge în Ńara noastră, în funcŃie de condiŃiile de
alimentare, trei tipuri de mlaştini: eutrofe, oligotrofe şi mezotrofe.
Mlaştinile eutrofe (bahne) se formează pe seama umidităŃii provenită din apele de infiltraŃie, bogate în
substanŃe minerale nutritive. Aceste mlaştini se formează în depresiuni, la altitudini diferite, de regulă prin
colmatarea treptată a unor lacuri de apă eutrofă, neaerisită. Colmatarea se produce progresiv de la maluri spre
mijlocul lacului.
VegetaŃia mlaştinilor eutrofe este formată în cea mai mare parte din fanerogame acvatice din genurile:
Phragmites, Thypa, Scirpus, Carex, Glyceria, Alisma, Ranunculus, Dryopteris, Mentha, Angelica, Galium. Sunt
nelipsiŃi muşchii acvatici dar, adesea, sunt prezente şi unele specii lemnoase din genurile Salix, Alnus, Betula.
Uneori, vegetaŃia mlaştinilor eutrofe prezintă mai multe centuri concentrice de la maluri spre mijloc, în
funcŃie de adâncimea apei. Spre centru, în apa liberă se dezvoltă asociaŃii de plante plutitoare sau submerse; spre
maluri sunt asociaŃii de plante cu rădăcina fixată pe fundul lacului şi cu frunze plutitoare iar în lacurile mai puŃin
adânci se dezvoltă zona stufului; la mal se găsesc specii de rogoz.
80
 Cele mai frecvente bahne se întâlnesc în depresiunile Giurgeu, Ciuc, Braşov, Făgăraş, în bazinul
Crasnei; suprafaŃa bahnelor este de aproximativ 5700 ha.
Mlaştinile oligotrofe (tinoave) iau naştere în condiŃii de sol şi apă foarte sărace în substanŃe minerale.
Tinoavele se formează în regiunile cu climă rece şi cu precipitaŃii suficiente (peste 600 mm/an). Se ntâlnesc în
bazinul Dornelor, MunŃii Maramureş, Căliman, Harghita, Bucegi, Retezat, Semenic, MunŃii Apuseni.
VegetaŃia tinoavelor este formată, predominant din specii de muşchi din genul Sphagnum (Sph. fuscum,
Sph. rubellum, Sph. medium, Sph. molluscum), fanerogame oligotrofe ca: roua cerului (Drosera rotundifolia),
ruginare (Andromeda polifolia), rogozuri (Carex limosa, C. rostrata, C. magellanica) ş.a. Uneori apar arbori şi
arbuşti piperniciŃi de molid (Picea excelsa), pin (Pinus silvestris), mesteacăn (Betula pubescens).
Tinovul are aspect bombat din cauza dezvoltării mai intense a muşchilor de Sphagnum în partea centrala
a mlaştinii.
Mlaştinile mezotrofe reprezintă un tip de tranziŃie între mlaştinile eutrofe şi cele oligotrofe. VegetaŃia
acestor mlaştini este foarte variată, constatându-se coexistenŃa unor specii de mlaştină eutrofă şi a altora cu
caracter oligotrof. Alături de speciile de Sphagnum şi Polytrichum, se dezvoltă rogozuri (Carex distans, C.
lepidocarpa, C. canescens), iarbă albastră (Molinia coerulea), bumbăcariŃa (Europhorum vaginatum, E.
angustifolium), roua cerului (Drosera rotundifolia) ş.a. Dintre arbuşti şi arbori se dezvoltă: afinul (Vaccinium
myrtillus), jenupăr (Juniperus communis), specii de salcie (Salix triandra, S. cinerea), molid (Picea abies),
mesteacăn (Betula pubescens, B. pendula), plop tremurător (Populus tremula).
Mlaştinile mezotrofe sunt răspândite în depresiunile intracarpatice; pot fi întâlnite, pe suprafeŃe restrânse,
şi în regiunile înalte.

3.2.6. VegetaŃia acvatică şi palustră

VegetaŃia acvatică
VegetaŃia din râuri şi lacuri prezintă o serie de adaptări, determinate de adâncimea apei, fluctuaŃiile sale şi
compoziŃia chimică a apei şi a mâlului. Plantele care se dezvoltă în apă, unele sunt lipsite de rădăcini şi plutesc la
suprafaŃă (lintiŃa- Lemna minor, L. trisulca), peştişoara (Salvinia natans); altele sunt fixate prin rădăcini pe fundul
apei (Najas marina, Myriophilum spicatum etc.) iar altele au frunze şi flori plutitoare (nufărul alb - Nymphaea
alba,nufărul galben - Nuphar luteum, diferite specii de Potamogeton etc.).
În râurile de munte, cu fund pietros şi ape repezi, vegetaŃia acvatică a luat o înfăŃişare filiformă; aici se
dezvoltă alge de diferite culori iar dintre plantele cu flori se întâlnesc piciorul cocoşului (Ranunculus), izmă
(Mentha aquatica), broscariŃă (Potamogeton) etc.
În zonele de deal şi de podiş se dezvoltă, de asemeni, diatomeele, broscariŃa, nuferi; aceste elemente
pătrund, parŃial, şi în zona de câmpie.
În apele litorale ale Mării Negre, Gr. Antipa a stabilit, în funcŃie de condiŃiile ecologice specifice, mai multe
subzone de vegetaŃie:
- Subzona prelitorală (între Ńărm şi adâncimea de 10 m), unde sunt abundente algele verzi şi unde apar
câmpuri întinse de iarbă de mare (Zostera marina, Z. nana).
- Subzona litorală propriu zisă (extinsă în larg până la adâncimi de circa 70 m), unde este domeniul
algelor brune iar spre adâncime se dezvoltă algele roşii.
- Subzona sublitorală (70 - 80 m. adâncime), unde lumina şi temperatura aerului nu mai au influenŃă, are
o vegetaŃie foarte săracă, se întâlneşte foarte rar o specie de Cladophora.
VegetaŃia palustră se dezvoltă in lungul râurilor cu curs domol şi la marginea lacurilor şi bălŃilor; este
adeseori asociată cu vegetaŃia acvatică.
Dintre plantele palustre, mai răspândite sunt: stuful (Phragmites australis), care fie că formează asociaŃii
dominante, fie că se asociază cu papura (Tipha latifolia, T. angustifolia) şi pipirigul (Scirpus). Stuful poate alcătui
formaŃiuni plutitoare numite plaur. Plaurul de pe lacurile din Delta Dunării, alcătuit din rădăcini şi rizomi poate
atinge 1 m grosime. Pe această pătură plutitoare se poate forma un strat subŃire de sol pe care se dezvoltă o
bogată floră şi faună.

81
 3. 3. ACłIUNEA SOCIETĂłII OMENEŞTI ASUPRA VEGETAłIEI DIN ROMÂNIA
IntervenŃia directă a omului asupra vegetaŃiei forestiere, prin defrişări de mari proporŃii, este factorul
hotărâtor în distrugerea pădurilor Ńării noastre. Pe mari întinderi au fost distruse stejărişurile, în scopul de a lărgi
suprafeŃele arabile. A avut de suferit şi zona forestieră cea mai valoroasă - molidişurile de munte.
Pe mari întinderi au fost distruse, prin incendiere şi tăiere, tufărişurile subalpine.
În zonele de deal şi podiş şi în cele de câmpie, pădurile au fost de asemenea distruse.
Restrângerea arealului pădurii a fost însoŃită şi de modificări ale structurii arboretelor; majoritatea
pădurilor actuale s-au îndepărtat de tipurile iniŃiale. Astfel, prin exploatarea preferenŃială a bradului, unele făgeto-
brădete s-au transformat în făgete pure; unele făgeto-gorunete după tăierea fagului au evoluat spre făgete pure
(fagul are o regenerare mai activă). În şleaurile de câmpie şi de deal a crescut proporŃia teiului, formându-se
uneori teişuri pure sau aproape pure.
Începând cu secolul trecut ia amploare introducerea sau extinderea unor esenŃe lemnoase prin plantaŃii
forestiere. Se extind coniferele - molidul, pinul sau unele elemente exotice precum duglasul.
S-au extins plantaŃiile de salcâm (arbore originar din America de Nord) pentru fixarea nisipurilor din
Oltenia, Bărăgan, Moldova, Dobrogea. Aceste plantaŃii constituie astăzi un component familiar al peisajului de
câmpie.
Importante modificări ale structurii şi compoziŃiei floristice s-au produs şi în asociaŃiile de pajişti din cauza
desŃelenirilor şi păşunatului excesiv.
În zonele de deal, podiş şi câmpie, datorită eroziunii declanşată de activitatea omului, are loc o
xerofitizare şi ca urmare, formaŃiunile de stepă şi silvostepă pătrund în interiorul pădurii. Astfel, în Câmpia
Transilvaniei, unde suprafaŃa forestieră s-a restrâns mult, în pajişti predomină asociaŃiile xerofile de Festuca
valesica, F. rupicola, apoi vegetaŃie stepică cu specii de Stipa şi Carex humilis. De aceea, multă vreme s-a vorbit
de existenta silvostepei în Câmpia Transilvaniei. În Podişul Moldovei şi, pe alocuri în SubcarpaŃii Moldovei se
extind în mod secundar pajiştile de silvostepă cu păiuş (Festuca valesiaca) şi bărboasa (Botriochloa ischaemum).
În Ńara noastră există şi plante adventive sau efemerofite care, pătrunse accidental, nu găsesc
totdeauna condiŃii propice de climă şi sol; după un timp aceste specii dispar. Sunt adventive şi unele plante
ruderale ce cresc în jurul aşezărilor omeneşti. Acestea provin fie din vechi culturi (drăbuşorul, roiba, ş.a.), fie din
seminŃe risipite accidental. Acestea formează categoria plantelor resălbăticite (,,scăpate din cultură“).
Ca urmare a lucrărilor de drenare a terenurilor cu exces de umiditate, s-a restrâns arealul asociaŃiilor
hidrofile. Multe relicte glaciare, care creşteau în mlaştini, se întâlnesc astăzi numai în zone ocrotite, ca rezervaŃii
naturale.

82
 IV. FAUNA ROMÂNIEI
4.1. ORIGINEA FAUNEI ACTUALE. ELEMENTE FAUNISTICE TERESTRE

Fauna actuală a României a fost puternic influenŃată de glaciaŃiunea pleistocenă, care a determinat
deplasări masive ale speciilor. În perioadele glaciare, fauna terŃiară (de climă caldă) a dispărut sau s-a retras spre
sud iar elementele arctice, siberiene şi altaice, care au imigrat din nord, nord-est i est, s-au amestecat cu cele din
MunŃii CarpaŃi, care au coborât la altitudini mici. Astăzi această faună se păstrează la noi în Ńară numai în MunŃii
CarpaŃi, fiind aici relicte glaciare tipice.
Marea majoritate a speciilor de animale din România au venit în aceste Ńinuturi din refugiile glaciare după
dispariŃia gheŃarilor din CarpaŃi.
Fauna pădurilor mezofile şi parŃial a celor de conifere provine din refugiul mediteraneean, cea a
pădurilor mezoxerofile din refugiul caucazian (caspic) şi mai puŃin din refugiul sirian; fauna din etajul coniferelor
şi din subetajul pădurilor amestecate de conifere şi foioase provine din refugiul manciurian
Fauna de stepa şi de câmpie din tara noastră provine din refugiul aralo-caspic şi, în măsură mai mică,
din refugiile iranian, sirian, mongol şi tibetan.
Pe teritoriul României se deosebesc următoarele categorii de elemente faunistice: zoogeografice,
genetice, istorice şi ecologice.
Elementele zoogeografice au acelaşi areal, indiferent de originea lor.
- Elemente europene: Rana dalmatina, Lacerta viridis, Cornella austriaca, Martes foina, Sus scrofa attila,
Felis silvestris, Vulpes vulpes crucigera ş.a.
- Elemente central - europene: Isophia costata, Lehmania macroflagelata, Sciurus vulgaris fuscoater
etc.
- Elemente pontice: Bombus agrillaceus, Jaminia clessini, Mustela eversmanni ş.a.
- Elemente turano-pontice: Bombus fragans, Vipera ursini renardi, Otis tarda, Buteo rufinus, Cricetulus
migratorius etc.
- Elemente mediteraneene: Testudo hermmani hermmani, Vipera ammodytes ammodytes, Emberiza
cirlus ş.a.
- Elemente ponto-mediterannene: Bombus fragans, Scolopendra cingulata ş.a.
- Elemente balcanice: Lacerta trilineata dobrogica, Vipera ammodytes montandoni, Eremophila alpestris
balcanicus etc.
În fauna Ńării noastre sunt prezente şi elemente euro-siberiene (Rana arvalis, Ursus arctos, Felis lynx),
palearctice (Cervus elephas, Talpa europaea), turano - ponto - mediteraneene (Sturnus roseus, Circus
macrourus), ponto - balcanice (Lacerta taurica taurica), caucazo-balcanice (Lacerta particola pontica), euro -
central - asiatice (Faleo cherrug, Buteo hemilasius), boreo - alpine (Eudromias morinellus), alpino-carpato-
himalayene (Rupicapra rupicapra, Microtus nivalis, Sorex alpinus).
Endemismele româneşti trăiesc, în marea lor majoritate, în regiunea de munte; sunt puŃine în zonele
deluroase şi la câmpie. După vârstă endemismele se împart în paleoendemisme şi neoendemisme, ambele
categorii având areale mici.
Paleoendemismele au arealele în curs de reducere. Dintre paleoendemismele româneşti amintim:
Helicigona maeotica, Microtrombium sucidum etc.
Neoendemismele sunt taxoni creaŃi recent, cu areale în curs de extindere. Dintre neodenisme sunt de
reŃinut: Parus montanus transsylvanicus, Microtus arvalis heptneri ş.a.
Relictele sunt de vârstă preglaciară şi postglaciară (aparŃinând faunei de climă caldă) şi glaciară
(aparŃinând faunei de climă rece). Cele mai cunoscute sunt relictele glaciare: capra neagră (Rupicapra rupicapra),
cocoşul de mesteacăn (Lyrurus tretix), şopârla de munte (Lacerta vivipara), vipera neagră (Vipera berus),
şoarecele de pământ (Microtus agrestis), şoarecele de zăpadă (Microtus nivalis ulpius).
Dintre relictele periglaciare reŃinem: Meta reticulata mengei, Limax grossui ş.a.

83
 4. 2. REPARTIłIA FAUNEI TERESTRE
Datorită modificărilor altitudinale ale climei şi vegetaŃiei, pe teritoriul României s-au format mai multe etaje
faunistice şi anume: etajul faunistic al pajiştilor alpine şi al tufărişurilor alpine, etajul faunistic al pădurilor
de conifere, etajul faunistic al făgetelor şi etajul faunistic al gorunetelor.
În afara acestor etaje faunistice, pe teritoriul Ńării noastre se întâlnesc şi unităŃi zonale latitudinale (fauna
de câmpie şi fauna stejăretelor) precum şi alte tipuri de faună (azonală).

4.2.1. Etajarea faunei terestre

4.2.1.1. Etajul faunistic al pajiştilor alpine şi al tufişurilor
Temperaturile scăzute, oscilaŃiile mari de temperatură din aer şi de la suprafaŃa solului, iernile lungi,
zăpezile mari, vânturile puternice determină numărul mic de specii din acest etaj faunistic. Pe culmile înalte ale
MunŃilor CarpaŃi trăieşte capra neagră (Rupicapra rupicapra). Arealul acesteia cuprinde vârfurile prăpăstioase ale
munŃilor Godeanu, łarcu, Cernei, Retezat, Vâlcan, Parâng, CăpăŃânii, Făgăraş, Bucegi, Piatra Craiului. Iarna,
cârdurile de capre negre coboară de pe pajiştile alpine în jnepenişuri şi chiar în pădurile de la limită superioară
pentru a se hrăni. Dintre animalele, în acest etaj se mai întâlnesc şoarecele de zăpadă (Microtus nivalis ulpius),
chiŃcanul de munte (Sorex alpinus), fâsa de munte (Anthus spinoletta spinolleta), oaspete de vară, pe pajiştile
alpine, apoi brumăriŃa alpină (Prunella colaris), care trăieşte pe stânci şi grohotişuri. Pe stâncile inaccesibile
cuibăreşte acvila de munte (Aquila chrysaetos chrysaetos), cea mai puternică răpitoare de la noi, care se
hrăneşte cu pradă vie aproape în exclusivitate.
Dintre nevertebrate, se întâlnesc mai frecvent: Vertigo alpestris, Pupilla alpicola, Lucinaria cana farta
(gasteropode), Carahus silvestris transylvanica, Nebria transylvanica, Alcypes alpicola (Coleaptere) etc.
În jnepenişuri trăiesc: Lyrurus tetrix, Prunella modularis (păsări); Lacerta vivipara (reptile) etc.

4.2.1.2. Etajul faunistic al pădurilor de conifere

Multe dintre mamiferele cunoscute trăiesc în toate tipurile de păduri de munte (cerbul, ursul, râsul, jderul
etc.).
Pădurile de răşinoase adăpostesc o bogată faună de pasări; unele trăiesc numai în aceste păduri, altele
coboară iarna în pădurile de deal şi podiş iar altele migrează în timpul iernii.
Cocoşul de munte (Tetrao urogallus) trăieşte permanent în aceste păduri; cocoşul de mesteacăn (Lyrurus
tetrix), declarat monument al naturii, trăieşte în munŃii din nordul Ńării (MunŃii Rodnei, Maramureş, la izvoarele
BistriŃei), ierunca (Tetrastes bonasia). În aceste păduri mai trăiesc ciocănitoarea de munte (Picoides tridactylus
alpinus), un relict glaciar, apoi negraica (Dryocopus martius martius), şorecarul (Buteo buteo); buha (Buho buho)
şi huhurezul (Strix aluco aluco) se întâlnesc şi în pădurile de foioase. Corbul (Corvux corax) urcă până în golurile
alpine; piŃigoiul de munte (Parus montanus), piŃigoiul moŃat (P. cristatus) şi piŃigoiul de brădet (P. ater) trăiesc în
pădurile mari de conifere.
Dintre reptile se întâlnesc mai des vipera comună (Vipera berus berus) şi şopârla de munte (Lacerta
vivipara) iar dintre amfibieni broasca brună (Rana temporaria), tritonii de munte(Triturus alpestris) şi T.
montandoni, salamandra (Salamandra salamandra).
Dintre mamifere, tipice pădurilor de conifere sunt şoarecele vărgat (Sicista betulina) şi şoarecele
scurmător (Clethrionomys glareolus).
Răspândite sunt în aceste păduri şi nevertebratele: gasteropode (Vitrea diaphana, Ratinella pura, Ena
montana ş.a), coleoptre (Monochampus sartor), heteroptere (Aradus corticalis) etc.

4.2.1.3. Etajul faunistic al făgetelor

În pădurile de fag baza trofică este mai variată şi mai bogată, valorile medii termice sunt mai ridicate iar
intensitatea şi durata luminii sunt mai crescute în comparaŃie cu pădurile de conifere.
Fauna mamiferelor rozătoare este reprezentată de şoarecele gulerat (Apodemus tauricus), veveriŃa
(Sciurus vulgaris fuscoater), pârşul (Glis glis) ş.a.; aceste animale pot fi întâlnite în toate pădurile, de la cele din
câmpie până la molidişuri, dar dezvoltarea maximă o au în pădurile de fag. În depresiunile Giurgeu şi Ciuc, în

84
fâneŃe, trăiesc şobolanul mic de apă (Arvicola terrestris scherman) şi şoarecele cu coada scurtă (Pitmys
subteraneus).
O frecvenŃă mare în pădurile de fag o au şi viezurele (Meles meles), ursul brun ( Ursus arctos), lupul
(Canis lupus), jderul de pădure (Martes martes), jderul de piatră (Martes foina), cerbul (Cervus elaphus), mistreŃul
(Sus scrofa), căprioara (Capreolus capreolus), râsul (Felux lynx) etc.
Bogată este şi fauna păsărilor din făgete. O pasăre caracteristică pentru aceste păduri este ierunca
(Tetrastes bonasia). Dintre păsări se mai întâlnesc: piŃigoiul de munte (Parus montanus), ciocănitoarea cu spate
alb (Dendrocopos leucotos), porumbelul gulerat (Columba palambus), muscarul mic (Ficedula parva) etc.
Dintre nevertebratele ce trăiesc în acest etaj amintim: gasteropodul Daudebardia transsylvanica (în
frunzar), coleopoterul Carabus auronitens, numeroase insecte (molia jirului, gândacul de scoarŃă al fagului,
păduchele lânos al fagului etc.).

4.2.1.4. Etajul faunistic al gorunetelor

CondiŃiile de viaŃă foarte favorabile din acest etaj (hrană bogată şi variată, durată mai mare a perioadei
călduroase) determină dezvoltarea unei faune la parametrii maximi (sub raport cantitativ şi calitativ).
O serie de animale sunt comune etajului gorunetelor şi pădurilor de stejari mezofili şi submezofili: broasca
săritoare (Rana dalmatina), turturica (Streptopelia turtus), mierla neagră (Turdus merula), scorŃarul (Sitta
europaea), piŃigoiul mare (Parus major), ciuful de pădure (Asio otus), căprioara (Capreolus capreolus), pisica
sălbatică (Felis silvestris) etc. Fidelitate mai mare pentru etajul gorunetelor manifestă şoimul rândunelelor (Falco
subbuteo), ciocănitoarea verzuie (Picus canus), cucuveaua pitică (Glaucidium passerinum) etc.
În vestul Banatului şi estul Olteniei, în locuri uscate şi însorite de pe dealurile cu vegetaŃie ierboasă şi cu
tufărişuri trăieşte broasca Ńestoasă de uscat (Testudo hermanni hermanni).
Dintre nevertebratele tipice acestui etaj amintim: molia ghindei (Carpocapsa splendana), cotarul stejarului
(Operophtera brumata), tigărelul stejarului (Attelabus nitens) ş.a.

4.2.2. FormaŃiunile faunistice zonale

4.2.2.1. Fauna stejăretelor
Dintre mamifere, cele mai multe specii care trăiesc în pădurile de stejar nu sunt tipice acestui etaj, ci
ajung până la munte (veveriŃa, pârşii ş.a.) sau chiar în stepă (iepurele). PopulaŃii mai numeroase au în acest etaj
şoarecele pitic (Chicromys minutus pratensis), şoarecele subpământean (Pitymis subterraneus), chiŃcanul de
câmp (Crocidura leucodon), pisica sălbatică (Felis silvestris). Căprioara (Capreolus capreolus) se întâlneşte mai
frecvent în pădurile de stejar decât în cele de fag şi de răşinoase. Foarte răspândite sunt şi lupul, vulpea şi
iepurele.
Ornitofauna din pădurea de stejar este bogată: sturzul de vâsc (Turdus viscivorus), sturzul cântător (T.
philomelos), potârnichea (Perdix perdix), care poate fi întâlnită şi în stepă dar şi în etajul alpin, câneparul
(Carduelis cannabina), care vara cuibăreşte în pădurile de deal şi iarna coboară la şes; se întâlnesc mai multe
specii de piŃigoi, caracteristic fiind piŃigoiul de livadă (Parus lugubris); frecventă este gaiŃa (Garrulus glandarius),
pasăre sedentară la noi. Se mai întâlnesc turturica (Streptopelia turtur), porumbelul de scorbură (Columba oenas),
privighetoarea (Luscinia megarhynchos), ciocănitoarea verde (Picus viridis romaniae), eretele (Falco vespertinus),
gaia roşie (Milvus milvus).
Dintre reptilele legate de aceste păduri sunt guşterul dobrogean (Lacerta viridis meridionalis), şopârla de
pădure (L. praticola pontica), broasca Ńestoasă de uscat dobrogeană (Testudo greca ibera), legată de pădurile de
cărpiniŃă, mojdrean şi stejar pufos din Dobrogea.
Foarte numeroase sunt nevertebratele (ca specii şi ca exemplare): lepidoptere, coleoptere, ortoptere,
homoptere ş.a.

4.2.2.2. Fauna stepelor

Fauna stepelor este mai puŃin bogată şi variată ca cea din păduri. Se întâlneşte în Câmpia Covurluiului,
estul Bărăganului şi în Dobrogea.
Mamiferele caracteristice stepei sunt rozătoarele, cel mai reprezentativ fiind popândăul (Citellus citellus).
Alte rozătoare frecvente în stepă sunt hârciogul (Cricetus cricetus), şoarecele de câmp (Microtus arvalis), orbetele
85
(Spalax leucodon), grivanul cu coadă scurtă (Mesocricetus newtoni), şobolanul de câmp (Apodemus agrarius),
iepurele de câmp ( Lepus europaeus), bizamul (Ondatra zibethica).
Aceste rozătoare formează hrana unor mustelide, cum sunt: dihorul de stepă (Mustela eversmanni), şi
dihorul pătat (Vormela peregusna), ambele specii prezente în stepele dobrogene.
În stepă mai trăiesc şi alte carnivore: lupul, vulpea, viezurele.
Păsările cele mai răspândite sunt: dropia (Otis tarda), prepeliŃa (Coturnix coturnix), potârnichea (Perdix
perdix), spârcaciul (Otis tetrax), cârsteiul de câmp (Crex crex), fâsa de câmp (Anthus campestris), ciocârlia de
Bărăgan (Melanocorypha calandra), ciocârlia de stol (Calandrella brachydactyla), dumbrăveanca (Coracias
garrulus). Dintre păsările răpitoare în stepa trăiesc: heretele alb (Circus macrourus), şorecarul mare (Buteo
rufinus), acvila sudică (Aquila rapax orientalis), şorecarul încălŃat (Buteo lagopus).
Reptilele sunt reprezentate prin şerpi, ca: Eryax jaculus turcicus (foarte rar în stepa dobrogeană), Coluber
jugularis caspius, Elaphe quatorlineatus sauromates. Dintre şopârle amintim: şopârla de stepă (Lacerta taurica),
şopârla de câmp (L. agilis chersonensis), vipera de stepă (Vipera ursinii renardi). Amfibienii au ca reprezentanŃi:
broasca râioasă verde (Bufo viridis), Testudo greca ibera în Dobrogea, broaştele săpătoare (Pelobates fuscus şi
P. syricus balcanicus).
Insectele sunt variate, predominând orthopterele: lăcustele (Tryxalis nasuta), călugăriŃa (Mantis religiosa),
greierii. Coleopterele sunt reprezentate prin scarabei (Scarabeus affinis şi Sisyphus schaefferi), gândacul ghebos
(Zabrus gibbus) ş.a. Dintre lepidoptere mai cunoscute sunt: şofrănarul (Colias croceus), fluturele amiral (Vanessa
atalanta),fluturele de sidef (Argynnis paphia).

4.2.3. Fauna azonală

Fauna terestră a Deltei Dunării
Fauna terestră a Deltei Dunării este foarte variată, cuprinzând un mozaic de formaŃiuni animale, mai
caracteristice fiind păsările şi mamiferele.
Prin aşezarea în zona temperată, prin abundenŃa hranei şi prin adăposturile naturale pe care le oferă,
Delta Dunării constituie un important loc de popas al păsărilor migratoare între regiunea arctică şi cea tropicală.
Primăvara şi toamna, acest Ńinut devine un adevărat paradis ornitologic.
Dintre păsările clocitoare amintim: pelicanul (Pelecanus onocrotalus), specie călătoare, pelicanul creŃ
(Pelecanus crispus), care se întâlnesc mai rar, apoi lebăda de vară (Gygnus olor), gâsca de vară (Anser anser),
egreta mare (Egretta alba), egreta mică (E. garzetta), stârcul roşu (Ardea purpurea), stârcul galben (Ardeola
ralloides), lopătarul (Platalea leucordia), cormoranul mare (Phalacocorax corbo), cormoranul mic (Ph. pygmaeus)
ş.a. Iarna sosesc lebăda de iarnă (Cyganus cyganus), raŃa de gheŃuri (Clangula hyemalis), gâsca cu gât roşu
(Branta ruficollis), cufundarul polar (Gavia artica), rata fluerătoare (Anas penelope), raŃa moŃată (Aythya fuligula)
etc.
Dintre păsările de pasaj amintim: cocorul mare (Grus grus), sitarul (Scolopax rusticola), gârliŃa mare
(Anser albifrons), vulturul pescar (Pandion haliaetus). În tre rarităŃile ornitologice se numără vulturul pleşuv alb
(Neophron percnopterus), călifarul alb (Tadorna tardona), călifarul roşu (T. ferruginea), raŃa mică (Anas crecca).
În desişul stufului şi printre sălcete trăiesc mamifere ca: mistreŃul, lupul, vidra, câinele enot.
Relativ recent au pătruns în Delta Dunării bizamul (Ondatra zibethica), nutria (Myocastor coypus) şi
ratonul (Nyetereutes procynoides).
Sunt prezente în Delta Dunării şi unele nevertebrate: ortoptere, lepidoptere, himenoptere etc.
Fauna zăvoaielor şi a pajiştilor de luncă.
Resursele alimentare abundente din zăvoaie, determină existenŃa unor zoocenoze bogate, cu numeroase
elemente constitutive, între care: acvila de câmp (Aquila heliaca), boicuşul (Remiz pendulinus), pescărelul
albastru mic (Alcedo athis). Caracteristice zăvoaielor sunt şi unele insecte: molia frunzelor de plop, croitorul mic al
plopului, fluturele alb al plopului, gândacul roşu de frunză al salciei, ŃânŃarul sălciilor etc.
În luncile râurilor de munte trăiesc fluierarul de munte (Tringa hypoleucos), codobatura de munte (Motcilla
cinerea), pescărelul negru (Cinclus cinclus aquaticus), buhaiul de baltă (Bombina variegata).
În luncile din Ńinuturile de deal şi de şes se întâlnesc, mai ales vara, prigoria (Merops apiaster),
codobatura (Motacilla alba alba), lăstunul de mal (Riparia riparia), barza (Ciconia ciconia).
Fauna dunelor de nisip
86
 Terenurile nisipoase au o faună săracă. Dintre vertebrate pot fi întlnite: şopârla de nisip (Eremias arguta
deserti), şopârla de iarbă (Lacerta taurica), vipera de stepa (Vipera ursinii renardi); dintre păsări sunt frecvente
cenuşarul (Ailanthus altissima), cocoşarul (Turdus pilaris). Dintre nevertebrate sunt bine reprezentate
lepidopterele ponto-mediteraneene, ortopterele, neuropterele.
Fauna sărăturilor
Fauna terenurilor sărăturoase este slab reprezentată, dintre speciile cu frecvenŃă mai mare remarcându-
se păsările: prundăraşul de sărătură, pasărea ogorului, ciovica roşcată. Mai trăiesc lepidoptere, heteroptere etc.
Fauna stâncăriilor
Stâncăriile reprezintă un biotop cu totul aparte prin duritatea substratului, lipsa vegetaŃiei, luminozitatea
puternică şi acŃiunea de denudare a apei de ploaie. Dintre pasările care trăiesc în acest biotop amintim: mierla de
piatră (Monticola saxatilis), şoimul călător (Falco peregrinus), stăncuŃa (Coleus monedula), brumăriŃa de stâncă
(Prunella collaris), presura de munte (Emberiza cia), lăstunul de stâncă (Hirundo rupestris) etc.
Pe stâncării trăieşte, în colonii, şopârla de ziduri (Podarcis muralis). Se mai întâlnesc gasteropode,
lepidoptere etc.
Fauna terestră a mlaştinilor
Între componentele faunei de mlaştini, multe sunt relicte şi elemente boreale. Dintre nevertebrate, se
remarcă: himenopterele, păianjenii, coleopterele, fluturii.
Dintre vertebrate, sunt remarcabile pasările: fâsa de pădure (Anthus trivialis), fâsa de luncă (A. pratensis),
ciocnitoarea pestriŃă mare (Dendrocopos major).

4. 3. FAUNA ACVATICĂ

Apele interioare aparŃin la două domenii sau biotopuri: domeniul liotic (apele curgătoare) şi domeniul
lentic (apele stătătoare).

4.3.1. Fauna apelor curgătoare

a) Pâraiele de munte au temperatura scăzută, viteză mare, apa este limpede şi saturată în oxigen,
impurităŃile lipsesc iar patul albiei este alcătuit din stânci şi bolovani. În aceste ape trăiesc trei ordine de insecte:
efemeroptere, plecoptere şi trichoptere. Peştii sunt prezenŃi numai în pâraiele mari; specia care domină este
păstrăvul (Salmo trutta fario), urmată de zglăvoc (Cottus gobio, C. poecilopus), boiştean (Phoxinus phoxinus) iar
mai jos mreana de munte (Barbus meridionalis petenyi). În aceste pâraie este zona păstrăvului.
b) Râurile de munte sunt caracterizate prin debite mai mari, viteză mai redusă a apei, patul albiei pavat
cu pietre de dimensiuni mai mici, apa limpede şi bine oxigenată. Hrana este asigurată de resturile vegetale şi de
insectele zburătoare.
Ihtiofauna este dominată de lipan (Thymallus thymallus) şi moioagă (Barbus meridionalis petenyi); se mai
întâlnesc aproape toŃi peştii din zona păstrăvului, la care se mai adaugă: cleanul (Leuciscus cephalus), porcuşorul
de vad (Gobio uranoscopus). Din punct de vedere ihtiologic, aceste râuri reprezintă zona lipanului şi moioagei.
În râurile mai mici (Nera, Caraş, afluenŃii Oltului etc.) lipanul lipseşte, vorbindu-se numai de zona moioagei.
c) Râurile din zonele de deal şi podiş au panta mai redusă, viteza apei este mai mică, variaŃiile de nivel
sunt mai mari, apa este tulbure (cantităŃi apreciabile de suspensii), patul albiei este acoperit cu prundiş, cu pietre
sau chiar cu nisip pe unele sectoare. VegetaŃia acvatică este bine dezvoltată.
Specia de peşti care domină este scobarul (Chondrostroma nasus), urmat de clean (Leuciscus cephalus),
mreană (Barbus barbus), porcuşorul de vad (Gobio uranoscopus frici) iar mai în aval este frecvent porcuşorul de
nisip (G. kessleri). În unele râuri se mai întâlnesc somnul (Silurus glanis), fusarul mic (Zingel streber).
Dintre insecte sunt frecvente efemeropterele, trichopterele, coleopterele, chironomidele. O dezvoltare
mare o au moluştele, oligochetele, prosobranhiatele.
Sectoarele colinare ale a râurilor cu izvoarele în zona montană formează zona scobarului; pe râurile mai
mici, cu izvoarele în regiunea colinară, scobarul lipseşte, peştele care domină fiind cleanul (Leuciscus cephalus),
alături de care mai există obleŃul (Alburnus alburnus), boarŃa, uneori guvizi. Aceste cursuri de apă formează zona
cleanului.

87
 d) Râurile din zona de câmpie au patul albiei, în cea mai mare parte nisipos, vara adâncimea este mică,
variaŃia debitului şi temperaturii are o amplitudine mare, apa este tulbure în cea mai mare parte a anului.
Bioderma acoperă, sub forma unei pături brune, fundul nisipos al râului în porŃiunile unde curentul este slab.
În râurile mari de câmpie se disting două zone: zona mrenei şi zona crapului.
Zona mrenei corespunde porŃiunilor nisipoase, fiind bine reprezentată pe râurile Jiu, Argeş şi afluenŃii lor,
Olt, OlteŃ, Siret, Prut, Someşul Mic, Mureş, Târnave, Timiş, Bega, Crişuri (aici zona este foarte scurtă).
Peştele care domină este mreana (Barbus barbus);se mai întâlneşte scobarul, cleanul, somnul,
porcuşorul de nisip, obleŃul (Alburnus alburnus). În Mureş şi Someş în zona mrenei trăieşte şi cega (Acipenser
ruthenus). Racii sunt reprezentaŃi prin Astacus fluviatilis.
Zona crapului cuprinde cursul inferior al râurilor de câmpie, caracterizat prin adâncime mai mare, apă
mai tulbure decât în zona mrenei, viteză mai redusă şi fundul acoperit cu nisip fin, mâl şi argilă. Zona are o
dezvoltare mare în Mureş, Bega, Timiş, Olt, Siret; în Argeş şi Jiu zona este mai restrânsă iar în Someş şi Crişuri
este dezvoltată mai ales în Ungaria.
Specia dominantă este crapul (Cyprinus carpio); alŃi peşti frecvenŃi sunt: babusca (Rutilus rutilus carpatho
rossicus), plătica (Abramis brama danubii), obleŃul (Alburnus alburnus), ştiuca (Esox lucius), porcuşorul de şes
(Gobio albipinnatus). Destul de frecvent, pe râurile din Banat şi Crişana mai ales, se întâlnesc doi peşti de origine
nord-americană: somnul american (Ictalurus melas) şi bibanul soare (Lepomis gibbosus), ambii introduşi.
Pentru râurile mici din câmpie este caracteristică zona bibanului. Aceste râuri se caracterizează prin
debite mici şi foarte variabile, extrem de scăzute vara, cursurile lente, fund mâlos sau argilos, vegetaŃie
abundentă. Sunt abundente speciile care trăiesc în ape stătătoare: babuşca (Rutilus rutilus, carpatho-rossicus),
batca (Blicca bjoerkna), bibanul (Perca fluviatilis).
Această zonă este bine reprezentată în cursul inferior al Beregsăului, în CălmăŃui, Motiştea etc.
e) Dunărea (inclusiv lunca inundabilă şi Delta)
Fauna Dunării este bogată şi variată, conŃinând, pe lângă speciile apelor de şes şi stătătoare, şi
numeroase specii de origine ponto-caspică, precum şi specii primare dulcicole, care trăiesc numai în Dunăre.
Ichtiofauna Dunării (inclusiv lunca şi delta) cuprinde mai multe categorii de specii şi anume.
- specii migratoare din mare: nisetrul (Acipenser gueldenstredti), morunul (Huso huso), păstruga
(Acipenser stellatus), scumbria de Dunăre (Alosa pontica);
- specii reofile sau potamofile (care trăiesc numai în apă curgătoare): scobarul, mreana, cleanul, fusarii
(Zingel zingel, Z. streber), cega (Acipenser ruthenus) ş.a.; mreana şi cega se găsesc în cantităŃi mai mari;
- specii semimigratoare, care primăvara pătrund din Dunăre în lacuri şi în lunca inundabilă, unde se
hrănesc şi se reproduc; la scăderea apelor se întorc în fluviu: crapul (Cyprinus carpio), babuşca (Rutilus rutilus),
plătica (Abramis brama), şalăul (Stizostedion lucioperca) etc.;
- specii sedentare care părăsesc lacurile numai când acestea seacă complet: caracuda, linul, roşioara
etc.
BălŃile Deltei Dunării având fundul sub nivelul mării sunt puŃin afectate de oscilaŃiile de nivel ale fluviului.
Ele sunt acoperite permanent cu apă. VegetaŃia este bine dezvoltată, formaŃia caracteristică fiind plaurul, constituit
din stuf (Phragmites communis). Plaurul opreşte lumina şi împiedică oxigenarea apei, viaŃa fiind posibilă numai
sub marginea plaurului. Aici se adăpostesc peştii în timpul căldurilor mari sau în timpul îngheŃului. AbundenŃa
plaurului, acumularea de resturi organice, lipsa de circulaŃie a apei fac ca în majoritatea lacurilor din deltă
condiŃiile de viaŃă să fie mai grele decât în lacurile din lunca inundabilă.
Ichtiofauna lacurilor din deltă este alcătuită din specii semimigratoare. În aceste lacuri domină speciile
stagnofile: caracuda (Carassius carassius), ştiuca (Esox lucius) şi roşioara (Scardinius erythrophtalmus), urmate
de lin (Tinca tinca) şi biban (Perca fluviatilis).

4.3.2. Fauna apelor stătătoare

a) Lacurile glaciare sunt situate, majoritatea lor, între 2000 - 2200 m. Au apa rece, limpede, bine
oxigenată, sunt sărace în săruri minerale şi substanŃe nutritive; fundul este pietros, mai rar nisipos.
Fauna acestor lacuri este săracă, fiind lipsită de specii caracteristice. Specii alpine sunt: cladocerul
Daphnia zschokkei, planaria Crenobia alpina şi copepodul Myxodiaptomus tatricus.

88
 În lacurile glaciare trăieşte o singură specie de peşti - păstrăvul indigen (Salmo trutta fario). În aceste
lacuri păstrăvul este introdus. În unele lacuri pătrunde tritonul de munte (Triturus alpestris).
b) Lacurile permanente (naturale şi antropice), în majoritate, sunt năpădite de vegetaŃie; o zonă centrală
lipsită de vegetaŃie întâlnim numai la lacurile mai adânci. Temperatura apei acestor lacuri este dependentă de
temperatura aerului.
În aceste lacuri trăiesc aceleaşi specii de peşti care populează lacurile din lunca Dunării, mai tipice fiind
caracuda (Carassius carassius) şi linul (Tinca tinca).
Fauna bentonică din aceste lacuri este alcătuită din oligochete, moluşte, gasteropode etc.
c) Lacurile litorale au o faună variată, cu numeroase elemente ponto-caspice.
În complexul lagunar Razim fauna este formată dintr-un amestec de forme dulcicole, forme de origine
marină ponto-caspică şi forme marine, mai mult sau mai puŃin eurihaline. Pe faciesul tare (pietriş, nisip) fauna este
dominată de moluşte ponto-caspice; pe mâl domină oligochetele şi chironomidele. Speciile de peşti care abundă
sunt: şalăul, babuşca, morunaşul, guvizii de origine ponto-caspică, scrumbia albă de mare (Alosa maeotica); în
zonele dulci domină crapul. În lacurile complexului Razim intrau, vara, specii de chefal (Mugil) în cantităŃi mari.
Fauna ponto-caspică este în regres din cauza fenomenului de îndulcire al apelor.
Lacurile dulci de pe litoral au apa curată şi fundul în general nisipos. Fauna cuprinde un număr însemnat
de specii ponto-caspice, adaptate la apa dulce. Domină peştii de origine dulcicolă: crapul (Cyprinus carpio),
carasul (Carassius auratus gibelio), babuşca (Rutilus rutilus carpahorossicus); în cantităŃi mari se mai află obleŃul
(Alburnus alburnus), bibanul (Perca fluviatilis), ştiuca (Esox lucius), roşioara (Scarinius erythrophtalmus), plătica
(Abramis brama) etc.

4. 4. FAUNA MEDIULUI CAVERNICOL TERESTRU

Emil RacoviŃă (1907) clasifică acest domeniu în: peşteri, fante (fisuri), microcaverne, endogen şi cavităŃi
artificiale. În 1980 este descoperit un nou mediu subteran amplasat între roca mamă şi sol, fapt ce impune
completarea clasificării domeniului subteran făcută de E. RacoviŃă astfel: peşterile (cavităŃi accesibile), reŃeaua de
fisuri (ambele medii aparŃinând subteranului profund), microspaŃiile din orizontul delimitat de roca mamă şi stratul
de sol, mediul edafic (care împreună cu reŃeaua de microspaŃii aparŃine subteranului superficial), cavităŃile
superficiale şi microcavernele.
Primele trei medii reprezintă principalele componente ale domeniului subteran (hipogeu). Există o faună
caracteristică pentru fiecare dintre aceste medii şi o faună comună celor trei medii.
Animalele cavernicole care trăiesc în peşteri sunt troglobionte; cele cu rude în exterior sunt
neotroglobionte iar cele care nu mai au rude la exterior sunt paleotroglobionte.
În CarpaŃi fauna troglobiontă populează numai peşterile din CarpaŃii Occidentali şi cele din CarpaŃii
Meridionali situate la vest de valea Oltului. Din totalul de aproximativ 227 elemente, câte se cunosc până acum, în
aceste peşteri trăiesc circa 195 de elemente, din care 189 troglobionte şi 6 edafobionte (Geografia României, vol.
I, 1983).
Din cele 208 elemente troglobionte, 126 sunt coleoptere, 25 araneide, 20 diplopode, 12 colembole, 8
pseudoscorpioni, 6 izopode etc.; peste 97 % din aceste elemente sunt endemice.

4.5. FAUNA MĂRII NEGRE

ViaŃa în Marea Neagră este limitată numai la pătura superficială de apă, cu o grosime ce variază între 150
- 200 m. Masa de apă situată la adâncimi mai mari de 200 m este lipsită de oxigen, conŃine cantităŃi mari de
hidrogen sulfurat şi este populată doar de bacterii anaerobe.
Fauna din Marea Neagră cuprinde două grupe de elemente:
1. elementele ponto-caspice (relicte caspice) formate în perioada ponŃiană în bazinul ponto-caspic;
aceste elemente au supravieŃuit numai în Caspica şi au revenit în Marea Neagră în perioada neoeuxinică (würm
1). Specii exclusiv marine sunt: guvidul Gobio ratan, mizidaceul Hemimysis serrata, amfipodul Cardiophilus
mijloskavskajae;
2. elementele atlanto-mediteraneene sunt pătrunse din Marea Mediterană, majoritatea în postglaciar.
Deşi viaŃa în Marea Neagră se limitează numai la pătura superficială de apă, fauna Mării Negre cuprinde
două biocenoze principale: pelagialul şi bentalul.
89
 Pelagialul (domeniul pelagic) cuprinde masa de apă şi organismele situate deasupra platformei
continentale şi a abisului marin; cuprinde planctonul şi nectonul
Planctonul este format din organisme, în general mici şi transparente, cu greutatea specifică puŃin
superioară celei a apei de mare; organismele planetonice sunt purtate de valuri.
Fitoplanctonul este constituit din alge unicelulare (diatomee, dinoflagelate, silicoflagelate etc.), epoca
maximă de ,,înflorire” a acestuia se suprapune părŃii reci a anului, sfârşitul iernii i începutul primăverii, când
diatomeele se înmulŃesc excesiv.
Zooplanctonul este format din protozoare, celenterate, viermi, moluşte, antropode etc.
Nectonul este format din animalele care se mişcă şi se menŃin în apă prin mişcări proprii, adică prin înot.
Dintre peşti amintim, în primul rând, pe cei care trăiesc în cârduri (bancuri): scrumbiile de Dunăre (Alosa pontica),
scrumbia albastră (Scomber scombrus), pălămida (Sarda sarda), chefalii (3 specii de Mugil),rechinul Mării Negre
(Squalus acanthias), apoi stavridul (Trachurus mediterraneus ponticus), hamsia (Engraulis encrasicolus ponticus),
şprotul (Sprattus sprattus phalericus).
Sturionii sunt reprezentaŃi în regiunea românească a Marii Negre prin: sip (Acipenser sturio) - rar întâlnit,
nisetru (A. güldenstaedti), pastruga (A. stelattus), morun (Huso huso). Ultimele trei specii cu mare valoare
economică, primăvara migrează în Dunăre pentru reproducere.
Tot nectonice sunt şi cele trei specii de delfini din Marea Neagra: Delphinus delphis (cel mai frecvent),
Tursiops tursiops, Phocaena phocaena relicta.
b. Domeniul bental cuprinde zona de fund şi organismele ce populează fundul platformei continentale.
Faciesul stâncos şi pietros, prezent în sectorul sudic al litoralului românesc, poate fi întâlnit până la
maximum 20 m. adâncime. Pe stânci se îngrămădesc ciripede, crustacei fixaŃi, moluşte (midia de stâncă, stridia
de piatră), spongieri, lamelibranhiate perforante care sfredelesc rocile calcaroase şi silicioase. Printre alge mişună
caridele, crevetele comestibile etc.
Dintre peşti se întâlnesc gobiidele (care stau permanent în apropierea pietrelor), bleniidele şi unele
labride.
Faciesul nisipos se întâlneşte la nord de ConstanŃa, până la isobata de 25 m. Se întâlnesc
lamelibranhiate, gasteropode, cardiide.
În apropierea fundurilor nisipoase se întâlnesc numeroşi peşti, atraşi fiind de abundenŃa hranei: cambula,
limba de mare, dragonul, scorpia, boul de mare, rândunica de mare.
Faciesul mâlos domină între 30 - 70 m. adâncime. Aici abundă midiile de mâl (Mytilus galloprovincialis).
Printre midii trăiesc gasteropode, spongieri etc. În apropierea fundurilor cu midii iernează sturionii, calcanii,
barbunii.
La adâncimi mai mari de 70 - 80 m biomasa este formată din viermi, crustacei, tuniceri mici.

4. 6. ACłIUNEA SOCIETĂłII OMENEŞTI ASUPRA FAUNEI

Vechea componenŃă a faunei şi răspândirea geografică a acesteia au fost puternic influenŃate prin
acŃiunea omului asupra naturii: vânat, pescuit, introducerea unor animale exotice, defrişări, desŃeleniri, canalizări
şi desecări etc. Rezultatul a fost exterminarea unor specii şi restrângerea arealului altora.
Strămoşul vitelor domestice, boul (Bos taurus primigemus) a dispărut între anii 1400 - 1500 datorită
vânării şi prinderii pentru domesticire.
Zimbrul (Bison bonasus) a trăit în CarpaŃii nordici până la mijlocul secolului al XIX-lea.
Marmota alpină (Arctomys marmota), răspândită în Alpi şi în MunŃii Tatra, trăia în cuaternar în CarpaŃi şi
în Transilvania; în 1888 trăia numai pe culmile alpine ale Rodnei, Fgăraşului şi Retezatului, astăzi fiind dispărută.
Din stepele estice au dispărut, în urmă cu peste 200 de ani, antilopa de stepă sau saigaua (Saiga
tatarica);din pădurile Transilvaniei a dispărut pe la 1700 calul de pădure (Equus caballus silvaticus); au dispărut
tarpanul sau calul sălbatic (Equus caballus gmelini) şi colonul sau măgarul sălbatic (Equus hemionus).
Dintre păsări au dispărut potârnichea albă (Lagopus mutus) în 1884, vulturul bărbos sau zăganul
(Gypaetus barbatus) în 1927, iar recent vulturul pleşuv negru (Aegypius monachus).
Multe dintre speciile de animale din România care aveau, în trecut, o răspândire largă, prezintă în zilele
noastre arii de răspândire din ce în ce mai reduse: vulturul alb, vulturul sur, specii de acvilă; unele specii sunt

90
chiar pe cale de dispariŃie: dropia, spurcaciul, cocoşul de mesteacăn. Unele mamifere şi-au refăcut însă bine
efectivele: râsul (Felis lynx), ursul brun (Ursus arctos), capra neagră(Rupicapra rupicapra).
Prin defrişare şi irigare, omul a transformat mediul natural; numeroase specii s-au rărit sau şi-au restrâns
habitatul. Pe la 1897 din pădurile de la NiculiŃel a dispărut cocoşul de mesteacăn silvostepic (Lyrurus tetrix
viridanus). Sunt periclitate cele două broaşte Ńestoase de uscat (Testudo hermanni hermanni şi T. graeca ibera) şi
şopârlele Lacerta trilineata, Eremias arguta deserti ş.a.
În urma transformării biotopurilor, au pătruns specii din Ńările vecine: guguştiucul (Streptopelia dacaocto),
ciocănitoarea pestriŃă de grădină (Dendrocopos syriacus), rândunica roşcat (Hirundo daurica), toate specii
mediteraneene.
Din colonizările făcute în Ungaria, Bulgaria, Rusia, ajung în Ńara noastră două specii noi de animale:
bizamul (Ondatra zibethica) şi enotul (Nyctereutes procyonoides).
În multe zone din Ńară vânatul s-a colonizat, producându-se modificări în componenŃa faunistică. Astfel,
au fost colonizaŃi cerbul (Cervus elaphus), lopătarul (Dama dama), iepurele de vizuină (Oryctolagus cuniculus),
căprioara (Capreolus capreolus), muflonul (Ovis musimon), fazanul (Phasianus colchicus).
Dintre speciile reintroduse menŃionăm: marmota (Marmota marmota) în Făgăraş, Retezat şi Rodana,
zimbrul (Bison bonasus).
InfluenŃa omului s-a resimŃit şi asupra faunei de apă dulce. Unele specii şi-au redus efectivele şi şi-au
restrâns arealele, cum sunt: sturionii în Dunăre, lostriŃa, lipanul, scrumbia de Dunăre.
Deversarea în râuri şi lacuri a apelor reziduale a avut ca şi consecinŃă depopularea parŃială sau totală a
unor porŃiuni din cursurile râurilor Bega, Crişul Alb, Mureş, Arieş, Lăpuş, Olt, Jiu, DâmboviŃa, IalomiŃa, Trotuş,
Siret.
Iehtiofauna României s-a îmbogăŃit cu 12 specii introduse. În apele de munte s-au introdus două specii
de salmonide nord-americane: păstrăvul curcubeu (Salmo irideus) şi fântânelul (Salvelinus fontinalis); carasul
argintiu (Carassius auratus gibelio) apare în Muntenia şi Moldova după primul război mondial, după 1954 în
Transilvania şi Crişana şi în 1962 în Banat.
Pentru popularea lacurilor de baraj au fost introduse două specii de coregeni: Coregonus lavaretus
maraenoides şi C. albula.
Au fost introduşi (după 1960) peştii chinezeşti de mare valoare economică: amurul alb
(Ctenopharyndodon idella), amurul negru (Mylopharyngodon piceus), Hypopgthalamichtys molitrix şi H. nobilis.
împreună cu aceste specii, involuntar s-au introdus Xenocypris argentea, Megalobrama terminalis,
Pseudorasbora parva.

91
 V. SOLURILE ROMÂNIEI

Învelişul de sol al României este foarte variat datorită variabilităŃii spaŃiale şi temporale a factorilor
pedogenetici naturali. AcŃiunea acestor factori (climă, litologie, relief, vegetaŃie etc.) se combină iar modul diferit
de combinare locală sau regională justifică diversitatea solurilor formate.
Strânsa interdependenŃă dintre particularităŃile cadrului natural al Ńării noastre şi răspândirea tipurilor de
sol este pusă în evidenŃă de următoarele realităŃi:
- NuanŃele climatice manifestate pe teritoriul României au determinat formarea diferitelor tipuri de sol.
Astfel, climatul estic, temperat cu nuanŃă continentală pronunŃată a influenŃat formarea cernoziomurilor şi a
solurilor cenuşii de pădure; climatul vestic, temperat cu nuanŃă oceanică a favorizat formarea solurilor brune;
climatul temperat cu nuanŃă mediteraneeană a determinat formarea solurilor brun roşcate de pădure şi a celor
terra rossa; climatul rece, temperat cu influenŃe baltice a influenŃat formarea solurilor podzolice, argiloiluviale etc.
Rezultă că în determinarea zonalităŃii orizontale a solurilor, poziŃia bioclimatică a României a jucat un rol
hotărâtor.
- Aceste tipuri de sol depăşesc însă, în răspândirea lor, zonele de influenŃă a nuanŃelor climatice de care
sunt legate genetic; ele pătrund în interior, urmărind anumite trepte de relief. Acest fapt scoate în evidenŃă rolul
reliefului (a altitudinii) în imprimarea zonalităŃii verticale a solurilor. Modificarea condiŃiilor pedogenetice naturale
în funcŃie de altitudine, atrage după sine succesiunea diferitelor zone de sol.
- Datorită interferenŃei tipurilor de sol, apar zone de tranziŃie, constituie din faciesuri de soluri de tranziŃie.
Acestea prezintă o îmbinare a caracteristicilor solurilor care se învecinează. De pildă, între solurile roşcate de
climat mediteraneean şi solurile brune apare faciesul solurilor brun-roşcate de pădure; între solurile brune de
influenŃă vestică şi cele cenuşii de pădure, de influenŃă estică apare faciesul solurilor brun-cenuşii de pădure etc.
- PrezenŃa unor condiŃii locale de rocă, apă freatică etc. a determinat apariŃia, pe areale reduse, a
solurilor intrazonale.

5.1. SOLURILE DE MUNTE

Solurile din zona de munte s-au format în condiŃiile unui climat rece şi umed. Temperaturile scăzute nu
sunt favorabile descompunerii materiei organice, astfel că orizontul superior este bogat în humus şi minerale
rezistente la alterare (cuarŃ în deosebi); oxizii de fier şi de aluminiu se acumulează în orizontul B.
ScoarŃa de alterare autohtonă prezintă grosimi reduse deoarece fragmentarea pronunŃată a reliefului şi
înclinarea mare a versanŃilor favorizează deplasarea materialelor rezultate din dezagregare şi alterare. Ca
urmare, profilul solului este slab dezvoltat şi prezintă pronunŃate caractere scheletice. în schimb, în depresiunile
intramontane scoarŃa de alterare are grosimi mai mici, solurile prezentând profile bine dezvoltate.
Caracteristica principală a învelişului de sol din zona de munte este zonalitatea verticală; zonele de sol
se succed în funcŃie de condiŃiile bioclimatice, de rocă şi de relief.

5.1.1. Solurile etajului alpin

Solurile de pajişti alpine se dezvoltă într-un climat rece şi umed. Procesele pedogenetice se desfăşoară
într-un timp relativ scurt deoarece solurile sunt îngheŃate sau acoperite cu zăpadă o bună parte din an.
VegetaŃia sub care se formează aceste soluri este formată din Carex curvula, Nardus stricta, Festuca
etc.; acestora li se adaugă o vegetaŃie lemnoasă târâtoare înaltă de numai câŃiva centimetrii, cum sunt sălciile
pitice.
Tipurile de sol mai frecvent întâlnite în cuprinsul pajiştilor alpine sunt:

a) Solurile brune feriiluviale se întâlnesc sub asociaŃii de Carex curvula, Festuca supina etc. S-au
format pe versanŃii slab înclinaŃi şi pe platforme, pe depozite de dezagregare (şisturi cristaline, conglomerate,
gresii etc.).
Profilul solurilor (gros de 30 - 80 cm) este alcătuit din orizonturile A - B - D.
Orizontul A (12 - 25 cm) este închis la culoare şi conŃine humus în proporŃie de 10 - 25 %. Orizontul B (20
- 35 cm) este brun-roşcat, uneori mai închis la culoare, alteori mai gălbui. ConŃine fragmente de rocă. Orizontul D
- roca compactă, începe de la 50 - 80 cm. adâncime.
92
 b) Solurile humico-silicatice se formează sub asociaŃii de Carex curvula, pe scoarŃa de alterare
rezultată din dezagregarea şi alterarea gresiilor, conglomeratelor, şisturilor cristaline, rocilor eruptive.
Profilul acestor soluri este de tipul A - AD - D.
Orizontul A (12 - 18 cm), brun-cenuşiu foarte închis, conŃine substanŃă organică în proporŃie de 20 - 30 %.
Orizontul AD (10 - 15 cm), brun, prezintă fragmente de rocă. Orizontul D - roca compactă, apare, de regulă, la 30
- 40 cm. adâncime.
Solul are textura nisipo-lutoas, cu schelet în cantităŃi însemnate.
Din cauza condiŃiilor climatice aspre, descompunerea materiei organice este lentă şi incompletă.

5.1.2. Solurile etajului subalpin

La limita superioară a pădurii de răşinoase sunt răspândite podzolurile. Aceste soluri se formează în
condiŃiile unui climat umed (precipitaŃii 800 - 1400 mm/an) şi răcoros (temperaturi medii anuale de 2 - 30 C).
Aceste soluri sunt caracteristice zonelor cu altitudini cuprinse între 1400 şi 2300 m, cu roci acide şi
vegetaŃie de jneapăn, muşchi, molidişuri etc.
Profilul solului este de tipul Ao - A1 - A2 - B - D.
Orizontul A (3 - 7 cm), brun închis sau cenuşiu foarte închis, este format din humus brut. Orizontul B
conŃine o mare cantitate de oxizi de fier şi are culoare brun-roşcată închisă.
Aceste soluri cuprind numeroase fragmente de rocă. ConŃin humus în proporŃie de 8 - 25 % în A1 şi de 1 -
5 % în A2. Sunt soluri slab structurate.

5.1.3. Solurile etajului forestier montan

Etajul montan forestier din Ńara noastră cuprinde următoarele tipuri de soluri: soluri brune - acide şi
soluri montane brune acide podzolice.
a. Solurile brune acide sunt răspândite în regiunea de munte sub păduri de molid, păduri de amestec
fag şi molid, păduri de fag; se întâlnesc şi în etajul subalpin, sub asociaŃii de Juniperus sibirica şi Vaccinium .
Aceste soluri ocupă suprafeŃe mari în CarpaŃii Orientali; arealul lor se restrânge în CarpaŃii Curburii şi în CarpaŃii
Meridionali iar în MunŃii Banatului şi în MunŃii Apuseni apar sporadic.
Altitudinile la care se întâlnesc aceste soluri nu depăşesc 1700 m. Climatul în care se formează şi
evoluează este umed şi răcoros. PrecipitaŃiile medii anuale sporesc cantitativ cu altitudinea, de la 800 mm/an la
1400 mm/an iar temperatura medie anuală este de circa 30 C.
Solurile brune acide se formează pe roci predominant acide: micaşisturi, şisturi sericito-cloritoase, granite,
granodiorite, gresii, conglomerate ş.a.
Profilul acestor soluri cuprinde orizonturile A0 - A - AB - B0 - BD şi D. Orizontul A (10 - 20 cm. grosime)
este acoperit cu o litieră de câŃiva centimetrii grosime, sub care se găseşte un strat de moder cu grosimea de 1 - 3
cm; este brun - gălbui şi are structură grăunŃoasă. Orizontul AB (10 - 15 cm. grosime) are caractere de tranziŃie.
Orizontul B (20 - 70 cm), brun-gălbui închis sau galben pal, are structură nuciformă sau bulgăroasă; orizontul BD
este format, predominant, din fragmente de rocă iar în spaŃiile dintre aceste fragmente se află material fin; acest
orizont face trecerea la orizontul D - roca de bază.
b. Solurile montane brune acide podzolite se întâlnesc în pădurile de molid şi uneori, în păduri de
amestec de fag şi molid şi covor de ericacee, la altitudini cuprinse între 700 şi 1800 m. Aceste soluri se formează
pe roci acide (conglomerate, gresii, şisturi cristaline, roci eruptive), în condiŃiile unui climat umed (peste 100
mm/an precipitaŃii) şi răcoros (temperatura medie anuală este de 3 - 40 C).
Solurile montane brune acide podzolite prezintă profilul de tipul A0 - A1 + 2 - B - D. Orizontul A0 (2 - 3
cm.), negru - brun - negricios, conŃine humus brut. Orizontul A1 + 2 (4 - 15 cm.), brun închis până la negricios,
conŃine humus brut în proporŃie de 10 - 25 %. Orizontul B (30 - 80 cm.), brun - ruginii la partea superioară şI brun-
roşcat - gălbui spre bază, este lipsit de structură şi conŃine humus în proporŃie de 5 - 8%. Orizontul D - roca parŃial
dezagregată, începe la adâncimi cuprinse între 40 şi 80 cm.
Aceste soluri au, în general, textură nisipo-lutoasă sau luto -nisipoasă. În întregul profil al solului apare
schelet, cantitatea şi mărimea acestuia crescând spre adâncime.
FolosinŃa şi fertilitatea solurilor montane

93
 Solurile din zona de munte sunt acoperite de păduri, în cea mai mare parte, dar şi de pajişti (pajiştile
alpine şi cele primare din zona forestieră). SuprafeŃele arabile sunt restrânse (pe versanŃii slab înclinaŃi şi la partea
inferioară a zonei forestiere).
Problemele principale ale agriculturii în zona de munte vizează, în principal, ridicarea fertilităŃii solurilor
ocupate de pajişti, în scopul ameliorării compoziŃiei floristice şi a creşterii producŃiei păşunilor şi fâneŃelor. Pe
lângă speciile valoroase care alcătuiesc pajiştile (Agrostis tenuis, Trifoluim pratense, Festuca rubra ş.a.), apar şi
specii mai puŃin valoroase (Ńepoşica - Nardus stricta) care invadează pajiştile după defrişarea jnepenişurilor.
Dezvoltarea economiei pastorale necesită ameliorarea compoziŃiei floristice a pajiştilor, urmărindu-se distrugerea
Ńepoşicăi. Sunt necesare amendamentele calcaroase şi îngrăşămintele pe toate solurile montane ocupate de
pajişti. Dintre îngrăşăminte, rezultatele cele mau bune sunt date de cele complexe (NPK), aplicate împreună cu
amendamentul calcaros. Dintre îngrăşămintele minerale cele mai indicate sunt cele cu azot. Îngrăşămintele
minerale cu reacŃie fiziologică acidă sunt contraindicate fără amendamentul calcaros, deoarece acestea, cu toate
că determină creşterea producŃiei de masă verde, au ca efect accentuarea acidităŃii şi debazificării solurilor şi o
înrăutăŃire, în perspectivă, a fertilităŃii (N Florea şi colab., 1968).
Se recomandă folosirea în doze mici atât a îngrăşămintelor cât şi a amendamentului. Gunoiul de grajd
aplicat în cantităŃi mari are efect de durată, atât asupra producŃiei de masă verde, cât şi asupra calităŃii nutritive a
acestea.
Ameliorarea pajiştilor din zonele de munte mai presupune şi ale măsurii, cum ar fi evitarea păşunatului
abuziv, distrugerea muşuroaielor, distrugerea arbuştilor.
Pentru terenurile arabile din spaŃiul montan este indicată rotaŃia bianuală: un an cereale (grâu de
primăvară, orz, ovăz), iar în anul următor terenul este lăsat pentru păşunat şi îngrăşat prin târlire.

5. 2. SOLURILE SILVESTRE SUBMONTANE

În zonele submontane care au fost şi sunt ocupate de păduri se dezvoltă o mare varietate de tipuri de
soluri.
În Ńinuturile deluroase, corespunzătoare pădurilor de fag şi stejar, sunt răspândite luvisolurile albice,
soluri brune luvice şi soluri brune argiloiluviale, în dealurile joase şi în câmpiile înalte au o largă dezvoltare
solurile brun roşcate, solurile cenuşii şi soluri cernozomoide.

5. 2. 1. Solurile etajului deluros

a) Luvisolurile albice se întâlnesc în Podişul Transilvaniei (în zonele mai înalte), în depresiunile din
nord-vestul Ńării (Oaş, Baia Mare), în Podişul Getic (Platforma Cotmeana şi Platforma Cândeşti); în petice izolate
mai apar în Podişul Sucevei, Dealurile Banato-Crişene etc.
Aceste soluri se formează în condiŃiile unui climat moderat. Media anuală a temperaturii aerului se înscrie
între 7 şi 10 0 C iar cantitatea medie anuală de precipitaŃii oscilează între 600 şi 1000 mm. VegetaŃia este
reprezentată prin păduri de stejar, de fag şi fag în amestec cu gorun.
Luvisolurile albice se întâlnesc, cu precădere, pe un relief orizontal sau slab înclinat; ele s-au format pe
roci variate, în general sărace în minerale calcice şi feromagneziene şi puternic alterate (gresii, argile, marne,
depozite de terasă, depozite deluvialo-proluviale variate etc.).
Profilul acestor soluri, bine individualizat, este de tipul A0 - A1 - A2 - A2B - B (rar C) - D.
Orizontul A include două suborizonturi: A1 (10 - 20 cm. grosime), brun deschis, brun cenuşiu sau cenuşiu
brun, are structură grăunŃoasă şi un conŃinut în humus de 1 - 2% la solurile luate în cultură şi de 4 - 10 % la
solurile aflate sub pădure; A2 (10 - 30 cm. grosime), mai deschis la culoare decât A1, este adesea structurat.
Orizontul A este sărăcit în argilă şi îmbogăŃit rezidual în cuarŃ. Orizontul B (4 - 120 cm. grosime sau chiar mai
mult), brun, brun - gălbui sau brun-roşcat, este bogat în argilă iluvionată, are structură nuciformă sau prismatică şi
este compact sau chiar foarte compact. Orizontul C, cu acumulare de carbonaŃi, apare numai la solurile formate
pe materiale parentale carbonatice. Dacă roca parentală este lipsită de carbonaŃi, orizontul B trece treptat în roca
de substrat (D).
Pe luvisolurile albice, pajiştile şi fâneŃele naturale ocupă suprafeŃe apreciabile. Dintre plantele care se
cultivă pe aceste soluri menŃionăm: grâul (de toamnă şi de primăvară), secara, orzul, ovăzul, porumbul, sfecla de

94
zahăr, cartoful, floarea soarelui; pomicultura (cultura prunului şi mărului) este una din principalele ramuri ale
agriculturii din această zonă.
Fertilitatea naturală a acestor soluri este scăzută. Rezervele de humus şi de azot sunt, în general, mici,
calitatea humusului este scăzută iar însuşirile fizice ale solurilor sunt negative.
Pentru ridicarea fertilităŃii luvisolurilor albice se folosesc îngrăşăminte minerale cu azot şi se aplică
amendamente calcaroase (pentru reducerea acidităŃii). Se recomandă, de asemenea, îngrăşămintele combinate
şi gunoiul de grajd.
b. Solurile brune luvice şi soluri brune argiloiluviale ocupă suprafeŃe apreciabile pe teritoriul
României, fiind răspândite în zona forestieră cu păduri de cvercinee, de fag şi mixte (făgete - brădete). Se
întâlnesc în Podişul Transilvaniei, în SubcarpaŃi, nordul Piemontului Getic (mai ales la vest de Olt), în Dealurile
Banato-Crişene.
Solurile brune luvice şi solurile brune argiloiluviale s-au format, în marea lor majoritate, la altitudini
cuprinse între 150 şi 800 m, pe depozite variate (nisipuri, depozite loessoide, marne, argile marnoase, luturi
roşcate, argile reziduale roşii, depozite de terasă etc.), sub o vegetaŃie de pădure (Quercus petraea, Q. robur,
amestec de Fagus silvatica şi Q. petraea, făgete pure sau Fagus silvatica în amesctec cu coniferele). Climatul în
care se formează şi evoluează aceste soluri este temperat cu influenŃe oceanice (temperaturi medii anuale de 7 -
10 0 C, precipitaŃii de 600 - 800 mm/an).
Profilul solurilor cuprinde orizonturile A - B - (C) - D, slab diferenŃiate textural.
Orizontul A (15 - 45 cm grosime), brun cenuşiu închis, brun sau brun închis, are structură glomerulară -
grăunŃoasă, conŃinutul în humus este moderat, 5 - 8 % ( în cazul solurilor cultivate scade la 2 - 4 %); conŃinutul în
argilă este de 30 - 60 % (uneori chiar mai mare). Orizontul B (30 - 120 cm), brun-brun-gălbui închis sau brun-
cenuşiu închis, are structura nuciform mediu şi mare. Agregatele structurale sunt acoperite, de regulă. cu o
peliculă fină de argilă. Orzontul C apare la adâncimi variate (60 la peste 150 cm.); când materialul parental nu
conŃine carbonaŃi acest orizont lipseşte; după o scurtă tranziŃie (BD), urmează orizontul D - roca de bază.
Solurile brune luvice şi brune argiloiluviale au o fertilitate bună până la foarte bună, atât datorită însuşirilor
fizico-chimice favorabile (textură mijlocie, structură bine dezvoltată, reacŃie slab acid - neutră) cât şi conŃinutului
normal de humus, azot şi fosfor. Pentru ridicarea fertilităŃii sunt indicate îngrăşămintele minerale cu azot, cu fosfor
şi gunoiul de grajd. Aceste soluri necesită şi doze moderate de amendament calcaros pentru corectarea acidităŃii.
Aceste soluri sunt folosite pentru culturi de grâu, secară, cartofi, plante de nutreŃ, plante industriale. Sunt
bine dezvoltate pe aceste soluri culturile de viŃă de vie şi pomi fructiferi.

5.2.2. Solurile dealurilor joase şi ale câmpiilor înalte

În zonele de dealuri joase şi în câmpiile înalte, solurile au o distribuŃie latitudinală, condiŃionată de
particularităŃile bioclimatice ale României. Principalele tipuri de soluri răspândite în aceste unităŃi de relief sunt:
solurile brun-roşcate şi brun roşcate luvice, solurile cenuşii şi solurile cernozomoide.
a. Solurile brun-roşcate şi brun roşcate luvice se întâlnesc în regiunile unde se fac simŃite influenŃe
climatice mediteraneene. Temperatura medie anuală variază între 10 - 11,50 C, verile sunt calde (media lunii iulie
este de aproximativ 220 C), iernile mai puŃin aspre (media lunii ianuarie variază între -20 C şi - 30 C). PrecipitaŃiile
sunt cuprinse, în medie, între 500 şi 650 mm/an; verile sunt lungi şi secetoase.
VegetaŃia naturală sub care s-au format aceste soluri este formată din păduri de cvercinee (Quercus
cerris, Q. frainetto, Q. robur), alături de care se mai întâlnesc frasinul, teiul, arŃarul, jugastrul. Solul este acoperit
cu o litieră bogată.
Rocile de solificare ale acestor soluri sunt variate: loessuri sau luturi loessoide, luturi, nisipuri, mai rar
argile.
Solurile brun roşcate şi brun roşcate luvice sunt răspândite în centrul şi vestul Câmpiei Române şi
câmpiile înalte din vestul Ńării, sudul Piemontului Getic.
Profilul solurilor are un colorit mai mult sau mai puŃin roşcat iar orizonturile genetice caracteristice se
deosebesc nu numai după culoare ci şi textural şi structural.
Textura predominantă este luto-argiloasă. ConŃinutul în humus în orizontul superior este de aproximativ 3
% în solul cultivat şi de 5 - 9 % în cadrul solurilor acoperite de pădure. ReacŃia solului este slab acidă la cele tipice
şi pronunŃat acidă la cele podzolite.
95
 În aria de răspândire a solurilor brun roşcate şi brun roşcate luvice din România, se disting câteva
subtipuri şi anume: soluri brun roşcate tipice de pădure, soluri brun roşcate închise de pădure, soluri brun
roşcate de pădure podzolite, soluri brun roşcate de pădure freatic umede.
a. Soluri brun roşcate de pădure tipice (pe depozite cu textură mijlocie şi fină). Sunt cele mai
răspândite soluri brun roşcate de pădure, mai ales în Câmpia Română pe interfluviile şi terasele înalte. Profilul
solului prezintă următoarea succesiune de orizonturi: A - AB - B - C - D. La solurile situate sub pădure, la
suprafaŃă se găseşte stratul de litieră (0,5 - 2 cm. grosime), sub care urmează, de regulă, un strat subŃire de
humus de tipul mull.
Orizontul A (25 - 40 cm. grosime), brun sau brun cenuşiu cu nuanŃă roşcată, prezintă structură
glomerulară sau grăunŃoasă colŃurată. ConŃinutul în humus este de 2,5 - 3,5 %. Orizontul AB (10 - 15 cm), brun,
brun-gălbui sau brun roşcat are structură prismatică sau columnoid prismatică. ConŃinutul în humus scade de la 1
- 1,2 % în partea superioară a orizontului la 0,3 - 0,6 % în partea inferioară a acestui orizont. Orizontul C începe la
adâncimi de 150 - 180 cm. Este de culoare brun-gălbui sau brun-roşcată, textura este lutoasă grea sau mijlocie iar
structura este masivă; conŃine numeroase acumulări de CaCO3.
Solurile brun roşcate sunt prielnice pentru culturi de grâu, porumb, orz, secară, ovăz, sfeclă de zahăr,
floarea soarelui, tutun, leguminoase pentru boabe, cartofi, diferite plante furajere; sunt, de asemenea, prielnice
pomilor fructiferi (prun, cais, cireş, piersic, vişin, măr, păr etc.).
Fertilitatea cea mai mare o au solurile silvestre brun roşcate închise şi tipice, formate pe loess şi depozite
loessoide; ele se lucrează în condiŃii optime într-un interval mai redus de umiditate. ConŃinutul în humus, azot şi
fosfor este moderat. Se obŃin recolte sporite prin aplicarea îngrăşămintelor minerale cu azot şi a gunoiului de
grajd.
b. Solurile cenuşii s-au format în condiŃiile climatului temperat cu influenŃe est-europene. De aceea vom
întâlni astfel de soluri în estul şi sud estul Ńării (Podişul Moldovei, Dobrogea de Nord). Temperatura medie anuală
variază între 7 şi 90 C, ceva mai ridicată în sud. Verile sunt calde (temperatura medie a lunii celei mai calde este
de 19 - 210 C), iernile sunt relativ aspre (-3, -50 C) media lunii celei mai reci); amplitudinea medie termică anuală
este de 24 - 250 C. Media anuală a precipitaŃiilor este de 500 - 650 mm, evapotranspiraŃia potenŃială depăşind
precipitaŃiile în perioada de vegetaŃie (630 - 670 mm).
VegetaŃia naturală din arealul solurilor cenuşii de pădure este constituită din păduri de cvercinee
(Quercus petraea, Q. pedunculiflora, mai rar Q. pubescens), în care mai apar teiul, frasinul, carpenul, arŃarul. Este
dezvoltat şi covorul erbaceu, în care apare o floră specifică de mull (Viola silvestris, Poa nemoralis, Carex pilosa
etc.)
Materialul parental predominant este format din loess sau depozite loessoide, depozite deluviale,
depozite eluviale. Aceste roci conŃin carbonaŃi în cantităŃi mai mari sau mai mici.
Dintre subdiviziunile solurilor cenuşii de pădure, cea mai largă răspândire pe teritoriul României o au
solurile cenuşii brune tipice de pădure, care au următorul profil: A0 - A1 - A1A2 - A2B - B - C.
Orizontul A0 (1 cm.) este alcătuit din frunze în curs de descompunere; orizontul A1 (10 - 25 cm.), cenuşiu
închis până la brun închis, este afânat - slab compact şi prezintă la suprafaŃă structură glomerulară iar spre bază
alunară mică; orizontul A1A2 (10 - 25 cm.), cenuşiu închis, brun cenuşiu sau brun închis este slab compact, cu
structură alunară; orizontul A2B (10 - 25 cm.), brun închis până la brun cenuşiu foarte închis, prezintă structură
nuciformă şi este compact. Orizontul B (60 - 140 cm.), brun gălbui foarte închis sau brun foarte închis, prezintă
structură columnoidă prismatică şi este compact până la foarte compact. Orizontul C (începe la adâncimi de 90 -
180 cm.), este brun gălbui sau oliv, prezintă concreŃiuni de CaCO3.
Solurile cenuşii de pădure tipice au în orizontul A1 un conŃinut de 5 - 8 % humus; la solurile cultivate
conŃinutul de humus scade la 2 - 4 %. ReacŃia solului este slab acidă.
Pe suprafeŃe reduse apar soluri cenuşii - brune închise de pădure, la care orizontul A este mai
dezvoltat decât la solurile cenuşii tipice şi mai bogat în humus.
Solurile cenuşii sunt prielnice culturilor de cereale, pomi fructiferi, viŃă de vie.
Fertilitatea acestor soluri este bună până la foarte bună datorită însuşirilor fizico-chimice (textură mijlocie,
structură relativ bine dezvoltată, reacŃie slab acid-neutră) şi conŃinutului în humus, azot, fosfor. îngrăşămintele
minerale cu azot, fosfor şi potasiu, la care se adaugă gunoiul de grajd, dau sporuri însemnate de recoltă.
Umezeala din sol este suficientă pentru dezvoltarea normală a plantelor cultivate pe aceste soluri.
96
 c. Solurile cernozomoide formează areale mai puŃin continui în depresiunile din SubcarpaŃii Moldovei
(NeamŃ, Cracău-BistriŃa), apoi în depresiunile Braşov, Gheorghieni, Tg. Secuiesc, Sibiu, în câmpiile înalte, în
podişuri. Aceste soluri se formează în condiŃiile unui climat caracterizat prin temperaturi medii anuale cuprinse
între 6 şi 90 C, precipitaŃii de 500 până la 900 mm/an. Se formează sub vegetaŃie de fâneaŃă (Lolium poa, Festuca
pratensis),pe suprafeŃe plane sau slab înclinate, unde stratul acvifer freatic se găseşte la adâncimi de 3 - 5 m sau
chiar mai mari (peste 10 - 15 m adâncime).
Materialul parental predominant este alcătuit din depozite loessoide, depozite argilo-lutoase şi depozite
nisipo-lutoase.
Profilul solului este de tipul A - AB - C. Orizontul A (42 - 50 cm.) închis la culoare, când este umed este
poros şi foarte afânat; are structură grăunŃoasă colŃurată. Orizontul AB (15 - 30 cm.), brun închis, prezintă
structură alunară nuciformă şi este slab compact. Orizontul B (80 - 150 cm.), închis la culoare în partea superioară
şi brun, brun gălbui în rest, are structură columnoid prismatică şi este compact. Orizontul C apare la o adâncime
de 160 - 180 cm. conŃine mici cantităŃi de CaCO3; adeseori acest orizont lipseşte.
Solurile cernozomoide conŃin în orizontul superior 3,5 - 6,5 % humus. Este ridicat şi conŃinutul în azot.
ReacŃia solului este acidă.
Datorită conŃinutului ridicat în humus şi substanŃe nutritive şi datorită însuşirilor fizice relativ bune, solurile
cernozomoide au o fertilitate potenŃială ridicată. Sunt cultivate predominant cu cereale, plante tehnice; cartoful şi
floarea soarelui dau rezultate foarte bune pe aceste soluri. Local se mai folosesc pentru plante furajere şi pomi
fructiferi.
Aceste soluri necesită fertilizare (îngrăşăminte organice, îngrăşăminte cu azot şi fosfor); se impune, local,
prevenirea excesului de umezeală şi a eroziunii.

5. 3. SOLURILE DE CÂMPIE (DE ŞES)

CondiŃiile bioclimatice din stepă şi silvostepă determină formarea unor soluri variate.
5. 3. 1. Solurile de silvostepă
În silvostepă sunt răspândite cernoziomurile cambice şi cernoziomurile argiloiluviale. Aceste soluri
ocupă în Ńara noastră suprafeŃe însemnate. Sunt răspândite în Câmpia Română, Câmpia Moldovei, sudul
Podişului Bârladului, Câmpia Transilvaniei, Podişul Secaşelor, Câmpia de Vest. În Dobrogea au o răspândire mai
restrânsă.
CondiŃiile climatice în care se dezvoltă aceste soluri se caracterizează prin temperaturi medii anuale
cuprinse între 10,7 şi 11,30 C, cu mari variaŃii între vară şi iarnă (în iulie media variază între 18,9 şi 23,20 C iar în
ianuarie între -1,1 şi -4,40 C). PrecipitaŃiile medii anuale sunt cuprinse între 380 şi 620 mm. Timp de 7 - 8 luni pe
an evaporabilitatea depăşeşte media precipitaŃiilor.
VegetaŃia naturală sub care se dezvoltă cernoziomurile cambice este alcătuită din păduri de cvercinee
(Quercus pedunculiflora, Q. pubescens, mai rar Q. frainetto , Q. cerris şi Q. robur) şi covor ierbos format din
asociaŃii de Carex, Poa, Festuca, Stipa.
Materialul parental predominant pe care s-au dezvoltat aceste soluri este format din loess şi depozite
loessoide, depozite nisipoase şi depozite argiloase.
Formele de relief pe care se întâlnesc sunt variate: suprafeŃe orizontale sau slab înclinate, terase, crovuri
şi padine, versanŃii văilor.
Profilul solului este de tipul A - AB - B - C - D. Orizontul A (40 - 50 cm. grosime), negru, brun sau brun -
cenuşiu închis, are structură grăunŃoasă - colŃuroasă. Orizontul AB (15 - 25 cm.), brun închis până la brun cenuşiu
foarte închis, prezintă structură alunară nuciformă; este uşor compactizat. Orizontul B (20 - 100 cm. grosime),
brun, brun-cenuşiu, are structură columnoidă prismatică, slab până la moderat compactizat. Orizontul C apare la
adâncimi cuprinse între 70 şi 120 cm; are culoare brună pală sau brună gălbuie când este format pe loess; este
fin poros şi friabil. Prezintă concreŃiuni de CaCO3.
ConŃinutul în humus în orizontul A este de 2,8 - 4,8 % iar cel de azot de 0,11 - 0,25 %. ReacŃia solului
este neutră sau slab acidă în orizontul A şi devine slab alcalină în orizontul C (datorită conŃinutului de CaCO3).
Cernoziomurile cambice au o fertilitate ridicata. Cele mai fertile soluri din Ńară sunt cernoziomurile
cambice formate pe loess şi depozite loessoide (N. Florea şi colab., 1968) datorită proprietăŃilor fizice şi hidrofizice
97
bune, rezervelor mari de humus şi elemente nutritive. Aceste soluri sunt folosite aproape pe toată suprafaŃa în
agricultură. Sunt cultivate predominant cu cereale (porumb, grâu, orz), plante tehnice (floarea soarelui, sfecla de
zahăr, cânepa, in pentru ulei, tutun), plante furajere. Pe aceste soluri mai găsesc condiŃii bune de dezvoltare viŃa
de vie şi pomii fructiferi (măr, prun, cais, piersic, cireş, vişin, păr).
Fertilizarea acestor soluri, în doze moderate, cu îngrăşăminte cu azot şi fosfor, pe un fond amendat cu
gunoi de grajd, asigură sporuri însemnate de recoltă.

5. 3. 2. Solurile de stepă
În cadrul stepei, în funcŃie de particularităŃile locale ale mediului, s-au dezvoltat următoarele tipuri de
soluri: soluri bălane, solurile castanii de păduri xerofile, cernoziomurile
a. Solurile bălane sunt caracteristice stepei aride. Temperatura medie anuală variază între 10,7 şi 11,30
C, verile sunt foarte calde (temperatura medie a lunii iulie depăşeşte pe alocuri 230 C), iernile sunt relativ reci (-30
C media lunii ianuarie); amplitudinea medie termică anuală de 25 - 260 C evidenŃiază un continentalism accentuat.
PrecipitaiŃile sunt reduse (350 - 430 mm/an); evapotranspiraŃia potenŃială (circa 700 m) depăşeşte cu mult
precipitaŃiile pe toată perioada de vegetaŃie.
VegetaŃia naturală sub care s-au dezvoltat aceste soluri este alcătuită din pajişti xerofile cu asociaŃii de
Festuca valesiaca, Stipa capillata etc.
Kastanoziomurile s-au format pe loess şi depozite loessoide, pe suprafeŃe orizontale sau slab înclinate,
cu altitudini ce nu depăşesc 150 m. Le întâlnim în Dobrogea, pe litoral, pe grindurile din deltă.
Profilul acestor soluri este de tipul A - AC - C - D. Orizonturile sunt slab diferenŃiate şi se dezvoltă pe o
grosime de 100 - 140 cm.
Orizontul A (30 - 42 cm. grosime), brun închis, prezintă structură glomerulară mică sau medie, cu
pseudomicelii de carbonaŃi. Orizontul AC (14 - 24 cm.), brun sau brun cenuşiu, cu structură glomelurală până la
alunară sau astructurat, conŃine eflorescenŃe de carbonaŃi. Orizontul C (50 - 60 cm.), brun, brun gălbui sau galben
pal, astructurat (masiv) prezintă eflorescenŃe şi concreŃiuni friabile de carbonaŃi. Sub 100 - 140 cm. se ajunge la
roca mamă.
ConŃinutul în humus în partea superioară a orizontului A este de 1,7 - 3,1 % iar cel de azot de 0,10 - 0,21
%. ReacŃia solului este slab bazică.
Kastanoziomurile au proprietăŃi fizice favorabile: textură mijlocie, permeabilitate şi condiŃii de aeraŃie
bune, stare de afânare satisfăcătoare. Din cauza cantităŃilor mici de precipitaŃii şi a evaporaŃiei intense, în sol nu
se pot înmagazina rezerve suficiente de apă; în sezonul uscat plantele resimt puternic lipsa apei.
Rezervele de humus şi azot sunt mici iar aprovizionarea cu potasiu este bună.
Fertilitatea acestor soluri depinde în mare măsură de regimul precipitaŃiilor. Solurile bălane au nevoie atât
de îngrăşăminte organice (gunoi de grajd), cât şi minerale cu azot, care, împreună cu asigurarea apei necesare
plantelor cultivate determină sporirea producŃiei agricole.
Kastonoziomurile sunt folosite pentru cultura cerealelor (grâu, porumb, orz, ovăz), a plantelor tehnice
(floarea soarelui, in pentru ulei, tutun), a celor furajere (lucernă, sparcetă). Dintre pomii fructiferi doar caisul rezistă
condiŃiilor climatice ale zonei.
b. Solurile castanii de pădure xerofile se întâlnesc pe suprafeŃe restrânse, la contactul stepei cu zona
forestieră, în Dobrogea nordică şi de sud-vest, unde se resimt influenŃe climatice submediteraneene.
Temperatura medie anuală depăşeşte 110 C (circa 230 C temperatura lunii iulie şi în jur de 00 C a lunii
ianuarie), precipitaŃiile medii anuale sunt de aproximativ 500 mm/an.
VegetaŃia naturală sub care s-au dezvoltat aceste soluri este de pădure xerofilă (Quercus pedunculiflora,
Q. pubescens, la care se adaugă Fraxinus ornus şi diverşi arbuşti submediteraneeni). VegetaŃia de pajişti stepice
din poieni este formată din Poa angustifolia, Festuca valesiaca; F. pseudovina etc. Spre stepă şi în locul fostelor
păduri xerofile sunt tufărişuri cunoscute sub numele de şibleacuri (cărpiniŃă, mojdrean, scumpie ş.a).
Aceste soluri s-au format pe loessuri şi depozite loessoide.
Profilul solului este de tipul A0 - A - AC - C - D. Orizontul A0 este foarte subŃire (1 cm.) şi corespunde
litierei. Orizontul A (20 - 35 cm.), brun sau brun cenuşiu este divizat în A’ (de culoare brună foarte închisă cu
structură glomerulară mică şi medie) şi A” (mai deschis la culoare, cu agregate structurale grăunŃoase şi alunare,

98
slab compact). Orizontul AC (15 - 25 cm.), de culoare închisă, este slab compact. Orizontul C (80 - 100 cm.), brun
cenuşiu (în stare umedă) sau gălbui (în stare uscată), prezintă eflorescenŃe şi concreŃiuni de CaCO3.
Solurile au textură lutoasă şi conŃin 6 - 15 % humus în orizontul A. ReacŃia solurilor este neutră - slab
acidă în orizontul A.
SuprafeŃe însemnate ocupate de aceste soluri sunt cultivate cu grâu, porumb, floarea soarelui, tutun; în
mai mică măsură se cultivă pomii fructiferi şi viŃa de vie.
Fertilitatea solurilor este foarte bună, atât datorită însuşirilor fizico-chimice, cât şi al aprovizionării cu
humus, azot, fosfor, potasiu. Este însă necesară asigurarea plantelor cu apă şi valorificarea îngrăşămintelor cu
fosfor pentru sporirea recoltelor.
c. Cernoziomurile sunt solurile care domină zona de stepă, fiind foarte importante atât datorită
suprafeŃelor întinse pe care le ocupă, cât şi pentru fertilitatea lor ridicată.
Cernoziomurile sunt întâlnite în sud-estul Ńării: Dobrogea Centrală şi de Sud, estul Câmpiei Române,
sudul Câmpiei Covurlui; la vest de Argeş se întâlnesc pe terasele inferioare ale Dunării iar în vestul Ńării
cernoziomurile se găsesc, mai ales, în câmpia dintre râurile Bega şi Mureş. Cernoziomurile se găsesc şi în
Podişul Bârladului şi în Câmpia Jijiei.
Aceste soluri s-au format în condiŃiile unui climat cu grad de continentalism mai pronunŃat în sud-est; în
vestul Câmpiei Române şi în Câmpia de Vest gradul de continentalism se atenuează, trecându-se treptat la un
climat cu influenŃe submediterannene. Temperatura medie anuală se înscrie între 8,3 şi 11,50 C; verile sunt
călduroase (temperatura medie a lunii iulie variază între 21,3 şi 23,40 C) iar iernile sunt relativ reci (temperatura
medie a lunii ianuarie oscilează între -0,3 şi
-40C).
CantităŃile medii anuale de precipitaŃii cresc de la sud-est (378 mm) spre vest (560 mm);
evapotranspiraŃia potenŃială (670 - 730 mm) depăşeşte în perioada de vegetaŃie cantitatea de precipitaŃii.
Cernoziomurile s-au format sub o vegetaŃie naturala de pajişti stepice, alcătuite din asociaŃii de Festuca
valesiaca, Agropyron cristatum, Stipa capillata, S. lessingiana, Artemisia taurica, Poa bulbosa.
Materialul parental preponderent al cernoziomurilor din Ńara noastră îl formează loessul şi depozitele
loessoide, depozitele nisipoase, depozitele argiloase, depozitele aluviale vechi.
Profilul de sol este de tipul A - AC - C - D, cu orizonturi clar diferenŃiate. Orizontul A (40 - 50 cm. grosime),
cu acumulare de humus calcic, de culoare brună, brună cenuşie foarte închisă (în stare umedă), brună cenuşie
închisă, brună cenuşie (în stare uscată), prezintă o structură grăunŃoasă stabilă. Orizontul AC (16 - 25 cm.) are
colorit brun-cenuşiu foarte închis-brun închis (în stare umedă) şi brun-cenuşiu în stare uscată); structura este
grănuŃoasă mare sau alunară. Apar frecvent eflorescenŃe şi pseudocimelii de carbonaŃi (la cernoziomurile cu
levigare incipientă carbonaŃii pot lipsi). Orizontul C (apare de la 60 - 80 cm. adâncime), culoare brună sau brună
pală, este compact şi conŃine concreŃiuni mari friabile de CaCO3.
În funcŃie de stadiul de evoluŃie în care se găsesc, se deosebesc: cernoziomuri carbonatice, cu
carbonaŃi la suprafaŃă şi mai sărace în humus; cernoziomuri semicarbonatice, la care carbonaŃii apar începând
din partea inferioară a orizontului A, cu conŃinut mai bogat în humus ca şi precedentele; cernoziomuri incipient
levigate, cu conŃinut în carbonaŃi începând din orizontul AC.
În funcŃie de roca mamă, se deosebesc: cernoziomuri nisipoase (estul Câmpiei Române, sudul
Olteniei), nestructurate şi sărace în humus; cernoziomurile ,,branciog” formate pe depozite aluvio-proluviale cu
pietriş rulat, cu profil slab diferenŃiat.
ConŃinutul în humus al orizontului A variază între 2,8 şi 5,7 % (în funcŃie de condiŃiile climatice şi textură)
iar conŃinutul de azot total este cuprins între 0,13 şi 0,22 %. ReacŃia solului în orizontul A prezintă valori pH
cuprinse între 7,8 - 8,3 când carbonaŃii sunt la suprafaŃă şi 6,6 - 7,6 când aceştia au fost îndepărtaŃi din orizontul
superior.
Cernoziomurile sunt soluri cu fertilitate ridicată datorită proprietăŃilor fizice bune pe toată grosimea
profilului. Solul se lucrează uşor şi opune rezistenŃă scăzută la arat. Sunt aprovizionate normal cu humus şi azot.
Aceste soluri reacŃionează favorabil la aplicarea de îngrăşăminte cu azot şi gunoi de grajd.
Fertilitatea cernoziomurilor este însă diminuată de insuficienŃa precipitaŃiilor; de aceea, pentru unele
culturi este necesară completarea deficitului de umiditate prin irigaŃii (mai cu seamă la porumb).

99
 Terenurile acoperite cu cernoziomuri sunt cultivate predominant cu cereale (grâu, porumb, orz, ovăz),
plante tehnice (floarea soarelui, tutun), plante furajere (sparcetă). Pe aceste soluri pomicultura este slab
dezvoltată iar viŃa de vie se cultivă numai pe relieful adăpostit şi bine însorit (în Dobrogea).

5. 4. SOLURILE INTRAZONALE
Răspândirea acestor soluri nu este legată de o anumită zonă biopedogeografică ci este determinată de
condiŃii pedogenetice locale. Categoriile de soluri intrazonale întâlnite în Ńara noastră sunt: solurile litomorfe,
hidromorfe, halomoefe şi slab dezvoltate.

5. 4. 1. Solurile litomorfe
Formarea şi însuşirile acestor soluri sunt condiŃionate de materialul parental. Deosebim următoarele
tipuri: rendzinele, terra rosa, pseudorendzinele şi vertisolurile.
a. Rendzinele au culoare neagră, brună sau brună roşcată. Se formează pe calcare, dolomite, sare, gips, pe
relief accidenta, in condiŃiile unui climat umed.
Rendzinele propriu zise (negre) au profilul de tipul A - D, subŃire, cu mult schelet şi cu prezenŃa
substratului calcaros la mică adâncime. Fertilitatea rendzinelor este slabă. Datorită reliefului accidentat şi
însuşirilor solului, rendzinele sunt mai puŃin favorabile agriculturii.
Le întâlnim pe suprafeŃe restrânse în MunŃii Apuseni, Poiana Ruscă, MunŃii Ciucului, Bucegi, Lotrului,
Sebeşului, în SubcarpaŃii Getici şi în Podişul Babadagului.
b. Terra rossa apar în Ńara noastră pe suprafeŃe restrânse, în zona forestieră. Le întâlnim în MunŃii
Apuseni, Poiana Ruscă, MunŃii Banatului, Podişul MehedinŃi etc. Sunt soluri relicte care s-au dezvoltat într-un
climat mai cald. Solurile de tip terra rosa s-au format pe produsele de alterare ale calcarelor compacte, tufurilor
vulcanice bogate în baze etc. Culoarea lor roşie este dată de oxizii de fier slab hidrataŃi ai materialului parental.
Solurile prezintă profilul de tipul A - AB - B - D. ConŃin între 5 şi 9 % humus şi au o reacŃie neutră până la
acidă.
Solurile terra -rossa au o fertilitate relativ bună. Au nevoie de îngrăşăminte organice şi minerale complete;
sunt necesare măsuri de prevenire a eroziunii datorită reliefului accidentat.
Aceste soluri sunt ocupate, în bună parte, de păduri sau de pajişti. SuprafeŃe însemnate sunt însă
cultivate cu porumb, grâu, orz, floarea soarelui, cartofi. Aceste soluri sunt prielnice şi pentru pomii fructiferi (pruni,
meri, peri, nuci etc.).
c. Pseudorendzinele sunt formate în zona umedă, pe substrat argilos bogat în carbonat de calciu. Se
întâlnesc în Podişul Târnavelor şi în SubcarpaŃii Moldovei şi de Curbură. S-au dezvoltat sub o vegetaŃie de
cvercinee; în locurile mai umede apar şi pajişti cu Alopecurus pratensis, Agrostis alba, Poa pratensis etc.; pe
versanŃii puternic însoriŃi şi bine drenaŃi se întâlnesc asociaŃii tipice xerofile cu Festuca sulcata, Bothriochloa
ischaemum etc.
Pseudorendzinele carbonatice şi semicarbonatice au profil de tipul A - AC - C - D. Orizontul A (20 - 40
cm. grosime), negru sau cenuşiu foarte nchis în stare umedă şi brun - cenuşiu foarte închis în stare uscată este
afânat şi prezintă o structură grăunŃoasă colŃurată. Orizontul AC, brun cenuşiu închis, face trecerea la orizontul C
(50 - 70 cm), care prezintă neoformaŃii carbonatice.
ConŃinutul în humus este relativ ridicat (4 - 12 %) şi scade cu adâncimea. ConŃinutul în azot în orizontul
superior variază între 0,15 şi 0,40 %. ReacŃia solului este neutră sau slab bazică.
Pseudorendzinele de pe suprafeŃele accidentate sunt utilizate pentru păşuni şi fâneŃe sau sunt acoperite
cu păduri; în zonele de deal, o parte din aceste soluri sunt cultivate cu porumb, grâu, pomi fructiferi, viŃă de vie.
Pentru creşterea producŃiei pe aceste soluri sunt necesare îngrăşăminte cu azot şi fosfor şi îngrăşăminte
organice. Se impune şi o agrotehnică adecvată (afânarea adâncă ş.a.); o mare atenŃie trebuie acordată prevenirii
şi combaterii eroziunii şi alunecărilor de teren.
d. Vertisolurile s-au format pe suprafeŃe piemontane relativ plane, cu apa freatică la adâncimi mai mari
de 5 m. Materialul parental este format din argilă fluvio-lacustre sărace în CaCO3 ia vegetaŃia naturală este
constituită din păduri de Quercus frainetto şi Q. cerris; vegetaŃia naturală a fost înlocuită cu culturi agricole.
Vertisolurile apar în Banat (în zona piemontană joasă), în Piemontul Getic (la altitudini mai coborâte) şi în
câmpia de la est de Olt.
100
 Profilul solului prezintă următoarea succesiune de orizonturi: A - AB - BC - C. Culoarea solului este
închisă până la adâncimi mari.
Cantitatea de humus scade spre adâncime, de la 2,6 - 4,5 % în orizontul A până la 0,4 - 0,8 % în orizontul
C. ReacŃia solului este slab acidă până la neutră.
Fertilitatea vertisolurilor este determinată mai ales de însuşirile fizice şi regimul hidric nefavorabile.
Solurile se lucrează greu şi dau bulgări dacă nu au suficientă umiditate.
Pentru ameliorarea însuşirilor fizice se recomandă arăturile adânci de vară şi încorporarea de
îngrăşăminte organice.
Vertisolurile sunt folosite pentru culturi de grâu, porumb, floarea soarelui etc.

5. 4. 2. Solurile hidromorfe
Solurile hidromorfe sunt formate în condiŃiile unui exces de umiditate de lungă durată. Tipurile de sol sunt:
lăcovişti, sol gleic, sol negru clinohidromorf şi sol pseudogleic.
a. Lăcoviştile ocupă suprafeŃe mari în Câmpia Banato-Crişană (Câmpia Crişurilor, Câmpia Mureşului,
Câmpia Timişului), în Câmpia Română (pe văile râurilor Vedea, CălmăŃui, Glavacioc etc.), în lunca şi Delta
Dunării etc.
VegetaŃia naturală sub care s-au format este constituită din pajişti mezofile şi hignofile, local sub păduri
mezofile de amestec (stejar, frasin, ulm etc.). Solurile se dezvoltă în câmpiile de subsidenŃă, în luncile
neinundabile, pe terasele inferioare ale râurilor. Materialul parental este constituit din loess, depozite eluviale şi
aluvio-proluviale (luturi, argile), local nisipuri.
Lăcoviştile se caracterizează printr-un profil de tipul A - AG - G. Orizontul A (40 50 cm.), negru sau brun
închis, are structură grăunŃoasă; este relativ afânat sau slab compact. Orizontul AG (20 - 40 cm.), cenuşiu,
prezintă o structură grăunŃoasă şi este compact. Orizontul G (apare la 60 -80 cm. adâncime), cenuşiu (închis sau
deschis) conŃine concreŃiuni şi acumulări difuze de carbonaŃi.
ConŃinutul în humus al orizontului A variază între 6 - 12 %; conŃinutul în azot este ridicat (0,3 - 0,8 %) iar
cel de fosfor moderat.
Datorită excesului de umezeală, utilizarea lăcoviştilor pentru culturi agricole este în general, limitată. în
starea naturală sunt folosite pentru păşuni şi fâneŃe. După desecare - drenaj sunt cultivate cu cereale (porumb,
grâu, ovăz), plante tehnice (sfeclă de zahăr, cânepă), plante furajere, legume.
b. Solurile gleice apar în zonele puŃin drenate ale câmpiilor joase, luncilor neinundabile şi în unele
sectoare ale depresiunii Braşov. Se formează pe depozite lutoase sau argiloase, uneori cu intercalaŃii nisipoase.
VegetaŃia naturală este aclătuită din asociaŃii ierboase mezohidrofile şi hidrofile în care predomină Deschampsia
caespitosa, Agrostis canina, Trifolium hibridum, Festuca pratensis, specii de Carex şi Juncus etc. sau din păduri
de Quercus robur.
Profilul solului este de tipul A - AG - G. Sunt soluri relativ bogate în humus (10 - 20 % în orizontul A).
Textura lor este lutoasă până la argiloasă.
În stare naturală solurile gleice sunt folosite exclusiv pentru păşuni şi fâneŃe. După îndepărtarea
excesului de apă pot fi folosite pentru cultura cerealelor, plantelor furajere, plantelor tehnice. Solurile necesită
fertilizare, amendamente, combaterea excesului de umiditate.
c. Solurile negre clino-hidromorfe se întâlnesc în regiunile colinare cu substrat argilo-marnos sau
marnos din zona forestieră. Apar în Câmpia Transilvaniei, Podişul Târnavelor, Podişul Someşan, Dealurile Vestice
etc. S-au format sub o vegetaŃie de pajişti mezohidrofile cu Poa, Trifolium, Lotus. Frecvent se întâlnesc şi păduri
de Quercus robur.
Sunt soluri închise la culoare, cu profil puternic dezvoltat. ConŃinutul în humus scade treptat de la
suprafaŃă (4 - 10 % în orizontul A) spre adâncime (2 - 4 % în orizontul B).
Solurile negre clino-hidromorfe sunt folosite pentru păşuni şi fâneŃe naturale; local sunt cultivate cu
cereale, plante tehnice, pomi fructiferi, viŃă de vie. Necesită măsuri pentru combaterea exesului de umiditate şi
aplicarea de îngrăşăminte cu azot şi fosfor; este foarte indicat gunoiul de grajd.
d. Solurile pseudogleice sunt răspândite în câmpiile piemontane din vestul Ńării, în Platforma Cotmeana,
Platforma Cândeşti şi în crovurile umede din Câmpia Română.
VegetaŃia naturală este alcătuită din pajişti mezohidrofile şi din păduri de Quercus robur şi Q. frainetto.
101
 Materialul parental pe care s-au format aceste soluri este reprezentat, predominant, prin depozite
proluviale luto-argiloase sau argiloase, depozite loessoide.
Din cauza acumulării şi stagnării apelor de precipitaŃii, are loc o pseudogleizare puternică a orizonturilor
superioare ale solului. ConŃinutul în humus este redus (2 - 4 %); de asemeni sunt reduse cantităŃile de azot (0,10 -
0,15 %) şi de fosfor (sub 0,10%); reacŃia solului este slab moderat acidă în orizontul superior.
Fertilitatea solurilor pseudogleice este redusă, atât datorită regimului hidric, cât şi conŃinutului diminuat de
substanŃe nutritive (azot şi fosfor).
Pentru a putea fi folosite în agricultură sunt necesare măsuri de combatere a excesului de umiditate şi de
fertilizare (gunoi de grajd, îngrăşăminte minerale cu azot şi fosfor).
Solurile pseudogleice sunt folosite atât pentru păşuni şi fâneŃe, cât şi pentru cultura cerealelor, a plantelor
tehnice (floarea soarelui, sfecla de zahăr) şi furajere.

5. 4. 3. Solurile halomorfe
În geneza, evoluŃia şi caracteristicile acestor soluri un rol important au avut sărurile uşor solubile. Solurile
halomorfe (sărăturile) cuprind tipurile: solonceac şi soloneŃ.
Sărăturile ocupă aproximativ 1 % din suprafaŃa Ńării (N. Florea şi colab., 1968). Ele apar insular în luncile
şi câmpiile joase din zona semiaridă (şi semiumedă). Se întâlnesc în valea CălmăŃuiului, valea Ierului, în nord-
estul Câmpiei Române, în nord-estul Câmpiei Banato-Crişane, estul Deltei Dunării, pe litoral, Câmpia Moldovei
etc.
a. Solonceacurile apar sub o vegetaŃie naturală alcătuită predominant din Salicornia herbacea, Suaeda
marina, Salsola soda, Artemisia salina ş.a. Adesea, pe solonceacuri apar şi porŃiuni de teren lipsite de vegetaŃie
(,,chelituri”).
Sub solonceacuri apele freatice sunt puternic mineralizate şi se găsesc la adâncimi relativ mici.
Solonceacurile au luat naştere prin acumularea unor mari cantităŃi de săruri, îndeosebi în orizontul
superior (1 - 1,5 % săruri solubile în acest orizont). Uneori la suprafaŃa solului se formează o crustă subŃire foarte
bogată în săruri. Sursele principale de săruri solubile (de natriu, calciu, magneziu) sunt: roca mamă, apa mării,
apa freatică şi apa de irigaŃii.
ConŃinutul în humus, azot şi fosfor al solonceacurilor variază în limite foarte largi; reacŃia solului este slab
moderat bazică.
SuprafeŃele ocupate cu solonceacuri sunt folosite pentru fâneŃe. Ameliorarea solonceacurilor se
realizează prin drenaj, spălarea sărurilor, amendamente.
b. SoloneŃurile s-au format fie prin desalinizarea unor solonceacuri, fie printr-un proces repetat de
salinizare - desalinizare. SoloneŃurile conŃin în orizontul superior cantităŃi mai reduse de săruri ca şi
solonceacurile. Se întâlnesc în Câmpia Banato-Crişană şi estul Câmpiei Române - în sectoarele joase, slab
drenate şi în unele lunci din zona semiumedă.
VegetaŃia naturală sub care se formează este alcătuită din pajişti halofile cu Statice, Artemisia,
Puccinellia, Agropyron.
Fertilitatea soloneŃurilor este redusă. SuprafeŃele ocupate cu soloneŃuri sunt folosite predominant pentru
păşuni.
Ameliorarea solurilor se realizează prin drenaj, spălarea sărurilor şi amendarea cu gips.

5. 4. 4. Solurile neevoluate
Această clasă include solurile slab dezvoltate la care caracteristicile morfogenetice ale profilului sunt
insuficient conturate. Roca parentală este foarte slab modificată de procesele pedogenetice. Din această clasă fac
parte: litosolul, regosolul, solul aluvial.
a. Litosolurile reprezintă stadiul iniŃial de formare a solului pe roci consolidate - compacte. în formarea şi
evoluŃia acestor soluri un rol important revine proceselor de dezagregare - alterare şi rocilor compacte care,
dezagregându-se greu, frânează formarea solurilor profunde.
Litosolurile se întâlnesc în regiuni cu relief accidentat (în munŃii mijlocii şi joşi şi în podişuri). VegetaŃia
naturală sub care se formează este alcătuită din pajişti degradate şi păduri de slabă calitate.

102
 Orizontul superior - A (10 - 40 cm. grosime) conŃine o cantitate însemnată de materie organică şi
numeroase fragmente de rocă. Orizontul A se continuă direct cu roca mamă - D sau cu un orizont subŃire de
tranziŃie AD.
Litosolurile sunt folosite exclusiv pentru pajişti şi păduri. Necesită măsuri de prevenire şi combatere a
eroziunii.
b. Regosolurile sunt solurile neevoluate dezvoltate pe depozite afânate sau slab consolidate (nisipuri,
loess, depozite loessoide, argile, marne). Se întâlnesc în regiunile cu relief fragmentat (în SubcarpaŃii Curburii,
nordul Piemontului Getic, nordul şi centrul Câmpiei Transilvaniei, Dealurile Lipovei, Podişul Târnavelor etc.).
Regosolurile se formează sub o vegetaŃie de pajişti degradate şi păduri de slabă calitate. Au un profil
foarte slab dezvoltat. Aceste soluri se caracterizează printr-o fertilitate naturală foarte scăzută.
Aceste soluri sunt folosite predominant pentru pajişti sau păduri. în unele regiuni versanŃii cu regosoluri au
fost terasaŃi şi plantaŃi cu vii şi pomi fructiferi.
Sunt necesare măsuri de combatere a eroziunii solului şi îngrăşăminte organice şi minerale (pentru
refacerea conŃinutului de humus şi substanŃe nutritive).
c. Solurile aluviale se întâlnesc în cursul inferior al Dunării, Siretului, Mureşului, Oltului, Jiului, Prutului,
Someşului, în câmpiile de subsidenŃă.
Solurile aluviale au textură mijlocie sau fină. Ele se formează pe depozite aluviale sau aluvio- proluviale,
sub o vegetaŃie alcătuită din pajişti mezohidrofile şi păduri de şleau.
Orizontul A (20 - 35 cm. grosime), brun-gălbui sau brun cenuşiu închis, are o structură instabilă. Urmează
un orizont de tranziŃie (10 - 20 cm. grosime). în solurile aluviale începe să se contureze orizontul C.
ConŃinutul în humus este cuprins între 1,3 şi 7 % (cele argiloase sunt mai bogate în humus); conŃinutul în
azot variază între 0,07 şi 0,33 %. Solurile aluviale carbonatice au o reacŃie alcalină iar cele necarbonatice au o
reacŃie slab acidă.
Solurile aluviale se caracterizează, în general, prin fertilitate ridicată (conŃinut ridicat de substanŃe nutritive
şi regim hidric şi trofic favorabil). Aceste soluri necesită măsuri de protecŃie împotriva inundaŃiilor şi de prevenire a
excesului de umiditate. Totodată sunt necesare îngrăşăminte organice şi minerale.
Solurile aluviale sunt favorabile culturilor de porumb, grâu, orz, sfeclă de zahăr, floarea soarelui, cartofi,
plante furajere, legume, viŃa de vie şi pomi fructiferi. O parte din aceste soluri sunt ocupate de păşuni şi fâneŃe sau
de păduri de sălcii şi plopi.
5. 5. Regiunile pedogeografice
Pe teritoriul României au fost separate cinci regiuni pedogeografice (Geogr. României, 1983), care
corespund, în general, marilor unităŃi de relief: A regiunea carpatică, în care se manifestă zonalitatea verticală a
solurilor; B. regiunea transilvană; C. regiunea Banato-Crişană; D. regiunea dunăreano-pontică; E. regiunea
moldavă (fig. 62).
În cuprinsul celor cinci regiuni pedogeografice sunt incluse 17 domenii şi 58 de subdomenii de soluri,
reprezentate prin asociaŃii de soluri.
Regiunea carpatică include 4 domenii, 11 subdomenii şi 25 districte (1 - 25); regiunea transilvană include
3 domenii, 7 subdomenii şi 9 districte (26 - 34); regiunea Banato-Crişană include 3 domenii, 12 subdomenii şi 16
districte (35 - 50); regiunea dunăreano-pontică include 4 domenii, 21 subdomenii şi 24 districte (51 - 74); regiunea
moldavă include 3 domenii, 7 subdomenii şi 8 districte (75 - 82).
Domeniile şi subdomeniile au fost împărŃite în 82 de districte; în denumirea districtelor s-a Ńinut seama de
localizarea geografică.

103
 BIBLIOGRAFIE
1. Bleahu M., Rusu T., (1965), - Carstul din România, Lucr. Inst. de Speologie ,,Emil RacoviŃă“, t. IV, Bucureşti.
2. Brătescu C. (1922), - Delta Dunării. Geneza şi evoluŃia sa morfologică şi cronologică, Bucureşti.
3. Călinescu R. coord (1969), - Biogeografia României, Edit. ŞtiinŃifică Bucureşti.
4. Florea N. şi colab. (1968), - Solurile României, Edit. ŞtiinŃifică Bucureşti.
5. Gâştescu P. (1971), - Lacurile din România - limnologie regională, Edit. Academiei, Bucuresti.
6.Mihăilescu V. (1969), - Geografia fizică a României, Edit. ŞtiinŃifică Bucureşti.
7. Mutihac V., Ionesi L. (1974), - Geologia României, Edit. Tehnică, Bucureşti.
8. Naum T. (1983), - Relieful României şi tectonica plăcilor, Edit. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
9. Pişotă I., Trufaş V. (1971), - Hidrologia R.S.R., II, Lacurile României, fas. I, Centrul de multiplicare al Univ.
Bucureşti.
10. Posea Gr., Popescu N., Ielenicz M. (1974), - Relieful României, Edit. ŞtiinŃifică Bucureşti.
11. Posea Gr., (1998), - Câmpia de Vest a României, Edit. FundaŃiei ,,România de mâine”, Bucureşti.
12. Roşu Al., (1973), - Geografia fizică a României, Edit. Didactic şi Pedagogică, Bucureşti.
13. Sârcu I., (1971), - Geografia fizică a României, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
14. Trufaş V., (1969), - Hidrologia R.S.R., partea I, Marea Neagră, Centrul de multiplic. al Univ. Bucuresti.
15. Tudoran P., (1995), - Geografia fizică a României, Edit. Carpatică, Cluj-Napoca.
16. Ujvari I., (1972), - Geografia apelor României, Edit. ŞtiinŃifică Bucureşti.
17. Vâlsan G., (1916), - Câmpia Română. ContribuŃii de geografie fizică, BSRRG, XXXVI (1915).
18. Zăvoianu I., (1999), - Hidrologie, Edit. FundaŃiei ,,România de mâine”, Bucureşti.
19. * * *, (1960), - Monografia geografică a R.P.R., I, Geografia fizică, Edit. Academiei, Bucureşti.
20. * * *, (1962 - 1966), - Clima R.P.R. I, II, IM, Bucureşti.
21. * * *, (1966), - Atlasul climatologic al R.S.R., IM, Bucureşti.
22. * * *, (1969), - Geografia văii Dunării Româneşti, Edit. Academiei, Bucureşti.
23. * * *, (1971), - Râurile României (monografie hidrologic), IMH, Bucureşti.
24. * * *, (1972 - 1979), - Atlas Republica Socialistă România, Edit. Academiei, Bucureşti.
25. * * *, (1973), - Marea Neagră în zona litoralului românesc, Monografie hidrologică, IMH, Bucureşti.
26. * * *, (1983), - Geografia României, I, Geografia fizică, Edit. Academiei, 1983.

104