COLEGIUL TEHNIC DE COMUNICATII

“AUGUSTIN MAIOR” CLUJ-NAPOCA

CERCUL DE ASTROFIZICA MODERNA “DIN UNIVERS”

TITLUL LUCRARII:

PROFESOR AUTOR:
COORDONATOR:
LUCIA GUTU CATALIN BABOS
 ASTROFIZICA MODERNA - STIINTA INTERDISCIPLINARA

1. INTRODUCERE…………………………………………………………………………2
2. TRANZITUL PLANETEI VENUS - dupa 122 de ani……………………………….....3
3. TEORII ACTUALE MONDIALE DESPRE EVOLUTIA UNIVERSULUI:..............8
Primele trei minute ale universului……………………………………………………9
Ultimele patru minute ale universului ……………………………………………….11
4. PERSONALITATI CELEBRE ……………………………………………………......12
5. METEORITII……………………………………………………………………...……19
Legendele meteoritilor………………………………………………………………..22
6. TRANSMITEREA INFORMATIILOR DIN SPATIU…………………………..…...24
7. ZBORURI IN SPATIU…………………………………………………………...……..26
Istoria zborurilor in spatiu…………………………………………………….......….26
8. DICTIONAR ASTRONOMIC ……………………………….…………………….….28
9. TESTE GRILA ………………………………………………………………..………...34
10. RASPUNSURI……………………………………………………………….…………..38
11. BIBLIOGRAFIE………………………………………………………….……………..39

1
 Lucrarea cuprinde cateva studii facute de un grup de elevi astronomi din clasele de liceu
participanti la olimpiada judeteana de astronomie coordonati de doamna profesoara de fizica
LUCIA GUTU.
Cercetarile efectuate au implicat un mare numar de ore de studiu si masuratori(observatii)
directe,efectuate la OBSERVATORUL ASTRONOMIC AL UNIVERSITATII”BABES- BOLYAI”
Cluj Napoca,la Muzeul de mineralogie din cladirea principala al UBB(studiul meteoritilor ajunsi
pe planeta Pamant(Terra),la Centrul Cultural Francez pentru material bibliografic,traduceri si
studierea unor programe,CD-uri,enciclopedii despre Istoria Universului si teorii actuale cuprinse
in bibliografie.
Toate acestea sunt concretizate in urmatoarele teme:

1.TRANZITUL PLANETEI VENUS-dupa 122 de ani

2.TEORII ACTUALE MONDIALE DESPRE EVOLUTIA UNIVERSULUI

3.CERCETARI ASTRONOMICE DE-A LUNGUL SECOLELOR

4.FIZICIENI SI ASTRONOMI

5.METEORITII

6.CURIOZITATI!-INTREBARI PROBLEMA

7.TRANSMITEREA INFORMATIILOR DIN SPATIU

8.ZBORURI IN SPATIU

9.GLOSAR DE TERMENI

10.TESTE GRILA COMPUSE DE ELEVI

2
 Un tranzit similar are loc daca un satelit sau umbra sa trece pe suprafata unei planete de
exemplu corpurile sau umbrele satelitilor galileeni pe Jupiter sau a lui Titan pe Saturn. Aceste
evenimente sunt vizibile doar cu telescopul si se numesc tranzituri ale umbrei.

Tranzitul umbrei unui satelit galileean

Tranziturile lui Mercur sau Venus se numesc tranzituri planetare si sunt foarte spectaculoase
datorita raritatii lor. Se produc atunci cand Mercur sau Venus se afla la conjunctie inferioara
(aceasta se intampla in medie, pentru Mercur o data la 116 zile, iar pentru Venus o data la 584
zile) si in acelasi timp aproape de unul din nodurile orbitei (punctul de intersectie a orbitei lui
Mercur sau a lui Venus si planul elipticii). Atunci planeta se gaseste pe o linie dreapta intre
Pamant si Soare. Deoarece planul orbital al lui Mercur este inclinat cu un unghi de 7 grade in
raport cu planul elipticii, iar inclinarea orbitei lui Venus este de 3.3 grade, iar cele doua conditii -
ca planeta sa fie simultan la conjunctie inferioara si intr-un nod al orbitei - nu sunt intotdeauna
indeplinite, aceste tranzituri planetare sunt evenimente ceresti rare. In medie sunt 13 tranzituri ale
lui Mercur in fiecare secol, adica in medie unul la 7.5 ani, iar pentru Venus la patru tranzituri in
243 de ani. In trecut astronomii utilizau tranziturile lui Mercur si
Venus pentru a obtine informatii despre dimensiunile din Sistemul solar: marimea Soareului,
distanta pana la Venus si distanta Pamant-Soare, care se numeste unitate astronomica (UA).
Pentru a calcula aceasta marime astronomii au folosit metoda triangulatiei.

3
 Metoda triangulatiei

Prin surprinderea momentelor exacte cand planeta intra prin stanga discului Soarelui din
diferite pozitii de pe Pamant, utilizand paralaxa, se determina distanta Pamant-Soare. Astronomii
au putut uliliza valoarea UA ca o baza pentru a afla distante din Sistemul solar sau distante pana
la stelele apropiate. A fost de asemenea posibil sa se determine longitudinea observatorului. De
exemplu observarea tranzitului lui Mercur din 1677 a fost utilizata pentru a determina
longitudinea localitatii Port Royal, Jamaica. In timpul fenomenului planeta Venus va avea
diametrul aparent de 57,8" iar Soarele de 1890".8. Astfel spre deosebire de tranzitul lui Mercur,
la acest tranzit pe discul solar se va vedea planeta cu ochiul liber, dar protejat de ochelari de
eclipsa sau filtru solar. In instrumentele astronomice utilizand de asemenea filtre pe masura se va
vedea un disc negru mare de aproape 1'. Este cel mai mare disc planetar observabil, in alte situatii
planetele nedepasind 50". 

4
 Diagrama tranzitului Animatia tranzitului

Tranzitul lui Venus pe discul Soarelui este un fenomen foarte rar. Toti cei aflati in viata nu au
trait inca un astfel de eveniment. Mai mult, unii vor fi dintre putinii fericiti care vor vedea de
doua ori in viata lor acest fenomen –urmatorul tranzit 2012.
Fenomen asemanator
cu eclipsele, de fapt
Soarele este eclipsat de
Venus, in 2004 va fi la
Zenit deasupra
Kuweitului.

  

Alinierea Soarelui, Terrei si lui Venus are loc la fiecare 1,6 ani.  Dar nu toate acestea devin
treceri pe discul solar. Venus are o perioada de revolutie sinodica de 584 zile terestre.Acest an
venusian (1,6  ani terestri) este impartit in 4 perioade:
- primele 236 zile de la conjuctia inferioara apare ca Luceafar de dimineata
- o perioada de 90 zile este invizibila - conjunctai superioara
- o perioada de 250 zile dupa conjunctia superioara apare ca Luceafar de seara
- o perioada de 8 zile este invizibila - conjunctia inferioara

5
 Daca Venus ar fi fost in planul ecliptic, acest tranzit ar fi trebuit sa apara la fiecare 584 zile.
In aceste 584 zile si Pamantul se roteste in jurul Soarelui, astfel ca o aliniere a celor trei corpuri ar
trebui sa apara la 215,6 grade una fata de cealalta. In acest fel apar 5 localizari pe ecliptica unde
fenomenul are loc. Rezultatul este o "serie sinodica pentagonala ",care duraza aproape 8 ani si
consta in cinci ciluri sinodice. Cand Venus ajunge in aliniere cu Pamantul, experimentam un
Venus retrograd, datorita mersului aparent pe bolta cereasca, deci punctele de retrogradare ale lui
Venus formeaza acelasi pentagon.  De amintit faptul ca pentagrama contine in ea proportia de aur
(numarul phi= 1,618).

6
 Alinierile apartinand unei serii pentagonale urmatoare apar aproape in aceleasi locuri ca cele
anterioare, dar deplasate cu 2-3 grade, datorita faptului ca fiecare serie apare dupa exact 7,997 ani
si nu 8 ani. Aceasta face ca intrega serie pentagonala sa fie deplasata, pe bolta cereeasca, cu 2
grade spre vest de precedenta. Corespunzator celor cinci aliniamente, cele cinci miscari
retrograde sunt efectuate diferit fata de ecliptica, deci sunt unice.

Dar inclinarea orbitei venusiene este de 3,4 grade, astfel ca nu orice conjuctie reprezinta
automat si un tranzit pe discul Soarelui. Tranzitele au de obicei loc in lunile iunie sau decembrie.

Schema recurentei fenomenului este data mai jos, perioada principala fiind de 243 ani.
Deci, intr-o astfel de serie, tranzitele apar perechi, la intervale de 8 ani, iar fiecare astfel de
pereche se produce dupa 105,5 ani si apoi dupa 121,5 ani.

7
Momentele orbitale ale lui Venus, de la ultima sa conjuctie superioara, din 18 august 2003, sunt
surprinse in schema de mai jos.

Cosmologia reprezinta stiinta despre lume (Pitagora: kosmos=lume; logos=stiinta). Ea are

drept scop studiul intregului Univers material. La Aristotel Cosmologia era deja catalogata ca o
ramura a Fizicii. O fateta posibila a abordarii problematicii originii Universului se regaseste inca
in filozofia greaca, in principiul "geouniversului" lui Platon:
" Unul a creat lumea si omul".
In urma aplicarii acestui principiu, Platon a fost socotit ca unul dintre sustinatorii principiului
biblic al genezei determinate.
    Stiinta actuala opune, tot pe baza principiului lui Platon (fiind si cel mai apropiat de principiul
creationist),principiul antropic. Acest principiu stipuleaza ca Universul in care traim nu apare in
urma unui act creationist, ci ca un rezultat intamplator al unor conditii initiale arbitrare, aleatoare.
Aplicarea acestui principiu demonstreaza ca aparitia vietii intr-un Univers depinde de un numar
mic de parametri, si de intervale foarte restranse de variatie a acestor parametri (vezi cartea recent
aparuta a lui Martin Rees "Doar sase numere"). Acest principiu demonstraza ca, intradevar, sansa
de formare a unui Univers care sa permita aparitia vietii este foarte mica.
    Dar in acelasi timp, intervalele in care pot varia acesti parametri fac ca numarul de Universuri
posibile (pentru aparitia vietii) sa fie infinit (este aceeasi problema cu cea a intervalului limitat
[a,b] pe axa numerelor reale a carui multime de numere este infinita).       Aceasta
demonstraza ca pot exista o infinitate de universuri asemanatoare (dar totusi diferite in structura
lor) care sa permita aparitia vietii. Problema a fost tratata cu cateva secole inainte de Platon de
catre un alt filozof grec, Anaximandru. Intr-un astfel de multiunivers, principiul creationist
reprezinta doar una dintre posibilitati (avand insa o pondere infima).       Datorita
valorii finite a vitezei luminii, Universul nostru initial (t->0), era format din ~10**75 zone
cauzale distincte. Aceasta indica faptul ca, mergand spre inceputurile sale, Universul isi pierde
proprietatea sa de cauzalitate globala.In prezent stiinta (Cosmologia) detine dovezi ale unui
proces evolutiv al Universului in care traim. Procesul (privit inapoi ca timp) este de tip termic,
pornind de la o stare initiala, cu temperatura inalta si raza mica, in care fizica determinista nu mai
actioneaza ea fiind inlocuita de principiile fizicii cuantice relativiste. La temperaturi mari (energii
termice inalte) fortele tind sa se unifice: intai cea electromagnetica cu cea slaba, apoi cu cea tare
8
si in fine cu cea gravitationala. Universul, in faza sa cuantica, este suficient de mic ca raza pentru
a deveni o gaura neagra masiva .

Astăzi, cea mai larg acceptată teorie cosmogonică este teoria Universului în expansiune,
emanând de la o explozie promordială numită Big-Bang. Putem considera Universul nostru ca
fiind unul dintr-o infinitate de sisteme gigantice similare şi că are următoarea geneză.Timp de o
fracţiune inimaginabil de mică dintr-o secundă, materia se află într-o formă (geometrie)
supradimensională care are 3+1+N dimensiuni. Printr-o tranziţie "topologică" de fază, cele N
dimensiuni ale materiei se decuplează de dimensiunile spaţiului şi timpului, ducând la apariţia
unui câmp scalar, înzestrat cu o cantitate fantastică de informaţie, stocată sub forma unor grupuri
de simetrie matematică.Se crede că grupul de simetrie SU(5) corespunde unificării tuturor
interacţiunilor fizice posibile (gravitaţie, interacţiune slabă, electro-magnetică, nucleară). Dacă
Universul este un sistem conservativ, nu numai în privinţa substanţei şi a energiei, ci şi a
informaţiei, atunci toată diversitatea informaţiei actuale ar trebui să provină (potrivit unor legi -
deocamdată necunoscute - de transformare, evoluţie şi concentrare a informaţiei) din simetria
primordială SU(5) sau eventual dintr-un grup mult mai cuprinzător.O instabilitate specifică a
determinat ulterior ruperea simetriei SU(5) prin mecanismul de rupere simetrică al lui Weinberg
(este vorba de corecţii cuantice de "o singură buclă" la potenţialul scalar). Rezultă astfel simetria
SU(3)*SU(2)*SU(1) care însoţeşte apariţia substanţei sub forma cea mai elementară, aceea de
quark-uri şi probabil sub alte forme, cum sunt axionii.A urmat, într-o fracţiune infimă de
secundă, organizarea quark-urilor în nucleoni şi antinucleoni, separarea materiei de antimaterie.
Totul s-a petrecut într-o regiune a spaţiului infimă în raport cu un atom. Această mică regiune,
cauzal conexă, în care au loc astfel de transformări, se expandează în mod exponenţial (de unde
provine şi denumirea de "scenariu inflaţonist").Totul se petrece în mai puţin de 3 secunde şi după
acest timp exista deja materia ordinară: electroni, protoni, radiaţie electromagnetică, neutrini,
găuri negre, etc.Se ajunge la stadiul de Big-Bang şi de aici încolo Universul, deja format,
evoluează în cadrul modelelor cosmologice relativiste. Formularea matematică a Universului
fizic, având compoziţia actuală (cu hidrogen preponderent şi cu sinteza nucleară a materialelor
grele în stele), se realizează pe baza gândirii lui Einstein.Într-un model de Univers închis, atât din
punct de vedere topologic (un fel de analog tridimensional al suprafeţei sferei), cât şi energetico-

9
informaţional, cantitatea de substanţă, energie şi informaţie este constantă. Evoluţia globală este
adiabatică, astfel încât, dacă într-o regiune a Universului au loc procese de degradare sau
dispariţie, în alte regiuni vor avea loc procese de organizare şi concentrare.Dicke consideră
Universul fizic ca un gigant servo-sistem şi anumiţi parametri care caracterizează evoluţia de
ansamblu acestuia. Aceşti parametri trebuie să varieze în mod reciproc condiţionat pentru a
asigura constanţa unor anumite funcţiuni care depind de aceşti parametri (invarianţă parametrică).
Universul funcţionează ca un creier care îşi auto-reglează componentele pentru a-şi conserva
anumite proprietăţi caracteristice. Informaţia necesară acestor auto-reglări se propagă cu viteza
luminii pe curbele geodezice spaţiu-timp care se închid în ele însele. Formarea galaxiilor şi a
stelelor acoperă o perioadă de timp de la 1-109 ani până la 15-109 ani după "clipa zero". În miliardele
de lumi răspândite în spaţiu totul se dezvoltă progresiv. Lumina stelelor ne confirmă că evoluţia
nucleară se continuă în toate galaxiile. La fel, moleculele din spaţiu, fruct al evoluţiei chimice
interstelare, ne dovedesc că acestea le găsim peste tot. Gogu Constantinescu, creatorul teoriei
sonicităţii (propagarea energiei prin vibraţii), credea că elementele chimice stabile respectă legile
armoniei muzicale, izotopii sunt elemente chimice disonante, iar duhurile reprezintă marea de
radiaţii. Ne putem închipui o insulă a stabilităţii unde vârfurile reprezintă elementele chimice
stabile, câmpia reprezintă izotopii, iar oceanul reprezintă radiaţiile. Undeva în acest ocean se află
ca un demon vâscozitatea magnetică ce reprezintă un monstru pentru oamenii de ştiinţă care
caută elementele materiale supergrele. Ne putem întreba dacă evoluţia biologică
continuă în afara Pământului. Celelalte planete ale sistemului solar par aride. Dar găsim pe unii
meteoriţi acizi aminici. Semne ale vieţii se schiţează, fără îndoială, pe planetoizii acum
dezgheţaţi. Viaţa este o formă a mişcării materiei în Univers, viaţa este o manifestare a unor
forme de energie.Faţă de situaţia în care se află Universul în epoca actuală, la 20 -109 ani după
"clipa zero" şi la o temperatură de de 3 K, Universul va continua să se dilate încă un timp, după
care pot apărea două cazuri:

Dacă densitatea cosmică este mai mică decât densitatea critică, atunci Universul se va
extinde la nesfârşit.
În caz contrar, expansiunea Universului se va sfârşi în cele din urmă datorită unei
contracţii accelerate. Temperatura Universului va creşte din nou, timp de miliarde de
ani, iar Universul va ajunge din nou într-o stare granulară cu densitate infinită.

Pornind de la caracterul indestructibil şi inepuizabil al materiei, fundamentat pe ansamblul de

cunoştinţe furnizate de ştiinţele exacte, rezultă că începutul Universului din teoria prezentată nu
trebuie interpretat în sensul strict al cuvântului. Aşa-numita "clipă zero" trebuie înţeleasă şi ea
doar metaforic, ca un moment în curgerea infinită, în devenirea universală şi indestructibilă a
materiei, fără început şi fără sfârşit, care în raport cu infinitul se referă doar la colţul nostru de
Univers, pe care omul a reuşit să-l exploreze până acum. Universul Energiei rămâne neatins şi
păstrează tot ce-i aparţine. Timpul îndelungat nu-l măreşte, şi bătrâneţea nu-l micşorează. Veşnic
va fi, pentru că veşnic a fost acelaşi. Universul energiei este o sferă al cărui centru este
pretutindeni, iar circumferinţa nicăieri. Universul Energiei este prezenţa, este creaţie de energii,
de valori. Universul Energiei este permanenţa, este coexistenţa. Cartea lui Weinberg ne arată cât
de departe suntem astăzi de cosmogoniile naive ale mitologiilor, ba chiar de cele cu care ne-au
deprins manualele de şcoală de acum 20-30 de ani. Şi totodată, cât de departe continuăm să fim
de adevărul ultim, a cărui căutare nu ne-o putem refuza, cu toate că ştim din ce în ce mai bine că
distanţa până la el nu va fi niciodată cu adevărat consumată.

10
 1.Comform teoriei Big Bang-ului, universal este intr-o continua expansiune, dovada find
miscarea generala de departare a galaxiilor, faptul ca viteza lor creste odata cu distanta care le
desparte si ca aceasta marire a vitezei este aceeasi, indifferent de viteza. Intrebarea care se pune
este daca expansiunea va continua la nesfarsit sau se va opri intr-o buna zi pentru a se transforma
in contractie ?
Exista o forta care se opune expansinuii : gravitatia. Materia atrage materie. Universul cauta sa se
intoarca asupra lui insusi. Aceasta atractie joaca un rol fundamental in comportamentul si in
devenirea lui. Daca atractia este destul de puternica, intr-o zi galaxiile vor inceta sa se mai
departeze unele de atele. Ele se vor intoarce atunci unele spre celelalte intr-o vasta miscare de
contractie universala. Temperatura si densitatea vor creste neincetat si vom reface in sens invers,
marile etape ale Big Bang-ului.

2.Avem astazi destule motive sa credem ca nici material nu este vesnica. Mai precis atomii din
care sunt formate lucrurile se vor dezintegra intr-o zi.Cum? Atomii sunt formati din nucleoni
(protoni; neutroni) care sunt la randul lor formati din quarcuri. Ori se pare ca aceste quarcuri nu
sunt stabile, ca se transforma in radiatie. Nu s-a dovedit inca acest lucru. Dar experientele sunt in
curs de desfasurare fiind sanse reale ca ele sa confirme aceasta teza.
Chiar daca atomii obisnuitit nu sunt stabili ei au totusi o viata lunga. Li se prevede un timp de
injumatatire de 1032 ani. Planeta noastra pierde in acest ritm aproximativ 1 gram de materie la
fiecare 20.000 ani, iar soarele aproape 20 grame pe an. Dar timpul trece si va veni o vreme, dupa
de mai multe ori 1032 ani, cand nu vor mai ramane atomi, deci nu vor mai exista structuri solide.
Produsele acestei dezintegrari vor sfarsi prin a se anihila. Vor redeveni lumina si neutroni.

11
 Din Antichitate

Hiparh - a trait in 201si s-a stins din viata in anul 100,este cel mai mare astronom al Antichitati.
El intocmeste un catalog precizand pozitia a 1 025 de stele, in care acestea sunt clasificate pentru
prima oara pe marimi, in functie de stralucire lor aparenta pe cer, si descopera precizia
echinoctiilor.

Claudius Ptolemeu - a trait in secolul al II-lea d. C. A fost un mare astronom,geograf si

matemati grec. El isi inchipuie pentru prima data ca Pamantul este nemiscat in centrul
Universului si propune o teorie care permite aflarea misarilor Soarelui, ale Lunii si ale planetelor
printr-o combinatie de miscari circulare.

In secolulele XV-XVI

Nicolaus Copernic - nascut in anul 1473 si moare in anul 1543.

A fost un mare astronom polonez care a sugerat, dupa ani indelungati de studiu, ca Pamantul si
celelalte planete se invartesc in aceelas timp in propriei axesi in jurul Soarelui. Dar, negandind

12
Pamantului orice rol privegiliat in Univers, aceasta conceptie a starnit multe, critici, in special in
cadrul Bisericii catolice.

Tycho Brahe - nascut in Danemarca in anul 1546 si decedat in anul 1601.A efectuat observatiile
astronomice cele mai exacte inaintea inventatorilorii lunetei: cele privind planeta Marte ii vor
permite asistentului si elevului sau Johannes Kepler,sa descopere legile miscarii planetelor in
jurul Soarelui.

Secolele XVII-XIX

Galileo Galilei - a fost un foarte mare fizician si astronom italian, nascut in anul 1564 si decedat
in 1642. Este primul care obseva cerul prin luneta intre ani 1609si 1610.Tot el descopera relieful
Luni, fazele lui Venus, cei patru steliti principali ai lui Jupiter si o multime de stele in Calea
Lactee, nebanuite inainte. Partizan al sistemului lumii propus de Copernic, el este deferit unui
tribunal al Bisericii catolice, Inchizitia, care il obliga sa recunoasca ca nu are dreptate.In 1992
Galileo Galilei a fost reabilitat de Biserica catolica.

Johannes Kepler - cel mai mare astronom german nascut in 1571 si decedat in 1630,partizan al
sistemului Copernic.Descopera,datorita observatiilor facute de maestrul sau,Tycho Brahe,legile
miscarii planetelor in jurul Soarelui,numite de atunci ,,Legile lui Kepler “.

13
Isaac Newton - un mare fizician,matematician si astronom nascut in anul 1642 in Anglia si
moare in anul 1727.Construieste,in 1671,primul telescop ,iar in 1687,enunta legea atractiei
universale,care explica miscarile planetelor in jurul Soarelui si ale Lunii in jurul Pamantului.

William Herschel - (1738-1822)

A fost un astronom britanic,care a construit numeroase telescoape si descopera planeta Uranus in
anul 1781,precum si doi dintre satelitii sai in 1787,apoi doi sateliti ai lui Saturn.Studiind
repartizand stelelor pe diferite directii ale cerului,descopera ca Soarele este situat in centrul unui
roi de stele cu o forma turtita,Galaxia.

Pierre-Simon de Laplace - (1749-1827)

Astronom,matematician si fizician francez. Avanseaza ipoteza, acceptata si astazi , potrivit careia
sistemul solar ar proveni dintr-un nor de gaze si pulberi interstelare (o nebuloasa) care se rotea
lent pe loc.

14
Urbain le Verrier - astronom francez nascut in 1811 si a murit in 1877.A demonstrat, dupa
neregularitatile miscari lui Uranus, existenat unei planete mai indepartate , careia ii determina
orbita si ii calculeaza pozitia.Astfel , el il lesneste descoperirea planetei Neptun de catre germanul
J.Galle , in 1846. El este totodata primul care a organizat difuzarea de informatii meteorologice
in Franta si in Europa.

Secolul XX

Ejnar Hertzsprung - (1873-1967)

Astronom englez, descopera o legatura intre luminozitatea stelelor si temperatura de la suprafata
acestora, care se deduce din spectrul lor.

Henry Norris Russell - nascut in anul 1877 si decedat in 1957.Astronom american, care in 1913
publica o diagrama in care stelele sunt clasificate dupa spectrul si luminozitatea lor. De
asemenea, pune in evidenta doua tipuri de stele foarte diferite: stelele din seria principala si
gigantele. Aceeasi descoperire fusese facuta cu cativa ani inainte de E. Hertzsprung. Diagrama
Hertzsprung-Russell este un instrument esential in studierea stelelor.

15
Albert Einstein - a fost cel mai mare fizician german nascutin 1879 decedat 1955, naturalizat
american in 1940. Este autorul Este autorul teoriei relativitatii, care reinnoieste din temelii fizica
si astromia.Primeste premil Nobel pentru fizca in 1921.

Robert Hutchings Goddard - (1882-1945)

Inginer si fizician american .Este unul dintre precursorii propulsiei cu ajutorul rachetelor. Pe 16
martie 1926, lanseza prima racheta cu ergoli lichizi:acesta functioneza timp de 2,5 secunde si se
ridica la 12,5 metri.

Edwin Powell Hubble - (1889-1953)

Astronom american.Stabileste , in 1923-1924,existenta galaxiilor din afara galaxiei noastre. Apoi,
demonstreaza ca galaxiile se indeparteaza unele de altele cu o viteza proportionala cu distanta
dintre ele(1929).

16
Georges Hendri Lemaitre - (1894-1966)
Astronom si matematician belgian.Este primul care considera, in 1927 , ca Universul ar putea fi
in expansiune.In 1931, el formuleaza ipoteza ,,autonomului primitiv” ,potrivit careia Universul
actual ar proveni din explozia unei cantitatiuriase de materie care la inceput era concentrata intr-
un volum mic;aceasata ipoteaza este predecesoarea teoriei moderne a Big Bang.

Serghei Korolev - (1906-1966) Inginer sovietic. Interprinde cercetari privind propulsia prin
reactia din 1931 .El pune la punct racheta ,,Zemiorka”
Pe 4 octombrie 1957 ,aceasta racheta permite lansarea pe orbita a primului satelit artificial al
pamantului.Korolev devine constructor principal al laboratoarelor spatiale ale U.R.S.S. Racheta ,
perfectionata in performanta va fi varful de lance al astronauticii sovietice.Lansata sub diferute
modele ,in peste o mie de exemplare,acesta este racheta cea mai folosita din lume.
Valentin Gluciko - (1908-1989) Inginer sovietic. In 1929 intreprinde cercetari privind
motoarele-racheta.Promovat constructor principal pentru motoarele –racheta ale rachetelor
balistice cu raza lunga , in 1946, el devine imediat unul dintre principalii artizani ai lansatoarelor
spatiale ale U.R.S.S.

Wernher von Braun - (1912-1977) Inginer germancare din 1930 lucraza la perfectionarea
rachetelor experimentale. Dupa capitularea Gemaniei, se stabileste in S.U.A. si devineunul dintre
pincipalii arteziani ai programului spatial al Statelor Unite. Indruma construirea rachetei Saturn 5,
folosita pentru lansarea navelor Apollo spre Luna.

Alan Bartlett Shepard - nascut in anul 1923 si decedat pe 5mai 1961. A fost un mare astronom
american. Este primul om lansat in spatiu din Statele Unite, pe 5 mai 1961. Pornita de la Cap
Canaveral, capsula Mercury Freedom 7, in care se afla , se ridica la o altitudine de 187 kilometri,
apoi se prabuseste in Atlantic. In 1971, participa in calitate de comandant de bord la misiunea de
exploarare selenara Apollo 14.

Edwin Alidrin - nascut in anul 1930.Atronom americancare efectueaza 59 de revolutii in jurul

Pamantului, in 1966, si iesiri in spatiu. In 1969,se intoarce in spatiu. Cu ocazia zborului Apollo
11. Pilot de modul selenar, el este al doilea om dupa N. Amstrong, care pune piciorul pe Luna ,pe
21 iulie 1969.

17
Neil Alden Armstrong - (n. 1030) Astrom american care in 1966, este comandantul de bord al
misiunii Gemini 8, in cursul careia a avut loc prima amarare a doua nave spatiale. In 1969, se
intoarce in spatiu in calitate de comandant de bord al misiunii Apollo 11 si devine primul om care
paseste pe Luna, pe 21 ilie 1969.

Iuri Gagarin - nascut in anul 1934 si decedat in 1968.Unul dintre cei mai mari cosmonauti
sovietici. Este primul om care realizeazaun zbor spatial, pe 12 aprilie 1961:la bordul navei
Vostok 1, efectueaza o revoletie in jurul Pamantulu, in cursul unui zbor de 108 minute. Moare pe
27 martie 1968, intr-un accident de avion, in timpul unui antrenament militar.

Aleksei Leonov - (n. 1934) Cosmonaut sovietic. Este primul om care efectueaza o iesire in spatiu
imbracat in scafandru, pe 18 martie 1965, in timpul zborului Voshod 2. Aceasta iesire dureaza 12
minute, in timpul carora el se indepareaza pana la 5 metri de nava spatiala. In iulie 1975, revine
in spatiu cu ocazaia zboruluiamericano-sovietic Apollo-Soiuz. I se incredinteaza apoi indrumarea
antrenamentelor efectuate de cosmonautii sovietici.

18
 Oricine priveste cerul intr-o noapte senina, poate fi martorul unui cunoscut fenomen luminos,
numit in popor "stea cazatoare". Astfel, la un anumit moment, se iveste pe cer un punct luminos,
ca o stea, ce pare ca se desprinde de pe bolta cereasca deplasindu-se cu mare viteza vreme de
citeva clipe, dupa care se stinge.In trecut oamenii superstitiosi credeau ca stelele cad cu adevarat,
la moartea cuiva. Ori, numai intr-un singur an se inregistreaza aproape 4 miliarde de astfel de
"stele cazatoare"! Ele sunt de fapt corpuri minuscule, ce nu depasesc de regula citeva grame, fiind
corpurile cele mai numeroase din sistemul nostru solar si care circula in jurul Soarelui, avind
traiectorii distincte. in mersul lor, aceste corpuri intilnesc Pamintul si patrund cu mare viteza in
atmosfera terestra, dind nasterela respectivul fenomen luminos, denumit meteor corpul cosmic
numindu-se meteorit.Exista o categorie interesanta a acestor meteoriti, curentii meteoritici, cei
care dau nastere la "ploile de stele". Traiectoriiloe acestora sunt calculate, cunoscindu-se perioada
anuluisi locul pe bolta cereasca (numit radiant) al aparitiei lor. Dar spatiul cosmic este brazdat si
de corpuri izolate. La intilnirea acestora cu Pamintul, ele traverseaza cerul in orice directie. in
medie,intr-un anumit loc de pe Pamint se observa 4-6 meteoriti sporadici pina la marimea a sasea
pe ora. Daca dimensiuniloe lor sunt mari, meteoritii provoaca fenomene lumiboase deosebite,
cunoscute sub numele de bolizi.

19
 Cum se desfasoara o astfel de "intilnire" dintr-o particula meteoritica si Pamint? Un corp
meteoritic, aflat pe o orbita eliptica, are o viteza de 42 km/sec, el patrunzind in atmosfera
Pamintului cu o viteza de 12-72 km/sec, in functie de unghiul de incidenta, in raport cu viteza
Pamintului, de 30 km/sec. La inaltimea de 2000-3000 kilometri de suprafata Terrei, corpurile
meteoritice patrund in straturile superioare ale atmosferei, extrem de rarefiate. Atingind treptat
regiunile dense ale atmosferei, la altitudinea medie de 200 kilometri, frecarea cu mediul gazos al
acesteia devine extrem de intensa. Atit corpul meteoritic, cit si aerul din jurul sau, incep sa se
incinga.Comprimarea puternica a particulelor de aer din fata meteoritului, ce nu au timpul
necesarsa se dea la o parte, formeaza o adevarata perna de aer. La inaltimea de 100 kilometri
temperatura suprafetei corpului ajunge la 2000oC, iar perna de aer din fata sa, datorita marii
presiuni, ajunge la temperaturi de mii si zeci de mii de grade. Are loc o evaporare intensa, corpul
consumindu-se rapid. Particulele de aer, amestecate cu materia meteoritica evaporata si ionizata,
formeaza o sfera incandescenta, vizibila de pe Pamint. La altitudinea de 50-70 kilometri cea mai
mare parte a materiei meteoritului este evaporata si pulverizata. Fenomenul luminos dureaza intre
citeva fractiuni de secunda si citeva minute. In fiecare an cad pe suprafata Pamintului
aproximativ 2 milioane tone de micrometeoriti, ce dau nastere la asa numitul praf meteoritic.
Acesta, provenind din dezintegrarea in atmosfera a micrometeoritilor, inegresc zapezile albe ale
muntilor inalti si cele ale regiunilor polare. La o masa initiala mai mica ce 5 kilograme, un
meteorit se volatilizeaza complet la contactul cu atmosfera, lasind in urma sa produse gazoase si
pulberi, care se lasa incet la sol. Astfel de produse sferice feruginoase au fost gasite si in
depunerile milenare de pe fundul oceanelor.Se formeaza astfel un depozit anual de materie
meteoritica pe suprafata Terrei de 4 grame pe kilometru patrat. in cele 5 miliarde de ani de
existenta a Pamintului, aceasta cantitate reprezinta un strat cu o grosime ce nu depaseste 1
centimetru, deci complet nesemnificativ din punct de vedere mecanic, el neinfluentind miscarea

20
de rotatie a Pamintului. in schimb, atmosfera terestra cistiga aproximativ 2000 atomi de sodiu pe
secunda si pe centimetru patrat.Datele de mai sus includ, in afara prafului meteoritic, si meteoritii
ce cad efectiv pe suprafata Pamintului. Acestia din urma reprezinta aproximativ 4 tone pe zi,
respectiv 2.000 tone anual, de materie cosmica ce ajunge pe Pamint.

Numarul micrometeoritilor ce produc efecte luminoase pina la magnitudinea patru este de

aproape 24 milioane pe zi. S-a calculat, de exemplu, ca un astfel de micrometeorit, vizibil la
altitudinea de 100 kilometri ca o stea de magnitudinea doi, are o masa de 12-25 mg. in raport cu
micrometeoritii, ale caror mase nu depasesc citeva miligrame, meteoritii de dimensiuni medii sau
mari sunt mult mai masivi****. Astfel, numarul meteoritilor care la impactul cu atmosfera
terestra au o masa ce depaseste 5 kilograme, este de aproape 6 pe an pe o suprafata de 550.000
km2.Acestia produc zgomote asemanatoare unor tunete departate, pe suprafata Pamintului cazind
bucati de citeva zeci de grame. Numarul meteoritilor avind o greutate initiala de peste 3 tone, este
de un neteorit la 20 de ani pentru accasi suprafata. Acestia produc efecte luminoase si sonore
extrem de puternice. Pe Pamint ajung corpuri meteoritice avind pina la 55 kilograme. Marii
meteoriti, capabili sa produca cratere in momentul impactului, apar in medie la 150 de ani.Printre
cei mai mari meteoriti cunoscuti pina in prezent, pe primul loc se situeaza meteoritul Hoba,
descoperit in anul 1927 in Africa de sud-vest, avind o greutate de 70 de tone. in continuare se
situeaza in ordine meteoritii Anihito (Cap York) avind 33 tone, descoperit in Groenlanda la
inceputul secolului trecut, Bacubirito, de 25 tone, descoperit in Mexic in anul 1863 si Mbosi,
avind 25 tone, descoperit in Tanganica in anul 1930.in afara acestor meteoriti, de dimensiuni cu
adevarat impresionante, Pamintul s-a mai intilnit si cu alti giganti, care insa au explodat in spatiu,
ori s-au sfarimat la contactul cu solul, producind cratere de mari dimensiuni. Astfel, craterul din
statul Arizona (SUA), denumit de indigeni Groapa Diavolului, are un diametru de 1207 metrisi o
adincime de 174 metri. in jurul sau se afla zeci de tone de materie meteoritica, cel mai mare
fragment cintarind 425 kilograme. Tot de natura meteoritica sunt si craterele din Texas - SUA
(180 metri), Hengur - Australia (120 metri), Webar - Arabia (109 si 60 metri) si altele.

21
 Inca din cele mai vechi timpuri meteoritii, "pietrele cazute din cer", i-au impresionat puternic
pe oameni. Astfel au aparut cultele inchinate meteoritilor, identificarea lor cu divinitatea, ei fiind
incarcati de sacralitate celesta, reprezentind insusi cerul. Se recunostea in ei "forma prima"
("pietrele de lumina" in credintele dayaksilor marini din Sarawak) ce reflecta tot ce se petrece pe
pamint. La popoarele care isi reprezentau cerul ca fiind din cristal de roca, sau tronul celest ca
fiind din cuart, meteoritii reprezentau bucati desprinse din aceste roci. Ei erau folositi in initierile
ta'anice ale populatiilor bastinase din Australia, din America de Nord, sau la Negritos de
Malacca. Astfel samanul (cel care "vede" ceea ce ramine invizibil pentru profani - viziunea in
timp si spatiu, sufletul bolnavului, spiritele) folosea pietrele ceresti pentru sporirea capacitatilor
sale vizionare, printr-o apropiere mistica cu cerul.Iin Creta veche meteoritii erau numiti "pietre de
fulger", "dinti de fulger" sau "securile zeilor", fulgerul fiind arma zeului din cer. Palladionul
Troiei era considerat cazut din cer, iar autorii antici recunosteau in el statuia zeitei Atena.
22
Meteoritul din Pessinonte, in Frigia, era venerat ca o imagine a Cybilei. El a fost transportat la
Roma putin timp dupa al doilea razboi punic.

Unele dintre mormintele stravechi din diverse regiuni ale lumii, de la cele aztece pina la
curganele scite, contineau aschii meteoritice, puse acolo odata cu mortii. intr-un mormint
mexican a fost gasit un meteorit cintarind 1500 kilograme. Au fost batute monede avind imagini
de meteoriti "sfinti" si au fost construite temple pentru divinizarea lor. Un astfel de cult este
practicat pina in zilele noastre la Mecca (Arabia Saudita), centrul religios al mahomedanilor. in
cunoscuta moschee Ka'aba se afla miatra meteoritica Hasdar el-Asvad, venerata de
credinciosi.Aceste credinte mistice despre meteoriti aveau un singur element real: provenienta lor
cosmica. Dar, de-a lungul veacurilor, originea lor extraterestra a fost nu o data pusa la indoiala.
inca din antichitate, Aristotel considera ca fenomenul respectiv este exclusiv atmosferic,
asemanator fulgerului, provocat de aprinderea unor vapori de apa care se ridica de la suprafata
Pamintului. Altii explicau provenienta meteoritilor ca fiind roci terestre ridicate la mari inaltimi
de trombe de apa si cazute pe pamint. Se facea o asociere cu acele ploi ciudate de viermi, alge sau
broaste, care fusesera semnalate diferite ocazii.Insasi Academia Franceza a impartasit pina in
secolul 19 acest punct de vedere. Este semnificativ evenimentul care a avut loc in anul 1790, cind
sute de oameni au asistat la caderea unui meteorit in Gasconia, intocmind un act ce a fost trimis
Academiei. Membrii acesteia - printre care si savantul Lavoisier - si-au mentinut in continuare
pozitia, punctul de vedere exprimat fiind ca "din punct de vedere fizic, caderea pietrelor din cer
nu este posibila". Abia in anul 1803, dupa caderea unei intense ploi meteoritice in oraselul Laigle,
originea cosmica a meteoritilor a fost unanim recunoscuta.

23
 Din aceasta cauza primele cercetari cu caracter stiintific asupra meteoritilor au aparut relativ
tiriu. Pozitii juste in acest sens au avut, la sfirsitul secolului 18, E. Halley, J.J. Scheuchzer, P.S.
Pallas, G.F. Lichtenberg. Tot atunci, studiind stirile existente in literatura cu privire la caderile de
meteoriti, E. Chladni a ajuns la ideea originii cosmice a acestora, emitind ipoteza potrivit careia
meteoritii circula in spatiul cosmic ca orice corp ceresc si cad pe Pamint atunci cind, in drumul
lor, se intersecteaza cu acesta.O frumoasa legenda referitoare la meteoriti a fost prezentata de
ilustrul popularizator al astronomiei in tara noastra, Victor Anestin. in documentata sa lucrare
"Cometele, eclipsele si bolizii ce s-au observat in Romania intre 1386 si 1853" (Bucuresti 1912),
el scria: "in privinta bolizilor e interesant sa-i punem in legatura cu o credinta foarte raspindita in
poporul nostruasupra «deschiderii cerului». Astfel, poporul nostru crede ca in noaptea de
Boboteaza si in noaptea de Sfintul Andreiu se deschide cerul. Nu se putea ca aceasta credintasa
nu-si aiba izvorul in vreun fenomen astronomic si singurul fenomen care ar putea talmaci aceasta
credinta in deschiderea cerurilor este numai aparitiunea bolizilor".

     Prin satelit artificial se intelege un corp creat de stiinta si tehnologia umana, care este lansat si
plasat pe o orbita in jurul unui astru si evolueaza pe aceasta potrivit legilor mecanicii
ceresti    Aportul satelitilor artificiali in sprijinul cunoasterii umane a fost extrem de important.
Cu ajutorul lor s-a masurat compozitia si parametrii de stare ai atmosferei inalte, radiatiile
cosmice, influenta lipsei de gravitatie asupra fiintelor vii, comunicatiile la distante mari etc.    De

24
o larga raspandire se bucura in prezent si teledetectia spatiala, care s-a dezvoltat gratie
progreselor realizate in domeniul aparaturii optice de fotografiere de la distante mari, peliculelor
fotografice, camerelor de filmat, sistemelor radar de dimensiuni mici si sistemelor automate de
inregistrarea si transmitere a datelor de la bordul satelitilor    Lansarea satelitilor si plasarea lor pe
orbita se face cu ajutorul unor rachete care prin forta lor de reactie inving forta de atractie
gravitationala a Pamantului. Se poate face o clasificare a satelitilor din mai multe puncte de
vedere.O prima clasificare este in sateliti activi si sateliti pasivi. Satelitul activ contine aparatura
de prelucrare a semnalelor de orientare in spatiu si de executare a telecomenzilor de la sol.
Satelitul pasiv este un simplu mediu reflactant al undelor radio transmise de la sol.

Un alt criteriu de clasificare al satelitilor este modul de transmitere al informatiilor : in timp real
sau cu intarziere ( cu memorie ). Din punct de vedere al altitudinii, satelitii ce evolueaza intre
1000 is 5000 m se numesc sateliti de joasa altitudine; cei plasati intre 5000 si 20000 m se numesc
de medie altitudine; iar cei ce evolueaza la peste 20000 m se numesc sateliti de mare altitudine. O
caracteristica importanta a unui satelit artificial este durata de existenta, definita ca intervalul de
timp din momentul plasarii pe orbita a satelitului pana la intrarea lui in starturile dense ale
atmosferei, cand functionarea lui inceteaza datorita arderii sau readucerii la sol. O alta
caracteristica importanta este aria de vizibilitate, adica domeniul de pe suprafata Pamantului din
care satelitul poate fi obesrvat.      In prezent, oamenii de stiinta depun eforturi pentru cunoasterea
unor noi aspecte ale universului, pentru studierea multilaterala a biosferei, a scoartei Pamantului,
precum si pentru aprofundarea cercetarii cosmosului, a proceselor extraterestre si a comportarii
fiintei umane in spatiul interplanetar

      Satelitii sunt folositi atat pentru explorare cat si in domeniul comunicatiilor. Satelitii folositi
in explorare sunt echipati cu instrumente care masoara densitatea, temperatura, si de gradul de
ionizare ale straturilor superioare ale atmosferei, radiatia cosmica, numarul si marimea
meteoritilor precum si intensitatea si directia campului magnetic al Pamantului. Instrumentele
astrologice de la bordul satelitilor sunt folosite pentru a observa fenomene imposibil de observat
de pe Pamant din cauza absorbtiei radiatiilor in atmosfera. Un mare numar de surse de raze X au
fost descoperite folosind detectoare de raze X si telescoape. Oservarea radiatiilor ultraviolete si
detectarea razelor emise de corpurile ceresti sunt de asemenea posibile. In anul 1983, cu satelitul
IRAS, astronomii au facut primele observatii detaliate cu privire la centrul galaxiei noastre. De
asemenea a descoperit un inel din corpuri solide in orbita in jurul stelei Vega. Se presupune ca
din asemenea inele s-ar putea forma planete in jurul unei stele. Satelitii artificiali sunt alimentati
cu energiei solara, de baterii care folosesc cel mai des acest tip de energie si in multe cazuri de

25
generatoare nucleare. Satelitii sunt echipati cu radio-emitatoare pentru transmiterea datelor aflate
cu ajutorul instrumentelor de la bord, cu radio-receptoare si circuite electronice pentru stocarea
datelor, precum si cu echipament de control ca radarul si sisteme capabile sa detecteze stele.
Satelitii sunt plasati in orbita pe rachete. Pentru a reduce costurile de lansare, NASA a construit
navete spatiale care pot transporta sateliti si pot sa-i lanseze pe orbita. O asemenea naveta poate
sa-i retraga de pe orbita si sa-i repare, pregatindu-i pentru relansare sau ii poate readuce pe
Pamant, pentru misiuni viitoare - posibilitati dovedite pentru prima oara intr-o misiune din 1984.

Daca în 1900 ai fi spus cuiva ca omul se va deplasa cu viteze de doua ori mai mari decât
sunetul, ti-ar fi râs în nas. In comparatie cu nivelul de cunostinte de la începutul veacului,
automobilele, treburile, avioanele, rachetele si navetele spatiale - care manânca spatiul câstiga
timp - par ireale. Sigur, existasera vizionari de tip Jules Verne. Dar nici ei nu au putut sa-si
imagineze viteza cu care secolul XX avea sa faca sa progreseze omenirea.

26
Iata de ce, fara a gresi, putem numi secolul nostru secolul vitezei. El vine dupa secolul mecanicii
sau al industrializarii.

Istoria zborurilor in spatiu

Cu sase ani înainte ca dirijabilul german Von Zeppelin sa faca ocolul pamântului (1929), tot în
Germania, Herman Oberth, nascut la Timisoara, facea primele studii asupra rachetelor (1923), în
acelasi an înfiintându-se, spre mirarea oamenilor care se considerau normali, o "Asociatie pentru
navigatia spatiala". Membrii acesteia erau priviti cam asa cum era privit muschetarul-spadasin si
fanfaron Cyrano de Bergerac, care povestea despre calatorii spatiale si despre asteroizi.Oamenii
nu credeau în asa ceva, si totusi, unii dintre ei pregateau primii pasi spre stele. Americanul Robert
Goddard si-a scris primele note despre racheta în 1909. In 1913 el decreta ca o racheta de 90 kg
poate propulsa în spatiul extraatmosferic o greutate de 450 g. Razboiul mondial a fost acela care
i-a permis sa progreseze, sub egida Artileriei. Intre 1920 si 1923 Artileria navala i-a oferit 100
dolari pe luna pentru studii. In 1925 Goddard a reusit sa tina în aer timp de 24 secunde un motor-
racheta cu combustibil lichid. Paralel, guvernul german subventiona cercetarile lui Herman
Oberth.Prima racheta cu propergol a zburat doua secunde si jumatate, parcurgând 56 m, la
înaltimea de 12,5 m. In 1935 o racheta cu combustibil lichid atingea altitudinea de 2 300 m si
depasea vitezasunetului.
Intre timp, echipa de tehnicieni care lucrase cu Oberth transformase teoriile acestuia în
practica. Racheta V2 a fost experimentata si definitivata în 1944. Von Braun, parintele ei, luat
prizonier de americani, va îmbina visul lui Goddard cu cel al lui Oberth.
Dupa razboi, competitia sovieto-americana a demarat în tromba. In 1957 rusii lansau Sputnik I,
primul satelit artificial al pamântului. La 31 ianuarie 1958 o racheta Jupiter C (derivata din V2 si
construita chiar de Von Braun) lansa primul satelit american, Explorer I.

Anul 1961 a fost un an crucial pentru omenire. La 12 aprilie Iuri Gagarin a zburat primul în
spatiul cosmic. Cu el renastea categoria semizeilor din legendele antice. O luna mai târziu
presedintele J.F. Kennedy declara în Congresul american: "Cred ca tara noastra trebuie sa se
angajeze ca în urmatorii 10 ani sa trimita un om pe Luna si sa-l aduca teafar înapoi pe Pamânt".
3% din bugetul anual al Statelor Unite a fost consacrat acestui obiectiv, care avea sa fie atins 8
ani mai târziu. Primul pas al omului pe luna a costat 25 miliarde de dolari si s-a bazat pe ambitia
nationala si pe munca efectiva a 400 000 americani.Ceea ce la început a fost o sfidare politica -
demonstrarea superioritatii democratiei americane fata de comunismul sovietic - a devenit o
fantastica aventura industriala si tehnologica. A fost nevoie de crearea unei rachete capabile sa
smulga gravitatiei terestre capsula Apollo, care avea 45 de tone, a fost nevoie de identificarea
unui loc favorabil aselenizarii, de creare a unui costum adecvat misiunii, de conceperea modului

27
lunar (15 tone la plecare, 4,5 la recuplarea cu Apollo).La 20 iulie 1969, ora 16 si 17 minute,
LEM-ul misiunii Apollo XI aseleniza. sase ore mai târziu, Neil Armstrong cobora pe satelitul
natural al Pamântului, sub ochii a sute de milioane de telespectatori. "Acum parasesc LEM-ul -
spunea Armstrong. Este un pas mic pentru un om, dar un gigantic salt înainte pentru omenire".
Din iulie 1969 pâna în decembrie 1972, sase misiuni Apollo au permis ca 12 astronauti sa
petreaca pe Luna 12,5 zile, sa parcurga 92,3 km si sa aduca pe pamânt 2196 de mostre de roci
lunare, cântarind 381,2 kg.
Paralel, sovieticii acumulau premiere spatiale: capsule Voshod cu 2-3 cosmonauti (1964), prima
iesire libera în spatiu (Leonov,1965). Programul sovietic a fost încetinit dupa moartea, în 1966, a
lui Serghei Koroliov, principalul lor creator de rachete.Anul 1975, al destinderii maxime în
perioada razboiului rece, a permis efectuarea primei demonstratii ca omenirea trebuie sa
coopereze pentru a putea cuceri Cosmosul. La jumatatea lunii iulie, capsulele Soiuz si Apollo s-
au cuplat pe orbita, iar astronautii sovietici si americani au lucrat împreuna timp de doua
zile.Statelor Unite si Uniunii Sovietice li s-au adaugat, ca membri ai clubului spatial, Franta (26
nov. 1965, satelitul A1-Asterix), Japonia (1970), China (1970) si Marea Britanie (1971). In 1975
s-a nascut Agentia Spatiala Europeana (ESA), care la 24 decembrie 1979 folosea prima racheta
Ariane, cel mai reusit lansator din acest secol. Ulterior au mai lansat sateliti Israelul si
Pakistanul.Acum, la sfârsit de secol, explorarea spatiului si cursa pentru viteza nu mai au aerul de
epopee eroica. Dupa ce a pasit pe Luna, omul aspira la instalarea în noile teritorii cosmice. Faptul
ca în statiile orbitale se fac pregatirile si ca descoperirile de pâna acum au aplicatie în cotidian nu
mai par spectaculoase.
La ultimii ani ai secolului, ordinatoarele aduc informatia la domiciliu si preiau rolul
mijloacelor de transport care au caracterizat secolul vitezei. Omul trece la ora comunicatiilor fara
limite. Prin sunet si imagine, pe uscat, prin aer, prin apa si via cosmos, informatia se pune în
slujba omului, care n-a avut niciodata o comoditate mai mare.Mai mult ca oricând si la o scara
inimaginabila, omul îsi cultiva gradina personala: mintea, sufletul.Se vorbeste chiar de replierea
omului spre sine însusi.Va fi oare secolul XXI un secol al individualismului? Poate. Oricum,
goana dupa actiune, dupa viteza ca fi înlocuita de inegalabila viteza de circulatie a informatiei.
Parafrazându-l pe Malraux, putem spune ca primul secol al mileniului 3 va fi informatic sau nu
va fi deloc.

Astru : -orice corp ceresc natural .

28
Atmosfera : -invelis de gaz din jurul unor astri , in special al Pamintului ;

Asteroid : -planeta mica , ale carei dimensiuni nu depasesc cateva sute de kilometri .

Afeliu : -punct al orbitei unei planete situat la distanta cea mai mare de Soare .

An : -timpul in care Pamantul face o revolutie in jurul Soarelui .

Atmosfera : -invelis de gaz din jurul unor astri , in mod particular , al Pamantului .

Activitate solara : -ansamblu de fenomene observate pe Soare in legatura cu petele solare .

Aurora polara : -fenomen luminos frecvent pe cerul regiunilor polare , provocat de patrundera in
straturile superioare ale atmosfei a unor particule electrice provenite de la Soare .

Avion orbital : -avion prevazut cu motoare capabile sa il propulseze pe orbita in jurul

Pamantului .

Bisect : -termen folosit pentru anul care are o zi in plus in luna februarie , respectiv 366 de zile in
total .

Bulb : -parte centrala , umflata , a unei galaxi spirale .

Big Beng : -eveniment comparabil cu o explozie gigantica ; aceasta , din cate stim , s-ar putea sa
fi marcat inceputul Universului .

Big Cruch : -eveniment care , din cate stim , va marca sfarsitul Universului daca asta se va
contracta astfel incat toate galaxiile sa fuzioneze intr-un obiect unic .

Baterie solara : -dispozitiv care transforma energia luminoasa primita de la Soare in energie
electrica .

Constelatie : -grup de stele invecinate pe cer , care formeaza un desen ce poarta o anumita
denumire ; regiune a cerului care include acest grup de stele si care a fost delimitata cu precizie
de astronomi .

Crater ( meteoritic ) : -adancitura circulara la suprafata unui astru , formata prin impactul cu un
meteorit .

Calendar : -sistem de masurare a timpului , care se bazeaza pe miscarea Pamantului .

Cometa : -mic astru format din roci si gheata , care degaja cantitati importante de gaz si pulberi
si devine luminos cand se apropie de Soare .

Coroana : -strat superior al atmosferei Sorelui , care se intine dincolo de cromosfera .

Cromosfera : -strat inferior al atmosferei Sorelui , situat deasupra fotosferi .

Capsula spatiala : -mic vehicul spatial recuperabil , folosit pentru transportul de animale ,
materiale sau astronauti .

29
Centrifuga : -instalatie turnata destinata supunerii unui astronaut sau uni material efectelor
acceleratiei .

Emisfera : -fiecare din cele doua jumatati ale globului pamantesc sau ale sferei pamantesti .

Echinoctiu : -fiecare din cele doua date ale anului cand zilele sunt egale cu noptile .

Eruptie solara : -descarcare de energie care se produce in cromosfera si coroana , deasupra unei
regiuni de pete solare .

Faza : -fiecare dintre aspectele succesive sub care poate fi vazuta Luna pe cer in timpul
miscarilor sale in jurul Pamantului .

Fotosfera : -strat superficial luminos al soarelui .

Fuziune nucleara : -unire a mai multor nuclee de atomi usori intr-un nucleu de atom mai greu ,
care se produce la o temperatura foarte inalta si este insotita de o degjare de energie .

Gaura neagra :regiune a spatiului aflata sub influenta unei forte de de atractie atat de mari , incit
nimic nu ii poate scapa .

Giganta rosie : -stea batrana , in care tot hidrogenul din centru s-a transformat in heliu si care se
dilata pe masura ce se raceste .

Globula : -nor intunecat , cu o forma aproape sferica , de materi interstelara care reprezinta unul
dintre primele stadii ale formarii unei stele .

Galaxie : -vast ansamblu de stele si materie interstelara care raman apropiate , atraganduse
reciproc ; ele constituie o insula de materie in Univers .

Galaxia activa : -galaxie de o factura speciala in care nucleul emite o cantitate extraordinara de
energie .

Geostationar : -se spune despre un satelit artificial care se invarteste in jurul Pamantului in
planul ecuatorului , la o altitudine de aproximativ 35800 km , si care vazut de pe Pamant ,pare
nemiscat .

Halo : -regiune sferica din jurul discului unei galaxii spirale in care se gasesc stele batrane
grupate in roiuri globulare .
Habitaclu : -partea unei nave spatiale rezervata echipajului .

Inel : -zona aproximativ circulara, cuprinzand o multitudine de corpuri solide mici care poate fi
observata in jurul celor mai mari planete ale sistemului solar.

Imponderabilitate : -disparitia efectelor ponderabilitatii .

Luneta : -instrument optic cu un sistem de lentile de sticla, care permite observarea obiectelor
foarte indepartate, cum sunt astrii .

30
Lunatie : -durata ciclului complet al fazelor lunii .

Luna noua : -faza a lunii in care aceasta se afla intre Pamant si Soare si nu este vizibila .

Luna plina : -faza Lunii in care aceasta se afla intr-o pozitie opusa Soarelui in raport cu
Pamantul si apare sub forma unui disc intreg care straluceste toata noaptea .

Lunatie : -durata ciclului complet al fazelor Lunii .

Luna : -diviziune a calendarului care corespunde aproximativ duratei unei lunatii .

Lansator (spatial) : -vehicul capabil sa trimita o sarcina utila in spatiu .

Miscare diurna : -miscare de rotatie pe care cerul pare sa o faca in jurul Pamantului in cursul
unei zile .

Meteor : -fenomen luminos provocat de intrarea in atmosfera a unui corp solid venit din spatiu .

Meteorit : -corp solid venit din spatiul interplanetar, care cade pe suprafata unei planete .

Materie neagra : -materie invizibila a carei prezenta pare indispensabila explicarii unor
proprietati obsevate la galaxii .Ea poate sa fie formata din stele stinse sau prea mici pentru a
emite lumina, nori de gaze foarte reci, sau din particule atomice inca necunoscute .

Magnetosfera : -volum in care campul magnetic al unei planete este inchis de vantul solar.

Misiune (spatiala) : -sarcina specifica incredintata unui lansator, satelit automat, sonda spatiala,
sau echipaj al unei nave spatiale .

Modul : -partea unui vehicul spatial avand o structura si o functie determinata .

Nucleu : -partea centrala a unei planete, unde materia are cea mai mare masa pe unitatea de
volum .

Nebuloasa : -nori de gaz si de pulberi situat in spatiul care se intinde intre stele .

Naveta (spatiala) : -vehicul capabil sa trimita o sarcina utila in spatiu .

Nava spatiala : -vehicul spatial in general cu pasageri .

Obiectiv : -oglinda principala a unui telescop sau lentila principala a unei lunete care primeste
lumina astrilor observati .

Ocular : -sistem optic care, la o luneta sau un telescop, este plasata in dreptul ochiului
observatorului si permite marirea imaginii oferite de obiectiv .

Orbita : -traiectorie, de forma unei curbe inchise, descrisa de un corp in spatiul in jurul altui corp
ceresc cu o masa mai mare .

31
Orbitor : -vehicul spatial care indeplineste misiunea de a ramane pe orbita in jurul unui astru .

Planeta : -corp ceresc fara lumina proprie, care se invarteste in jurul unei stele .

Pol ceresc : -fiecare din cele doua puncte imaginare prin care axa polilor terestri strapunge sfera
cereasca .

Periheliu : -punct al orbitei unei planete situat cel mai aproape de Soare .

Patrar : -faza Lunii in care aceasta este vizibila sub forma unei jumatati de disc . Primul patrar
este vizibil la inceputul noptii, ultimul patrar, la sfarsitul noptii .

Protuberanta : -tasnire a materiei din cromosfera spre coroana .

Pitica alba : -stea mica foarte densa, putin luminoasa, care reprezinta ultimul stadiu de evolutie
al unei stele ca Soarele .

Pitica neagra : -pitica alba ajunsa la sfarsitul vietii, cand nu mai emite lumina .

Protostia : -primul stadiu observabil in formarea unei stele .

Particula : -constituent fundamental al materiei sau luminii .

Perioada (de revolutie) : -interval de timp care separa cele doua treceri consecutive ale unei
planete sau ale unui satelit prin acelasi punct al orbitei sale .

Planeta : -corp cersc fara lumina proprie , care se invarteste in jurul unei stele .

Propulsie : -forta de impingere creata de un motor-racheta .

Ponderabilitate : -forta exercitata asupra corpurilor situate pe un astru sau in vecinatatea acestuia
, care confera masa corpurilr si tinde sa le faca fie sa cada pe astru , fie , in anumite conditii , sa
se satelizeze in jurul lui .

Presurizat : -se spune despre o incinta in care este mentinuta o anumita presiune , satisfacatoare
pentru organismul uman .

Quasar : -nucleu luminos al unui tip special de galaxie foarte indepartata .

Radiotelescop : -instrument care capteaza undele radio emise de astri .

Revolutie : -miscare a unei planete in jurul Soarelui , saua unui satelit in jurul planetei sale .

Rotatie : -miscare a unui astru in jurul axei propriilor poli .

Radiogalaxie : -galaxie care constituie o sursa foarte puternica de unde radio.

Roi (de galaxii) : -grup care cuprinde zeci ,pana la mii de galaxii .

32
Racheta : -vehicul propulsat de unul sau mai multe motoare cu reactie , capabil a se deplasa in
afara atmosferei .

Regolit : -strat cu fragmente de roci , la suprafata Lunii .

Sfera cereasca : -imensa sfera mobila imaginata de astronomi ; are Pamantul drept centru si se
presupune ca stelele sunt fixate pe ea .

Soare : -stea in jurul careia se invartesc Pamantul si celalalte planete ale sistemului solar .

Stea : -astru gazos foarte cald ,care produce si emita lumina .

Satelit : -corp care se invarteste in jurul unei planete .

Sonda spatiala : -vehicul spatial fara pasageri, destinat explorarii anumitor astri din sistemul
solar .

Spectru : -imagine obtinuta in urma descompunerii radiatiilor uminoase . Astfel , cand lumina
obijnuita traverseaza o prisma , ea este descompusa in banda de culori a curcubeului .

Sistem solar : -regiune a spatiului care depinde de Soare ; ansamblu de astri pe care cuprinde ii
cuprinde .

Solstitiu : -fiecare din cele doua date ale anului cand Soarele este la cea mai mare distanta de
ecuator .

Scoarta : -sinonim cu crusta .

Sonda spatiala : -vehicul spatial fara pasageri , destinat studierii de aproape a astrilor sau
explorarii sistemului solar .

Stea cazatoare : -sinonim frecvent pentru meteor .

Spicula : -jet fin de materie , in forma de spic ,care este elementul constitutiv al atmosferei .

Stea de neuroni : -stea foarte mica in care materia este atat de comprimata , incat s-a redus la
un ,, piure “ de particule atomice numite neutroni .

Supernova : -stea masiva care a atins un stadiu avansat de evolute si care explodeaza ; explozia
unei astfel de stele .

Supragiganta : -tip de stea foarte luminoasa si cu un diametru foarte mare .

Superroiuri : -roiuri de roiuri de galaxii .

Sarcina utila : -echipament lansat in spatiu pentru a indeplini o anumita functie .

Satelit (artificial) : -obiect construit de om , care se invarteste in jurul unui corp ceresc .

33
Sonda (spatiala) : -vehicul spatial fara pasageri , destinat studierii de aproape a astrilor sau
explorarii sistemului solar .

Statie orbitala : -vehicul spatial automat sau cu pasageri , de mari dimensiuni , aflat pe orbita in
jurul Pamantului , conceput in general pentru misiuni de lunga durata .

Telescop : -instrument optic compus dintr-un sistem de oglinzi , pentru observarea astrilor .

Unitate astronomica : -distanta medie de la Pamant la Soare .

Vant solar : -flux de particule atomice foarte rapide , care paraseste in permanenta Soarele .

Zi : -timpul in care Pamantul face o rotatie in jurul propriei axe . Durata poate fi masurata in
functie de diferite repere : stele indepartate , Soarele etc. In viata cotidiana , ziua este impartita in
24 de ore .

Zbor parabolic : -zbor care permite plasarea unui avion pe o traiectorie unde aceasta intra in
cadere libera obtinandu-se astfel , in interiorul aparatului , timp de cateva momente , o
ponderabilitate extrem de redusa .

1.Cat cantareste cel mai mare meteorit gasit pe Pamant?

a.) 35 kilograme;
b.) 60 tone;
c.) 100 grame;
d.) 12 tone.

34
2.Cine a efectuat cel mai lung zbor spatial?
a.) Aleksei Leonov;
b.) Neil Alden Amstrong;
c.) Vadimir Poliakov.

3.Cat duraza ca lumina sa iasa din Soare, daca nu ar intalni nici un obstacol pe traiectoria
ei?
a.) 3 minute;
b.) 1 ora;
c.) o jumatate de ora;
d.) 2 secunde.

4.Care este cea mai calda planeta?

a.) Venus;
b.) Pamant;
c.) Pluto.

5.Care este planeta cu cel mai mare numar de sateliti naturali?

a.) Pamantul;
b.) Pluto;
c.) Venus;
d.) Mercur;
e.) Saturn.

6.Cand descopera Grecii ca Pamantul este rotund?

a.) 400 I.C.;
b.) 400 D.C.

7.Cate stele se pot observa cu ochiul liber intr-o seara senina?

a.) aproximativ 4000;
b.) aproximativ 5000;
c.) aproximativ 6000.

8.In ce secol au fost invetate instrumentele optice, luneta si telescopul?

a.) XVII;
b.) XV;
c.) XIV;
d.) XX;
e.) XIX.

9.Primul telescop a fost realizat de catre :

a.) Albert Einstein;
b.) Isaac Newton;
c.) Neil Alden Armstrong;

35
 d.) Johannes Kepler.

10.Care este ultima planeta gasita de astronomi?

a.) Pluto;
b.) Jupiter;
c.) Setna.

11.Care sunt cele 5 planete care se pot observa cu ochiul liber in timpul verii?
a.) Mercur,Pluto,Venus,Jupiter,Saturn;
b.) Mercur,Venus,Marte,Jupiter,Saturn .

12.Aranjati in ordine crescatoare urmatoarele distante?

a.) 1 metru;
b.) raza pamantului;
c.) nanometru;
d.) parsec;
e.) Kilometru;
f.) raza soarelui.

13.Un an bisect are:

a.) 363 zile;
b.) 364 zile;
c.) 366 zile.

14.Suprafata Pamantului este acoperita de apa in proportie de:

a.) 71%;
b.) 68%;
c.) 70%;
d.) 72%.

15.Care sunt planetele-gigant ale sistemului solar numite si planetele joviene?

a.) Jupiter,Saturn,Uranus,Neptun;
b.) Mercur,Pamant,Marte,Venus.

16.Noaptea temperatura pe luna poate ajunge pana la:

a.) -500 grade C;
b.) -170 grade C;
c.) -100 grade C.

17.Unde se afla cei mai inalti vulcani ai Sistemului Solar (astazi stinsi)?
a.) Jupiter;
b.) Uranus;
c.) Pamant;
d.) Marte.

18.Din ce sunt formate inelele planetei Saturn?

a.) Roci;
b.) Gaze de hidrogen;
c.) Blocuri de gheata si pulberi.

36
19.Care sunt planetele telurice situate cel mai aproape de Soare?
a.) Mercur,Venus,Pamant si Marte;
b.) Jupiter,Mercur,Saturn si Pluto.

20.Decate feluri poate fi Eclipsa de Soare?

a.) Partiala totala;
b.) Partiala totala inelara;
c.) Totala inelara.

21.Cand a avut loc explozia Big Bang?

a.) 15 miliarde ani;
b.) 19 mil. ani.;
c.) 25 miliarde ani.

22.Craterul aflat in Arizona S.U.A sa format:

a.) in urma impactului cu un meteorit urias;
b.) in urma impactului cu un asteroid.

23.Ce culori au stelele ?

a.) Verde,portocalie,alba;
b.) Maro,crem,albastru;
c.) Galben,rosu, aloastru.

24.Din ce se formeaza o gaura neagra?

a.) Din meteoriti;
b.) Din miezul unei stele explodate;
c.) Din explozia Bog Beng.

25.Care a fost prima statie Orbitala?

a.) Labiratorul spatial american Skylab;
b.) Laboratorul sovietic.

26.Cat face timp face Soarele inconjorul Galaxiei?

a.) 250 milioane de ani;
b.) 240 milioane de ani;
c.) 260 milioane de ani.

27.Cometele au o coada care este indreptata totdeauna?

a.) spre Soare;
b.) spre Pamant;
c.) opus Soarelui;
d.) perpendicular pe traiectoria lor.

28.Daca am pleca pe Luna, am avea:

a.) aceeasi greutate ca si pe Pamant;
b.) am fi mai grei decat pe Pamant;

37
 c.) am fi mai usori decat pe Pamant.

29.Perioada de rotatie a Lunii in jurul Pamantului este de:

a.) 23 zile;
b.) 28 zile;
c.) 27 zile.

30.Sorele lumineaza toate planetele sistemului Solar astfel incat:

a.) cele mai apropiate sunt iluminate mai puternic;
b.) cele mai indepartate sunt iluminate mai puternic;
c.) toate sunt la fel iluminate.

31.Ce masa aparenta are un cosmonaut in timpul decolarii navei cosmice cu acceleratia 5
g?
a.) Gap= 5 mg
b.) Gap= 15 mg
c.) Gap= 50 mg

32.Sa se calculeze prima viteza cosmica la suprafata lunii stiind raza Lunii R= 1.760 Km iar
g0= 1,62 m/s2?

a.) v1= 1,5 km/s

b.) v1= 1,7 km/s
c.) v1= 1,9 km/s

33.Un satelit se misca pe o orbita circulara in jurul Pamantului. La altitudinea la care el se

misca acceleratia gravitationala este de n = 4 ori mai mica decat la suprafata Pamantului.
Care este viteza satelitului ?

a.) v = 5,6 km/s

b.) v = 6,2 km/s
c.) v = 4,8 km/s

1.-b;
2.-c;

38
 3.-d;
4.-a;
5.-e;
6.-a;
7.-c;
8.-a;
9.-b;
10.-c;
11.-b;
12.-c,a,e,b,f,d;
13.-c;
14.-a;
15.-a;
16.-b;
17.-d;
18.-c;
19.-a;
20.-b;
21.-a;
22.-a;
23.-c;
24.-b;
25.-a;
26.-b;
27.-c;
28.-c;
29.-b;
30.-a;
31.-a;
32.-b;
33.-a.

1. Hristev, A - “Probleme de fizica – clasele IX – X” Editura Didactica si Pedagocica,

Bucuresti 1983.

39
2. Kastler, A - “Aceasta stranie materie”, Editura Politica, Bucuresti 1982.

3. Matei, A - “Laboratorul astrofizicianului amator”, Editura Albatros,

Bucuresti 1986.

4. Merleau – Ponty, J - “Cosmologia secolului XX”, Editura Stiintifica si Enciclopedica,

Bucureşti 1978.

5. Moraru, S - “Eruptiile solare”, Editura Dacia, Cluj-Napoca 1980.

6. Reeves, H - “Rabdare in azur”, Editura Humanitas, Bucureşti 1993.

7. Teodoru, P - “De la roata la farfuria zburatoare”,Editura Albatros, Bucureşti

1985.

8. Toma, E - “Introducere in astrofizica”,Editura Tehnica, Bucuresti 1980.

9. Ureche, V - “Universul – vol.II Astrofizica”, Editura Dacia, Cluj-Napoca

1987.

40