4.

SEISMOLOGIA SI PROSPECTIUNEA SEISMICA Seismologia, ramura bine definita geofizicii, pune la dispozitie date de identificare a mecanismelor de generare a cutremurelor si date legate de modul de propagare al undelor seismice generate de aceste mecanisme. Continentele se deplaseaza continuu si lent producand modificari ale scoartei terestre in urma acumularilor energetice n roci si a eruptiilor vulcanice, generatoare de rupturi si prabusiri de amploare in interiorul litosferei. Aceste fenomene se manifesta periodic in crusta terestra prin miscari bruste si violente care sunt inregistrate la suprafata libera a terenului sub forma cutremurelor de pamant. 4.1 Cutremurele de pamant si propa area undelor elasti!e 4.1.1. Cutremurele de pamant Prin cutremur de pamant (seism), intelegem o solicitare preponderent elastica a planetei, generata de cause natural. Cu privire la sursa care genereaza cutremure puternice admit doua categorii de mecanisme posibile de producere, si anume: - cutremure vulcanice datorate eruptiilor vulcanice - cutremure tectonice datorate unor modificari structurale importante ale scoartei terestre (insotite de fenomene de rupere de faliere). Cele mai frecvente cutremure sunt de origine tectonica, energia pe care o elibereaza se e!tinde pe zone intinse de la suprafata terestra. Socul seismic se produce ca urmare a unor fracturi ale scoartei care vin in contact intr-un plan mai slab in care s-au acumulat in decursul timpului deformarii elastice e!trem de mari. Cutremurele tectonice au ca origine fie fenomenul de faliere, fie fenomenul de subductie al placilor continentale. Cutremurele violente generate de fractura rocilor se datoreaza miscarilor produse in lungul unui plan de rupere, insotite de eliberarea brusca a unei energii imense. Aceste planuri de rupere se numesc falii, iar in momentul ruperii instantanee, capacitatea rocii respective a atins valoarea limita peste care nu mai este capabila sa mai acumuleze deformatii elastice sau energie elastica de deformatie "liberarea brusca a energiei de deformare, transformata instantaneu in energie cinetica, genereaza unde elastice care se propaga radial in toate directiile, iar prin procese de refle!ie si de refractie a#ung la suprafata Pamantului. $n general cutremurele se produc in lungul aceleasi falii, ceea ce caracterizeaza fenomenul de persistenta a genezei miscarilor seismice. Punctul teoretic in care se produce ruptura initiala (in realitate e!ista o zona de fractura) se numeste focar sau hipocentru. Punctul situat la suprafata Pamantului, pe verticala focarului, poarta denumirea de epicentrul cutremurului. Astfel, elementele principale ale unui seism sunt: - %ipocentrul (focarul), reprezentand punctul ipotetic din interiorul sau de pe suprafata Pamantului in care se produce cutremurul

epicentrul, reprezentat de proiectia focarului pe suprafata terestra timpul la origine, adica momentul la care a avut loc initierea cutremurului in focar, folosind timpul universal (&', (reen)ic%) energia dega#ata in focar (legata de magnitudinea cutremurului).

*ocarul se caracterizeaza prin adancime, iar epicentrul prin coordonatele geografice (latitudine si longitudine). "!ista si alti parametri ai cutremurului (de e!. solutia de plan de falie ). +upa adancimea focarului, seismele tectonice pot fi (,ullen, -./.): cutremure crustale (numite si normale sau superficiale ), avand focarul la adancimi intre 0 si 10 2m - aceste cutremure, care reprezinta peste .0 3 din cutremurele care se produc lume, au o durata semnificativa relativ redusa, iar perioadele predominante specifice mecanismului de focar sunt in general scurte. +esi, sunt e!trem de violente, cutremurele crustale afecteaza zone destul de limitate la suprafata Pamantului. $n aceasta categorie se inscriu toate focarele care apartin centurii circumpacifice, zonelor din Asia de sud-vest, bazinul mediteranean etc. cutremure intermediare (subcrustale), cu focarul intre 10 si 400 2m - +urata acestor cutremure este moderata, iar perioadele predominante mai lungi, in timp ce aria de manifestare este mult mai mare. *ocare intermediare identificate pana in prezent, instrumental, pana in prezent sunt destul de reduse ca numar, fiind situate in Afganistan, Columbia, 5e!ic si 6omania. Perioadele de revenire ale cutremurelor intermediare sunt mult mai mari decat ale celor normale. cutremure adanci (de profunzime), cu focarul la peste 400 2m - "!perienta acestor categorii de cutremure este mai redusa, e!istand unele informatii cu privire la durata (care este ceva mai mare) si la perioadele predominante (care sunt lungi).

7ota: 8aloarea de 10 2m grosime pentru crusta terestra este pur conventionala, ea fiind variabila de la o regiune la alta. Cele mai multe modele crustale admit o crusta continentala de 44 2m grosime. Cutremure te!toni!e. Teoria redresarii elasti!e. Me!anismul de "o!ar Cutremurele tectonice apar in zone relativ fragile ale litosferei. $n general, ele reprezinta o consecinta a acumularii lente dar continue a stress-ului tectonic generat, in ma#oritatea ariilor seismogenice, de miscarea relativa a placilor litosferice. Concentrarea stress-ului la marginea placilor este corelata cu micsorarea rezistentei mecanice a acestor zone in raport cu partile lor centrale. 9bservatii geodezice corelate cu numeroase alte date geofizice, inclusiv cu distributia spatiala a

cutremurelor, au aratat ca partile profunde ale marginilor de placa au, in ma#oritatea cazurilor, o miscare de afundare (subductie). "a se transmite spre suprafata si concentreaza stress-ul in partea superioara, casanta si fragila a zonelor de contact (faliere). $n timp, apar alunecari relative ale compartimentelor in contact, ce genereaza cutremure. $n timpul unui cutremur, alunecarea discontinua pe falie se face intr-o zona redusa, iar cele doua compartimente raman tot timpul in contact, datorita stress-ului. 6estul Pamantului se comporta elastic si continuu, fara alte procese rupturale (discontinue) si cu un transfer negli#bil al energiei cinetice in caldura. &n numar redus de cutremure izolate se manifesta in zonele centrale ale placilor sau sub-placile tectonice, atunci cand stress-ul local depaseste rezistenta mecanica a zonei respective. Caracteristic, seismele intraplaca au magnitudini mai mici, o frecventa de aparitie mai redusa si nu prezinta o grupare coerenta in spatiu. #Teoria redresarii elasti!e$ %#elasti! re&ound t'eor() Se admite ca o zona initial nedeformata (*ig. -a) este supusa unor miscari relative lente ce determina aparitia unei deformari initial elastice (*ig. -b). Accentuarea deformarii conduce la aparitia unui process ruptural insotit de descarcarea energiei elastice acumulate prin *ig. -c). $n cazul cutremurelor de suprafata, procesul ruptural are loc uzual pe falii pree!istente, caracterizate printr-o rezistenta mecanica redusa.

*i . 1. Teoria redresarii elasti!e. %a) starea nede"ormata+ %&) de"ormare elasti!a in lun ul planului de "alie P.*.+ %!) redresarea elasti!a a stratelor !u enerarea !utremurului si re,enirea stratelor la o !on"i uratie similara !elei initiale

Privind *ig. - ca pe o vedere din lateral si admitand ca miscarea celor doua compartimente se face numai intr-un plan vertical (de-a lungul unui plan de faliere in general inclinat), ne gasim in prezenta unui mecanism de focar de tip :dip-slip fault; (falie de alunecare pe inclinare). *alia poate fi normala sau inversa (*ig. <). $n primul caz se mai intalnesc termenii de :normal-slip fault;, :normal fault;, :tensional fault;, :gravit= fault;, iar ung%iul de inclinare este cuprins intre >/ si .0. $n al doilea caz se

folosesc termenii :reverse-slip fault;, :reverse fault;, :compressional fault;, :t%rust fault;, iar ung%iul de inclinare este in intervalul 0->/ .

*i . -. Prin!ipalele tipuri de "alii. %a) "alie de tip stri.e/slip senestra %0 1 23 4). %&) "alie de tip dip/slip normala %4546 0 6 234 ). %!) "alie de tip dip/slip in,ersa %346 0 6 454)

'eoria placilor tectonice de data recenta, sustine ca prin comprimarea puternica, care se manifesta la contactul dintre placile continentale, se produc deplasari mari fie datorita cedarilor in urma strivirii rocilor, fie datorita fenomenului de subductie (alunecarea relativa a unei placi sub cealalta). "nergia eliberata brusc din focar in momentul producerii unui dezec%ilibru tectonic se propaga in toate directiile sub forma unor unde elastice, denumite unde seismice. Aceste unde sunt de doua categorii: - Unde de adancime care pot fi de tip longitudinal sau de dilatatie (numite unde primare S$) si de tip transversal sau de forfecare (numite unde secundare S) - Unde superficiale, de tip 6a=leg% (6) si ?o)e (9) si unde lungi (?). Pro&lema !utremurelor adan!i Pana la inceputul anilor -.<0, s-a crezut ca toate cutremurele poduse sunt crustale, teoria redresarii elastice fiind suficienta pentru e!plicarea lor. +ezvoltarea Seismologiei a permis acumularea unor observatii ce sugerau, in unele cazuri, prezenta unor focare adanci @vezi ,ullen, (-./.), *ro%lic% (-.A.), Bo)ell (-..0), (reen $$ (-..>)C: - ung%iuri de emergenta apropiate de verticala pentru inregistrari in vecinatatea epicentrului @(alitzin si Dal2er, in -.<-C - timpi de parcurs substantial mai mici in cazul undelor P inregistrate in vecinatatea anti-epicentrului (punctul diametral opus epicentrului) @'urner, in -.<<C - diferente mari intre timpii de sosire ai undelor P si S la statii din vecinatatea epicentrului @Dadati, in -.<1C $nitial, au e!istat doua contraargumente puternice impotriva e!istentei unor asemenea seisme: - faptul ca un cutremur adanc nu ar trebui sa produca unde de suprafata puternice, ceea ce nu era cazul pentru unele din aceste evenimente (obiectia lui ,aner#i). - la adancimi mai mari decat baza crustei, materia ar trebui sa fie ductila si nu casanta, deci nu ar avea cum sa se produca fenomenul de rupere in lungul unei falii (obiectia lui Eeffre=s).

$n -.4---.4<, Scrase si Stec%sc%ulte au pus in evidenta un tip de unde numite :faze de adancime;, caracteristice focarelor adanci, constand in esenta in refle!ii ale undelor P si S imediat deasupra focarului. Aceste faze permit determinarea adancimii focarului cu o precizie foarte buna si au constituit argumentul decisiv in favoarea cutremurelor de adancime mare. Concomitent, in -.4-, Stonele= a aratat ca undele de suprafata invocate de ,aner#i fusesera identificate incorect. $n consecinta, s-a ridicat problema e!plicarii producerii cutremurelor adanci printr-un mecanism care sa depaseasca obiectia lui Eeffre=s. 9 prima posibilitate invocata a fost fenomenul de recristalizare a rocilor (sc%imbari de faza mineralogice). S-a constatat insa ca solutiile de plan de falie obtinute pentru cutremurele intermediare si adanci sunt similare cu cele obtinute pentru cutremurele normale, indicand tot un mecanism de faliere. Cu toate ca problema nu este complet rezolvata, in momentul de fata se admite ca, cel putin pentru cutremurele intermediare, alunecarea pe un plan de falie este favorizata de prezenta unor fluide aflate la o presiune similara celei ambientale (ipoteza Bubbert si 6ube=, -./.). Procesul ramane de natura casanta si este caracterizat de desc%iderea unor fisuri avand a!a mare in lungul directiei stress-ului compresiv ma!im. *luidele rezulta printr-un fenomen de de%idrare ( serpentinit/ oli,ina 7 apa ) si au o compozitie apropiata de roca adiacenta. Pentru cutremurele adanci, procesul de cedare mecanica este mai complicat ((reen, -..>), fiind controlat de e!istenta unor lentile de spinel (oli,ina / spinel ) cu a!a alungita perpendicular pe directia stress-ului compresiv (*ig. 4). Aceste granule minerale se afla intr-o stare super-plastica si permit alunecarea compartimentelor faliei.

*i . 8. *alierea !asanta %#&rittle "ailure$)%stan a) si "alierea #anti/!ra!.$ %dreapta).

%a) "ormarea %anti/)"isurilor+ %&) a!umularea %anti/)"isurilor %#"ault nu!leation$)+ %!) reunirea "isurilor si "alierea propriu/9isa.

Ma nitudinea unui !utremur. Tipuri de ma nitudini 7otiunea de magnitudine a fost introdusa de 6ic%ter in -.4/, fiind definita ca logaritmul zecimal al amplitudinii ma!ime (masurata in microni) pe inregistrarea cutremurului efectuata cu un instrument standard situat la -00 2m de epicentru. "!emplu: $nstrumentul este un seismograf Dood-Anderson cu perioada libera de 0.A secunde, amplificarea statica (statical magnification) de <A00 si coeficientul de atenuare (damping coefficient) de 0.A. Pentru cutremure situate la adancimi intermediare sau adanci siFsau la alte distante epicentrale, trebuie aplicate corectii. $n *ig. > este prezentata o nomograma si modul de lucru pentru determinarea simultana a distantei epicentrale si a magnitudinii unui cutremur superficial, folosind inregistrarea undelor P si S. Se parcurg urmatoarele etape: - se determina diferenta timpilor de sosire ai undelor S si P de pe seismograma (in e!emplu, diferenta este de <> secunde) - se determina amplitudinea ma!ima (de obicei in trenul undelor S in e!emplu, valoarea este de <4 mm) - folosind scara din stanga a nomogramei, diferenta de timp de <> secunde se transforma in distanta epicentrala de <-0 2m - valoarea de <> secunde de pe scara din stanga cu valoarea de <4 mm de pe scara din dreapta si obtinem magnitudinea apro!imativa de /. *iind o masura a energiei dega#ate in focar, magnitudinea unui cutremur ar trebui sa fie aceeasi indiferent de statia si de metoda prin care a fost calculata. $n practica apar insa diferente, datorate nu numai erorilor sau conditiilor locale ci si tipului de magnitudine utilizat.

*i . 4. Nomo rama pentru determinarea distantei epi!entrale si a ma nitudinii lo!ale prin metoda S/P %dupa :an( a; 12<4).