Modelul de la Nisa

Modelul de la Nisa�este un scenariu care descrie�formarea ?i evolu?ia�Sistemului

Solar. Este denumit astfel �ntruc�t, ini?ial, a fost dezvoltat la�Observatorul de
pe Coasta de Azur, la�Nisa, �n�Fran?a.�Se propune ideea c? planetele gingante ar fi
migrat dup? configura?ia ini?ial? compact? spre pozi?iile actuale, mult timp dup?
�mpr??tierea discului protoplanetar. Prin aceasta, acest scenariu difer? de
modelele mai vechi de formare a Sistemului Solar. Aceast? migrare planetar? este
folosit? �n simul?rile dinamice ale Sistemului Solar pentru a explica evenimentele
istorice precum este�bombardamentul masiv t�rziu�al Sistemului Solar interior,
formarea�Norului lui Oort, existen?a popula?iilor de mici corpuri din Sistemul
Solar incluz�nd�Centura Kuiper,�asteroizii troieni�ai lui�Jupiter�?i ai lui�Neptun,
?i numeroase�obiecte �n rezonan?? transneptunian?�dominate de Neptun. Se reu?e?te
s? se explice numeroase situa?ii observate �n Sistemul nostru Solar, ?i astfel,
ast?zi este pe larg acceptat ca fiind modelul cel mai realist cunoscut, pentru
explicara evolu?iei Sistemului Solar.Nu este �ns? universal acceptat �n
r�ndul�planetologilor. Nu se reu?e?te s? se explice complet formarea sistemelor de
sateli?i exteriori ?i formarea Centurii Kuiper.
Descriere[modificare�|�modificare surs?]
Centrul modelului de la Nisa este un triplet de articole publicate �n revista ?
tiin?ific? generalist?�Nature��n�2005�prin colaborare interna?ional? a oamenilor de
?tiin??: Rodney Gomes (Rio de Janeiro,�Brazilia),�Hal Levison�(Boulder,
Colorado,�Statele Unite ale Americii),�Alessandro Morbidelli�(Nisa, Fran?a) ?i
Kleomenis Tsiganis (Salonic,�Grecia).��n aceste publica?ii, cei patru autori propun
c? dup? �mpr??tierea gazului ?i a prafului din discul solar primordial, cele
patru�gigante gazoase�(Jupiter,�Saturn,�Uranus�?i�Neptun) erau, la origine a?ezate
pe�orbite�cvasicirculare la distan?e de la circa 5,5 p�n? la 17�unit??i
astronomice, deci mult mai aproape ?i mai compacte dec�t �n prezent. Un disc dens ?
i larg de mici�planetezimale�de�roci�?i�gaze��nghe?ate, reprezent�nd �n total vreo
35 de mase terestre, se �ntindea de la orbita celei mai �ndep?rtate gigante p�n? la
vreo 35�u.a..
Dac? se examineaz? evolu?ia acestui sistem planetar se constat? c? planetezimalele
de pe partea interioar? a discului trec ocazional �n apropierea gigantelor gazoase,
iar orbitele lor sunt modificate de c?tre acestea sub efectul�asisten?ei gravita?
ionale. Planetele interioare se disperseaz? schimb�ndu-?i�momentul cinetic�cu
majoritatea micilor corpuri �nghe?ate pe care le �nt�lnesc, ceea ce are drept
consecin?? �ndep?rtarea planetelor spre exterior pentru p?strarea momentul
unghiular global al sistemului. Aceste planetezimale se disperseaz? �n acela?i mod
�n timpul �nt�lnirilor lor succesive, deplas�ndu-se progresiv de pe orbitele
lui�Saturn,�Uranus�?i�Neptun�spre exterior.��n pofida mi?c?rii instantanee, fiecare
schimbare a momentului cinetic poate face ca, prin acumulare, aceste planetezimale
s? produc? migrarea orbitelor planetelor �ntr-un mod semnificativ. Acest proces se
continu? p�n? ce planatezimalele interac?ioneaz? direct cu cea mai masiv? ?i cea
mai aproape de�Soare�dintre planetele gigante,�Jupiter, a c?rei imens? greutate le
trimite pe orbite foarte�eliptice�sau le ejecteaz? din Sistemul Solar. Acest lucru
conduce, �n revan??, la deplasarea u?oar? spre interior a planetei Jupiter.
Rata sc?zut? de �nt�lnire guverneaz? modul �n care planetezimalele scap? de pe
disc, ca ?i rata corespunz?toare a migra?iei. Dup? mai multe sute de milioane de
ani de migra?ie lent? ?i gradual?, Jupiter ?i Saturn, cele mai mari dintre
planetele gigante, trec�rezonan?a orbital?�1:2. Aceast? rezonan?? le provoac? cre?
terea�excentricit??ii orbitale, fapt care destabilizeaz? �ntregul sistem planetar.
Dispunerea planetelor gigante se modific? rapid ?i considerabil.[8]Planeta Jupiter
deplaseaz? planeta Saturn p�n? �n pozi?ia sa actual?, iar aceast? delocalizare
provoac? �nt�lniri gravita?ionale reciproce �ntre Saturn ?i celelalte�gigante de
ghea??�(Neptun�?i�Uranus), care sunt propulsate pe orbite mult mai excentrice.
Aceste dou? planete gigante sap? d�re �n discul exterior, dispers�nd zeci de mii de
planetezimale de pe orbitele lor, alt?dat? stabile, spre Sistemul Solar exterior.
Aceast? perturbare disperseaz? �n cvasitotalitate discul primordial, deposed�ndu-l
de 99% din mas?, un scenariu care explic? absen?a actual? a unei popula?ii dense
de�obiecte transneptuniene.�Unele dintre aceste planetezimale sunt proiectate �n
Sistemul Solar interior, produc�nd un aflux nea?teptat de�impacturi�pe�planetele
telurice:�bombardamentul masiv t�rziu.
�n sf�r?it, planetele gigante �?i ating orbitele actuale.
�n aproape 50% din modelele ini?iale propuse de Tsiganis et al., Neptun ?i Uranus
�?i schimb? ?i ordinea dup? un miliard de ani (o cincime din v�rsta Sistemului
Solar).Totodat?, rezultatele nu corespund unei echireparti?ii a masei discului
protoplanetar, ?i nu ?in cont de masa planetelor, dec�t dac? interversiunea a avut
cu adev?rat loc.
Principalele caracteristici ale Sistemului Solar
Pentru studierea evolu?iei Sistemului Solar, au fost efectuate�simul?ri�digitale.
Potrivit condi?iilor programate ini?ial, simul?rile dinamice au stabilit formarea
popula?iilor de obiecte risipite av�nd caracteristici diferite. Studiind diferitele
configura?ii ini?iale posibile, astrofizicienii au observat importante varia?ii �n
talia popula?iilor, ?i propriet??ile�orbitale�ale membrilor lor.�Dovedirea�unui
model de evolu?ie de la �nceputul Sistemului Solar este anevoioas?, deoarece
aceast? evolu?ie nu poate fi observat? direct.Cu toate acestea, succesul oric?rui
model dinamic poate fi judecat compar�nd previziunile popula?iei pornind de la
simul?ri la observa?iile astronomice ale acestor popula?ii�La ora actual?, modelele
informatice ale Sistemului Solar, care sunt configurate cu condi?iile ini?iale ale
scenariului de la Nisa coresspund cel mai bine numeroaselor aspecte ale Sistemului
Solar observat.
Bombardamentul t�rziu
Articol principal:�Marele bombardament t�rziu.
Lista ?i caracteristicile�craterelor�de pe�Lun?�?i de pe�Terra�noastr? constituie
una din m?rturiile puternice care atest? un bombardament masiv t�rziu: o
intensificare a num?rului impactorilor, circa 600 de milioane de ani dup? formarea
Sistemului Solar. Num?rul�planetezimalelor�care ar fi atins Luna potrivit�modelului
de la Nisa�este coerent cu lista ?i cronologia�craterelor de impact�observate pe
Lun? �n timpul�Marelui bombardament t�rziu.
Marele bombardament t�rziu
Marele bombardament t�rziu�(�n�englez?�Late Heavy Bombardment, precurtat:�LHB�, iar
�n�francez?�Grand bombardement tardif) este o perioad? teoretic? a
istoriei�Sistemului Solar, �ntinz�ndu-se aproximativ de la 4,1 p�n? la 3,9 miliarde
de ani, �n timpul c?reia s-ar fi produs o notabil? cre?tere a
ciocnirilor�meteorilor�sau ale�cometelor�cu�planetele telurice. Este cunoscut ?i
sub denumirea�Bombardamentul masiv t�rziu, traducere a denumirii �n limba englez?.
Existen?a acestei perioade de mari bombardamente meteorice nu este confirmat?, ci
este dedus? din dat?rile�rocilor�lunare�aduse de misiunile�Programului Apollo, care
au atins Luna, ?i care indic? faptul c? solurile sale au o v�rst? de vreo 4
miliarde de ani, adic? cu c�teva sute de milioane de ani mai pu?in dec�t�Sistemul
Solar��nsu?i. Acest rezultat a surprins comunitatea ?tiin?ific? interna?ional?,
care credea atunci c? perioada de bombardament intens a�planetelor�de c?tre corpuri
de mai mic? m?rime avusese loc �ndeosebi imediat dup? formarea Sistemului Solar.
Existen?a unui bombardament mai t�rziu a condus la elaborarea unui scenariu �n care
un eveniment astronomic notabil a putut provoca o reluare a acestui bombardament pe
Lun?, ?i mai larg, pe ansamblul Sistemului Solar intern, mai multe milioane de ani
dup? formarea sa.�Modelul de la Nisa, care prezint? un scenariu conving?tor al
form?rii Sistemului Solar,�[1]�explic? acest mare bombardament t�rziu prin migrarea
planetelor gigante�Jupiter,�Saturn,�Uranus,�Neptun, care ar fi produs
diferite�rezonan?e, conduc�nd la destabilizarea�centurilor de asteroizi�existente
�n acea perioad?.
Date care sugereaz? existen?a�marelui bombardament t�rziu
Siturile de aselenizare ale ultimelor trei�misiuni Apollo�de a se a?eza
pe�Lun?,�Apollo 15,�Apollo 16�?i�Apollo 17, au fost alese �n apropierea marilor
bazine de impact: respectiv�Marea Ploilor�(Mare Imbrium),�Marea Nectarului�(Mare
Nectaris) ?i�Marea Senin?t??ii�(Mare Serenitatis). Datarea e?antioanelor rocilor
lunare aduse pe P?m�nt a scos �n eviden?? c? v�rsta lor se etala pe un evantai
relativ �ngust, �n jur de 3,8 p�n? la 4,1 miliarde de ani.[2]�Ipoteza, sugerat?
prin aceste observa?ii, a unei abunden?e a impacturilor din acea epoc? nu a fost
acceptat? imediat, �ns? pu?in c�te pu?in sprijinit? de datarea meteori?ilor g?si?i
pe P?m�nt ?i care aveau drept origine Luna, dup? ce fuseser? expulza?i ca urmare a
unui impact important. Meteori?ii lunari ofer?, �ntr-adev?r, oportunitatea de a
sonda �ntreaga suprafa?? lunar?, ?i nu doar c�teva situri de alunizare a misiunilor
Apollo. Analiza lor recent? indic? faptul c? niciunul dintre ei nu este mai vechi
de 3,92 de miliarde de ani, cu v�rste uneori mai recente, dar concentr�nd un num?r
descresc�nd de meteori?i.[3]
Pe�P?m�nt, dac? urmele acestor impacturi foarte vechi sunt cvasiinexistente din
cauza�eroziunii, datarea rocilor terestre nu dep??e?te 4 miliarde de ani vechime.
�ntr-o vreme, acest rezultat a fost considerat drept dovad? c? P?m�ntul a r?mas
mult timp �n stare lichid?, ?i nu s-ar fi solidificat la suprafa?? dec�t �n aceast?
epoc?. Modelele actuale indic? faptul c? timpul de solidificare a fost mult mai
scurt; rezultatul pe care un calcul precis al fluxurilor radia?iei emise de
suprafa?a terestr? la temperatur? �nalt?, ?i al surselor poten?iale necesare pentru
asigurarea acestei aprovizion?ri energetice, ar fi trebuit l?sat s? fie ghicit.
Mai mult, s-a stabilit o v�rst? de 4,404 miliarde de ani
pentru�zirconiile�din�cratonul�din Yilgarn, �n�Australia occidental?, formate �n
condi?ii acvatice. Teoria marelui bombardament t�rziu permite s? se explice
relativa tinere?e a�scoar?ei terestre, �n condi?iile une rate de r?cire ini?iale
mult mai scurte, �n�Hadean.
Bazinul Caloris�de pe�Mercur, c�t ?i�Bazinul Hellas�de pe�Marte, care sunt cele mai
�ntinse bazine de impact de pe planetele respective, ar data ?i ele din aceast?
epoc?.
Caracteristici[modificare�|�modificare surs?]
Marele bombardament t�rziu a?a cum este teoretizat, pare s? fi afectat �ntr-un mod
global corpurile cere?ti telurice:�Luna,�Terra,�Marte,�Venus,�Mercur, c�t ?i�4
Vesta. Durata sa estimat? este de la 50 la 150 de milioane de ani, centra?i pe 3,9
miliarde de ani. Rata bombardamentelor este estimat? la de 20.000 de ori cea
actual? observat? pe P?m�nt, ceea ce corespunde, de exemplu, unui impact al unui
obiect cu�diametrul�de peste 1�km�la fiecare 20�de ani.
Cauz? / cauze
Un bombardement cataclismic, t�rziu �n raport cu formarea Sistemului Solar, nu este
de luat �n considerare dec�t dac? exist? un rezervor de mici corpuri r?mase stabile
timp de 600 de milioane de ani, �nainte de a fi destabilizate de un element declan?
ator. Elementul declan?ator ar putea fi o modificare �n�structura orbital?�a
planetelor gigante.Actuala�centur? de asteroizi�este posibil prea pu?in masiv?
pentru a explica bombardamentul observat. Un rezervor de mici obiecte, considerabil
mai important, pare necesar. Un atare rezervor, ar fi putut exista dup? formarea
planetelor Sistemului Solar, l?s�nd �n regiuni mai externe (dincolo de orbitele
lui�Uranus�?i�Neptun) o mas? important? (de peste 30 de mase terestre) de obiecte.
Scenariul cel mai reu?it pentru explicarea acestui bombardament a fost propus
�n�2005.�Acest scenariu propune ca element declan?ator trecerea printr-o�rezonan??
orbital?�2:1 �ntre Jupiter ?i Saturn, adic? Saturn ?i-ar fi v?zut perioada de
revolu?ie �n jurul�Soarelui�trec�nd la exact de dou? ori cea a lui Jupiter. Acest
fenomen ar fi la originea unei destabiliz?ri masive a corpurilor cu mas? mic? din
Sistemul Solar exterior, dintre care unele dintre ele ar fi fost dotate atunci
cu�orbite�cu o puternic?�excentricitate, permi?�ndu-le s? ating? regiuni interioare
ale Sistemului Solar, unde ar fi putut intra �n coliziune cu�planetele telurice.
Aceast? propor?ie de obiecte r?m�ne slab?: doar 0,1%, dar suficient? dat fiind masa
ini?ial? a�planetezimalelor�disponibile.
�n acest scenariu, Jupiter ?i Saturn sunt la plecare relativ aproape de configura?
ia lor actual?, Saturn fiind mai aproape de Soare dec�t �n prezent ?i Jupiter mai
departe, iar Saturn fiind mai �ndep?rtat de Soare dec�t Jupiter. �n acel moment,
raportul perioadelor de revolu?ie ale celor dou? planete era u?or inferior lui 2.
Uranus ?i Neptun sunt ?i ele mai aproape de Soare dec�t ast?zi, Neptun fiind chiar
mai aproape dec�t Uranus (distan?a de 12 ?i 14�unit??i astronomice�respectiv). Faza
ini?ial? de formare a planetelor gigante a cur??at Sistemul Solar interior de r?m??
i?ele (planetezimalele) care se g?seau ini?ial acolo. Nu subzist? dec�t un disc
destul de masiv (�ntre 30 ?i 50 de mase terestre) dincolo de orbitele
planetelor�Uranus�?i�Neptun.
Desf??urarea scenariului
Articole principale:�Modelul de la Nisa,�Centura Kuiper�?i�Discul �mpr??tiat.
At�ta timp c�t Jupiter ?i Saturn nu sunt �n rezonan?? orbital?, configura?ia este
�ntr-o stare relativ sta?ionar?. �n momentul trecerii �n rezonan?? 2:1 a lui
Saturn, acesta a primit o�excentricitate orbital?�important?, permi?�ndu-i s?
ating? la�afeliul�orbitei sale regiuni �ndep?rtate ale Sistemului Solar. Devine
susceptibil s? interac?ioneze cu Uranus ?i Neptun, care se g?sesc foarte perturba?
i. �ndeosebi Neptun cunoa?te o foarte brusc? varia?ie a razei sale orbitale (varia?
ie explicat? prin�Modelul de la Nisa), aceasta nu numai c? s-a dublat, dar a
devenit mai mare dec�t a lui�Uranus, care cre?te ?i ea. Aceast? cre?tere a razei
orbitale a lui Neptun perturbeaz? foarte puternic discul exterior de planetesimale,
din care o parte este expulzat? din Sistemul Solar, o a doua parte migreaz? spre
regiuni exterioare, d�nd na?tere�Centurii Kuiper, iar o ultim? mic? parte migreaz?
spre regiunile interioare.O parte din aceasta ultim? va intra �n coliziune cu
planetele telurice, provoc�nd marele bombardament t�rziu. Planetesimalele expulzate
formeaz? de departe popula?ia cea mai important?: 99% din masa total?.
Elemente coerente cu aceast? teorie
�n afar? de capacitatea sa de a explica formarea�scoar?elor�terestr? ?i lunar? cu
600 de milioane de ani mai recent dec�t formarea Sistemului Solar, scenariul
marelui bombardament t�rziu explic? un num?r de caracteristici ale Sistemului
Solar:
Unele planetesimale sunt capturate pe orbita lui Jupiter, �n�punctele Lagrange�L4 ?
i L5 (adic? de-a lungul orbitei lui Jupiter, dar cu 60� �n avansul sau �n urma
planetei), d�nd na?tere�asteroizilor troieni. Scenariul ?ine cont de modul satisf?
c?tor al abunden?ei statisticilor orbitale ale acestor popula?ii.
Unii dintre ace?ti asteroizi troieni au densitatea cunoscut?, deoarece ei posed? un
companion pe orbit? (este cazul lui�617 Patrocle). Propriet??ile unor asemenea
sisteme nu corespund celor din�centura principal?, ci obiectelor din�Centura
Kuiper, suger�nd o origine comun?.
Diferitele caracteristici ale centurii asteroizilor par s? poat? fi reproduse, ca
statistici orbitale ale p?r?ii popula?iei principale �n�rezonan?? orbital?�3:2 cu
Jupiter.
Masa Centurii Kuiper, de doar 1,1 din masa terestr?, este considerabil mai mic?
dec�t masa discului transneptunian ini?ial, conform scenariului care prezice c?
peste 99% din masa acesteia a fost expulzat?. Incidental, acest lucru indic? faptul
c? num?rul obiectelor de mas? comparabil? cu�134340 Pluto�era la origine foarte
mare, ating�nd poate 1.000 de unit??i.