Un PROCES geologic reprezinta un sir succesiv de FENOMENE care pot fi urmarite numai

indirect, pe baza efectelor pe care Ie-au determinat, In timp. Pentru exemplificare, mentionam ca o
eruptie vulcanica, un cutremur etc, reprezinta fenomene geologice; acumularea de depozite
vulcanice, metamorfozarea unor roci aparitia fracturilor etc, sunt procese geologice.
GEOLOGIA FIZIOGRAFICA – analizeaza relatiile universale ale Pamantului & proprietatile
generale, fizice si chimice ale invelisurilor acestuia + GEOLOGIA DINAMICA – studiul fenomenelor si
proceselor care determina transformarea permanenta a planetei ca rezultat al raporturilor de
cauzalitate/consecinte, conditionate reciproc
ISTORIA GEOLOGIEI - filosofi naturalisti - Pitagora (sec. VI a. C.), Xenophon (430-352 a. C.)
Herodot (484-425 a.C.), Aristotel (384-322 a C.), Ibn al Sina (Avicena) (970-1037)
Geologi romani - Gr. Cobalcescu (1836-1892), L.Mrazec
METODE DE CERCETARE
 Metoda stiintifica – mod sistematic de cercetare, se bazeaza pe acumulare de date&
emiterea unor ipoteze +observatii, analize, calcule; ipoteza-incercare de explicare a
ceva bazata pe datele existente; teorie-ipoteza ce rezista testarilor
 Metoda observatiilor directe -> studierea pe teren: observarea directa a rocilor,
extinderii lor spatiale&raporturilor dintre ele; lucrari miniere&de foraj; recoltare de
probe, investigatii ulterioare in laborator
 Metode indirecte -> masuratori geofizice (adanc in int pamantului) + aerofotogrametria +
teledetectia(inregistreaza unde electromagnetice emise de/pe pamant)
 Metode experimentale -> reproducerea in lab a fenomenelor din natura; imposibil la
scara spatiala+temporala
 Metode deductive –> legate de principii de baza:
 PRINCIPIUL SUPERPOZITIEI STRATELOR -> succesiune stratigrafica => stratele sunt
cu atat mai noi cu cat ocupa pozitii superioare in raport cu stratele din baza
succesiunii (Niels Steensen sec XVII); Existenta unor discordante, chiar paralele,
fie de eroziune, fie de nondepunere, presupune intreruperea continuitatii
procesului de sedimentare, implicit interpretarea deductiva trebuie sa apeleze la
mai mult decat aplicarea principiului stratigrafic
 PRINCIPIUL ORIZONTALITATII PRIMARE (niels steensen) -> stratele de sedimente
preiau forma substratului depozitional, orizontal/suborizontal; exceptiile de la
aceasta regula sunt oferite de stratele depuse in urma unui regim de transport
deosebit de activ -> transportul fluvial,transportul eolian/depunerile pe un relief
inclinat; In majoritatea cazurilor stratele care se intilnesc in natura, in pozitie
inclinata, datoreaza aceasta pozitie factorilor secundari, tectonici ce au
determinat cutarea si deformarea
 regimul compresional -> efecte ductile: cutare; efecte casante: faliere
inversa
 regimul extensional -> efecte ductile: intindere-subtiere; efecte casante:
faliere normala
 regimul de forfecare -> efecte ductile: ondulare; efecte casante: faliere
decrosanta
 PRINCIPIUL SUCCESIUNII PALEONTOLOGICE(william smith – autorul primei harti geologice
moderne) -> resturile fosilizate ale organismelor existente intr-un depozit sunt cu atat mai
evoluate, cu cat depozitul este mai nou; se aplica numai In cadrul aceluiasi grup de
organisme, nefiind admisa compararea intre grupe aflate la diferite nivele de organizare
biologica; destul de frecvent, in depozitele geologice pot fi inglobate resturile fosile preluate
prin eroziune din formatiuni mai vechi (fosile remaniate), acestea, neinterpretate corect
putand genera confuzii
 In natura nu exista 2 organisme identice; fiecare mom din istoria Pamantului este
caracterizat de existenta unor taxoni (organisme specifice) -> O parte din resturile
acestora sunt prinse in sedimente -> Stratele de roci sedimentare vor pastra aceste
resturi -> Esantioanele recoltate din strate pot contine resturi fosile ce indica momentul
inceperii acumularii si caracteristicile paleontologice ale acelui moment
Aplicatii ale principiului:
 Principiul permite datarea stratigrafica (Biostratigrafia -datarea si corelarea stratelor
prin intermediul fosilelor)
 Continutul paleontologic a permis separarea pachetelor de roci formate in diverse
intervale de timp => realizarea scarii relative timpului geologic
 PRINCIPIUL ACTUALlSMULUI (CAUZELOR ACTUALE) -> Actualism in geology is the idea that the
facts of geology can and should be explained by in terms of the sort of physical processes that
actually happen.
- bazat pe teoria "uniformitarianista" (Ch. Lyell)
- aceleasi procese&fenomene care actioneaza astazi au avut loc si in trecut, cu
aceleasi/aproximativ aceleasi urmari in aceleasi conditii/in conditii similare
- nu este aplicabil exhaustiv pt ca fiecare nivel de organizare al naturii isi are legile proprii,
nerepetabile cu identitate; in istoria universului nu exista o repetare ciclica a proceselor, ci o
evolutie in spirala, fiecare fenomen aducand date noi si modificand conditiile de
desfasurare din etapele urmatoare (ex in trecut compozitia atmosferei era lipsita de
oxigen&det alte reactii)
 Actualismul trebuie utilizat ca o metoda generala de gandire utila in intelegerea
mecanismelor de desfasurare a proceselor din trecut, pe baza celar actuale, fara ca intre
ele sa existe identitate.
 Neptunism -> teorie stiintifica (sec XVIII) eronata: rocile s-au format prin cristalizarea
mineralelor din oceanul primordial
 Plutonism -> teorie stiintifica (james hutton): originea rocilor in eruptiile vulcanice,
urmate de transformari continue
 Uniformitarianism - James Hutton put forward a uniformitarian theory of a rock cycle
extending over infinite time in which rocks were worn away by weathering and erosion,
then were re-formed and uplifted by heat and pressure.
 Catastrofism -> teorie stiintifica (Georges Cuvier): Pamintul a fost afectat, in evolutia sa,
de fenomene bruste, violente, cu impact major; observ pleca de la schimbarile faunistice;
pot fi identificate, in istoria Pamintului, citeva schimbari majore; varsta Pamintului este
de ordinul mil de ani.
  Uniformitarism vs catastrofism - Catastrophism is the theory that the Earth has
been affected in the past by sudden, short-lived, violent events, possibly
worldwide in scope. This was in contrast to uniformitarianism (sometimes
described as gradualism), in which slow incremental changes, such as erosion,
created all the Earth's geological features.
 Neptunism vs plutonism

SISTEMUL SOLAR – alc dintr-un corp stelar central – Soarele – in jurul caruia graviteaza 8 planete,
asteroizi, comete si meteoriti
 Este plasat la periferia galaxiei, la 30000 a.l. de centru
 Miscarea de translare in jurul centrului de greutate al galaxiei are o influenta marcanta
asupra proceselor de pe Pamant, putand fi stabilita o corelare lntre durata anului galactic
si durata ciclurilor tectonice majore
 Toate planetele se gasesc in interiorul campului gravitational al Soarelui, in jurul caruia
executa o miscare de revolutie pe orbite proprii dar toate aflate aprox in acelasi plan.
Toate corpurile au si o miscare de rotatie proprie, concomitent cu miscarea de revolutie.
Orbitele de revolutie sunt eliptice, Soarele fiind plasat lntr-unul din focare (acelasi
pentru toate planetele). Din acest motiv, distanta dintre Soare si fiecare planeta oscileaza
Intre doua valori fixe: AFELIU = distanta maxima fata de Soare si PERIHELIU = distanta
minima fata de Soare.
 Soarele - energie din fuziunea hidrogenului in heliu, radiaza energie
 Nefiind un corp rigit, viteza de rotatie nu e uniforma -> PROTUBERANTE SOLARE (tasniri
in spatiu de materie incandescenta)
 Atmosfera solara: cromosfera, fotosfera, coroana solara
ASTEROIZI – corpuri solide formate din resturi nefiind destul de mari pt a forma planete
METEORITI – asteroizi care intra in atmosfera unei planete
COMETE – facute din gheata, praf si din bucati de asteroizi – cap, coada, coama
PLANETE – Mercur -> Venus -> Pamant -> Marte -> Jupiter -> Saturn -> Uranus -> Neptun
Primele 4 au multi silicati, urmatoarele 4 hidrogen si heliu

PAMANT – MISCARILE COSMICE

Miscarea de rotatie – in jurul propriei axe, viteza relativ constanta -> forma Pamantului =
elispoid de rotatie turtit la poli si extins la ecuator; alternanta zi-noapte
Miscarea de revolutie – translarea Pamantului in jurul Soarelu; oscileaza unghiul de incidenta
al razelor cu supraf P => echinoctii (primavara si toamna) si solstitii (vara si iarna)
Miscarea de nutatie – viteza unghiului pe care il face axa de rotatie cu axa de precesie

PROPRIETATILE PAMANTULUI
 Densitatea = 5,52 g/cm3
 Cuprinde GEOSFERA, ATMOSFERA, BIOSFERA, HIDROSFERA
 Elem chimice: 90% fier, oxigen, siliciu, magneziu, 1% nichel, sulf, calciu, aluminiu, altele
 ATMOSFERA – invelisul gazos – 78% azot, 21% oxigen
  Magnetosfera, termosfera, mezosfera, stratosfera (stratul de ozon), troposfera (in care
traim)
 BIOSFERA – tot organismelor vii si a materiei organice; structurata intr-un mod ierarhic
(lantul trofic)
 Succesiunea faunelor – evolutie ireversibila
 Aparitia vietii – 4,1 miliarde ani; primele metazoare – 700 mil ani
 HIDROSFERA – tot apei de la supraf P, subsol si atmosfera
 Pe P, 3% apa dulce, 70% sub forma de ghetari
 GEOSFERA - partea solida a P - cuprinde crusta (continentala si oceanica), mantaua, nucelul
extern si nucelul intern

STRUCTURA INTERNA A PAMANTULUI

 Cele mai adanci foraje – 15 km; cunoasterea deci se bazeaza pe criterii deductive –
studiul densitatii, meteoritilor (au materia structurata in zone concentrice), viteza de
propagare a undelor seismice
 Undele seismice sunt oscilalii ondulatorii, care apar in urma socurilor seismice
(cutremurelor) si care se propaga radiar in jurul sursei de vibratie.
 unde longitudinale – se propaga paralel cu directia de vibratie (viteza e mai mare, se
propaga in solid si lichid)
 unde transversale – vibratii perpendiculare pe directia de propagare (mai lente, se
propaga doar in solid)
 discontinuitatile – prezente la limitele existente intre diferitele paturi concentrice din
struct P;
 CRUSTA – cc+co (mai tanara si nedeformata)
 comp chimica – 46% oxigen, 28% siliciu, restul al, fe, mg, ca, k, na, altele
 MANTAUA - partea cea mai importanta (82 % din volum si 68 % din masa) fiind compusa din
peridotit avind constituienti de baza olivina şi piroxenii
 Zona cea mai externă a mantalei (circa 100 km), mai rigidă, constituie zona in susţinere a
continentelor formând alături de crustă, litosfera (fragmentată in plăci litosferice).
 Astenosfera - identificata ca o zona in care are loc o scadere a vitezei undelor seismice
(Low Velocity Zone)
 Mezosfera - solid
 Comp chimica a mantalei – oxigen 44%, siliciu&magneziu, al&fe
 NUCLEUL - 16 % din volumul Pământului si 32 % din masa sa
 constituit in cea mai mare parte din fier, in stare lichidă in zona externă şi in stare solidă
in interior.

ALTE PROPRIETATI ALE PAMANTULUI - gravitatia, presiunea, caldura, radioactivitatea, magnetismul

si proprietatile electrice, fiecare In parte si in stransa interdependenta unele cu altele, toate
participand la desfasurarea proceselor geologice
  MINERALE = compusi naturali organizati intr-o retea cristalina ordonata, grupati,
dupa legi precise, in ROCI -> ENDOGENE – magmatice si metamorfice; EXOGENE –
sedimentare

 Rocile magmatice - formate endogen, direct sau indirect, din topituri magmatice realizate
in conditii speciale de temperatura si presiune.
 Rocile sedimentare - iau nastere prin foarte variate procese exogene, prin aJterarea,
dezagregarea, deplasarea si depunerea prin sedimentare a unui material preexistent,
impreuna cu o serie de minerale specifice proceselor exogene.
 Rocile metamorfice - iau nastere, din nou, prin procese endogene de transformare In
stare solida, in urma unor schimbari de echilibru generate de modificari de temperatura
si presiune, pe seama tuturor categoriilor de roci existente, fie endogene, fie exogene.

ZONAREA IN ADANCIME A LITOSFEREI

 zona de alteratie – predomina rocile sedimentare + roci endogene
 zona de cimentatie – roci sedimentare
 zona de metamorfism – roci endogene, mai ales metamorfice
 zona domeniului magmatic – exclusiv roci endogene, magmatice sau ultrametamorfice

PLACILE LITOSFERICE
 Identificate 12 placi majore si alte placi de dimensiuni mai mici
 7 placi majore: EURASIA, PLACA AFRICANA, AMERICA DE NORD, AMERICA DE SUD, PLACA
PACIFICA, PLACA AUSTRALO-INDIANA si PLACA ANTARCTICA.
 Se deplaseaza continuu pe astenosfera
 Cea mai mare – placa Pacifica (placa oceanica)
 Eurasia contine si crusta oceanica si crusta continentala
 Vitezele de deplasare sunt variabile – mm/zeci de mm/an
 In fctie de miscarea relativa dintre doua placi, pot fi
 Divergente
 Convergente
 Paralele

TEORIA TECTONICII GLOBALE – explica problemele legate de procesele dinamice ale

litosferei, in stransa corelare cu stimulii care Ie provoaca si cu efectele majore pe
care Ie induce
 Sintetizeaza ipoteza expansiunii fundurilor oceanice, ipoteza curentilor de convectie,
ipoteza derivei continentelor, ipoteza tectonicii placilor intr-o acceptiune unica,
generalizata la scara planetara.
 Implica: Generarea si consumul de crusta oceanica (180 Ma), Generarea de crusta
continentala (reciclarea) (4 Ga), Formarea muntilor (orogeneza), Distributia
cutremurelor, Distributia vulcanilor
 MAGMATISM - ansamblul de fenomene majore, care au loc in scoarta
terestra, cuprinzand fonnarea, deplasarea, evolutia si consolidarea topiturilor de roci,
numite MAGME
 MAGMELE – topituri de silicati, oxizi si sulfuri si subst gazoase, formate in int scoartei
terestre, in conditii speciale de temperatura si presiune
 Se form in zonele de divergenta, convergenta, si in int placilor litosfere, deasupra unor
„zone fierbinti”
ROCILE MAGMATICE – formeaza cea mai mare parte a crustei terestre
 Procese magmatice: 1. Formarea magmei: topirea rocilor, compozitie, procese
conductive;
2. Diferentierea magmatica: cristalizare fractionata, schimbarea compozitiei,
contaminare
3. Deplasarea magmei - corpurile magmatice, eruptii vulcanice.
 Dupa continutul de Si02, rocile, si implicit magmele din care provin, se impart In acide
(65-80 % Si02), intermediare (55-65 % Si02), bazice (40-55 % Si02) si ultrabazice (sub 40
% Si02)
 lavele bazice au temperaturi mai ridicate, cu valori cuprinse intre 1000° C si 1300° C.
Lavele acide au temperaturi mai scazute, putand cobori pana la 800-900° C sau chiar
pana la 600° C, in anumite conditii.
 ordinea de cristalizare este cea inversa topirii: olivina, piroxeni, amfiboli, mice,
feldspatoizi, feldspat, curat.
 Studii relativ recente pun in legatura corelatia dintre vascozitate si continutul de silice
de prefigurarea inca din faza lichida a relelelor tridimensionale de tetraedri [Si04] care prin
punerea in comun a mai multor ioni de oxigen, reduc capacitatea de curgere a topiturii.
S-a constatat ca vascozitatea este influentata de prezenta materiilor volatile, pierderea
acestora determinand o scadere accentuata a capacitatii de curgere

Magmele bazaltice – zone continentale, in procese de subductie, contin maj mineralelor

hidratate si asimileaza si sedimente prin subductie
• Continut de silice 50%
• Continut mic de gaze dizolvate
• Curge mai usor si cu viteze mai mari;
• Eruptia este linistita, foarte rar exploziva
• Are cel mai ridicat punct de topire (>1300 C)
Magma andezitica
• Continut de silice 60%
• Continut mediu de gaze dizolvate
• Uneori genereaza eruptii explozive
• Temperatura de topire este in jur de 1000 C
Magma riolitica
• Continut ridicat de silice (> 70%);
• Continut ridicat de gaze dizolvate;
 • Are viscozitate mare (viteza de curgere este mica);
• Eruptiile sunt explozive si produc mari pagube;
• Punctul de topire este sub 900 C
Magme oceanitice – ultrabazice, anhidre, strat bazaltic
Magme granitice – stratul granitic al scoartei continentale, in zonele de orogeneza, cu
chimism general acid

EVOLUTIA CONSOLIDARII MAGMEI

ETAPA LICHID-MAGMATICA - prima faza de consolidare a topiturilor magmatice, care se
realizeaza la temperaturi ridicate, cuprinse intre 10000 C si 6000 C. In aceasta etapa, cristalizeaza cea
mai mare parte a silicatilor, intlii cei mafici, apoi cei felsici. Compozitia topiturii se modifica putin,
pentru scaderi de temperatura relativ mari. Etapa se realizeaza, in general, in zone profunde, in care
ridicarea magmei se face foarte lent, determinand structuri specifice, numite abisale sau plutonice.
ETAPA PEGMATITIC-PNEUMATOLITICA. Faza este rezultatul injectarii magmelor in sistemele
filoniene sub presiunea substantelor volatile si se realizeaza In conditiile unor temperaturi de 6000 C-
365° C. Topitura a pierdut, in prima faza, o mare parte din componentele grele (mafiee),
imbogatindu-se indirect in componente usoare si volatile. Topiturile devin foarte fluide, iar sub
presiunea gazelor continute, sunt injectate in fisurile existente in roca deja consolidata sau in rocile
inconjuratoare, formand filoane pegmatitice - in sectoarele proximaIe - sau aplitice in zonele distale.
Cristalizarea lenta, in prezenta substantelor volatile, perrnite formarea unor cristale gigantice,
specifice acestei etape.
ETAPA HIDROTERMANA (<350 C) - consolidare in adincime, minereuri; Hipocristaline,
amorfe/vitroase
- La suprafata se produc fenomene vulcanice
 In conditiile in care, In deplasarea lor catre suprafata, magmele ajung in sectoare mai
putin rezistente, deplasarea lor se face mai rapid, apropierea de suprafata deterrninand si o
racire mai rapida, urmata de cristalizari incomplete ale topiturii. o parte din minerale vor
cristaliza (mai ales cele cu temperaturi de fuziune mai ridicate) si vor fi prinse intr-o masa de
baza racita brusc si care nu a avut timpul necesar de cristalizare

 Daca rezistenta rocilor din acoperisul cuptorului magmatic este suficient de mica
pentru a perrnite magmei in deplasare sa iasa la suprafata, subaerian sau subacvatic, racirea
foarte rapida a topiturii (numita in acest caz lava), va impiedica cristalizarea mineralelor (care
in general se realizeaza lent), generand structuri AMORFE sau VITROASE.

 Corpurile rezultate din consolidarea magmelor la adancimi foarte mari sunt numite
corpuri abisale, corpuri plutonice sau plutonite, cele consolidate la adancimi mici
constituind corpurile hipoabisale sau subvulcanice.

FORME DE ZACAMANT ALE ROCILOR MAGMATICE

Formele de zacamant discordante - corpuri care strabat rocile inconjuratoare in care sunt
incluse tara sa tina seama de structura si dispozitia lor. Dupa forma si dimensiuni, In
aceasta categorie se separa cateva tipuri principale.
 Batolite
 Stockuri
 Neckuri
 Filoane
 Dike-uri
 Chonolite
Forme de zacamant concordante - au dispozitii mai mult sau mai putin paralele cu
stratele in care sunt intruse, pe care, chiar daca Ie deformeaza sau Ie transforma, Ie
urmeaza, In linii generale.
 Lacolite
 Facolite
 Lopolite
 Siluri

VULCANISM – mecanismul prin care magma ajunge la suprafata formind roci

vulcanice, cu generarea unui relief specific) si degajind vapori de apa, gaze si cenusa
FORMAREA VULCANULUI – 1. Magma se formeaza in astenosfera si incepe
sa traverseze baza litosferei
2. urca in crusta si se acumuleaza formind o camera magmatica
3. urca spre spurafata si erupe, sub forma de lava, prin canale pricipale si secundare
4. Lava si produsele vulcanice se acumuleaza si formaza un vulcan
FAZELE ERUPTIILOR VULCANICE:
F AZA PREERUPTIVA - fenomene determinate de apropierea magmei de suprafata. Se
manifesta cutremure de pamant locale, se aud zgomote surde subterane, pot
aparea crapaturi in scoarta, se produc dereglari ale regimului apelor subterane, urmate
de secari de izvoare, uscari de lacuri, aparitii de izvoare term ale, etc. Animalele din zona,
in special cele cu cuiburi subterane parasesc regiunea.
FAZA ERUPTIVA - incepe prin emisii de fum vulcanic, alcatuit dintr-un amestec de gaze,
vapori de apa supraincalziti si particule extrem de fine de lava solidificata, formand
cenusa vulcanica
- explozii, curgeri de lave; Eruptii succesive, intermitente
- Se pot forma nori arzatori, cu temp de 700C cu deplasare rapida si efecte
distrugatoare
- emisiiIe de fum pot induce condensarea vaporilor de apa din atmosfera, picaturile de
apa dizolvand rapid gaze vuIcanice si incorporand particule solide de cenusa,
determinand caderi ample de ploi acide sau de ploi de noroi.
- Topirea ghetarilor din zona de varf a conurilor, urmata de revarsari catastrofale de
apa pe versanti. Frecvent, excesul de apa in amestec cu cenusa vuIcanica si cu
fragmentele mobile de lava, sedimentate pe versant dar nestabilizate produc
curgerile de LAHAR.
FAZA POSTERUPTIVA – este o faza de foarte Iunga durata, marcata de emanatii de
gaze calde sau reci, aparitia de izvoare termale si/sau mineralizate. Faza se poate
prelungi pana la reactivarea vulcanului, dar si mult dupa stingerea definitiva a acestuia
 PRODUSELE ACTIVITATII VULCANICE
SOLIDE – produse piroclastice:
- Blocuri vulcanice – provenite din ruperea peretilor cosului vulcanic
- Bombele vulcanice - dimensiuni mari (mai mari de 10 cm.), care, in momentul exploziei, sunt in
stare lichida/semilichida, solidificandu-se in aer. La cadere pot lua o forma rascita spiral, alungita spre
fusiform, in cazul lavelor bazice (mai fluide), mai apropiata de sfera in cazul lavelor acide (mai
vascoase).
- Brecii piroclastice, formate prin acumularea si cimentarea blocurilor vulcanice.
- Aglomerate piroclastice, formate prin acumularea si cimentarea bombelor
vulcanice.
- Ignimbritele – formate din elemente piroclastice semiincandeseente sudate
termic intre ele la depunere
- Aglomerate lapilice si tufuri lapilice, formate din lapili cimentati cu cenusa
vulcanica, termenul variind in functie de abundenta componentelor grosiere.
- Tufuri (cinerite ), formate prin acumularea si consolidarea cenuselor vulcanice.
- Tufitele - roci mixte formate din cenuse vulcanice in amestec cu material sedimentar
- nisipurile vulcanice si cenusa vulcanica - de psamitice (0,2-0,02 mm) sau pelitice (sub 0,02 mm),
provenite fie din pulverizarea lavelor in eruptie, fie prin extrem de fina triturare in urma exploziei a
produselor anterior consolidate

Se mai pot forma: PILLOW-LAVA - specifice eruptiilor vulcanice submarine – consolidate

subacvatic, racire brusca
Obsidian - lava acida f pura + racire subacvatica = sticla vulcanica
Pitchstone - sticla vulcanica hidratata
In anumite situatii, la lavele acide si intermediare, racirea brusca determina formarea unei mase de
aschii de sticla vulcanica, partial sudate intre ele si cu numeroase spatii poroase
libere, sau sa alcatuiasca o ingramadire de bule minuscule de gaz, invelite in pelicule fine de
sticla vulcanica, cunoscute sub numele de PIATRA PONCE sau SPUMA DE MARE.
Perlit – sticla riolitica cu exfoliere in supraf cube, care det separarea in framente globulare (perlite)

LICHIDE – lava si apele juvenile

LAVA - Temperaturi de peste 1200C
– Lave bazaltice (sarace in SiO2)
– Lave andezitice (continut mai mare de SiO2)
– Lave riolitice (continut mare de SiO2)
 Lava in forma de evantai de tip pahoehoe
 Lava cordata
 Lava bazaltica poate forma fisuri care impart panza de lava in coloane verticale
APELE JUVENILE - ape formate primar prin reactII chimice in masa topiturii magmatice. Cantitatea de
apa juvenila este, In general, scazuta, dar fenomenul vulcanic implica si antrenarea unui volum
insemnat de apa vadoasa pe care o transforma, generand procese specifice de tipul izvoarelor
minerale si a celor termominerale
SOFFIONII - izvoare permanente, cu curgere continua de apa cu temperaturi ce
depasesc 100° C sau de vapori de apa la presiuni de 1-5 atm. Se considera ca apa din
soffioni este dominant juvenila; contin CO2, amoniac, acid boric si cantitati de gaze rare,
in proportii foarte diferite
GEYSERII - izvoare fierbinli, intermitente, cu emisie periodica. Se considera ca
procesul vuleanic determina incalzirea pana la fierbere a unei acumulari de apa
subterana, care In momentuI atingerii unei presiuni ridicate este expulzata printr-un
canal de legatura Ia exterior. Sursa apei vehicuJate de geyseri este majoritar secundara,
 cantitatea de apa juvenila fiind nesemnifieativa procentual, chiar daca asigura transferul
de caldura catre apa vadoasa. Jetul de apa care ajunge la exterior poate fi aruncat ·la
inaltimi mari, uneori sute de metri, si are temperaturi cuprinse Intre 40 si 85° C. Apa
geyserilor are In soIutie cantitati importante de silice coloidala si ioni ai unor substante
de origine vulcanica.
IZVOARELE CARBONATICE (vuIcanice) - formate din ape vadoase, strabatute de
emanatiile gazoase ale produselor vulcanice, pe care Ie culeg in solutie, mineralizandu-se.
Varietatea lor este foarte mare, in majoritate insa, au continuturi ridicate de
C02 la care se adauga ioni de Ca, Mg, Li, Na, K, Fe, S, As.
- Pot avea caracter termal, in majoritatea cazurilor fiind insa izvoare reci

GAZOASE
FUMAROLELE - eruptii de gaze foarte fierbinti, cu temperaturi peste 200° C emanate In
momentele de paroxism vulcanic. Dupa temperatura si chimism se subimpart In:
- Uscate - temperaturi mai mari de 1000° C
- Acide - Intre 270 C si 1000 C – cloruri, sulfati, acizi
- Alcaline - 270-200° C – clorura de amoniu+hidroxi de amoniu
SOLFATARELE - emanatii de gaze cu temperaturi cuprinse intre 200 si 40° C,
expulzate anterior sau ulterior momentelor de paroxism vulcanic. Au un continut mare
de vapori de apa si CO2 si S02, deci sulf mult
MOFETELE - emanatii de gaze postvulcanice cu temperaturi sub 40° C. Sunt
foarte bogate in CO2, la care se adauga N2, H2, CH4. Sunt manifestari caracteristice
fazelor intereruptive si posteruptive, care se manifesta uneori destul de departe de
aparatuI vulcanic activ si care functioneaza foarte multa vreme dupa stingerea totala a
vulcanului. La trecerea prin strateIe de apa freatica se produc solutii mineralizate de tip
Borviz, putemic acidulate, cu sau tara prezenta in solutie a altor ioni mineralizanti.

CLASIFICAREA VULCANILOR
 Dupa timpul de eruptie: activi, stinsi (posibilitate de reactivare), vechi
(exclusa posibilitatea de reactivare)
 Dupa forma zonei de eruptie: eruptie centrala (vulcanul e format dintr-un
con central simplu sau complex), emisie liniara (extruzarea lavelor se face in
lungul unor fracturi, generand o multitudine de conuri vulcanice echivalente,
alimentate din aceeasi sursa), eruptie areala (manifestata cand cuptorul
magmatic apropiat de suprafata determina topirea invelisului acestuia,
magma revarsandu-se prin fisuri pe supraf largi fisuri pe suprafete largi,
adesea acoperind si supraf netopite)
 Dupa locul eruptiei: subaerieni, subacvatici
• Dupa forma conului: de tip scut, stratovulcani, de cenusa
• Dupa modul de manifestare a eruptiei
Linistite – lave bazice
– De tip Islandic (linistite, lave bazice) – Islanda
– De tip Hawaiian (eruptie centrala, lave bazice)
Exploziva – lave acide
– De tip Strombolian (eruptii continue)
– De tip Vulcanian
– De tip Peleean (cu nori de gaze Nuees Ardentes)
– De tip Vezuvian / Plinian – CALDERA
– De tip Bandai – lave acide consolidate in adincime si expulzate

MUNTII VULCANICI
Crearea continentelor
• Surse de viata (venturile hidrotermale)
• Aparitia / evolutia speciei umane?
• Crearea atmosferei & si oceanelor
• Rol activ in miscarea placilor
• Schimbari climatice / extinctii