Petrolul - sursa naturala de

hidrocarburi referat
Planul referatului:

1. Compozitia petrolului. Clasificari. Proprietati.

2. Formarea petrolului. Teoria organica si anorganica.

3. Petrolul si utilizarile acestuia paralel cu evolutia evenimentelor istorice

(secolele industriale) si necesitatile omenirii.

 Carbunele raportat la petrol;

 Titeiul. Date statisticereferitoare la acest combustibil.

4. Importanta si utilizarile petrolului.

In limba latina, echivalentul pentru petrol- ''Petrolum'' semnifica ulei de

piatra; nafta (in greaca- ''naphtha''); titei- substanta minerala lichida lichida
sau vascoasa, combustibila, constituita dintr-un amestec de hidrocarburi solide,
lichide sau gazoase din clasa metonica (parafinica), naftenica si aromatica cu
un mic adaos de alti compusi organici:

 de sulf (0,1 - 6%)

 de oxigen (pana la 5 %), azot s.a.

In medie petrolul contine 85% C, 12-14% H, restul revine N, O, S, V, Co, Cu,

P, K, I, Fe s.a.Petrolul este uleios, florescent, de culoare bruna inchisa sau
neagra cu nuante verzui sau galben verzui. Exista si petrol galben- deschis,
straveziu, petrol ''alb'' ce se gaseste in Baku si Pensylvania. Petrolul cu apa
formeaza emulsii stabile. Dupa densitate se deosebesc:

 Petr. usoare (densitatea 730-900 kg/m*3*);

 Petr. grele (densitatea 900-1040 kg/m *3*).

Puterea calorica a petrolului este intre 10000 si 11000 cal./kg. In functie de

hidrocarburile predominante (peste 50%) se deosebesc:

 Petrol metanic (parafinic);

 Petrol naftenic (cicloparafinic);
 Petrol aromatic.

Exista si petrol mixt, de exemplu petrol nafteno- metanic (25% hidrocarburi

naftenice si peste 50% metanice).

In natura petrolul se acumuleaza in roci poroase strabatute de pisuri,

numite roci- colectoare sau roci- magazii. Acestea pot fi gresii, nisipuri, calcare,
dolomite, s.a. De obicei in rocile- magazii petrolull se gaseste in asociatie cu cu
gazele naturale. Geneza petrolului nu este definitiv stabilita. Exista doua teorii:
organica si anorganica.

Pe fundul marilor se amesteca si putrezesc organizme animale si

ramasite vegetale, in a caror structura intra carbonul si hidrogenul: diatomee,
protozoare, radiolari, alge unicelulare, saprofite, plancton etc.Ferite de
contactul cu aerul, sub straturi de sedimente nisipoase, materiile organice se
acumuleaza, se incing si se descompun. Datorita microbilor anaerobi, ele
fermenteaza si se transforma incet, dand nastere unor mase vascose sau
gazoase de hidrocarburi, pe care le numim cu un singur cuvant- petrol. Atat
petrolul cat si gazele de sonda, care se formeaza in pungile ascunse sau
deasupra vechilor depozite marine, au rezultat printr-un proces de bituminizare
a materiei organice, care a format depozite numite sapropel (amestec de
hidrocarburi solide, lichide, gazoase) sub actiunea unor bacterii ca Bacterium
aliphaticum si Methanomas methanica. Hidrocarburile solide sau vascose
(bitumen, asfalt) s-au format din petrol, care si-a pierdut hidrocarburile
gazoase. Lor li se adauga sisturile bituminoase, care sunt argile sau marne
bogate, imbinate de materie organica. Acestea din urma reprezinta o
importanta rezerva strategica de energie a industriei. Prin urmare, conform
primei teorii, petrolul se formeaza din substanta organica dispersata in rocile
sedimentare depuse pe fundul bazinelor acvatice (mari, oceane, lacuri, lagune)
in conditii anaerobe. Astfel de roci se numesc roci- mama. La cufundarea
rocilor- mama in interiorul scoartei terestre la adancimi de peste 1 km, in urma
actiunii proceselor tectonice se creeaza anumite conditii termodinamice,
datorita carora, din substantele organice incluse in aceste roci se degaja
hidrocarburile lichide si componenti gazosi (CO*2*si NH*4*). In urma
compactizarii rocilor- mama, hidrocarburile si componentii gazosi migreaza in
stratele de roci poroase (rezervoare naturale), acumulandu-se in asa-
numitele''captoare''.

Una din teoriile anorganice presupun formarea petrolului din capiturile

magnatice din adancul pamantului, de unde acestea patrund in scoarta terestra
si la suprafata ei prin rupturile tectonice de adancime.

Petrolul constitue sursa principala de combustibili lichizi, precum si de

materie prima pentru industria chimica, servind la prelucrarea celor mai
diverse produse (cauciuc, solventi, explozibili, detergenti etc).

Cercetarile de specialitate au stabilit ca petrolul- supranumit in mod

justificat si''aurul negru'', pentru calitatile si avantajele pe care le ofera- s-a
impus printr-o continua si remarcabila diversificare a utilizarii lui in cursul
istoriei, fiind prezent ''pretutindeni, universal si multiplu dintotdeauna, etern si
misterios''. In ultimul secol acesta a devenit un produs extrem de cautat,
absolut necesar desfasurarii vietii economice moderne, un factor important al
politicii internationale si indispensabil in vreme de razboi, provocand dese si
aprinse conflicte diplomatice si economice, batalii ''reci'' sau ''calde'', tensiuni si
suspiciuni intre state si natiuni. La sfarsitul sec. al XIX- lea, inceputul sec. al
XX- lea s-a trecut pentru prima data la utilizarea derivatelor obtinute din
extragerea ''aurului negru'' drept combustibil. In a doua jumatate a veacului
trecut, singur lampanul- produs obtinut din distilarea petrolului sau titeiului-
era solicitat cel mai adesea pe piata, el servind prin excelenta la iluminat.
Celelalte subproduse petroliere mult folosite si cerute astazi (pacura sau
mazutul, esenta sau benzina, uleiurile minerale, parafina s.a) erau prea putin
cunoscute ori nu-si gasisera o intrebuintare larga. Interesul pentru petrol a
crescut brusc o data cu inventarea motorului cu combustie interna in ultimul
deceniu al secolului trecut. Dupa cum se stie, in anul 1897, Diesel a brevetat
motorul, ce-i poarta numele, functionand exclusiv pe baza de pacura si care a
capatat curand o larga utilizare in industrie, cai ferate, marina comerciala si
militara etc.

Carbunele, combustibil solid care in a doua jumatate a secolului al XX-

lea a contribuit substantial la prosperarea economica a Marii Britanii, Germaniei
si a S.U.A., a inceput sa fie concurat serios de catre combustibilul lichid- adica
de petrol- a fost de- a dreptul spectaculoasa. Astfel este de ajuns sa amintim
ca deja in anul 1930 peste 26% din energia mondiala era furnizata de petrol, in
vreme ce astazi proportia respectiva s-a dublat. Aceasta ascensiune rapida s-a
datorat indiscutabil avantajelor multiple pe care le-a prezentat din primul
moment petrolul, fata de carbune, ca producator de energie:

 randamentul superior (1 kg titei = 1,7 kg carbune);

 extractia mai usoara;
 lesne de transportat (prin pipe-lines-uri) si in scurt timp, cu minim de
pierderi;
 transport pe mare in conditii mai avantajoase (incarcare, securitate,
volum etc.);
 prin calitatile lor, produseler petroliere asigura vaselor comerciale sau de
razboi o raza de actiune superioara si o mare mobilitate.
 Larga utilizare pe care a capatat-o petrolul a avut drept rezultat
cresterea rapida a cererii mondiale de combustibil lichid. Acest lucru a
determinat, la randul sau, sporirea in adevarate salturi a productiei de titei,
care a devenit un produs extrem deapreciat si de cautat, mai ales datorita
repartitiei lui inegale pe glob. Astfel, in timp ce intre 1857 si 1900 productia
mondiala anuala de titei a urcat de la 275 tone la 22,3 milioane tone, ea
atinsese deja 104,9 milioane tone, pentru ca in anul 1927 sa se cifreze la
172,8 milioane tone. Sporul inregistrat fata de 1900 reprezenta, asadar, 500%
in 1921 si circa 1000% in 1927.

Combustibilul lichid a fost produsul care a favorizat (prin reunirea unor

mari capitaluri necesare cercetarii si extragerii lui, prin constituirea unor
puternice intreprinderi, dezvoltate vertical si orizontal, pentru prelucrarea,
desfacerea si transportul lui etc.) inchegarea unor puternice organizatii
capitaliste. Astfel, primul trust capitalist - Standard Oil Co.- a fost fondat
tocmai in domeniul industriei petroliere de John Rockefeller in 1882.

In decursul catorva decenii petrolul s-a transformat intr-unul din

elementele fundamentale ale vietii economice moderne. El a devenit- dupa
expresia fericita a lui Anton Zischka- ''sangele economiei''. Forarea primului put
de catre ''colonelul'' nord- american Edwin L. Drake a avut loc in 1859. Deci,
petrolul nu numai ca a fost factorul decisiv in prosperarea industriei, oferind
numeroase facilitati si avantaje, ci a si reprezentat unelement important in
viata internationala.

Surse utilizate in alcatuirea referatului:

1. ''Uimitorii producatori ai naturii'', Tudor Opris

2. Enciclopedie rusa

3. ''Importanta mondiala a petrolului'', Gheorghe Vasilache