Subiecte Geologia României 2022

1. Care sunt unităţile prealpine de pe teritoriul României ?

 Platforma Moldovenească
 Platforma Bârladului şi a Deltei Dunării
 Platforma Valahă şi a Dobrogei de Sud
 Masivul Dobrogei Centrale

2. Delimitaţi Platforma Moldovenească.

 Platforma Moldovenească este delimitată la vest de Unitatea Pericarpatică (pânza subcarpatică,
Zona de Molasă) prin falia pericarpatică care are un traseu sinuos care se suprapune localităţilor:
Straja -Solca - Păltinoasa - Tg.Neamţ - Buhuşi.
 Spre sud se învecinează cu ceea ce este deocamdată acceptat ca fiind Platforma Bârladului, de
care este delimitată prin falia Fălciu - Munteni - Plopana, falie care se continuă spre vest cu falia
Bistriţei în zona de orogen.
 Spre nord şi est Platforma Moldovenească se continuă cu marea Platforma Est- europeană (alte
denumiri Platforma Podolică, Platforma Rusă, platforma epiproterozoică, platforma
epialgomiană) din care face parte. Din punct de vedere geomorfologic, Platforma Moldovenească
apare divizată în două unităţi: un podiş numit Podişul Moldovei şi o câmpie, denumită Câmpia
Moldovei.

3. Care sunt cele mai vechi depozite deschise în malul Prutului ?

Ciclul Cretacic – Paleocen – Eocen, cuprinde depozite a căror grosime însumată poate ajunge
la 1000 m, fiind acoperite de depozitele Miocene. Sunt cunoscute din aflorimente doar de la nivelul
Cenomanianului, care afloreză între Rădăuţi şi Mitoc (pe malul Prutului), astfel ca în mare parte
cunoaşterea lor se bazează pe datele din foraje.

4. Enumeraţi câteva din resursele naturale de pe cuprinsul platformei Moldovenești.

Resursele minerale din Platforma Moldovenească sunt legate de cuvertură.
 Argile şi argilite se exploatează la Mihăileni, Dorohoi, Udeşti, Tomeşti-Iaşi utilizate ca materii
prime pentru produse ceramice.
 Nisipuri. Cele mai cunoscute sunt cele de la Alba-Miorcani exploatate pentru industria sticlei şi
a porţelanului. Alte puncte importante mai sunt la Pătrăuţi, Hârtop, Sireţel, Corni, Bârnova etc.
care şi-ar putea găsi utilizarea în industria sticlei şi metalurgie.
 Pietrişuri, apar în aluviunile şi terasele principalelor râuri ce străbat platforma, fiind utilizate
pentru betoane, terasamente de căi ferate şi drumuri.
 Calcare, de grosimi mici, sunt exploatate pentru construcţii la Miorcani, Crasnaleuca, Mitoc,
Liveni, Burdujeni etc.
 Turbă. Exploatată la Dersca-Lozna, ce mai mare cca.100 ha cu o grosime de până la 4 m, apoi la
Poiana-Zvoriştea, Dorohoi de dimensiuni mai mici, exploatate pentru combustibil şi ca pat
germinativ.
 Hidrocarburi, în special gaze, în zăcăminte exploatabile, se cunosc numai pe marginea vestică
a platformei.
 Ape minerale cu proprietăţi curative se cunosc la Strunga, Pârcovaci-Deleni, Răducăneni,
Nicolina-Iaşi. Acestea din urmă (Nicolina-Iaşi) au calităţi terapeutice, sunt utilizate pentru
afecţiuni reumatismale şi gastro-intestinale
5. Care sunt limitele Platformei Bârladului?
Delimitarea de Platforma Moldovenească se face după falia Fălciu-Plopana continuată la V, în orogen,
prin falia Bistriţei.
 La sud, dacă includem şi mica platformă a Deltei Dunării, delimitarea de Orogenul Nord
Dobrogean se face după falia Sf. Gheorghe - Oancea - Adjud, care se prelungeşte spre vest în
orogen prin falia Trotuşului.
 Spre vest Platforma Bârladului vine în contact cu zona de Molasă după falia pericarpatică

6. Care sunt cele mai noi depozite de pe cuprinsul platformei Bârladului ?

Cuaternarul se caracterizează prin ridicarea platformei în mişcările valahe, exondarea zonei şi
instalarea reţelei hidrografice, în lungul căreia s-au format terase. În Cuaternar s-au acumulat şi
depozite loessoide cu grosimi de 5-10 m în care se găsesc şi câteva niveluri de soluri fosile.

7. Ce tipuri de resurse cunoaşteţi pe platforma Bârladului ?

 Hidrocarburi. Zăcăminele sunt localizate în jumătatea vestică a platformei şi sunt predominant
gazeifere. Câteva puncte importante sunt la: Glăvăneşti, Găiceaua, Adjud, Sascut, Bacău.
 Pietrişuri de Bălăbăneşti se exploatează sporadic la Bălăbăneşti, Pupezeni, Brădeşti, fiind
utilizate ca agregate pentru betoane şi la întreţinerea drumurilor.
 Nisipuri apar deschise prin eroziune în toată cuvertura, iar singurul punct mai important este la
Murgeni, utilizate la mortare.

8. Delimitaţi platforma Deltei Dunării.

 Platforma Deltei Dunării face parte din Platforma Bârladului, deosebindu-se de aceasta printr-o
evoluţie geologică puţin diferită, ciclurile de sedimentare, tot 4 la număr, având o extindere în
timp uşor decalată.
 Spre SSE vine în contact cu Orogenul Nord Dobrogean după falia Oancea - Sf. Gheorghe,
aproximativ paralelă cu braţul Sf. Gheorghe

9. Cine a emis ipoteza formării Deltei Dunării?

o Gr. Antipa în 1910.

10. Delimitaţi Platforma Valahă.

 Platforma Valahă face parte din Platforma Moesică situată între Carpaţii Meridionali şi Munţii
Balcani. Platforma Valahă de pe teritoriul României este cuprinsă între Dunăre la S şi Carpaţii
Meridionali la N, de care este delimitată prin falia pericarpatică care se continuă din faţa (estul)
Carpaţilor Orientali.
 Spre NE se învecinează cu Platforma Covurlui, de care este despărţită de prelungirea faliei
Peceneaga - Camena,
 Spre E este delimitată de unităţile dobrogene prin falia Dunării

11. Care sunt tipurile de fundament întâlnite în Platforma Valahă?

- de tipul şisturilor verzi, în prelungirea Masivului Dobrogei Centrale dintre
prelungirile faliilor Peceneaga - Camena şi Capidava - Ovidiu, aşadar în partea de NE a
platformei;
- de tipul Palazu Mare - Ovidiu între faliile Capidava - Ovidiu şi falia intramoesică,
- de tipul celui întâlnit în partea de NV, reprezentat îndeosebi prin şisturi cristaline
intens metamorfozate
12. Enumeraţi trei zone de ridicare a fundamentului din Platforma Valahă.
- ridicarea Slatina - Ghighen, dispusă aproximativ perpendiculară pe prima, între Jiu
şi Olt;
- ridicarea Videle - Vetrino paralelă cu Dâmboviţa;
- Ridicarea Însurăţei - Bordei Verde situată la E.

13. Cărui fapt i se datorează deplasările dintre compartimentele platformei valahe ?

 Numeroasele falii, unele orientate E-V altele N-S, care afectează în special depozite mai vechi.

14. Care este zona cu cel mai mare potenţial al hidrocarburilor din Platforma Valahă?
 Zona vestică, dintre Jiu şi Vedea, cu zăcăminte de petrol şi gaze, care cuprinde peste
24 de structuri productive;

15.Delimitaţi Platforma Dobrogei de Sud.

 Ca şi Platforma Valahă, Platforma Dobrogei de Sud face parte din Platforma Moesică. Se
deosebeşte de Platforma Valahă prin faptul că reprezintă un compartiment mai ridicat, înălţarea
Platformei Dobrogei de Sud s-a făcut după falia Dunării, orientată N-S.
 La nord Platforma Dobrogei de Sud este delimitată de Masivul Dobrogei Centrale prin falia
Capidava – Ovidiu,
 În est se continuă cu zona de şelf a Mării Negre
 În sud se continuă pe teritoriul Bulgariei.

16. Explicaţi termenul de „masiv” utilizat în denumirea Masivul Dobrogei Centrale.

Caracterul de «masiv» al acestei unităţi de platformă se datoreşte faptului că fundamentul cutat
şi peneplenizat apare la zi pe întreaga suprafaţă, iar cuvertura se păstrează pe suprafeţe mici, fiind în
cea mai mare parte îndepărtată de eroziune.

17. Ce caracteristică prezintă cuvertura în Masivul Dobrogei Centrale ?

O particularitate a Dobrogei Centrale este dezvoltarea redusă a cuverturii, reprezentată prin
terenuri jurasice, cretacice şi sarmaţiene, care se păstrează pe suprafeţe restrânse. Dezvoltarea redusă a
cuverturii, atât stratigrafic, cât şi ca distribuţie regională, se datoreşte faptului că Dobrogea Centrală a
fost exondată intervale lungi de timp, iar în etapele de imersiune postjurasice, apele au acoperit doar
parţial teritoriul ei.

18. Care sunt principalele resurse minerale din Dobrogea Centrală ?

 Sulfuri policristaline cu magnetit, sub formă de lentile, se cunosc în formaţiunea terigenă
superioară a grupului de Ceamurlia, la Altân Tepe.
 Roci carbonatate (Jurasic). Calcare jurasice se exploatează la Hârşova, Topalu, Casimcea,
Crucea, fiind utilizate ca materiale de construcţie şi ca materii prime pentru var şi ciment. Dolomite
jurasice se exploatează la nord de Ovidiu, utilizate mai ales ca materiale de construcţie (diguri, piatră
brută).
 Şisturi verzi se exploatează în numeroase cariere pe plan local, fiind utilizate ca piatră brută
pentru drumuri şi în construcţii.
19. Când s-a definitivat aranjamentul structural al Orogenului Nord Dobrogean ?
Dobrogea de Nord este un orogen alpin timpuriu, al cărui aranjament structural s-a desăvârşit în
mişcările neocimmerice sau eventual în cele austrice timpurii, după care a trecut în faza de kratogen
stabil.
20. Ce pânze formează Orogenului Nord Dobrogean ?
Orogenul Nord Dobrogean reprezintă o structură în pânze de şariaj, care în stadiul cunoştinţelor
actuale sunt denumite astfel: Măcin, Niculiţel şi Tulcea.

21. Unde cunoaşteţi efuziuni de porfire în Pânza Măcin ?

Efuziuni de porfire (riolite) negre şi roşii apar la Iacobdeal, Dealul Igliţa, Dealul lui Manole şi
solzul Megina. În solzul Balabancea sunt mai rare şi formează filoane. Efuziunile au caracter acid. În
solzul Balabancea există şi filoane de dolerite.

22. Unde este situată Pânza Niculiţel ?

Regiunea situată la E de falia Luncaviţa - Consul a fost considerată mult timp ca fiind unitară
din punct de vedere structural şi denumită «zona Tulcea» sau «zona triasică». Particularităţile
litofaciale ale depozitelor triasice din sectorul vestic al acestei zone, marea dezvoltare a magmatismului
bazic şi acid, cât şi diferenţele tectonice de suprafaţă şi profunzime au condus la separarea acesteia ca
unitate aparte, şariată spre E.

23. Care sunt digitaţiile Pânzei Niculiţel ?

 Consul şi Sarica

24. Unde plasaţi Pânza Tulcea ?

Pânza Tulcea este cuprinsă între pânza Niculiţel (în V şi S V), de care este separată de falia
Sarica, şi Platforma Deltei Dunării (Platforma Scitică), de care este separată de falia Sf. Gheorghe-
Oancea (al cărei traseu este paralel cu braţul Sf. Gheorghe). Spre E, se afundă sub depozitele cuaternare
ale complexului lacustru Razelm şi, în continuare, se prelungeşte pe şelful Mării Negre.

25. Ce formaţiuni prealpine cunoaşteţi în Pânza Tulcea ?

În pânza Tulcea, formaţiunile prealpine sunt prezente prin şisturi cristaline, depozite
paleozoice (afectate de un metamorfism incipient) şi magmatite.
Şisturile cristaline apar pe suprafeţe reduse, fiind reprezentate prin roci mezometamorfice şi
roci epimetamorfice şi/sau ankimetamorfice. Întrucât în stadiul cunoştinţelor actuale echivalarea cu
metamorfitele din pânza Macin nu este certă, se impune separarea lor prin denumiri locale.
• Formaţiunea de Uzum Bair grupează roci mezometamorfice, care aflorează în dealul cu
acelaşi nume, alcătuite din micaşisturi cu disten, în care apar benzi de paragnaise şi pegmatite cu
muscovit şi granati
• Formaţiunea de Horia apare în dealurile Rediu şi mai ales Horia, fiind descrisă de O. Mirăuţă
(1966). Autorul separă în cadrul ei două unităţi litologice: una inferioară, cu roci metapsamitice
(alternantă ritmică de cuarţite şi filite) şi alta superioară, cu şisturi sericito-cuaiţitice (alternantă deasă
de filite sericitice, cuarţite sericitice, filite şi cuarţite grafitoase), în grosime de 100 m.
PALEOZOICUL. În pânza Tulcea, Paleozoicul este reprezentat prin Silurian şi Devonian, care
sunt separate în două formaţiuni: de Rediu şi de Beştepe.
• Formaţiunea de Rediu (Silurian - ?Devonian inferior) a fost separată de O. Mirăuţă (1966) la
E de Cataloi, în dealurile Rediu şi Puturosu. În cadrul ei se diferenţiază doi membri: unul inferior,
alcătuit din gresii cuarţoase şi silicolite negre sau cenuşii, în strate subţiri (2-10 cm), argile filitice
negricioase şi intercalaţii de calcare; altul superior, format din şisturi ardeziene, cu intercalaţii
subordonate de argile filitice şi strate subţiri de gresii cuarţoase (300 m).
• Formaţiunea de Beştepe (Devonian). Prezenţa Devonianului a fost presupusă în colinele
Mahmudiei de către G. Murgoci (1914), însă atestarea paleontologică o datorăm lui O. şi El. Mirăuţă
(1965), prin identificarea unei faune de conodonte. Aceiaşi autori au stabilit şi succesiunea, separând
în cadrul ei trei membri: inferior, median şi superior. Grosimea însumată este de 170-180 m.
Magmatitele prealpine sunt reprezentate prin roci intruzive granito-dioritice, filoane de porfire
şi de diabaze.

26. Care sunt anticlinalele din Pânza Tulcea ?

Se conturează trei anticlinale: Redi-Uzum Bair; Trei Fântâni-Murighiol şi Tulcea-Mahmudia.
 Anticlinalul Redi-Uzum Bair, situat aproximativ în partea centrală, se prelungeşte în NV până
spre Isaccea, iar în SV (Agighiol) se bifurcă. S. Cosma et al. (l983) îl consideră ca derivând dintr-un
rid şi trasează, în lungul flancului său nord-estic, o falie inversă. Nu este exclus ca acest rid să reprezinte
fruntea unei digitaţii sau chiar a unei pânze, având în vedere că desparte litofaciesul de Cataloi (în V)
de litofaciesurile carbonatice (în E).
 Anticlinalul Tulcea-Mahmudia (tot rid, după S. Cosma et al., 1983) este paralel cu falia
Sf.Gheorghe-Oancea, ce reprezintă fruntea pânzei Tulcea.

27. Unde poziţionaţi Platforma Babadag ?

Este localizată în partea sud-vestică a Dobrogei de Nord, având forma unui culoar alungit NV-
SE, cuprins între Masivul Dobrogei Centrale (în V), pânza Măcin (în N) şi pânzele Niculiţel şi Tulcea
(în E).

28. Ce caracteristici prezintă depozitele cuaternare din Platforma Babadag?

Analizele granulometrice au relevat că acestea sunt siltite nisipoase cu predominarea fracţiunii
siltice, caracterizate printr-o cantitate redusă de minerale grele în fracţiunea nisipoasă, cu excepţia celor
din zona Camena, în care mineralele grele au un procent mai ridicat în partea superioară (V. Codarcea
şi C. Ghenea, 1976). Aceste aspecte denotă că aportul local aluvio-deluvial în acumularea loessului din
Platforma Babadag a avut o pondere ridicată.

29. Delimitaţi Platforma Covurlui.

Platforma Covurlui este cuprinsă între Platforma Bârladului (în nord), Platforma Valahă (în vest)
şi pînzele Măcin-Niculiţel (în sud). Traseul faliei Sf.Gheorghe-Oancea-Adjud, care desparte Platforma
Covurlui de Platforma Bârladului, şi mai ales prelungirea faliei Peceneaga-Camena spre N, după care
Platforma Bârladului este delimitată de cea Valahă, sunt în mare măsură arbitrare.

30. Când se consideră că această platformă a avut evoluţie comună cu Platforma Moldovenească şi cea
a Bârladului?
Fenomenul de înălţare, comun şi platformelor prealpine (Bârladului şi Moldovenească), denotă
că în Neogen cele trei platforme au funcţionat ca un bloc comun, înălţarea diferenţiată (efect al
mişcărilor valahe) fiind responsabilă de caracterul cvasiorizontal al cuverturii, cu înclinare redusă spre
SV, pe toate trei.

31. Care sunt zonele longitudinale ale Carpaţilor Orientali ?

1-Zona vulcanitelor neogene; 3-Zona flişului;
2-Zona cristalino-mezozoică; 4-Zona de molasă (Unitatea Pericarpatică)
32. Ce compartimente cuprinde zona cristalino-mezozoică ?
Mişcările austrice ale orogenezei alpine au schiţat aranjamentul structural actual al acestei zone,
mişcările ulterioare au individualizat trei compartimente distincte.
Acestea sunt:
1- Compartimentul moldav (nordic);
2- Compartimentul Munţilor Perşani (median);
3- Compartimentul Munţilor Leaota - Bucegi - Piatra Mare (sudic).

33. Care este ordinea şariajelor pentru sedimentarul preaustric al Carpaților Orientali?
Ordinea şariajelor este următoarea:
1 - Pânzele infrabucovinice - situate la partea inferioară;
2 - Pânza subbucovinică - situată la mijloc;
3 - Pânza bucovinică - situată la partea superioară.
Punerea în loc s-a făcut prin subşariaj în intervalul Barremian - Apţian - Albian.

34. Când s-a definitivat aranjamentul tectonic al zonei cristalino-mezozoice ?

Aranjamentul tectonic al zonei cristalino-mezozoice a fost realizat în timpul mişcărilor
austrice de la mijlocul Cretacicului. Mişcări tectonice mai vechi, prealpine, care au avut loc în
Paleozoic, în orogeneza hercinică, faza sudetă, au realizat şariajul cristalinului grupului de Rarău -
Bretila - Hăghimaş peste cristalinul epimetamorfic al grupului de Tulgheş, rezultând controversata
pânză de Rarău.

35. Delimitaţi compartimentul Munţilor Perşani.

După cum arată şi numele, compartimentul median se suprapune Munţilor Perşani, extinzându-
se între Munţii Harghita, situaţi la N şi culoarul Vlădeni la S, areal în care, formaţiunile cristalino-
mezozoice apar la zi în trei sectoare:
1 - Sectorul Vârghiş la N;
2 - Sectorul defileul Oltului la mijloc;
3 - Sectorul Gârbova (Baiului) - Cuciulata la S.
Compartimentul Munţilor Perşani, fiind o continuare a compartimentului moldav, prezintă
numeroase similitudini cu acesta, atât litostratigrafic, cât şi tectonic. Acest compartiment este dispus
pe un aliniament situat mai la V.

36. Din ce este alcătuit compartimenul Munţilor Perşani ?

Compartimentul Munţilor Perşani este alcătuit din şisturi cristaline, sedimentar preaustric de
tip bucovinic şi transilvan, precum şi dintr-un înveliş posttectonic.
- Şisturile cristaline sunt constituite din epimetamorfite cunoscute sub numele de seria de
Gârbova (metagrauwacke, şisturi sericito-cloritoase şi filite), având vârsta prehercinică.
- Sedimentar preaustric se prezintă cu formaţiuni aparţinând celor două faciesuri, bucovinic şi
transilvan, având aceleaşi caracteristici ca cele întâlnite în compartimentul moldav. Sedimentul
transilvan ia parte la alcătuirea pânzei de Perşani (descrisă de M. Ilie). Această pânză de şariaj face
parte din grupul pânzelor transilvane fiind mai bine conservată în regiunea Comana.
- Magmatitele bazice şi ultrabazice sunt mai bine reprezentate în compartimentul Munţilor
Perşani decât în cel moldav. Astfel, roci bazice şi ultrabazice (bazalte, dolerite, gabbrouri şi
serpentinite) se întâlnesc în toate cele trei sectoare. Magmatitele reprezintă fragmente de dimensiuni
relativ mari ale scoarţei oceanice, care a constituit substratul sedimentarului transilvan. Acestea au
rezultat prin ruperea unor porţiuni de scoarţă oceanică în procesul de subducţie şi înglobarea lor în
sedimentarul transilvan obdus.
 - Înveliş sedimentar posttectonic. Învelişul posttectonic este asemănător cu cel din
compartimentul moldav cu deosebirea că acumularea lui a început mai târziu.

37. Delimitaţi compartimentul Leaota-Bucegi-Piatra Mare.

La S de Depresiunea Bârsei şi de culoarul Vlădeni se întinde compartimentul Leaota - Bucegi
- Piatra Mare (sudic) al zonei cristalino-mezozoice. Acesta cuprinde Munţii Postăvaru, Piatra Mare
(din Munţii Bârsei), Bucegi, Leaota, Piatra Craiului, Vulcan şi Măgura Codlei.
Compartimentul sudic prezintă o structură geologică, care se deosebeşte de restul zonei
cristalino-mezozoice, prin faptul că nu mai apar cele două faciesuri bucovinic şi transilvan, motiv
pentru care unii geologi consideră acest compartiment că aparţine de pânza getică a Carpaţilor
Meridionali, având şi unele asemănări cu aceasta. Faţă de această situaţie, ne raliem părerii, că
deosebirile compartimentului sudic sunt mai mari decât asemănările cu pânza getică, prin faptul că în
pânza getică sunt prezente depozite carbonifere şi permiene, lipsind depozitele triasice, în timp ce în
compartimentul sudic situaţia este inversă, Carboniferul şi Permianul lipsesc, iar Triasicul este prezent,
aşa cum se întâmplă cu zona cristalino-mezozoică a Carpaţilor Orientali.
Compartimentul sudic apare ca pânză de şariaj denumită pânza Leaota - Bucegi - Piatra Mare,
având o poziţie mai estică decât compartimentele Perşani şi Moldav. Sedimentarul compartimentului
sudic prezintă unele asemănări cu sedimentarul bucovinic.
Spre vest, compartimentul Leaota - Bucegi - Piatra Mare este încălecat de pânza getică în
lungul faliei Iezer - Păpuşa.

38. Care sunt caracteristicile tectonice ale compartimentului Leaota-Bucegi-Piatra Mare ?

Premergător fazei austrice au avut loc mişcări tectonice încă de la sfârşitul Jurasicului, în faza
neocimmerică, mişcări de care sunt legate formaţiunea cu blocuri şi klippele sau olistolitele
însedimentate.
Mişcările austrice au determinat încălecarea compartimentului (unităţii) Leaota - Bucegi -
Piatra Mare peste flişul intern de la E, după falia central carpatică. Această falie se poate urmări
începând de la localitatea Săcele - E de masivul Piatra Mare - Predeal - V de Sinaia - Valea
Ialomicioarei. Tot în faza austrică s-au realizat cutele sinclinalele Piatra Craiului - Dâmbovicioara -
Vulcan - Codlea şi Bucegi - Postăvaru - Piatra Mare.
Acestea sunt sinclinale simetrice, care au fost afectate de falii rupturale postaustrice, ce le-au
compartimentat în blocuri, unele mai ridicate, altele mai coborâte.
Faţă de compartimentul Munţilor Perşani, compartimentul sudic apare decroşat spre E după
fractura profundă, crustală Zărneşti – Oituz.

39. Ce reprezintă un ritm ?

Zona flişului cuprinde formaţiuni sedimentare detritice cu caracter turbiditic cărora le este
propriu fenomenul de ritmicitate, adică pe grosimi de sute sau mii de metri se repetă secvenţa de trei
sau patru termeni care alcătuiesc un ritm (microconglomerat - gresie - argilă - marnă).

40. Care sunt pânzele din flişul intern ?

În timpul mişcărilor austrice flişul intern (Dacidele externe) a fost acoperit tectonic, de la V,
de zona cristalino-mezozoică a Dacidelor mediane după falia central carpatică.
În alcătuirea Dacidelor externe intră mai multe pânze de şariaj:
- Pânza flişului negru;
- Pânza de Baraolt;
- Pânza de Ceahlău;
- Pânza de Bobu.
 Acestea aparţin flişului intern al Carpaţilor Orientali, la care se adaugă Pânza de Severin din
Carpaţii Meridionali.
De reţinut faptul că pe lângă formaţiuni sedimentare de tip fliş se întâlnesc în cadrul Dacidelor
externe roci eruptive bazice şi chiar ultrabazice, ceea ce dovedeşte că substratul depozitelor
sedimentare este de tip scoarţă oceanică.
Această situaţie arată că Dacidele externe reprezintă o arie de sutură în aria carpatică alături de
Transilvanidele Munţilor Apuseni.

41. Care sunt digitațiile Pânzei de Ceahlău?

În cadrul pânzei de Ceahlău au fost identificate 4 digitaţii în partea centrală şi sudică a acesteia.
Aceste digitaţii sunt următoarele:
1 - Digitaţia Ciuc;
2 - Digitaţia Bratocea - Durău;
3 - Digitaţia Comarnic - Ticoş;
4 - Digitaţia Bodoc.
Digitaţia Ciuc este situată în partea centrală a pânzei de Ceahlău, fiind acoperită la V de şariajul
Dacidelor mediane.
Digitaţia Bratocea - Durău se dezvoltă la N de Valea Bistriţei, până spre Valea Moldovei şi
este parţial acoperită spre V de precedenta.
Digitaţia Comarnic - Ticoş aflorează în două zone restrânse, în sud, în zona de curbură lângă
Comarnic şi pe Valea Bicazului în zona afluentului său Ticoş.
Digitaţia Bodoc este cea mai externă (estică) subunitate a pânzei de Ceahlău, acoperind un
areal relativ important în Munţii Bodoc cu prelungire spre N şi S de aceştia.

42. Enumeraţi pânzele flişului extern.

Şariajul pânzelor aparţinând Modavidelor s-a produs în mişcările stirice şi moldavice şi cuprind
următoarele pânze de şariaj:
- Pânza de Teleajen;
- Pânza de Macla;
- Pânza de Audia;
- Pânza de Tarcău;
- Pânza de Vrancea;
- Pânza Subcarpatică.

43. Delimitaţi Pânza de Teleajen.

Pânza de Teleajen este cuprinsă între linia Lutu Roşu, spre interiorul lanţului carpatic, după
care este încălecată de pânza de Ceahlău, în cea mai mare parte, ca şi de pânza de Bobu pe o mică
porţiune. În est este şariată, după linia Teleajen peste pânza de Audia, în partea de N a Carpaţilor
Orientali şi peste pânza de Macla, la S de Depresiunea Bretea
În lungul Carpaţilor Orientali, pânza de Teleajen se întinde de dincolo de graniţa de N, până în
Valea Dâmboviţei.
În partea de N, între văile Suceava şi Ostra pânza de Teleajen are numai 1-3 km lăţime, iar
între Fundu Sadovei şi Câmpulung Moldovenesc, pe cca 16 km lungime, este complet acoperită de
pânza de Ceahlău.
44. Enumeraţi complexele Pânzei de Audia.
Formaţiunea de Audia este alcătuită din trei complexe:
 complexul inferior sferosideritic (sferosiderite = concreţiuni sferoidale, uneori lenticulare,
bogate în siderit - FeCOs, care în aflorimente capătă culoarea brun roşcată datorită oxidării FeCO3 cu
formare de FeOOH),
 complexul median „şistos”
 complexul gresiilor silicioase glauconitice.
În ansamblu cele trei complexe totalizează cca 600-650 m grosime. Primele două complexe nu
prezintă caractere de fliş, decât în unele secvenţe, în timp ce la complexul gresiilor glauconitice
caracterul turbiditic este evident.

45. Delimitaţi Pânza de Tarcău.

 Este cea mai întinsă şi importantă pânză a flişului extern. Ea mai este cunoscută sub numele de
unitatea medio-marginală, cum a fost descrisă de I. Băncilă (1958).
 La V pânza de Tarcău este încălecată de pânza de Audia;
 la E este şariată peste pânza Vrancea care în unele sectoare este acoperită în întregime.
 În N, pe valea Suha Mică, pânza de Tarcău are lăţimea minimă - 4 km iar în zona Vrancea,
lăţimea maximă 41 km.

46. Ce semiferestre tectonice apar în Pânza de Vrancea ?

În lungul flişului, de la nord la sud, pânza de Vrancea apare de sub pânza de Tarcău sub forma
a numeroase semiferestre tectonice.
De la N spre S acestea sunt:
 semifereastra Putna-Suceava,
 semifereastra Humor,
 semifereastra Bistrita-Râşca,
 semifereastra Slănic-Oituz
 semifereastra Vrancea.
Alături de semiferestre tectonice apare şi o fereastră tectonică, fereastra Bran-Dumesnic, lângă
Pipirig, de dimensiuni mai mari, precum şi altele de dimensiuni mai mici în bazinul văii Cracăului şi
pe Valea Slănicului.

47. Delimitaţi Pânza Pericarpatică.

Pânza Pericarpatică este delimitată:
 La vest de pânza de Vrancea prin linia marginală;
 La est, linia pericarpatică o separă de unităţile de platformă ale vorlandului carpatic
(Platforma Moldovenească, Platforma Bârladului, Platforma Covurluiului şi Platforma Valahă).
 Linia pericarpatică, după care pânza pericarpatică este şariată peste unităţile de vorland,
se poate urmări de la graniţa de Nord, până în Valea Trotuşului, având aproximativ următorul traseu:
Solca-Păltinoasa-Tg.Neamţ-Buhuşi - est de Oneşti.
 La sud de valea Trotuşului falia pericarpatică este acoperită de molasa sarmaţian
superioară-pliocenă, fiind evidenţiată doar prin foraje.

48. Ce reprezintă flişul transcarpatic ?

Flişul transcarpatic se întinde din Valea Tisei spre sud până în Valea Izei şi este alcătuit
aproape exclusiv din depozite turbiditice aparţinând Paleogenului care însumează 1500-2000 m
grosime. Între aceste depozite, cele eocene au cea mai largă dezvoltare.
49. Ce sectoare vulcanice cunoaşteţi în Carpaţii Orientali ?

În lanţul vulcanic de pe latura vestică a Carpaţilor Orientali se disting trei sectoare cu

particularităţi diferite şi anume:
 sectorul Oaş-Gutâi,
 sectorul Bârgău-Rodna-Ţibleş
 sectorul Călimani-Gurghiu-Harghita

50. Delimitaţi caldera Călimani.

Caldera Călimani - în Munţii Călimani.

51. Care este importanţa economică a Depresiunii Comăneşti.

Depozitele de umplutură aparţin Sarmaţianului şi Meoţianului fiind reprezentate prin
pietrişuri, nisipuri, argile, tufuri şi strate de cărbuni.

52. Unde plasaţi Depresiunea Gheorghieni?

Situată între Munţii Harghita şi Gurghiu la V şi Munţii Hăghimaş şi Giurgeu la E, depresiunea
Gheorgheni se află la izvoarele Mureşului.

53. Delimitaţi Carpaţii Meridionali.

Ca unitate aparţinând orogenului alpin Carpaţii Meridionali se întind din Valea Dâmboviţei -
falia Iezer-Păpuşa - spre V, depăşind Valea Dunării.
La N sunt delimitaţi de depresiunea Transilvaniei, culoarul Mureşului şi marginea depresiunii
Panonice.
La sud sunt mărginiţi de Platforma Valahă după falia pericarpatică, ce se prelungeşte din faţa
Carpaţilor Orientali, fiind acoperită însă de depozite mai recente.
Traseul faliei pericarpatice, pe sub depozitele care o acoperă, ar fi următorul: Sud de Piteşti -
nord de Drăgăşani - nord de Strehaia - Drobeta-Tumu Severin.

54. Unde plasaţi Domeniul Danubian ?

Domeniul Danubian cuprinde cele mai externe elemente care au fost supuse tectogenezelor
cretacice constituind astfel Dacidele marginale. Acestea sunt situate între Dacidele externe,
reprezentate aici de pânza de Severin, şi Platforma Moesică (pe teritoriul României Platforma Valahă).
Dacidele marginale se continuă şi la S de Dunăre şi apoi la E de Timoc.

55. Exemplificaţi trei corpuri de granitoide din Masivul Parâng.

În Munţii Parâng se găsesc trei aliniamente de corpuri cu granitoide:
1 - În sudul Parângului între râul Olteţ şi localitatea Novaci se întâlnesc corpurile Novaci,
Cărpiniş, Crasna. Vârsta acestora determinată prin metoda radioactivă este de 650 M.a.
2 - Aliniamentul Nedeiu-Sadu-Suşiţa situat la N, se poate urmări din Valea Olteţului până în
Valea Susenilor şi cuprinde masivul Suşiţa de aproape 60 km lungime şi 3- S km lăţime, concordant în
cristalinul de Lainici-Păiuş, evidenţiind caracterul sincinematic al acestuia, ca şi geneza anatectică.
3 - Aliniamentul Latoriţa-Parâng situat în nordul Munţilor Parâng cuprinde mai multe corpuri
ce străbat amfibolitele de Drăgşan.
56. Care sunt caracteristicile zonei Cerna – Jiu ?
Aria de răspândire a depozitelor zonei Cerna-Jiu a fost restrânsă datorită acoperirii de şisturile
cristaline a pânzei getice, care se conturează ca petice de acoperire, îndeosebi în Platoul Mehedinţi şi
în regiunea văii Cerna. Sedimentarul zonei Cerna - Jiu aparţine celor trei cicluri de sedimentare. In cel
de al treilea ciclu s-au acumulat şi depozite de fliş şi wildfliş ca urmare a condiţiilor sinorogene din
Cretacicul superior. În timpul mişcărilor mezocretacice şi apoi laramice, ca urmare a şariajului getic,
parte din depozitele acstei zone au fost dislocate şi transportate pe distanţe apreciabile dând naştere la
duplicaturi.

57. Delimitaţi Pânza Getică.

Pânza getică evidenţiată de G. Munteanu Murgoci (1905, 1910) s-a individualizat structural
în tectogeneza laramică, aflorând pe o mare suprafaţă a Carpaţilor Meridionali de la Valea Oltului până
la Dunăre.
Spre E de Valea Oltului, pânza getică este acoperită de pânza supragetică a Făgăraşului, de
sub care apare la zi în Munţii Iezer-Păpuşa până la falia Zărneşti. În această zonă pânza getică încalecă
peste cristalinul de Lereşti-Tămaş din compartimentul sudic Leaota-Bucegi-Piatra Mare, în lungul
faliei Iezer-Păpuşa.
La V de Valea Oltului, pânza getică ocupă cea mai mare parte din Munţii Câpăţânii, Munţii
Cibin, Munţii Sebeş, partea sudică a Munţilor Poiana Ruscă, Munţii Semenic şi zona Reşiţa-Moldova
Nouă. Tot pânzei getice aparţin Munţii Godeanu şi două areale în Platoul Mehedinţi, ca petice de
acoperire.

58. Care sunt aspectele generale ale tectonicii pânzei getice ?

Pânza getică aparţine dacidelor mediane (structuri care au fost generate în tectogenezele
cretacice) având cea mai mare arie de aflorare între unităţile carpatice. Amploarea şariajului getic este
evidenţiată de peticele de acoperire din Munţii Godeanu şi Platoul Mehedinţi.
Şariajul getic s-a produs în două faze, prima fază s-a realizat în tectogeneza austrică, când
domeniul getic a încălecat peste flişul de Severin - fenomenul s-a produs în Apţian.

59. Delimitaţi Pânza de Severin.

Pânza de Severin aparţine grupului de structuri de la exteriorul Carpaţilor cunoscute sub
numele de Dacide externe, alături de pânzele flişului negru, Ceahlău, Baraolt şi Bobu, reprezentând o
sutură a unor blocuri continentale.
În Carpaţii Meridionali pânza de Severin reprezintă corespondentul pânzei de Ceahlău din
Carpaţii Orientali, fiind situată între pânza getică, care aparţine Dacidelor mediane şi autohtonul
danubian, care ţine de Dacidele marginale.

60. Prezentaţi Depresiunea Petroşani.

Este cea mai importantă dintre depresiunile intramonane, datorită zăcăminelor de cărbuni. Ea
se găseşte în zona de contact dintre pânza getică şi autohtonul danubian.
Aceasta a evoluat ca golf al Bazinului Transilvaniei, formându-se în Paleogen, iar umplutura
este formată din depozite de vârstă paleogenă şi neogenă.
Din punct de vedere tectonic se prezintă ca un sinclinal intens fracturat. Sunt cunoscute două
sistemede falii: un sistem orientat în lungul bazinului, care delimitează sinclinalul astfel încât
depresiunea apare ca un rabe şi un al doilea sistem care compartimentează umplutura depresiunii în
blocuri decroşate, dar şi deplasate pe verticală.
61. Delimtaţi Depresiunea Getică.
Depresiunea Getică este o prelungire spre vest a avanfosei Carpaţilor Orientali, cu
deosebirea că a luat naştere mai timpuriu.
 Ea se întinde din zona Văii Târgului până în Valea Dunării.
 Spre N vine în contact cu unităţile Carpaţilor Meridionali (pânzele supragetice, pânza
getică, autohtonul danubian şi pânza de Severin)
 Spre sud se delimitează de platforma Valahă, de care este separată prin falia pericarpatică.
Falia este mascată de depozite sarmato-pliocene, însă a fost detectată pe aliniamentul sud de
Găeşti - nord de Piteşti - Drăgăşani-Strehaia-Tumu Severin. Coborârea marginii sudice a Carpaţilor
Meridionali a antrenat şi coborârea în trepte a părţii de N a platformei Valahe. Rezultă astfel că
fundamentul 93 depresiunii Getice este mixt, de tip carpatic în partea de nord şi de tip platformă în
partea de sud înclinarea fundamentului carpatic, spre axa de afundare maximă, este mai mare decât cea
a fundamentului de tip platformă, astfel încât depresiunea Getică are o secţiune asimetrică,
caracteristică depresiunilor premontane.

62. Delimitaţi Munţii Apuseni.

Munţii Apuseni aparţin Dacidelor interne, structuri care grupează pânze de soclu
continentale, constituite, cel puţin parţial din formaţiuni metamorfice şi uneori granitice acoperite de
depozite sedimentare permiene şi îndeosebi mezozoice. Limitele Dacidelor interne sunt în mare parte
acoperite de formaţiuni posttectonice sau de depresiuni molasice neogene.
Dacidele interne se continuă parţial sub Depresiunea Transilvaniei şi mai ales sub
Depresiunea Panonică, ajungând spre nord în apropierea căilor de acces a vulcanitelor neogene din
sectorul Oaş-Gutâi.
Evoluţia geologică a Munţilor Apuseni are ca punct de plecare apariţia unei zone de rifting
în blocul continental transilvano-panonic. Astfel acest bloc, ca urmare a forţelor de distensie
sublitosferice, a fost rupt în două:blocul panonic şi blocul transilvan. Evenimentul s-a produs spre
sfârşitul Jurasicului mediu. Procesul de expansiune cu producere de scoarţă oceanică a încetat, a urmat
acţiunea forţelor de compresiune, care a condus la apropierea celor două blocuri, subducţia plăcii
oceanice şi coliziunea lor, însoţită de şariaje importante. Rămăşiţe ale scoarţei oceanice se păstrează în
Apusenii de Sud, pe arii întinse, fiind cunoscute sub denumirea de magmatite ofiolitice.
Din punct de vedere stratogenetic Munţii Apuseni se împart în două: Apusenii de Nord şi
Apusenii de Sud

63. Unde plasaţi Munţii Apuseni de Nord ?

Munţii Apuseni de Nord cuprind masivele Gilău, Bihor, Vlădeasa, Pădurea Craiului, Biharia,
Codru-Moma şi Highiş (Zarand), reprezentând rezultatul proceselor geologice care au avut loc în
orogeneza alpină.

64. Descrieţi învelişul sedimentar al masivelor cristaline din Apusenii de Nord.

Învelişul sedimentar prezintă unele diferenţieri în cele trei domenii ale Apusenilor de Nord:
- domeniul de Bihor a cărui înveliş sedimentar s-a păstrat pe zone cu întinderi variate,
desfăşurate pe intervalul Permian-Turonian, interval cu multe lacune stratigrafice de amploare diferită;
- domeniul de Codru, are o dezvoltare mare, la alcătuirea lui luând parte şisturi cristaline şi
învelişul sedimentar al acestora, iar din punct de vedere tectonic este divizat în trei unităţi cu rol de
pânze (Codru, Tărcăiţa şi Moma);
- domeniul de Biharia, are o dezvoltare mai limitată, cuprinzând doar depozite sedimentare
permiene.
65. Ce sunt magmatitele ofiolitice ?
În Apusenii de Sud magmatitele ofiolitice au o mare răspândire formând o masă imensă cu o
lungime de 190 km, între Valea Arieşului şi localitatea Zăbalt de pe Valea Mureşului, şi o lăţime de
până la 40 km. Munţii Drocea sunt formaţi aproape numai din ofiolite. Activitatea magmatică a început
în Jurasicul inferior şi a durat până la mijlocul Cretacicului. Menţionăm că există păreri conform cărora
deschiderea oceanului căruia îi corespund ofiolitele s-a produs în Triasicul mediu.

66. Ce aspecte tectonice cunoaşteţi pentru Apusenii de Sud ?

Structura tectonică a Apusenilor de Sud este rezultatul tectogenezelor alpine (austrică,
subhercinică, laramică). Apusenii de Sud reprezintă sutura între două blocuri continentale separate de
o zonă geosinclinală, realizată în urma unui proces de subducţie. Datorită dimensiunilor mici ale
blocurilor cu scoarţă continentală, consumul de scoarţă oceanică, în timpul acţiunii forţelor de
compresie, a fost limitat, conservându-se o importantă masă de ofiolite, iar deformările tectonice n-au
fost de mare amploare.
Sutura Apusenilor de Sud are în partea vestică direcţia V-E, apoi spre est deviază treptat spre
NE, înconjurând, ca şi pânzele de Biharia, autohtonul de Bihor. În continuare spre nord sutura
Apusenilor de Sud este parţial mascată de formaţiunile Depresiunii Transilvaniei, fiind detectată prin
metode geofizice până la paralela oraşului Turda, unde sfârşeşte în falia Plopiş. Aici sutura suferă o
decroşare senestră, spre NV.
Procesele de scurtare a scoarţei, datorită forţelor de compresie, însoţite de procese de
subducţie cât şi de obducţie, au condus la o serie de deformări, cu apariţia unor cute-solzi, a unor pânze
de şariaj, ca şi a unor falii crustale, cum ar fi falia est-apuseană, care separă Apusenii de Depresiunea
Transilvaniei, sau falia sud-transilvană ce urmăreşte Valea Mureşului
Structura tectonică majoră a Apusenilor de Sud o constituie fragmentarea masei de ofiolite.
Ridicarea şi împingerea ei peste sedimentarul din zonele marginale sudice cu substrat în profunzime
tot de ofiolite sau de cristalin aparţinând blocului continental. Aşa a rezultat pânza de Drocea a cărei
frunte se poate urmări din bazinul Crişului Alb, unde este acoperită de vulcanite neogene. Din zona
depresiunii Brad-Săcărâmb, pânza de Drocea este decroşată spre SE de faliile orientate NV-SE, care
au generat depresiunea. Urma planului de şariaj reapare la E de depresiunea amintită, fiind din nou
deplasat spre SE de faliile depresiunii Zlatna-Almaş.
Pânza de Drocea este o pânză tipică de obducţie, la alcătuirea ei luând parte în cea mai mare
măsură ofiolitele, mai ales cele din seria tholetică.
Sedimentarul din faţa pânzei, ca urmare a împingerii, a fost cutat rezultând cute-solz. În zona
Bârzava-Mădrizeşti se individualizează clar doi solzi: solzul de Groşi, cu poziţie inferioară şi solzul de
Criş, superior.
Ultimele deformări din aria Apusenilor de Sud, de natură rupturală, s-au produs în Miocen,
când au luat naştere depresiunile posttectonice Brad-Săcărâmb, Zlatna-Almaş şi Roşia Montană.
Faliile după care s-au produs aceste depresiuni, falii mai vechi reactivate, au constituit şi căi
de acces pentru vulcanitele neogene.

67. Care sunt depresiunile intramontane din Munții Apuseni?

În Apusenii de Sud se găsesc trei depresiuni intramontane sau posttectonice: Brad-
Săcărâmb, Zlatna-Almaş şi Roşia Montană. Zonele coborâte ale depresiunilor au fost invadate de
ape, reluându-se procesul de sedimentare.
 Depresiunea Brad-Săcărâmb. Apare ca un culoar care leagă bazinul Crişului Alb
cu Valea Mureşului. Aceasta s-a format în Badenian şi a evoluat ca bazin de sedimentare până în
Sarmaţian. Pe suprafeţe limitate se întâlnesc şi depozite pliocene de facies panonic.
  Depresiunea Zlatna-Almaş. Situată pe cursul mijlociu al Ampoiului, a funcţionat
ca bazin de sedimentare în Badenian, caracterizat prin depozite detritice grosiere care local au faciesuri
calcaroase sau evaporitice.
 Depresiunea Roşia Montană. Dezvoltată în arealul localităţii cu acelaşi nume,
este constituită din depozite badeniene şi sarmaţiene.

68. Care sunt depresiunile interne ale arcului carpatic ?

Depresiunile interne reprezintă acele unităţi care au fundament cristalin neregenerat în
cutările alpine, fiind cuprinse între unităţi carpatice. Morfologic au aspectul unor depresiuni în cadrul
structural general.
Aceste depresiuni sunt următoarele:
- Depresiunea Transilvaniei;
- Depresiunea Panonică;
- Ridicarea (pragul) Şimleu

69. Delimitaţi Depresiunea Transilvaniei.

Depresiunea Transilvaniei, ca unitate geostructurală, este delimitată de cele trei ramuri
carpatice, prezentând, din punct de vedere geomorfologic, un relief de podiş. Este traversată de râul
Mureş cu afluenţii Târnava Mare, Târnava Mică şi Arieşul, de Someşul Mare cu afluenţii Someşul Mic
şi Bistriţa Bârgăului şi de râul Olt cu afluentul Hârtibaciu.

70. Delimitaţi Depresiunea Panonică.

În partea de vest a ţării noastre se află marginea estică a Depresiunii Panonice, care are o mai
mare extindere pe teritoriul Ungariei.
Depresiunea Panonică se suprapune celui de al doilea bloc, de dimensiuni mai mari, rezultat
din fragmentarea microplăcii transilvano-panonice, aşa că a avut o evoluţie asemănătoare cu cea a
Depresiunii Transilvaniei.
Limita estică a Depresiunii Panonice este dată de o falie care trece pe la vest de ultimele
prelungiri ale Munţilor Apuseni. Aceasta este o falie profundă care poate fi urmărită pe traseul Carei-
Oradea-Lipova-Lugoj.

71. Prezentaţi ridicarea Şimleu

Se prezintă ca un horst care separă Depresiunea Transilvaniei de Depresiunea Panonică. Aici
fundamentul cristalin al celor două depresiuni apare la zi ca nişte insule formând Munţii Mezeş, Preluca
şi Plopiş. Fundamentul este alcătuit din mezometamorfite similare seriei de Someş din Apusenii de
Nord. Ridicarea Şimleu reprezintă un compartiment ridicat între cele două depresiuni interne, Panonică
şi Transilvană, de care este delimitat de două falii, falia Carei la vest şi falia Mezeş la est. În tectogeneza
laramică Ridicarea Şimleu a coborât tectonic, comparativ cu ariile carpatice, rămânând însă ridicată
faţă de cele două depresiuni.