CURS 7

3.Aria vulcanitelor neogene

Aceasta arie reprezinta consecinta manifestarilor vulcanismului neogen
care s-a produs ca effect al miscarilor de cutare si inaltare din domeniul
Carpatic.
Acest vulcanism este de tip subsecvent tardiv s-a realizat la contactul
dintre actualul Bazin Transilvan si unitatile cristaline din axul Carpatilor
Orientali.
Vulcanismul neogen s-a produs in 3 cicluri de eruptive derulate in :
-Badenian
-Sarmatian superior Pliocen inferior
-Pliocen superior Cuaternar
Vulcanismul neogen a avut un caracter exloziv si s-a produs in mediul
marin initial si mai apoi in mediul subaerian. S-au iedificat astfel strato vulcani
in mediul marin si mai apoi corpuri vulcanice subaeriene.
Initial eruptiile s-au produs in partea de NV a Orientalilor in ciclurile 1 si
2, iar apoi au continuat in partea de V a Orientalilor cu precadere in ciclurile 2 si
3.
Au rezultat astfel structure vulcanice alcatuite din succesiuni de
intermitente de lave si produse piroclastice.
Din consolidarea lavelor au rezultat roci magmatice efuzive, initial riolite
si dacide (roci acide), apoi andezite diferite, iar spre final andezite bazaltoide si
bazalte.
Prin cimentarea produselor piroclastice au rezultat actualele pachete de
conglomerate vulcanice (formatiuni volcano-sedimentare).
Magmatismul neogen a contribuit la formarea celui mai lung lant de
munti vulcanici stinsi (ciorca 400 km lungime cu intermitente). In Romania se
desfasoara in 250 km lungime.
Din aceasta arie se remarca 2 grupari montane. In NV Orientalilor -> Oas,
Ignis, Gutai, Varatic.
Dupa o pauza generate de o alta arie din Carpatii Orientali se continua
prin Muntii Calimani, Giurgeu si Harghita cu extensie pana in Muntii Persani.
4.Aria vulcano-sedimentara
Constituie puntea de legatura dintre cele 2 grupari ale vulcanismului
neogen.
Este caracteristica Muntilor Tibles si Bargaului, dar o regasim si in partea
de S a Apusenilor (Muntii Metaliferi).
In Carpatii Orientali, aceasta arie este constituita din formatiuni
sedemintare de varsta Paleogen-Neogena, cutate asemanator celor din flisul
Carpatic.
31

Formatiunile de tip flisoid au fost strapunse de intruziuni magmatice care

au format mari corpuri subvulcanice care au fost consolidate sub cuvertura
sedimentara. Local aceasta arie este marcata si de prezenta insulara a unor
aparate vulcanice..
Marile corpuri vulcanice apar astazi la zi datorita eroziunii selective.
Din punct de vedere litologic , sedimentarului flisului Carpatic este
constituit din conglomerate, gresii, marme si marme calcaroase, argile, la care
se adauga roci de natura magmatica in care dominante sunt andezitele, riolotele,
dacitele etc.
Principalele corpuri subvulcanice ajunse la zi sunt cele din masivele
Hudin si Tibles la care se adauga si cele din Muntii Bargaului : Henicu Mare,
Magurice, Casarul, Dosul Zimbroaiei etc.
Spre exterior apar si corpuri vulcanice cum cunt cele dinspre Ilva Mica.
In S Apusenilor structura geologica este insa mult mai complexa avand in
vedere prezenta unor blocuri cristaline Carpatice vechi la care se adauga
formatiuni flisoide de varsta Mezozoica si Neozoica, dar si depozite de natura
vulcanica aferente atat unui vulcanism propriu-zis dar si caracteristic unor
corpuri subvulcanice.
Pe langa andezite, riolite, dacite, in Metaliferi s-au produs si efuziuni de
lave bazice precum sunt actualele bazalte din zona Detunatele.
5.Aria depresiunii intramontane
Reprezinta o arie aparte avand in vedere prezenta unor bazine tectonice
de scufundare care au rezultata ca o consecinta a primelor 2 faze orogenetice ale
ciclului alpin.
Aceste depresiuni prezinta un fundament carpatic vechi pentru ca ulterior
sa fie invadat de ape marine si sedimentate pe parcursul Neozoicului.
Sedimentarea a continuat uneori pana in Cuaternar.
Cele mai vechi asemenea bazine tectonice de scufundare sunt in
Orientali : Depresiunea Maramuresului, in Meridionali : Depresiunea Lovistei,
Petrosani, Hateg, dar cele mai numeroase sunt in Occidentali : Culoarul ResitaMoldova Noua, Depresiunea Bozovici, Mehovica, Brad-Calmagiu, cat si
depresiunile de tip golf din V Apusenilor : Vad-Borod, Beius si Zaran.
Dupa geneza depresiunile intra montane se grupeaza in 3 categorii :
Depresiuni tectonice propriu-zise, marcate de importante linii
tectonice si cu o cuvertura sedimentara de varsta Neozoica
( Depresiunea Maramuresului, in Meridionali : Depresiunea
Lovistei, Petrosani, Hateg, depresiunile din Muntii Banatului cat si
cele de tip golt din Apuseni).
Depresiuni tectonice si de baraj vulcanic : sunt specific Carpatilor
Orientali unde se formeaza un adevarat uluc tectonic incepand din
Depresiunea Dornelor, continuand spre S cu Depresiunea Glodu si
32

Dragoioasa, Bilbor, Borsec, la care se adauga 3 mari depresiuni

:Giurgeului, Ciucului, Brasovului. In aceasta categorie se
incadreaza si Depresiunea Oasului si partial Depresiunea
Maramuresului.
Depresiuni tectono-erozive care pe langa caracterul tectonic
reprezinta si opera eroziunii exercitate in special de cursurile de
apa. Aceste depresiuni sunt dominate in aria flisulului Carpatic,
avand dimensiuni considerabile : Depresiunea Comanesti,
Depresiunea Intorsurii Buzaului, dar si dimensiuni mai mici cum
sunt Depresiunea Ghelintei si Comandau (in zona Muntilor
Intorsurii), la acestea se adauga si depresiuni mult mai mari de tip
butoniera care sunt pozitionate in ariile de confluent din aria
flisului. Le regasim in lungul Sucevei (Depresiunea Brodina), in
lungul Moldovei (Depresiunea Campulung-Moldovenesc,
Depresiunea Vama, Depresiunea Frasin, Depresiunea GuraHumorului), in lungul Bistritei Moldovenesti (Depresiunea de la
Straja, de la Vaduri).

2.Unitatea pericarpatica
Se suprapune teritoriului actual al subcarpatilor.
Aceasta unitate s-a construit progresiv de la N la S in urma manifestarii
ultimilor faze ale cutarilor alpine (fazele Moldava, Atica, Rodanica, Valaha).
Structura geologica este cutata insa cutarile sunt mai largi fata de
teritoriul Carpatic, de tipul anticlinoriilor si sinclinoriilor, ca si in cazul flisului,
aceasta unitate prezinta o structura sariata, panza pericarpatica fiind impinsa
spre exterior peste marginea platformei.
Unitatea pericarpatica este construit din roci sedimentare asemanatoare
flisului cu conglomerate, gresii, marme, sisturi argiloase si argile si mai putin
calcare.
In functie de modul de formare, perioada de formare si de pozitia in
functie de teritoriul Carpatic, aceasta unitate morfostructurala cuprinde 3 mari
compartimente.
1)Subcarpatii Moldovei- sunt cuprinsi intre vaile Moldovei si Trotus, dar
aceasta arie se continua si mai la N de valea Moldovei, avand insa o latime mult
mai redusa (0,5-3 km).
S-au format progresiv de la N la S in timpul miscarilor Moldavice, avand
o structura cutata, simpla cu vaste anticlinorii care strajuiesc spre munte o serie
de sinclinorii largi. Astfel relieful este adaptat structurilor geologice fiind vorba
despre depresiuni subcarpatice, flancate la exterior la contactul cu platform cu o
serie de culmi si dealuri subcarpatice, pe anticlinorii (Depresiunea Ozana33

Topolita inchisa la exterior de culmea Plesu, Depresiunea Cracau-Bistrita

inchisa la exterior de Magura Serbesti, Margineni, Runc, Depresiunea TazlauCasin inchisa la exterior de Culmea Pietricica Bacaului).
O particularitate a ariei subcarpatice o constituie prezenta unor depozite
salifere respective prezenta depozitelor de sare gema de varsta Badeniana.
2)Subcarpatii de Curbura- se extind de la valea Trotusului pana la valea
Dambovitei.
Acest compartiment este ceva mai nou format pe parcursul Sarmatianului
superior si al Pliocenului inferior in timpul miscarilor Atice si Rodanice.
Structura geologica este tot cutata, cu sinclinorii si anticlinorii, dar este
mult mai complicate decat in subcarpatii Moldiovei. Astfel la contactul cu aria
Montana apar niste pinteni de flis Paleogen care patrund in aria subcarpatica
inchizand o serie de mici depresiuni submontane (Pintenul Ivanesti, Pintenul
Drajna-Chiojd si Pintenul Valeni).
Urmeaza apoi un sir de depresiuni lipite de munte numite si depresiuni
interne, drenate de cursuri de apa : Depresiunea Soveja pe Susita, Depresiunea
Vrancei pe Putna, Depresiunea Patarlagele pe Buzau.
Depresiunile interne sunt inchide la exterior de un aliniament de dealuri
subcarpatice numite delauri interne de regula inalte: Dealul Ousoru, Rachitas,
Raiut etc.
Spre exterior urmeaza al doilea sir de depresiuni munite depresiuni
colinare, cum sunt : Depresiunea Campuri pe Susita, Depresiunea Vidra pe
Putna.
Depresiunile intra colinare sunt la randul lor inchise spre exterior de un al
doilea aliniament de dealuri numite dealuri externe, slab cutate sau cu o
structura monoclinala : Magura Odobesti, Delul Deleanu, Istrita, Dealul Mare.
Din punct de vedere litologic se remarca formatiuni sedimentare cu
sedimente tot mai noi spre exterior de varsta Miocena si Pliocena.
Prezenta argileleor si a formatiunilor marmoase determina manifestarea
foarte intensa a proceselor geomorfologice in deosebi a alunecarilor de teren.
Sunt prezente si formatiuni salifere cu resurse de sare si cu prezenta unor
fenomene halocarstice cum sunt : Lacul de la Vintileasca, sarea de la Slanic
Prahova si Teleaga.
3)Subcarpatii Getici- se extind de la valea Dambovitei pana la valea
Motrului.
Constituie cel mai tanar sector subcarpatic format in timpul miscarilor
Rodanice si Valahice.
In cadrul acestui sir subcarpati se remarca prezenta a 2 subtronsoane :
Intre valea Dambovitet si valea Oltului : format din depozite
sedimentare de varsta Paleocen-Eocena si Miocena.
34

Cutarile sunt mult mai largi, iar spre exterior sunt prezente si structuri
monoclinale.
Raurile Carpatice care traverseaza acest sector au fragmentata intens
relieful generand un relief derivat, denumit relief de muscele.
Se pastreaza unele depresiuni submontane : Depresiunea Campulung
Muscel, depresiuni intracolinare: Depresiunea Curtea de Arges.
Intre valea Oltului si valea Motrului : se remarca printr-o structura
cutata in cute largi care au afectat formatiunile sedimentare de
varsta Mio-Pliocena. La baza muntelui se insiruie un aliniament de
depresiuni submontene mai mici :Depresiunea de la Horezu,
Polovraci, Novaci, Bumbesti-Jiu, Tismana, Baia de Arama.
Depresiunile intracolinare se pastreaza doar in anumite sectoare , cea mai
clar exprimata fiind Depresiunea Targu Jiu-Campu Mare, iar contactul cu
unitatea vecina (Podisul Mehedinti) este mult mai complicat : Dealul Bran,
Carbunestilor.
La S de Podisul Getic urmeaza o unitate de relief de tranzitie intre orogen
si platforma.
Aceasta unitate de podis este asemanatoare orogenului intrucat are in
alcatuire structuri cutate asemanatoare subcarpatilor Getici , dar care sunt
acoperite de formatiuni mai noi in general de varsta Pliocen-Cuaternara care in
partea de S trec intr-o structura monoclinala.
Aceste formatiuni sunt acoperite de depozite cu caracter piemontan in
general pietrisuri si nisipuri cum sunt cele de Candesti. Din acest motiv aceasta
unitate este denumita Podisul Piemontan Getic.
Reteaua hidrografica majora, a sectionat aceasta unitate de podis,
sectionand unitatea de relif denumita platforma (E->V : Platforma Candesti,
Arges, Codneana, Oltetului, Jiului, Strehaiei).
3.Depresiunea Colinara a Transilvaniei
Aceasta unitate reprezinta un vast bazin tectonic scufundat imediat dupa
orogeneza Laramica si care a fost indelung sedimentat pe parcursul
Paleogenului si Neogenului.
Din punct de vedere genetic aceasta unitate apartine orogenului, avand un
fundament Carpatic vechi, intens fragmentat tectonic, sub forma de horsturi si
grabene. Peste acest fundament sunt specifice depozite sedimentare accumulate
in mai multe cicluri.
Din punct de vedere functional aceasta unitate este insa asemanatoare
celor de platforma.
Sub aspect geologic sedimentarea este constituita din gresii, marme si
argile intre care se intercaleaza si nivele de tufuri vulcanice cimentate,
Sunt prezente si formatiuni salifere de varsta Badeniana.
35

In partea de NV a Bazinului Transilvan la zi apar si formatiuni mult mai

vechi de natura metamorfica asa cum este cazul cu masivele cristaline care fac
legatura intre Muntii Apuseni si Carpatii Orientali (Dealul Prisnel, Preluca,
Culmea Brezei).
Din punct de vedere structural deosebim 3 situatii:
In partea de N si NV, in Podisul Somesan domina structura
moniclinala cu stratele geologice usor inclinate spre exterior. In
aceste conditii relieful specific este cel de cuesta in Dealurile
Clujului si Dejului. In N reteaua hidrografica densa a generat un
relief de muscele (Muscelele Nasaudului si Suplaiului).
In partea centrala a depresiunii dominant este structura in domuri
cu strate usor boltite din loc in loc.
Relieful poate fi adaptata structurilor in domuri rezultand un relief colinar
sau deluros in care reteaua hidrografica se adapteaza, iar argilele determina
aparitia alunecarilor de tip glimee.
Exista situatii cand reteaua hidrografica sectioneaza central un dom
rezultand 2 cueste semicirculare situate fata in fata numite si cueste in oglinda
(Domul de la Bazna).
Daca reteaua hidrografica sectioneaza pe un flanc domul rezulta cueste
semicircular de mare anvergura (cazul celor de pe dreapta Muresului in aval de
Lugoj).
Sturcturile diapire sunt legate de depozitele salifere de varsta
Badeniana.
Aceste formatiuni sunt dispuse sub forma a 2 fasii aproape semi-circulare,
fasia V mentinandu-se pe linia Dej Cojogna Ocna Turda Ocna Mures
Ocna Sibiului, in timp ce fasia de E se dispune in lungul depresiunii din E
Transilvaniei avand cea mai clara exprimare in cazul depresiunii Praid-Sovata.
Prin exploatarea resurselor de sare sau prin dizolvarea masivelor de sare,
pe flancul V s-a realizat un relief complex, care cuprinde si mici depresiuni
carsto-saline, inclusive cu lacuri sarate (cele de la Ocna Mures si Ocana
Sibiului).
Ultima aparitie a unui lac sarat s-a realizat la Ocna Mures.
Pe flancul E prin dizolvarea samburilor de sare au aprut inversiuni de
relief asa cum este cazul Depresiunii Praid-Sovata.
Structura in cute diapire a celor 2 fasii se caracterizeza prin strate
sedimentare, usor redresate, uneori chiar puternic inclinate si deformate de
presiunea exercitata de samburii de sare.

36

CURS 8
4.Unitatea Dealurilor de Vest si Campia Tisei
Aceasta unitate este legata de orogen prin modul de formare. S-a
constituit ca urmare a fazei orogenetice Laramica cand la V de Carpatii
Orientali s-a realizat un vast bazin tectonic de scufundare.
Aceasta unitate prezinta un fundament Carpatic vechi, intens faliat sub
forma de horsturi si grabene situate la adancimi variabile. Peste fundament este
dispusa o cuvertura sedimentara din ce in ce mai nous de la N->S.
In comportamentul N, in Campia Somesului si Dealul Silvania, se
regasesc depozite sedimentare de varsta Paleogena pentru ca in compartimentul
Central sedimentarea sa inceapa in Miocenul inferior, iar in compartimentul
Banatean depozitele sedimentare cele mai vechi sa fie de varsta Badeniana.
La zi au aparut initial Dealurile de Vest, formate din roci sedimentare de
varsta Neozoica care la randul lor au fost acoperite de depozite cu caracter
piemontan.
Pe langa formatiunile sedimentare in compozitia bordurii deluroase apar
si roci cristaline ca in Culmea Codrului si Magura Simleului care reprezinta
fragmente de orogen care au suferit miscari de coborare si care au ramas la zi.
Pe langa formatiunile metamorfice in component bordurii deluroase se
regasesc unele formatiuni magmatine (intrusive si efuzive), Dealul Nadasului,
Dealurile Buziasului si Poganisului.
Bordura deluroasa piemontana nu este uniforma intrucat reteaua
hidrologica a fragmentat intens regiunea putand fi separate 3 compartimente :
- Compartimentul N al Dealurilor Salajene
- Compartimentul central al Dealurilor Crisene
- Compartimentul S al Dealurilor Banatene
Din punct de vedere al structurii geologice depozitele neogene sunt cu o
structura monoclinala in timp ce magurile cristaline prezinta o structura cutata.
Formatiunile piemontane au o structura incrucisata fiind vorba de mari
conuri aluviale emerse sau submerse.
Unitatea vecina (Campia Tisei) are o origine comuna cu a Dealurilor de
Vest, insa sedimentarea lacului Panonic a continuat si pe parcursul
Cuaternalului. La zi afloreaza depozite sedimentare neconsolidate, nisipuri
(Campia Careiei, Nadlacului), argile (campiile joase de subsidenta : Campia
Somesului, Crisului, Timisului) la care se adauga luturile, depozitele loessoide
si loessurile (campia tabulare si de tranzitie : Campia Aradului, Lugojului,
partial Campia Ierului), dar si pietrisuri si nisipuri (campii piemontane : Campia
Vingai, Campia Miersic).
Reteaua hidrografica a divizat acesta unitate de campie in subunitati
genetice precizate anterior.
37

Prezenta fundamentului intens faliat presupune si aparitia la zi a unor

resurse minerale precum cele de ape minerale termale.
Unitatile de Platforma ale Romaniei
Aceste unitati detin circa 35% din teritoriul national fiind situate in E, S si
SE Romaniei. Aceste unitati prezinta o origine diferita fata de cele de orogen,
intrucat sunt constituite din 2 entitati diferite, respective fundamental sau soclul
si cuvertura sedimentara.
Fundamental acestor unitati s-a realizat in vechile cicluri orogenetice
prealpine care ulterior au fost intens nivelate pana la atingerea stadiului de
peneplena.
Dupa peneplenizare, unitatile de platforma au suferit doar miscari
epirogenetice, cele negative fiind marcate de transgresiuni marine insotite de
procese de sedimentare.
Cuvertura sedimentara s-a depus in mai multe cicluri in intervalul
Silurian-Cuaternal.
Ciclurile de sedimentare au fost intrerupte de faze de evolutie subaeriana
datorita unor miscari de inaltare, urmate de regresiuni marine.
In categoria unitatilor de platforma se incadreaza Platforma
Moldoveneasca in E Romaniei, Platforma Valaha in S Romaniei, Platforma
Dobrogei (Platforma Dobrogei de S, Platforma Dobrogei Centrale, Masivul N
Dobrogean, Delta Dunarii).
1.Platforma Moldoveneasca este situate in partea de E a Romaniei si
corespunde in linii generale Podisului Moldovei.
Platforma Moldoveneasca presupune existenta unui fundament sau soclu
foarte vechi, intens peneplenizat situat la diferite adancimi. Astfel pentru
jumatatea de N a Podisului Moldovei, fundamentul Platformei Moldovenesti
este reprezentata de prelungirea V a marii Platforme Est-Europene.
Aceasta este la zi pe teritoriul Rusiei si Ucrainei. Se regaseste la zi pana
in malul Nistrului, iar mai apoi coboara progresiv spre V intrand sub edificiul
Carpatic.
Argument : Fundamentul este situate la 950m la Todireni, 1121m la Iasi
(forajul de la Nicolina), 3850m la Bodesti (judetul Neamt), circa 4600m la
Frasin (in aria flisului).
Fundamentul Platformei Moldovenesti (Platforma Est-Europene) este
alcatuit din sisturi cristaline mezometamorfice si intruziuni granitice.
In partea Central-Sudica a Podisului Moldovei, fundamentul este situat la
adancime mult mai mare, fiind rupt si neinterceptat in foraje. Datorita
scufandarii fundamentului, discutam de prezenta Podisului Barladului care
insa nu se regaseste si in relief.
38

In partea extrem S a Podisului Moldovei fundamental este diferit fiind

asemanator cu actualul teritoriu al Mutilor Macinului, fiind de origine
Hercinica. Acest fundament este scufundat la N de falia Sfantu GheorgheOancea-Adjud. Acest fundament formeaza Depresiunea Pre-Dobrogeana.
Cuvertura sedimentara s-a format pe parcursul a 3 cicluri de sedimentare
din Silurian pana in Pliocenul superior si Cuaternar.
Relieful actual s-a format pe baza depozitelor sedimentare din ultimul
ciclu de sedimentare care a inceput in Miocen si a continuat pe parcursul
Pliocenului pana in Cuaternarului superior.
Cele mai vechi depozite care apar la zi sunt cele din N Podisului
Moldovei, iar apoi depozitele sunt din ce in ce mai noi spre S, dat sensului de
retragere a Marii Sarmatice.
Pentru jumatatea de N a Podisului Moldovei, cele mai representative sunt
depozitele Sarmatiene de varsta Bucloviana, Volhiniana, Basarabiana si
Kersoniana.
La zi pot sa apara formatiuni sedimentare mai dure reprezentate prin
nivelul de microconglomerate, gresii si calcare Sarmatice (in deosebi
Basarabiene). Acestea le intalnim in Podisul Sucevei (Dealul Dragomirnei), la E
de Siret in Dealul Mare Harlau, dar si in Podisul Central Moldovenesc unde se
formeaza vaste platouri structural litologice.
In partea de NV a Campiei Colinare a Jijiei, domina faciesurile Sarmatice
moi, reprezentate prin marne si argile cu unele intercalatii de nisipuri.
In Podisul Barladului se regasesc formatiuni de argile in intercalatii cu
nisipuri, pentru ca in Pliocen dominante sa fie formatiunile nisipoase cu
intercalatii cu nisipuri.
Local apar si tufuri cineritice, iar in jumatatea de S apar si unele
formatiuni piemontane de pietrisuri si nisipuri (in Piemontul Poiana Nicoresti
sau in S extreme al Dealurilor Falciului rezultand Pietrisuri de Balabanesti.
In S extrem al Podisului Moldovei in Colinele si Campia inalta a
Covurlului, la zi apar si formatiuni Cuaternare de tipul formatiunilor loessoide
si loess.
Structura geologica se remarca prin existent monoclinului depozitelor de
cuvertura, stratele geologice avand o inclinare medie de 4->8 uneori 12 pe
directia N->NE , S->SE.
Structura monoclinala si tipurile de retea hidrologica determina pastrarea
in relief a unor culmi interfluviale si platouri structural litologice, pe nivele de
roci mai dure.
Reteaua hidrografica subsecventa determina insa si aparitia reliefului
asimetric de tip cuesta.
2.Platforma Valaha este situate in partea de S a Romaniei si corespunde in
general Campiei Romane, fiind constituita dintr-un fundament specific
platformei Moesice situate intre Muntii Balcani si Carpati.
39

Acest fundament foarte vechi este constituit din sisturi cristaline si

intruziuni granitice, iar inclinarea fundamentului este de la S spre N, fapt atestat
de grosimea diferita a cuverturii sedimenatre. Acesta masoara cateva sute de
metrii pe Dunare la Zimnicea unde in malul Dunarii apar la zii formatiuni
Cretacice, in timp ce in cazul avanfosei carpatice din fata Carpatilor Meridionali
grosimea sedimentarului este de la 7->8000m.
Cuvertura sedimentara s-a format in cateva cicluri de sedimentare,
relieful actual formandu-se pe depozite ale ultimului ciclu care s-a incheiat in
Cuaternar.
Aceste depozite mai noi s-au depus in lacul Getic care s-a retras de la
N->S si de la V->E.
La zi apar formatiuni nisipoase asa cum sunt depozitele de nisipuri de la
Mostistea, dar la contactul cu aria pericarpatica, sunt specific formatiunile cu
caracter piemontan (Campiile Piemontane Arges, Pitesti, Buzau,Focsani).
Pe nisipuri s-a creat si un relief eolian de dune in Campia Olteniei, Campia
Hagieni, pe dreapta raului Buzau , Calmatui, Ialomita.
Prezente la zi sunt si formatiuni argiloase specifice sectoarelor de
subsidenta : Gaiesti, Titu, Gherghita, Sarata si Campia Siretului.
Argilele apar si in partea central N a sectorului central , in N Campiei
Boianului si Gavanului Burdea.
Forte bine reprezentate sunt si loessurile din partea de E in Campia Baraganului,
acestea pot avea grosimi de 30-40m formand campii tabulare.
Loessurile mai apr si in S Campiei Mostistei si Campia Burnazului.
Campiile de tranzitie sunt formate in general de luturi si depozite
loessoide.
Dominanta este structura tabulara cu strate orizontale.
3.Platforma Dobrogei de Sud este specifica partii S a Dobrogei la S de
Falia Capidava-Ovidiu.
Aceasta platforma se caracterizeaza printr-un soclu foarte vechi de regula
prebaikalian, soclu care este acoperit de o cuvertura sedimentara formata in mai
multe cicluri.
La zi apar formatiuni insa mai vechi in general de varsta Cretacica, in
cazul vailor adanci care sectioneaza cuvertura sedimentara (in lungul vai
Carasu).
Pe suprafete destul de mari la zi apar si depozite de varsta sarmatica si in
deosebi calcare in lungul retelei hidrografice tributate Dunarii din Podisul
Oltinei sau care dirijeaza spre Marea Neagra din Podisul Negru Voda.
Cea mai mare parte a teritoriului este insa acoperita de loessuri si
depozite loessoide de varsta Cuaternara, care se pastreaza fragmentar.
4.Masivul Dobrogei de Nord este situate intre faliile Peceneaga-Camena
si Sfantu Gheorghe-Oancea.
40

Aceasta regiune pastreaza caracteristici de tranzitie intre orogen si

platforma.
Trasatura de orogen rezulta din prezenta structurilor cutate de varsta
Hercinica din Muntii Macinului.
Acestia reprezinta de fapt un cratogen vechi, tocit si fragmentat tectonic,
sub forma unui hors imens care domina grabenul Dunarii.
Structura geologica este cutata cu 2 aliniamente de anticlinale in Culmea
Pricopanului si Culmea Niculitelului intre care se interpune o arie de sinclinal in
lungul Taitei.
Apar sisturi cristaline, intruziuni granitice si roci sedimentare cutate de
varsta Paleozoica.
O alta subunitate a Dobrogei de N o formeaza Dealurile Tulcei care
prezinta un fundament hercinic dar si un sedimentar calcaro-dolomitic extins in
E pana la falia Luncavita-Consul.
Structurile geologice sunt cutate, regiunea fiind afectata de miscari
Kimerice vechi si mai slab de miscari Kimerice noi, punandu-se in opera si
unele iviri de roci bazice (Culmea Niculitel).

41

CURS 9
5.Podisul Babadagului s-a individualizat in urma miscarilor Kimerice
noi.
Alcatuirea litologica este data de un fundament Paleozoic peste care
urmeaza o cuvertura sedimentara cu depozite Trisice si de varsta Cretacica.
Cretacicul este constituit din formatiuni calcaroase care imbraca aspectul
unui vast si larg sinclinoriu cu flancurile usor regresate.
6.Delta Dunarii se suprapune peste o vasta arie de scufundare situate la N
de Falia Sfantu Gheorghe-Oancea-Adjud.
Este vorba despre depresiunea Predobrogeana cu un fundament
asemanator Dobrogei de Nord (Muntii Macinului) peste care se succed depozite
Triasice, Jurasice, Sarmatiene, Pliocene si Cuaternare.
Din vechile uscaturi predeltaice se mai pastreaza la zi doar Insula Serpilor
(formata din calcare Mezozoice), dar si insula Popina din Lacul Razim care are
47 m altitudine, fiind cea mai mare altitudine din acea zona.
Formarea ca uscat s-a realizat pe parcursul Pleistocenului, vechiul golf al
Marii Negre fiind intens sedimentat, iar mai apoi realizandu-se succesiv de la V>E arii de uscat, precum grindurile fluvio-maritime (Grindul Letea, Grindul
Stipoc, Grindul Caraorman, Grindul Saraturile, ultimile fiind cele care inchid
complexul lagunar Razim-Sinoie -> Grindul Chituc si Perisor).
Formarea deltei actuale s-a realizat pe parcursul Holocenului prin
depunerea de aluviuni cu texturi diferite.
Relieful Romaniei
1.Trasaturi generale ale reliefului Romaniei
Relieful Romaniei se caracterizeza prin trasaturi de ansamblu definitorii
pentru teritoriul Romaniei.

O prima trasatura este data de diversitatea tipurilor genetice de

relief si a formelor de relief aferente.
Intr-un spatiu relativ restans se intalnesc numeroase forme si tipuri de
relief, incepand de la relieful acumulativ de natura deltaica, pana la relieful
glaciar si alpin din aria carpatica inalta.
Formele si tipurile genetice de relief se grupeaza in cele mari trepte de
relief.

A 2 trasatura generala este data de prezenta treptelor majore ale

reliefului de uscat. Respectiv o treapta de relief jos de campie cu
altitudini de sub 200 m, dar care urca uneori pana la 300 m
altitudine, urmata apoi de a doua treapta de relief intermediara
corespunzatoare unitatilor deluroase si de podis ale Romaniei
42

cu altitudini cuprinse in medie intre 200-700 m. A treia treapta

este treapta montana caracteristica domeniului Carpatic, in
general cu altitudimi peste 700 m.

O alta trasatura este data de relativa proportionalitate ale celor 3

mari trepte de relief.
Treapta de campie insumeaza circa 38% din teritoriul national, treapta
intermediara circa 40%, treapta montana 22%.
Proportionalitatea deriva din faptul ca o serie de subunitati montane detin
altitudini modeste sub 700m (Muntii Oas, Muntii Berzunti, Muntii Locvei,
Muntii Almajului, Muntii Dognecea, Muntii Meses, Muntii Plopis).
Astfel scade ponderea unitatilor deluroase in favoarea celor de campie.

O alta trasatura generala este data de dispunerea radiar

concentrica a celor 3 mari trepte de relief.
In partea centrala a tarii este prezent inelul Carpatic, care reprezinta asa
numita Corona Montium, care are la interior vasta arie de Depresiune a
Transilvaniei.
La exteriorul Coroanei Montane se individualizeaza un inel deluros dat
de Subcarpati, apoi de Podisul Mededinti, Dealurile de Vest, pana in marginea
Carpatilor Orientali.
Acest inel deluros are la exterior un semi inel de campie cu altitudini
joase spre periferia Romaniei prin Campia Colinara a Jijiei, Depresiunea Elan,
Depresiunea Horincea, Campia Romana, Campia Tisei.
Aceasta structurara radiar concentrica a treptelor de relief este intrerupta
de provincil Dobrogea care a prezentat cu totul alta evolutie si care se leaga mai
mult de domeniul balcanic.
Treptele majore de relief se caracterizeaza si printr-o complementaritate
in sensul in care se realizeaza transferul de energie si masa din treptele inalte
spre cele joase.
Romania reprezinta un teritoriu Carpato-Danubiano-Pontic in care o
satura (o coloana vertebrala) a reliefului este data de Carpati in timp ce la
periferia tarii, Dunarea si Marea Neagra isi pun amprenta asupra reliefului.
2.Trasaturi morfometrice ale reliefului Romaniei
Trasaturile morfometrice sunt legate de elemetele specifice reliefului care
sunt precis cuantificate prin masuratori directe sau indirect.
a)Altimetria sau hipsometria se refera la trasaturile impuse de
altitudine.
Astfel teritoriul Romaniei se dispune intre 0m la tarmul marii si 2544 m
in varful Moldoveanu din Fagaras.
Altitudinea maxima a teritoriului Romaniei este de 2544m.
43

Altitudinea medie a reliefului Romaniei este de circa 420 m, o asemanare

cu a marii unitati de relief din partea de NE a Europei.
Altitudinea medie a treaptelor de relief creste din unitatile joase spre cele
inalte.
Astfel treapta de campie se caracterizeza printr-o altitudine medie de sub
100m, insa in cadrul campiilor piemontane, aceasta valoare urca pana la 150m.
Treapta deluroasa si de podis prezinta o altitudine medie de circa 345m,
in timp ce treapta montana detine o altitudine medie de 840m.
Diferenta de altitudine medie este de circa 500m. Aceasta determina un
transfer semnificativ de material din domeniul montan spre cel intermediar, dar
determina si diferente semnificative in ceea ce priveste tipologia reliefului.
In domeniul montan altitudinea medie difera in cadrul celor 3 mari
compartimente.
Astfel Meridionali detin o valoare de 1135m, Orientalii circa 950m si
Occidentalii circa 650m.
In domeniul montan ecartul altitudinii este cuprins intre 1000 si 2544m
reprezentand circa 10% din teritoriul tarii in timp ce ecartul altitudinii peste
2000m este de circa1%.
Acest ultim ecart este specific domeniului alpin ceea ce aseamana
Carpatii cu Alpii.
Treapta de relief montana cu altitudini intre 700-1000m insumeaza circa
12% motiv pentru care Carpatii Romaniei pot fi incadrati in categoria muntilor
josi la trecerea spre muntii mijlocii.
b)Energia de relief reprezinta diferenta dintre altitudinea maxima si cea
minima.
Pentru fiecare unitate de relief rezulta o valoare maxima care creste
progresiv de la unitatile de campie spre cele montane.
Aceeasi unitate dinamica crescatoare este specifica si pentru energie
medie de relief.
In treapta de campie energia medie se apropie de 100m si ajunge pana la
circa 150m in subunitatile piemontane.
In treapta deluroasa si de podis, valorile sunt cuprinse intre 200-300m
pentru dealurile si podisurile joase (cu altitudini sub 500m) si de 300-400m
pentru dealurile inalte de podis (cu altitudini intre 500-700m).
Domeniul montan se caracterizeaza prin energii medii in jur de 500m
pentru muntii josi, valoarea osciland intre 500-1000m pentru muntii mijlocii si
peste 1000m in muntii inalti.
c)Deansitatea fragmentarii reliefului se exprima in km/km2 si detine
valori care cresc in acelasi sens, de la campie spre munte.

44

Valorile cele mai reduse sunt caracteristice unitatilor de campie fiind in

medie cuprinse intre 0.1-0.3km/km2. Aceaste valori tind spre 0 in cazul marilor
campii tabulare.
Valuri mai mici sunt specifice campiilor tabulare si de tranzitie (0.10.2km/km2), iar cele mai mari le intalnim in campiile piemontane (0.20.3km/km2).
In treapta deluroasa si de podis valorile sunt cuprinse intre 0.30.6km/km2.
Fiind mai modeste, mai mici in dealurile si podisurile joase din E si SE
tarii si mai mari in unitati deluroase subcarpatice si a subunitatilor cu un relief
de muscele.
Treapta Montana prezinta valori mult mai mari care depasesc frecvent
1km/km2.
Cele mai mari valori pot sa ajunga pana la 4-5 km/km2 (5 km/km2 ->pe
flancul N al Fagarasului) asemenea valori apar in deosebi in ariile cristaline si in
aria vulcanitelor neogene.
In aria flisului valorile depasesc 1 km/km2 ajungand adesea pana la 2
km/km2.
d)Declivitatea reprezinta unghiul suprafetelor topografice raportat la
orizontala.
Valorea creste in acelasi sens.
In treapta de campie sunt specific valorile cele mai mici, fiind cuprinse
intre 00 si 50. Campiile tabulare prezinta valori apropiate de 00 sau chiar 00
lipsite de panta, prezenta valorilor de 30-50 sunt caracteristice campiilor
piemontane.
In unitatile deluroase si de podis, declivitatile oscileaza intr-un spectru
mai larg, circa 50% din teritoriu este incadrat in categoria de panta intre 100-120.
In acesta treapta sunt specifice si valori mai mici incepand cu cele din
suprafetele orizontale : lunci, terase, culmi si platouri largi interfluviale, dar sunt
intalnite si valori mai mari de 120 ->versantii fruntii de cuesta, ca in cazul
versantii culmilor si dealurilor subcarpatice : Dealul Plesu, Dealul Pietricica.
Domeniul montan se caracterizeaza prin cele mai mari declivitati. Astfel
peste 75% din treapta montana apartine suprafetelor inclinate de tip versant.
Valorile cele mai frecvente sunt cuprinse intre 150 si 300, dar pot sa apara
si declivitati mai mari de 300, ajungand la 50-600, ca in cazul versantilor abrupti
si abrupturilor structural-tectonice si petrografice, uneori pantele tinzand spre
900 ca in cazul peretilor verticali care strajuiec sectoarele de chei.
Valorile mai mici in aria montana sunt specifice pentru formele de racord
de tip glacis intre 30-70, sau pentru sesurile aluviale, terase, pentru unele
sectoare de culme larga sau in cazul unor platouri vulcanice, calcaroase.

45

3.Trasaturi morfografice ale reliefului Romaniei

Trasaturile morfografice sunt determinate de configuratia actuala, de
aspectul pe care il imbraca relieful.
Trasaturile morfografice sunt diferite in cazul marilor trepte de relief.
a)Trasaturile morfografice ale unitatilor montane
In teritoriul Carpatic trasaturile morfografice se grupeaza in 2 mari
categorii:
Trasaturile morfografice ale muntilor inalti (cu altitudini de peste
2000m).
Trasaturile morfografice ale muntilor josi si mijlocii (sub 2000m).
Trasaturile morfografice ale muntilor inalti sunt specifice altitudinilor
mari de peste 2000m unde procesele de denudatie sunt foarte intense in deosebi
cele de dezagregare.
Trasaturile morfografice sunt conditionate de procesele glaciare si
periglaciare care au modelat intens relieful structural tectonic si pietros.
Cele mai tipice forme sunt cele caracteristice reliefului alpin in care
distingem:
Creste alpine foarte inguste si zimtate care dupa forma pot fii
prelungi si unitare (creasta alpine a Fagarasului care are 60km
lungime). Acestea pot fii:
- creste ramificate, cum sunt cele din
Muntii Rodnei, Retezat, Parang
- creste unitare pot sa prezinte si
ramificatii laterale imbracand forma unor creste penate (creasta
Fagarasului). La nivelul crestei sunt prezente si portiuni mai joase
care poarta denumirea de strungi (Strunga Dracului din Fagarasi)
Varfuri piramidale sunt martori de rezistenta litologica care
domina cu 100-200m nivelul crestelor alpine : Varful Moldoveanu,
Pietrosu,Ineu,Parang.
Abrupturile litologice si structural tectonice, flancheaza crestele
alpine si varfurile piramidale, avand declivitati foarte mari (peste
400-500).
La baza abrupturilor apar trenele de grohotis care sunt forme de racord
situate la baza abruptului formate din fragmente grosiere, heterogene,
colturoase, rezultate din dezagregare si mobilizare gravitationala.
Pot fii active, dar multe asemenea forme de relief sunt relicte datand din
Pleistocen, fiind astazi acoperite de vegetatie.

46

Acestor forme li se adauga si formele rezultate in urma glaciatiei

Pleistocene. Cele mai frecvent intalnite sunt circurile glaciare, unele lacuri
glaciare din prezent, la care se pot adauga si sectoarele superioare ale unor vai
glaciare (ex: Valea Balea din Fagaras).
In domeniul montan superior pot sa apara si forme ale reliefului ciclic,
respective suprafete intens nivelate, asa cum sunt cele din cadrul suprafetei
Borascu din Carpatii Meridionali.

47

CURS 10
b)Trasaturi morfografice ale muntilor josi si mijlocii
Se deosebeste semnificativ teritoriului Carpatic din domeniul alpin.
Putem vorbi de o diversitate deosebita a formelor de relief.
Principalele aspect:
1.Culmi montane sunt extrem de diferite dupa aspect si particularitati
morfometrice.
Putem deosebi culmi montane prelungi (cele din aria flisului Carpatic sau
aria cristalina). In flis se regasesc culmi montane situate aproximativ la aceeasi
altitudine, largi, denumite frecvent obcine (Obcinile Bucovinei).
Unele asemenea culmi sunt extrem de largi si netede precum sunt cele din
Muntele Lung sau Culmea Damucului (Muntii Trascau), culmi largi apar si in
cristalin ca in cazul Muntilor Bistritei (intre raul Bistrita si Bistricioara).
Culmi montane sunt inguste si cu variatii de nivel (Muntii Tarcau din aria
flisului, Muntii Suhard din aria cristalina).
2.Varfuri montane care domina nivelul culmilor comportandu-se ca
martori de rezistenta litologica.
Aspectul acestor varfuri este diferit, unele sunt rotunjite (Varful Ousoru
din Muntii Suhard), altele sunt sub forma de cupola (Varful Giumalau), in timp
ce alte varfuri montane sunt inguste, cu aspect piramidal (Varful Pietrosu, Varful
Budacu Muntii Bistritei, Varful Toaca Muntii Ceahlau).
3.Versantii imbraca o gama foarte larga de aspecte.
In aria montana totalizand intre 75-80% din tot teritoriul.
Dupa forma versantii pot fii puternic inclinati trecand frecvent in
abrupturi morfologice.
Dupa dimensiune versantii pot fii scurti, medii sau prelungi.
Dupa forma versantii pot fii liniari, concave, convexi, mixti.
La mijlocul versantilor apar microforme variate, conditionate de procese
geomorfologice.
4.Glacisurile sunt forme de relief de record dintr-o suprafata inclinata de
tip versant si o suprafata plana.
Glacisurile s-au format de regula in perioade cu climat rece si sunt
extreme de frecvent intalnite in aria flisului Carpatic si in aria vulcanitelor
neogene.
5.Vaile Carpatice imbraca o gama foare larga de aspecte geomorfologice,
astfel pot fii:
48

 Vai inguste cu alibi majore abia schitate, cu sau fara acumulativ

fluvial asa cum sunt vaile carpatice in cursurile lor superioare. Se
intalnesc insa si vai carpatice largi cu alibi majore foarte bine
reprezentate, insotite frecvent de terase in deosebi in cursurile
mijlocii cu precadere in aria flisului.
Cele mai bine reprezentate sunt in general in punctele de confluenta
(Moldova cu Moldovita la Vama).
Chei si defilee reprezinta sectoare de vale foarte inguste cu
versantii puternic inclinati ca in cazul defileelor sau cu versantii
abrupti, uneori verticali (in cazul cheilor).
Defilee: - Mures intre Toplita si Deda.
- Olt la Tusnad, Racos, Turnu Rosu
- Jiu intre Livezeni si Bumbesti
- Crisu Repede la Ciucea
Chei sculptate ->in calcare: -Bicazului
-Ialomiciarei
-Nerei
-Iarei si Hasdatelor
-Turzii
-> in roci metamorfice : Cheile Bistritei
de la Zugreni
6.Depresiuni intramontane sunt foarte numeroase in teritoriul Carpatic,
existand circa 300 de depresiuni, de la cele foarte mici de tip butoniera
(depresiunile de pe valea Moldovei- Humor, Frasin,Pojorata) pana la cele de
dimensiuni impresionante cum sunt cele din marele uluc depresionar din
Carpatii Orientali (de la Depresiunea Dornelor pana la Depresiunea Brasov).
7.Pasurile si trecatorile carpatice sunt extrem de numeroase asigurand
legaturi intre diferite regiuni si provincii romanesti.
Pasurile Carpatice asigura trecerea din regiunile extra Carpatice spre
regiunile intra Carpatice (Pasul Mestecanis, Oituz, Predeal, Poarta de Fier a
Transilvaniei etc.).
Trecatorile sunt situate la altitudini mai joase de regula situate pe vai, in
sectoare de defileu (Trecatoarea Turnu Rosu, Cozia, Racos, Tusnad pe Olt,
Lainici pe Jiu, Ciucea pe Crisu Repede).
Prezinta altitudini de sub 200 m, varietatea formelor de la nivelul
versantilor, multitudinea depresiunilor, a pasurilor si a trecatorilor confera
teritoriului Carpatic un pitoresc aparte favorizand popularea acestora , cat si
amplasarea cailor de comunicatie.

49

c)Trasaturi morfografice caracteristice unitatilor deluroase si de

podis
In cazul teritoriului subcarpatic se impun 2 aspecte morfografice
esentiale:
1)Prezenta depresiunilor subcarpatice drenate de sisteme hidrografice in
care se intalnesc lungi-largi terase.
2)Culmile si dealurile subcarpatice care pot fii:
Culmi subcarpatice unitare (in Subcarpatii Moldovei
Culmea Plesu, Dealul Runc, Culmea Pietricica Bacaului)
Dealuri subcarpatice detasate de reteaua de vai
(Dealul Rachitas, Dealul Raiut, Dealul Deluanu, Magura Odobesti). Local
apare si o fragmentare mai intensa de tip muscele.
La nivelul subcarpatilor versantii care insotesc culmile sau dealurile
subcarpatice se disting printr-o deosebita complexitate fiind afectati de procese
geomorfologice foarte intense, in special alunecari de teren.
La nivelul unitatilor de podis sunt caracteristice 2 tipuri de fragmentare a
reliefului: -fragmentare deluroasa
-fragmentare colinara
In Podisul Moldovei fragmentarea deluroasa intalnim in Podisul Sucevei,
in bordure deluroase de la E de Siret, in Podisul Moldovei, fragmentarea
colinara intalnim in Campia Colinara a Jijiei, partea Central- S a Colinelor
Tutovei.
Aspectele de relief sunt multiple, fiind legate si de tipul de structura:
relieful de cuesta din Podisul Moldovei, Podisul Somesan, in N Podisul Getic,
la care se adauga aspecte variate de relief conditionate de agentii externi.
Versantii care imbraca aspecte diferite sunt afectati de procese
geomorfologice in functie si de constitutia litologica.
In unitatea de podis sunt frecvente glacisurile in baza versantilor, iar
modul de evaloare a reliefului este in buna masura cel de glacizare prin
retragerea progresiva si miscarea platourilor si culmilor interfluviale si crearea
unei pante de echilibru intre interfluviu si vale.

Un aspect particular il reprezinta unitatea cu caracter piemontan

constituite din pietrisuri si nisipuri. Datorita sectionarii acestor formatiuni ,
datorita actualelor cursuri de apa rezulta masive deluroase pozitionate de regula
la iesirea raurilor din aria montana.
50

Astfel este cazul Podisului Piemontan din partea de NV a Podisului

Moldovei, unde apar dealurile piemontane, precum Masivul Ciungi la iesirea
Moldovei din aria montana, Dealul Boistea-Blebea la iesirea Ozanei din aria
montana , Dealul Corn la iesirea Cracaului sin aria montana, Piemontul Pancesti
la iesirea Trotusului din aria montana.
In Podisul Piemontan Getic raurile au sectionat formatiunile piemontane
si s-au adancit in formatiunile sedimentare Neogene detasand subunitatile de
relief inclinate de la N la S numite platforme (Platforma Candesti, Arges,
Cotmeana, Oltet, Jiu, Strehaia), altitudinea scade de la E la V.
O situatie asemanatoare se intalneste si in Dealurile de Vest, bordura
deluroasa fiind intens fragmentata de actuala retea hidrografica.
In unitatile de campie se disting o serie de trasaturi morfologice legate de
geneza acestor unitati.
Astfel distingem sectoare netede extrem de largi, specifice campiilor
tabulare.
La contactul cu aria deluroasa si de podis sunt prezente campiile
piemontane, mai inalte (200-300m) si usor inclinate (3-50).
Ulterior o alta trasatura este data de aspectul jos frecvent mlastinos al
sectoarelor de subsidenta (bordura Titu-Gherghita-Sarata-Campia Siretului
Inferior din Campia Romana si Campia Timis-Cris-Somes din Campia Tisei).
Trecerea de la campiile tabulare la cele piemontane se asigura de regula
prin sectoare ale campiilor de tranzitie (Campia Gavanu-Burdea, Campia
Vlasiei) in timp ce unele sectoare de campie conserva un relief de dune, rezultat
al modelarii eoliene a nisipurilor (Campia Carei, Campia Bailesti, Campia
Romanati, Campia Blahnitei, Campia Hagieni).
Vaile care in unitatile de campie sunt extreme de largi (valea Jiu, Olt,
Arges, Ialomita, Buzau, Siret in Campia Romana si valea Mures, Cris, Somes in
Campia Tisei).
Aceste vai constituie si limite natural ale unor sectoare de campie.
Vaile foarte largi apar si in unitatile de podis, formnand uneori adevarate
culoare extrem de largi (Culoarul Siretului, Prutului, Barladului si vai largi ale
Muresului si Tarnavelor in Depresiunea Colinara a Transilvaniei).
4.Tipuri genetice de relief
I.Relieful mostenit din perioade Precuaternare si cuaternare
Aceasta categorie apartine reliefului sculptural, datorat manifestarilor
agentilor externi care au prelevat in anumite perioade de timp.
Dupa constituirea unor morfostructuri in deosebi la nivelul teritoriului
carpatic agentii externi au contribuit la aparitia unor forme de relief care se
grupeaza in 2 tipuri majore:
51

- Relief structural caracteristic suprafetelor Carpatice de nivelare

- Relief glaciar
1)Suprafata de nivelare
In aceasta categorie se incadreaza relieful mostenit din perioade de
evolutie Precuaternare.
Dupa constituirea unor morfostructuri in timpul fazelor orogenetice au
urmat perioade de timp caracteristice prin calm tectonic. In aceste perioade
agentii externi au realizat o modelare intensa a reliefului montan in urma careia
astazi pastram in peisajul Carpatic o serie de suprafate intens nivelate care se
pastreaza la diferite altitudini.
Asupra mecanismelor de formare sunt inca discutii in sensul in care au
prelevat mecanismele formarii unor peneplene (in sens Davis) sau au dominat
mecanismele specific formarii unor pediplene (in sesnsul atribuit de Penck).
Suprafata de nivelare poarta denumiri diferite fiind numite suprafete de
eroziune sau suprafete de nivelare sau complexe de modelare sau platforme de
eroziune.
Indiferent de mecanismele de formare, mostenim astazi in deosebi in
teritoriul Carpatic 3 mari suprafete sau complexe de nivelare.
Pentru a discuta de prezenta celor 3 complexe de nivelare sunt necesare 2
argumente:
Primul argument este dat de pastrarea in relief a unor structure
geologice retezate.

Al doilea argument -> pastrarea unor depozite corelative in

unitatile joase adiacente.
Cele 3 complexe de nivelare sunt: Borascu
Rau-Ses
Garnovita
Suprafata de nivelare Borascu reprezinta cel mai vechi complex de
nivelare Carpatic care s-a constituit pe durata a 45-50 milioane ani, in intervalul
de relativ calm tectonic dintre faza Laramica si Savica.
Incepe sa se formeze de la finele Cretacicului si dureaza pana in
Oligocen.
Datorita climatului relativ cald si cu 2 anotimpuri, unul mai umed care se
realiza alterarea intensa si altul mai uscat in care se realiza evacuarea
spasmodica a materialelor alterate, a rezultat un complex de nivelare foarte
bine pastrat la altitudini mari care a primit denumirea de suprafata de nivelare
Borascu.
52

Suprafata Borascu se caracterizeaza prin o serie de poduri suspendate,

orizontale sau foarte larg ondulate care sunt pastrate doar in aria cristalina din
teritoriul Carpatic.
Ulterior formarii din suprafata initiala s-au consumat unele perimetere
modelate ulterior de catre glaciatia Pleistocena.
Altitudinea la care se gaseste acest comlex de nivelare este diferita
datorita inaltimilor diferitelor suprafete de catre anumite tronsoane Carpatice.
In Carpatii Meridionali aceasta suprafata este situata in medie intre 20002200m.
In Carpatii Orientali aceasta suprafata este cea mai tipica, in N in Muntii
Rodnei si Maramures. Altitudinea la care se pastreaza sunt de 1800-2000m. Aici
poarta denumirea de suprafata Batrana in Muntii Rodnei sau suprafata Cornu
Nedeie in Muntii Maramures.
In Muntii Apuseni aceasta suprafata se pastreaza in aria central inalta din
Muntii Bihor-Vladeasa cu denumirea de suprafata Farcasa-Carligata (17001800m) extinzandu-se si in Muntele Mare.
In Muntii Banatului poarta denumirea de suprafata Semenic si este
dispusa in jurul altitudinii de 1400m.

53

CURS 11
2)Suprafata de nivelare Rau-Ses
Cel de-al doilea complex de nivelare este caracteristic teritoriului
carpatic dar care a afectat si alte arii morfostructurale in afara celei cristaline.
Aceast complex de nivelare s-a realizat intr-un interval mai scrut de timp
de aproximativ 15milioane ani.
Modelarea subaeriana s-a realizat in intervalul de calm tectonic dintre
orogenezele Savica si Stirica. Intrucat aceasta modelare a fost intrerupta partial
de miscarile stirice vechi, Complexul Rau-Ses se individualizeaza prin prezenta
a doua nivele situate la altitudini racordabile.
Formarea componentelor de nivelare incepe printr-o faza intensa de
eroziune in deosebi in adancime prin care se ingusteaza vechea suprafata
Borascu dar sunt supuse modelarii si noi teritorii constituite intre timp ca arii
morfostructurale.
Aceasta nivelare se extinde si in aria flisului intern Carpatic, dar cel mai
bine se pastreaza tot in ariile cristaline.
Aceasta suprafata de nivelare nu a ajuns la un stadiu avansat de modelare
rezultand suprafete larg ondulate de tipul culmilor prelungi si largi situate in
general la altitudini apropiate.
Pentru Carpatii Meridionali altitudinea la care se regaseste Suprafata RauSes este de circa 1400-1600m, depasind aceasta valoare doar in Carpatii de
Curbura unde nivelul general al culmilor principale este situate intre 16001700m.
In Carpatii Orientali acest complex de nivelare este cel mai bine pastrat in
aria cristalina fiind prezent in Muntii Rodnei unde poarta denumirea de
Suprafata Cerbu, iar in Masivul Giumalau este denumit Suprafata PoianaCiungi. Altitudinea este in jur de 1400-1600m.
Cea mai tipica expresie a complexului Rau-Ses se regaseste insa in
Muntii Apuseni in aria cristalina din Gilau-Muntele Mare si din Muntii Bihor.
Aici poarta denumirea de Suprafata Marisel (langa lacul Fantanele). Prezinta 2
nivele:-un nivel superior la 1000-1100m , langa satul Belis
-al doilea nivel superior este situate la 1100-1200m pe partea opusa in
dreptul localitatii Marisel.
Suprafata Rau-Ses este intalnita si in Muntii Banatului, la altitudini ceva
mai joase. Acest complex de nivelare este prezent si in Muntii Poiana Rusca.
3)Complexul structural Gornovita
Este cel mai nou complexde nivelare din teritoriul Carpatic realizandu-se
intr-un interval de timp si mai scurt , realizandu-se in 7,5-8 milioane ani.

54

Acest complex s-a realizat pe parcursul Miocenului fiind rezultatul

perioadei de calm tectonic dintre fazele orogenetice din aceasta perioada.
Perioadele de calm tectonic au fost mai scurte fiind intrerupte de
manifestarea miscarilor Moldavice urmate de Atice vechi, Atice noi si
Rodonice.
Acest complex de nivelare a afectat suprafete mult mai largi situate in aria
cristalina, aria flisului sau chiar si in aria vulcanica.
Mecanismul de formare a acestul complex de nivelare a fost diferit dar pe
fondul pastrarii unui climat relative cald si cu sezoane contrastante. Din acest
motiv Complexul Gornovita este situate la altitudini variabile si poarta denumiri
diferite.
In functie de mecanismul de formare se deosebesc 3 situatii distincte :
-formarea unor suprafete de culme si de pasuri Carpatice
-formarea umerilor de vale
-formarea treptelor de bordura
Prima suprafata : In cazul formarii suprafetei de culmi si a pasurilor
Carpatice, modelarea subaeriana intensa a dus la o nivelarea unor culmi
specifice in deosebi flisului extern. O asemenea situatie o regasim in Obcina
Mare cu altitudine medie in jur de 1000-1100m. Aceasi suprafata este intalnita
in Muntii Trascaului (Muntele Lung) unde Mihai David denumeste aceasta
suprafata ca Suprafata Damucului.
Suprafata Gornovita poarta denumirea de Suprafata pasurilor carpatice
sau a predealurilor.
Cea mai tipica expresie a acestei forme este specifica Pasului Predeal.
Aceasta suprafata constituie rezultatul modelarii prin evolutia regresiva a
unor perechi de vai cu directive de curgere diametral opuse.
In cazul Pasului Predeal valea Prahovei in S si valea Timisului in N.
Aceeasi situatie este caracteristica si altor pasuri Carpatice precum: Pasul
Hosdula, Pasul Oituz, dar o intalnim si in N Orientalilor in arii cristaline ca in
cazul Suprafetei Mestecanis.
In suprafata pasurilor carpatice este situt in jurul a 1000m, urcand pana la
1100-1200m in N Orientalilor.
A doua situatie : Formarea umerilor de vale. Acestia se pastreaza la
altitudini racordabile pe flancurile unor vai deasupra teraselor superioare ale
raurilor.
Umerii de vale reprezinta un stadiu incipient de evolutie a vailor din aria
flisului in deosebi in flisul extern, dupa formarea respectivelor morfostructuri.

55

Asemenea situatii se regasesc in flisul extern in Muntii Stanisoarei unde

umerii de vale sunt bine conturati in deosebi in lungul Cracaului.
A treia situatie : Treptele de bordure se regasesc la marginea unor
depresiuni intramontane ocupate de lacuri care au functionat pana in Cuaternar.
Treptele de bordure au fost modelate prin procese de abraziune lacustra
astfel incat in zonele de tarm s-au realizat unele suprafete orizontale sau slab
inclinate care apartin suprafetei Gornovita.
Asemenea trepte de bordura se regasesc pe marginea depresiunilor
intramontane din V Carpatilor Orientali.
Mihai David identifica suprafata Havanez pe marginea Depresiunii
Borsec, dar treptele de bordura sunt mai bine pastrate si pe marginea
Depresiunii Giurgeu, Ciuc, avand o dezvoltare deosebita in Depresiunea Brasov.
Cea mai tipica expresie a acestei forme se regaseste la marginea Muntelui
Barsei, langa Brasov pornind din Tampa si avand o larga extindere in Poiana
Brasov.
Suprafata Gornovita se regaseste si in Carpatii Occidentali in aria
Muntilor Apuseni unde poarta denumirea de Suprafata Fenes-Deva la circa
600m altitudine, in Muntii Banatului, aceasta suprafata poarta denumirea de
Platforma Carasului sau Suprafata Teregova la altitudini de circa 500-600m.
Piemonturile si glacisurile din Romania
Piemonturile si glacisurile se incadreaza in aceeasi categorie a reliefului
mostenite din alte etape de evolutie Precuaternare si Cuaternare.
Mecanismele de formare sunt insa diferite fiind vorba de mobilizarea
unor depozite si apoi depunerea lor sub forma de formatiuni terminale.
1)Piemonturile din Romania s-au format in 2 mari perioade, respective :
Piemonturile formate in Miocen in intervalul Burdigalian pana in Badenian si
mai apoi a 2 perioada din Pliocen si Cuaternar.
Piemonturile reprezinta forme de relief constituite din formatiuni cu
caracter piemontan. Aceste formatiuni au fost trasportate de catre reteaua
hidrografica existenat in perioadele metionate, depozite care ulterior au fost
depuse la tarmul unor mari sau lacuri existente la acea data.
Pe fondul climatului existent in Miocen s-a realizat un transport
spasmodic de materiale detritice, respectiv pietrisuri si nisipuri, care erau
depuse in zonele de tarm.
Piemonturile Miocene s-au constituit progresiv la marginea teritoriului
Carpatic, respective la N si S de Carpatii Meridionali, la E de Carpatii Orientali,
in V si E Muntilor Apuseni.

56

Raurile care ieseau din teritoriul Carpatic au depus mari cantitati de

pietrisuri si nisipuri in zonele de tarm sub forma unor conuri aluviale emerse
sau submerse sau sub forma de fun-delte sau sub forma unor delte propiu-zise.
In partea de E a Carpatilor Orientali raurile au depus mari cantitati de
pietrisuri si nisipuri la tarmul marii Sarmatice. Ulterior dupa retragerea spre SSE a acestei mari, raurile au sectionat aceste formatiuni cu grosimi mari,
rezultand in relief un ansamblu deluros, colinar care astazi formeaza Podisul
Piemontan (subunitate a Podisului Sucevei) situat la contactul dintre orogenul
Carpatic si Subcarpatii Moldovei pe de o parte si Platform Moldoveneasca pe de
alta parte.
Podisul Piemontan este constituit din masive deluroase ramase in relief la
iesirea raurilor din aria Montana (Masivul Ciungi la iesirea Moldovei, Dealurile
Boistea-Blebea la iesirea Ozanei, Dealul Corn la iesirea Cracaului din aria
Montana, iar spre S formatiunile piemontane se regasesc in Podisul Bozienilor,
iar mai la S formatiunile piemontane sunt remaniate pe flancul exterior al
dealurilor subcaraptice pana in Piemontul Pancestilor (spre confluent Trotusului
cu Siretul).
Formarea acestor piemonturi s-a conturat si in aria de la curbura unde
aceste formatiuni piemontane Miocene au fost remaniate in cea mai mare parte
si care se regasesc impreuna cu formatiunile piemontane mai noi fie in dealurile
subcarpatice externe , fie pe flancul lor extern.
Aceste formatiuni se pastreaza in loc doar in Platforma Zabrauri la S de
Trotus.
Piemonturile Miocene sunt bine reprezentate si in S Carpatilor
Meridionali si a Subcarpatilor Getici unde formeaza o vasta arie piemontana
cunoscuta sub denumirea de Podisul Piemontan Getic. Acest podis s-a constituit
insa si pe parcursul celei de-a 2 etapa, Pliocen-Cuaternara.
Reteaua hidrografica a sectionat ulterior acest complex de formatiuni
piemontane generand subunitati de relief denumite platforme.
Piemonturile Miocene sunt foarte bine reprezentate si pe rama Bazinului
Transilvan, in deosebi in S, N si V Bazinului Transilvan.
Pe partea S s-au depus mari cantitati de pietrisuri si nisipuri care ulterior
au fost acoperite partial sau total de formatiuni mai noi, inclusiv formatiuni de
tipul glacisurilor.
Piemonturile sunt pastrate fragmentar la contactul dintre Meridionali si
depresiunile de pe ramura S.
Bine pastrate sunt si piemonturile din partea de N a Bazinului Transilvan,
in deosebi la exteriorul Culmii Breaza, in Dealul Ciungi, Dealul Suplaiului si
Nasaudului (muscelele Nasaudului).
Bine pastrate sunt si piemonturile de la marginea Muntilor Apuseni care
formeaza o bordure aproape continua prin Dealul Feleacului, Dealul
Mahacenilor pana in dealurile Aiudului.
57

In E Transilvaniei acest piedmont se pastreaza in deosebi la marginea

Calimanilor si Gurghiului, formand piemontul Calimanilor si Gurghiului
constituit din bolovanisuri si pietrisuri de natura andezitica.
In V Carpatilor Occidentali formatiunile piemontane au acoperit
depozitele de varsta neogena formand o cuvertura piemontana de grosimi
variabile care ulterior a fost fragmentata de reteaua hidrografica.
Depozitele piemontane pastreaza in componenta Dealurilor de Vest,
foarte bine fiind reprezentate in Dealurile Lipovei.
Piemonturile Pliocen-Cuaternare s-au constituit intr-o etapa ulterioara,
dupa miscarile Rodanice.
In aceasta perioada au dominat in deosebi acumularile sub forma unor
conuri de dejectie initial emerse si apoi submerse, datorate retragerii progresive
a liniei de tarn.
Piemonturile de acesta varsta sunt cele mai tipice in aria de la curbura
unde datorita miscarilor finale de cutare si inaltare neotectonice formatiunile
piemontane au fost remaniate si redistribuite spre exterior formand un ansamblu
piemontan etajat, respectiv care incepe de la flancul extern al dealurilor
piemontane externe, se continua apoi printr-un glacis cu caracter piemontan si
ajung pana in campiile piemontane.
Piemontul Pliocen-Cuaternar se continua si pe teritoriul Podisului Getic
datorita retragerii succesive ale liniilor de tarm, motiv pentru care formatiunile
piemontane mai noi cuaternare le regasim si in campiile piemontane din N-NE
Campiei Romane.
Piemonturi din aceasta categorie intalnim si in interiorul ariei montane in
deosebi la marginea depresiunii montane. Asemenea situatii intalnim in
Depresiunea Dornelor la contactul cu Calimanii, Depresiunea Giurgeului si mai
putin in Depresiunea Ciuc si Brasov.

58

CURS 12
Glacisurile din Romania
Reprezinta forme de relief studiate in baza versantilor, constituite din
formatiuni terminale, transportate gravitational de pe o suprafata inclinata si
depuse la contactul cu suprafata baza.
Conditiile pentru formarea glacisurilor au existat in toate perioadele de
evolutie a reliefului, insa in relieful actual se pastreaza doar glacisurile de data
relativ actuala.
Putem distinge 2 perioade de formare a acestora :
-Glacisuri Piemontane
-Glacisuri Holocene
Pentru formarea glacisurilor, cele mai tipice sunt climatele aride si
semiaride, atat calde cat si reci.
Astfel in cazul glacisurilor Pleistocene climatul a fost de factua subpolara,
iar procesele caracteristice formarii au fost cele de natura periglaciara, in timp
ce glacisurile Holocene - formarea glacisurilor se leaga de climatul temperat
continental.

Glacisurile Pleistocene sunt cele mai tipice si mai bine reprezentate in

deosebi in aria montana. Acestea au luat nastere prin procese de crioplanatie la
marginea abrupturilor din domeniul montan inalt.
Acestea imbraca forma unor imense trene de grohotisuri, astazi fosilizate
partial, care paraziteaza marginea unor circuri glaciare, periferia unor suprafete
care apartin suprafetei de nivelare Borascu.
Mult mai bine reprezentate sunt glacisurile de vale sau glacisurile de
bordura de la marginea depresiunilor intramontane.
Acestea se regasesc in toate unitatile morfostructurale Carpatice , mai
slab reprezentate fiind doar in aria cristalina.
Foarte bine reprezentate sunt glacisurile de bordura de la marginea
depresiunilor intramontane care au lungimi considerabile si pante reduse fiind
dispuse de regula la contactul dintre fundul depresiunilor si versantii adiacenti
depresiunii (Depresiunea Dornelor, Depresiunea Borsec, Depresiunea Bilbor, in
deosebi in Depresiunea Giurgeu, Ciuc, Brasov).

59

Glacisurile marginale de la contactul ariei montane cu unitatile de relief

invecinate.
Foarte bine reprezentate sunt glacisurile de pe flancul N al Meridionalilor
la contactul cu Depresiunea Colinara a Transilvaniei. Cele mai reprezentative
sunt cele de la marginea Depresiunii Fagarasului care paraziteaza vechiul
piemont astazi intens fragmentat de reteaua hidrografica.
In aceeasi categorie genetica se incadreaza si glacisurile din partea de V a
Carpatilor Occidentali pozitionati la limita cu Campia Tisei (Mnuntii
Zarandului) sau la contactul cu depresiunea de tip golf sau la limita cu culoarele
mari de vai.
Asemenea glacisuri apar si la exteriorul Carpatilor Orientali in deosebi la
contactul cu suprafata Moldovei si Subcarpatii de Curbura.
Formarea glacisurilor a continuat si pe parcursul Holocenului in
postglaciar, insa extinderea lor este mult mai limitata sau in alte situatii
glacisurile Holocene paraziteaza si se extind pe fondul celor Pleistocene.
In aceste conditii la exteriorul teritoriului Carpatic s-a conturat o bordura
aproape continua de glacisuri la nivelul bazei dealurilor subcarpatice externe si
spre contactul cu campiile de glacis care reprezinta o mica componenta a
campiilor piemontane (ex zona de la curbura).
Formarea glacisurilor s-a realizat si in unitatile deluroase si de podis. In
unitatea pericarpatica cele mai tipice glacisuri sunt pozitionate la limita dintre
depresiunile subcarpatice si delurile subcarpatice.
In unitatile de podis formarea glacisurilor este evidenta, glacisurile fiind
situate la contactul dintre sesurile aluviale si versanti sau la limita dintre terasele
raurilor si versanti.
In literatura de specialitate este dovedita ipoteza evolutiei reliefului prin
procese de glacizare, care in esenta constau in retragerea progresiva a
versantilor pana la consumarea in totalitate a interfluviilor cu formarea crestelor
de intersectarea versantilor.
Asemenea situatii sunt frecvent intalnite in Dealurile Tarnavelor, Podisul
Central Moldovenesc, Colinele Tutovei, in alte subunitati ale Depresiunii
Colinare a Transilvaniei.
In cazul glacisurilor putem vorbi de o favorabilitate deosebita intrucat
aceste forme de relief constituie cele mai favorabile terenuri pentru amplasarea
asezarilor omenesti, a cailor de comunicatii, dar si pentru practicarea
agriculturii.
Avantaje: - apa freatica in apropiere
-loc mai sigur decat pe versanti
-soluri profunde si fertile
Din punct de vedere genetic si functional glacisurile pot fi grupate in 3
mari categorii: -Glacisuri de acumulare : constituind prima etapa
-Glacisuri de eroziune : glacisuri mult mai avansate din punct de
vedere genetic
60

-Glacisuri mixte : alterneaza acumularea cu degradarea

Relieful glaciar al Romaniei

Este un relief de factura climatica, mostenit din perioadele de racire
accentuata a climei ale Pleistocenului.
Prin paralelizarea cu sistemul alpin, in Capratii Romanesti se discuta de
existenta a cel putin 4 perioade glaciare (Gnz, Mindel, Riss, Wrn).
Pe parcursul perioadelor glaciare in teritoriul Crapatic inalt au existat
conditii pentru acumularea zapezilor permanente, limita de ablatie fiind situata
in jurul altitudinilor de 1800-1900m.
Prin acumularea zapezilor permanente s-au putut forma firnul (zapada
inghetata), ghetarii de neve, ghetari montani propriu-zisi.
In functiile de conditiile locale de acumulare, au putut exista ghetari de
platou, la care s-a adaugat ghetari de circ, iar mai jos din gheata de circ s-au
constituit si ghetari de vale.
Modelarea exercitata prin procese de exalatie a contribuit la aparitia unor
forme de eroziune, iar prin transport si depunere, au luat nastere si unele forme
de acumulare glaciara.
In cazul ghetarilor de platou, marturiile in relieful actual sunt relevante.
Cele mai tipice forme de relief glaciar sunt cele rezultate prin
manifestarea proceselor specifice, in cazul ghetarilor de circ si a celor de vale.
Despre marturiile glaciare Pleistocene in Carpatii Romanesti se poarta si
astazi discutii.
1)Relieful glaciar de eroziune
In acesta categorie cele mai tipice forme sunt circurile glaciare si vaile
glaciare.
Circurile glaciare se pastreaza in Carpatii Romanesti , in general la
altitudini de peste 2000m in Carpatii Meridionali si la peste 1800m in N
Carpatilor Orientali.
Circurile glaciare sunt forme negative de relief de forma circulara, ovala
sau mai rar de forma neregulata.
Circurile glaciare se pot clasifica si in functie de marime.
Cele mai mici circuri glaciare sunt situate la altitudini mai mari si poarta
denumirea de cuiburi glaciare.
Majoritatea circurilor glaciare din Carpatii Romanesti se incadreaza in
categoria circurilor glaciare mici avand diametre intre 200-500m, cele de
intindere medie (cu diamentrul 500-1000m) fiind mai rare, iar cele foarte mari,
fiind diseminate doar in unele masive din Meridionali.
61

Circurile pot fii clasificate si dupa adancime, respectiv inaltimea dintre

fundul circului si rama circului, de regula au adancimi mici, cele de adancimi
mari purtand denumirea si de caldari glaciare sau zanoage.
Elementele constitutive ale circului sunt :-fundul circului
-rama circului cu bratele
circulare
-spatarul circului
In partea din aval circurile pastreaza un prag, insa multe din actualele
circuri sunt stirbite, pragul fiind taiat de catre cursul de apa actual.
In cazul circurilor intact dupa topirea ghetarilor s-au format si lacurile
glaciare.
Astazi majoritatea circurilor glaciare sunt parazitate de formatiuni
grosiere care au ajuns in circ prin procese gravitationale.
Cele mai numeroase circuri glaciare sunt intalnite in Carpatii Meridionali
in deosebi in masivele cristaline.
Cele mai numeroase sunt in Fagaras (Urlea, Avrig, Caltun, Balea, Vistea
Mare, Vistea Mica, Podragu), urmate de cele din Muntii Retezat unde apare si
un circ de mari dimensiuni: Circul Bucura si Circul Zanoaga cu lacul Zanoaga;
Muntii Parang (Rosiile, Slaveiul, Galcescu), Muntii Lotru, Muntii Candrel si
Sureanu apoi in Muntii Godeanu, Tarcu, Iezer, Papusa dar si in grupa Bucegi
(Masivul Leaota, Muntii Bucegi).
In N Carpatilor Orientali cele mai numeroase sunt in Muntii Rodnei
(Circul Pietrosu, Ineu, Puzdrele, Buhaiescu cu lacul, la obarsia Bistritei Lala,
Stiol, Iezer), circurile din Muntii Calimani (cele de sub varful Pietrosu, Circul
Ratitis, circurile din N Muntilor Maramures, zona Pop-Ivan, Farcau-Mihailec),
Muntii Suhardului in zona Varfului Omu-Pietrele Rosii si Muntii Tibles.
Vaile glaciare
Rezultatul modelarii glaciare exercitate de catre ghetarii de vale care
deversau peste pragul circurilor glaciare si avansau in fundul vailor preexistente
pana la altitudini ceva mai mici.
Vaile glaciare se remarca printr-un profil transversal relativ simetric care
imbraca forma literei U si care reprezinta umerii de vale glaciara.

Vaile glaciare prezinta in profil longitudinal unele discontinuitati de tip

praguri sau cascade, dar pot prezenta si sectoare in contra panta, asa cum este
cazul cu valea glaciara a Bucurei.
62

Vaile glaciare din Carpatii Romanesti sunt mult mai modeste ca lungime
decat cele din Alpi avand in medie sub 5km lungime, cu cateva exceptii precum
cele din Fagaras (Balea), Retezat (Valea Bucurei) unde lungimea sectoarelor
glaciare este cuprinsa intre 5-8 km.
In lungimea vailor glaciare se pastreaza o serie de forme de amanunt
precum suprafata slefuita de tipul spinarilor de berbeci (roche-butonie).
Pe langa acestea se pastreaza blocuri eratice ramase in pozitii ciudate in
urma retragerii ghetarilor de vale.
Cele mai tipice vai glaciare le regasim in Fagaras : Avrig, vai din N:
Scartisoara, Arpas, Ucea, Vistea Mare, Vistea Mica, Sambata, Capra; vai
glaciare din Retezat : Bucura (lacuri de vai glaciare), Pietrele, Soarbele etc.
Vaile glaciare se intalnesc in toate masivele inalte ale Meridionalilor
inclusive in Bucegi precum vaile Cerbu, Malaiesti valea superioara a
Ialomitei.
In N Orientalilor cele mai tipice vai glaciare sunt in Rodnei : valea
Pietrosu cursul superior al Bistritei.
2)Relieful glaciar de acumulare
Este reprezentat in primul rand de morene (fragmente colturoase de
dimensiuni variabile transportate de catre ghetarii de vale).
Aceste fragmente au rezultat prin mecanisme ale dezagregarii : gelifractie
si crioplastie si au ajuns gravitational pe limbile de gheata.
In functie de pozitia in cadrul vai glaciare, morenele pot fii : -laterale
-mediane
-frontale sau
terminale

Morenele laterale se pastreaza fragmentar pe flancurile vailor glaciare la

altitudini relativ reduse, comparabile pe cei 2 versanti.
Datorita proceselor de versant in buna parte au fost distruse sau acoperite
de depozite de versant. Se pasrtreaza sub forma unor mici valuri cu aspect liniar
in lungul unor vai glaciare. Uneori apar 2 sau 3 asemenea succesiunii de
moreme laterale care indica manifestarea a 2 faze glaciare sau a unor stadia
glaciare.
Morenele mediane se pastreaza mai putin intrucat in postglaciar raurile
au distrus vechile morene mediane.
Morenele frontale sau terminale
Cele mai tipice morene sunt cele frontale care se pastreaza la altitudini
variabile ceea ce indica altitudini pana la care au coborat ghetarii de vale.
63

In Meridionali altitudinile cele mai joase ale morenelor sunt situate in

medie intre 1300-1450m.
Aceste morene sunt rezultatul evolutiei vailor glaciare din perioadele Riss
si Wrn cu mentiunea ca cele din Wrn sunt pozitionate la altitudini ceva mai
mari.
Un astfel de caz este cel al morenelor terminale din cursul superior al
Ialomitei situate la un nivel altitudinal de 1360m.
Toate morenele frontale sunt sectionate de catre actualele cursuri de apa ,
iar inaltimea valului morenei este de ordinul m, foarte rar depasind o inaltime de
10m.
Valuri morenaice terminale regasim in cazul tuturor vailor glaciare, in
cazul vai Bucura existand cateva succesiuni de valuri morenaice ceea ce a
favorizat formarea lacurilor glaciare, formate in spatele valului.
In N Carpatilor Orientali morenele terminate ajung la altitudini mai
reduse fiind situate intre 1100-1350m (valea Pietrosu, cursul superior al Bistritei
moldovenesti).
Relieful glaciar este caracterizat treptei Carpatice inalte contribuind la
conturarea peisajului de tip alpin la altitudini in medie de peste 1800m.
Acest tip de relief constituie o marturie glaciatiei Pleistocene care fara a
avea amplitudinea din Alpi constituie o realitate geomorfologica extrem de clara
in timp ce modelarea glaciara participa la crearea unui peisaj unic in Carpatii
Romanesti, peisajul de tip alpin.

64

CURS 13
Relieful tectono-structural si de facies petrografic

Relieful tectonic
Aceasta categorie de relief grupeaza forme reprezentative care poarta
amprenta definitorie a tectonicii, a structurii geologice si a litologiei
(petrografiei).
Tectonica se implica in relief cu precadere in unitatile de orogen cu
precadere in cazul orogenului carpatic. Pentru unitatile de platforma tectonica
este mai putin evidenta in relief intrucat depozitele de cuvertura relativ moi nu
se identifica si in relieful actual.
Un prim element al tectonicii are in vedere gruparile montane ale celor 3
catene carpatice.
In Carpatii Orientali se identifica 3 falii longitudinale aferente lantului
vulcanic in V, axului cristalin in centru si flisului carpatic in E.
In axul flisului se identifica o serie de unitati care au aspectul unor fasii
longitudinale marcate tot de repere tectonice.
In cazul Carpatilor Meridionali sunt prezente gruparile de munti bloc.
Aceste sunt delimitate de importante linii tectonice profunde longitudinale si
transversale fata de liniile structurale (blocul Fagaras, Parang, RetezatGodeanu).
In Carpatii Occidentali se remarca cea mai complexa tectonica in sensul
prezentei unei puternice fragmentari in urma careia au rezultat sisteme montane
de tipul horst-graben. Masivele din V Apusenilor, Poiana Rusca, Muntii
Dognecei, ansamblul Semenicului, functioneaza ca horsturi separate de arii
profunde, de arii mai joase de tip graben (cazul depresiunilor tip golf din V
Apusenilor : Depresiunea Beius, Depresiunea Vad-Borod, Culoarul Mures,
Culoarul Timis-Cerna, Culoarul Bistra, Culoarul Resita-Moldova-Noua).
La o scara mai redusa tectonic se impune si prin prezenta in relief a unor
importante abrupturi directionate in lungul unor falii profunde (exemplu : falia
Dragos-Voda din N-V Muntilor Rodnei, falia din N Muntilor Fagaras ->in
ambele cazuri fiind prezente unele denivelari de natura tectonica).
De regula in masivle cristaline se individualizeaza si o serie de vai cu
caracter tectonic orientate in lungul unor dislocatii tectonica sau falii (exemplu:
Depresiunea Petrosani cu vaile Jiului de V si ale Jiului de E).

65

Vai cu caracter tectonic apar si in aria flisului Carpatic (exemplu : valea

Tarcaului si partial valea Damucului).
In unitatile pericarpatice tectonica se implica mai putin, existand situatii
in care unele culmi deluroase subcarpatice sunt delimitate si de linii tectonica
(Culmea Plesu).
Relieful structural
Se regaseste atat in aria de orogen cat si in cea de platforma.
In cazul unitatilor de orogen se intalnesc cu precadere in orogenul
Carpatic si in unitatile pericarpatice se impune atentia a 2 situatii.
1.O prima situatie se refera la adaptarea reliefului la structra geologica.
In cazul acesta relieful este adaptat la structura cutata in sensul in care
principalele culmi montane corespund unor linii de anticlinal, in timp ce vaile si
depresiunile se grefeaza pe linii de sinclinal. Aceasta situatie este caracteristica
ariilor cristaline din teritoriul Carpatc, dar aceasta adaptare este cea mai
evidenta in unitatile de flis.
In flis exista unitati de relief in care adaptarea reliefului la structura
geologica este aproape perfecta constituind asa numitul relief de tip Jurasial
(exemplu: Obcinile Bucovinei, vaile Humorului, Moldovitei, Sadovei, Moldova
superioara ->se grefeaza pe linii de sinclinal).
2.O a doua situatie este cea in care relieful nu este adaptat la structura
geologica, caz in care discutam de prezenta unor inversiuni de relief. In aceasta
situatie relieful actual presupune existenta unor sinclinale inaltate (suspendate)
asa cum este cazul sinclinalelor mezozoice din aria cristalino-mezozoice. In
aceasta situatie se incadreaza sinclinalele Rarau, Hasmas si Piatra Craiului, la
care se adauga cele din S Meridionalilor (Masivul Cozia, Muntele Valcanului,
Capatanii, pana inspre defileul Dunarii), in Muntii Banatului ->Muntii Aninei,
in Muntii Apuseni ->Muntii Trascaului.
Mari inversiuni de relief intalnim si in cazul flisului intern in deosebi in
panza de Ceahlau, asa cum este cazul Masivelor Ceahlau, Ciucas-Zaganu,
Bucegi.
Un alt element al reliefului structural il constituie prezenta unor mari
denivelari morfologice care imbraca forma de abrupt structural conditionat de
fruntea unor panze de sariaj.
Asemenea situatii sunt multiple in teritoriul Carpatic. Un exemplu il
constituie fruntea panzei Transilvane din Masivul Rarau (Abruptul Pietrei
Soimului Pitrele Doamnei Abruptul N si E al Varfului Rarau Pitrele Rosii
Abruptul de la Piatra Soimului).
Exemplu : sinclinalul Hasmasului cu abruptul N al Chilcosului continuat
cu abruptul E al Hasmasului Negru continuat cu Piatra Singuratica abruptul V
al Hasmasului Mare.
Abrupturile morfologice marcate de fruntea unor panze de sariaj se
intalneasc si la marginea fisului E Carpatic, respectiv la marginea Panzei de
66

Vrancea. Aceste abrupturi sunt evidente la contactul dintre Carpatii Orientali si

Podisul Sucevei sau la contactul cu depresiunile subcarpatice moldave.
In unitatile pericarpatice se realizeaza o adaptare gvasigeneralizata a
reliefului la structura geologica.
Principalele culmi subcarpatice, cat si majoritatea dealurilor subcarpatice,
se grefeaza pe aliniamente de antilinorii, in timp ce depresiunile subcarpatice
corespund unor largi sinclinorii. (exemplu : Culmea Plesu- anticlinoriu,
Depresiunea Ozana-Topolnita sinclinoriu; Depresiunea Vrancei sinclinoriu,
Dealurile Raiut si Rachitas - anticlinoriu).
In Subcarpatii de Curbura si in cei dintre Dambovita si Olt, structurile
geologice sunt sectionate de reteaua hidrografica formandu-se un relief derivat,
in unele situatii extrem de fragmentat , asa cum este relieful de tip muscele.
Atat in aria montana cat si in subcarpati, relieful de factura structurala
presupune si existenta unor suprafete structurale de mai mica anvergura.
Sunt foarte frecvente situatiile unor versanti structurali in care inclinarea
stratelor geologice conditioneaza si declivitatea versantilor.
In domeniul montan sunt prezente si suprafete structurale de tip hogback,
care sunt dirijate de inclinarea diferita a unor 2 versanti de la partea superioara a
unei culmi montane.
Relieful de tip hogback este foarte bine prezent in aria flisului (hogcbakul de la partea superioara a Obcinei Feredeului).
In unitatile pericarpatice implicatiile structurii geologice se regasesc si in
cazul prezentei samburilor de sare care formeaza o structura aparte, cute
brahianticlinale si cute diapire.
In acest caz prezenta unor samburi de sare foarte aproape de suprafata,
genereaza formarea unor mici inversiuni de relief marcate de prezenta unor
depresiuni de tip butoniera (exemplu : Cacica, Targu Ocna, Slanic Prahova,
Sarata Monteoru, Ocnele Mari).
In Depresiunea Colinara a Transilvaniei poarta amprenta celor 3 tipuri de
structuri geologice. Prezenta cutelor de sare si a cutelor diapire genereaza unele
inversiuni de relief (Depresiunea Praid-Sovata de pe flancul E al cutelor
diapire). In cazul flancului V prezenta cutelor de sare sau exploatarea sarii din
subteran, genereaza un rol derivat, fragmentat cu mici depresiuni sau cu mici
bazine lacustre (Ogna Mures).
Partea centrala a depresiunii cu o structura in domuri presupune adaptarea
reliefului la acesta structura, in sensul in care domurile se mentin in relief
generand o fragmentare de tip colinar (in S Campia Colinara a Transilvaniei).
In unele situatii apar si neadaptari ale reliefului ca in situatia prezentei
unor mici depresiuni axate pe centrul domului, flancate de cueste fata in fata, ca
in cazul de la Bazna sau cu prezenta unor cueste semicirculare ( S Campiei
Transilvane sau in Dealurile Tarnavelor).
In partea de NV a Depresiunii Transilvaniei dominanta este structura
monoclinala in care evolutia retelei hidrografice genereaza un relief asimetric
67

numit relief de cueste (exemplu : Dealurile Clujului si Dejului in care apar

cueste in evantai cu fruntea spre V-NV -> spre valea Almajului si cu reversul
spre valea Somesului Mic).
In N apare si relieful de tip muscele (Muscelele Nasaudului, dealurile
Suplaiului, Ciceului).
Relieful structural in unitatile de platforma
In unitatile de platforma relieful structural este mai putin pregnant fata de
zona de orogen intrucat litologia friabila si putin rezistenta la eroziune
contribuie la dominanta reliefului de factura sculpturala.
In unitatile de podis cu structura monoclinala formele de relief structurale
sunt date de prezenta unor platouri si a unor culmi interfluviale cu caracter
structural.
In Podisul Moldovei se pastreaza asemenea platouri si culmi interfluviale
structurale (in Dealurile Dragomirnei, in Podisul Falticenilor, in bordura
deluoasa de la E de Siret; in Dealul Mare-Harlau, iar cele mai tipice asemenea
platouri se pastreaza in Podisul Central Moldovenesc -> Dealul Repedea,
Platoul Scheia-Ipotele, Platoul Tansa).
Aparitia retelei hidrografice subsecvente a conditionat si formarea
reliefului asimetric de tip cuesta,
In Podisul Moldovei acest relief foarte bine reprezentat prin pastrarea
unor adevarate fronturi de cuesta (Cuesta Iasilor ->pe dreapta raurilor Bahluet si
Bahlui -> incepe de la Strunga si se termina pe valea Prutului, lungimea de
60km). Alte fronturi: Coasta Barladului superior amonte de Negresti, Coasta
Racovei, Coasta Lohanului.
Relieful de cuesta intalnim si in Podisul Falticenilor pe dreapta raurilor
Somuzul Mare si Somuzul Mic, cat si in Campia Colinara a Jijiei unde este
vorba de un relief derivat, avand prioritate un caracter sculptural.
Relieful de cuesta este intalnit si in Podisul Piemontan Getic, fruntile de
cuesta fiind orientate spre N la contactul cu Subcarpatii Getici.
Pentru restul teritoriului caracteristice sunt interfluviile care coboara
altitudinal de la N la S avand aspect diferit in functie de tipul de retea
hidrografica.
Reteaua hidrografica majora separa in aceste cazuri subunitati de relief
denumite platforme care suporta peste rocile sedimentare si o cuvertura de
depozite piemontane.
In untatile de campie de nivel de baza, relieful de factura structurala este
slab reprezentat avand in vedere faptul ca aceste campii sunt formate prin
acumulare. Actuala retea hidrografica a separat subunitati de relief care uneori
pot avea si un slab caracter tectonic, daca este vorba de campii de subsidenta.
68

In alte situatii pot sa apara si campuri interfluviale foarte netede ca in

situatia campiilor tabulare dezvoltate pe loess (Campia Baraganului).
Frecvent unele subunitati de la contactul cu regiunile mai inalte imbraca
si un caracter piemontan.

69