GHID DE PREGĂTIRE A OLIMPIADELOR ŞCOLARE

LECŢII. TESTE. PROBLEME

PARTEA a III-a

67
TESTUL XIII
1. Numărul total de constelaţii este:
A. 66; B. 88; C. 20.
2. Constelaţia cea mai întinsă este :
A. Ursa Mică; B. Octantul; C. Hydra.
3. Constelaţia cu dimensiunea cea mai mică este:
A. Fecioara; B. Taurul; C. Crucea Sudului.
4. Stelele din Carul Mare, cele mai depărtate de Pământ, sunt:
A. stelele din oişte; B. roţile Carului; C. toate sunt la aceeaşi distanţă.
5. Cu un binoclu obişnuit se pot vedea:
A. 800.000 stele; B. 60.000 stele; C. 1.000.000.000 de stele.
6. Cu ochiul liber se pot vedea aştri până la magnitudinea:
A. m = 0; B. m = +2; C. m = +6.
7. Numele constelaţiilor din emisfera sudică datează din:
A. secolul XIII; B. secolele al XVII –lea şi al XVIII-lea; C. secolul IV.
8. Pentru a vedea stelele în aceeaşi poziţie în noaptea următoare, este necesar să facem observaţii:
A. la aceeaşi oră; B. cu patru minute mai devreme;
C. cu patru minute mai târziu.
9. Aspectul constelaţiilor:
A. se modifică în zeci de ani; B. nu se modifică; C. se modifică treptat.
10.Centura zodiacală este formată din:
A. 9 constelaţii; B. constelaţii; C. 12 constelaţii.
11. Constelaţia Cygnus este, la latitudinea localităţii Sulina:
A. circumpolară B. este la Zenit la ora 00
C. găzduieşte roiul globular M 13 D. componentă a Caii Lactee.
12. Meteorul este:
A. corpul care intră în atmosfera şi cade pe Pământ
B. fenomenul luminos produs în urma frecării dintre un corp meteoric şi atmosfera terestră
C. „stea cu coada”
D. un fenomen ce se produce doar înainte de răsăritul Soarelui

TESTUL XIV
1. Satelitul natural al Pământulu, Luna, prezintă pământenilor permanent aceeaşi faţă. Ce
fenomen face posibil acest lucru?
a). mişcările de revoluţie ale Pământului şi Lunii sunt egale;
b). mişcarea de rotaţie în jurul axei proprii a Lunii are loc în aceeaşi perioadă de timp cu
mişcarea de revoluţie în jurul Pământului;
c). viteza mişcării de revoluţie a Pământului este egală cu viteza mişcării de revoluţie a
Lunii.
2. Unul din criteriile de clasificare a sateliţilor artificiali ai Pământului îi împarte în sateliţi
geostaţionari şi sateliţi circumtereştri. Ce proprietăţi specificie au sateliţii geostaţionari?
a). viteza de rotaţie a sateliţilor în jurul Pământului este egală cu viteza de rotaţie a
Pământului în jurul axei proprii, astfel sateliţii se vor găsi permanent deasupra aceluiaş punct
geografic;
b). satelitul este echipat cu instalaţii specifice pentru determinări geografice;
c). sateliţii sunt aproape statici pe orbită şi astfel în 24 de ore pot cartografia întreaga
suprafaţă geografică.
68
3. Ce este poluarea luminoasă?
a). distrugerea stratului de ozon din atmosferă pătrunderea unei cantităţi mai mari de
radiaţie luminoasă venită din spaţiul cosmic;
b). reflexia luminii solare de către praful cosmic pe timpul nopţii;
c). influenţa luminii artificiale terestre şi a Lunii asupra observaţiilor astronomice pe
timpul noţii.
4. Ce vă spune termenul ,,terminator’’
a). linia ce desparte suprafaţa luminată de cea neluminată de Soare a unui corp din spaţiul
cosmic;
b). celebra serie de filme s.f a cărui subiect central este călătoria în timp;
c). linia de demarcaţie a umbrei pe suprafaţa solară în timpul eclipselor.
5. Anotimpurile pe un corp planetar, inclusiv Pănânt sunt provocate de:
a). înclinarea axei de rotaţie a corpului faţă de planul orbitei sale;
b). sateliţi naturali ai corpului (Luna în cazul Pământului);
c). ciclul activităţii solare.
6. Când avem în regiunea noastră noaptea cea mai lungă?
a). la echinocţiul de vară;
b). la echinocţiul de iarnă;
c). la echinocţiul de iarnă.
7. În ce perioadă a anului se poate vedea constelaţia Ursa Major?
a). primăvară-iarnă;
b). permanent când cerul este senin;
c). toamna.

TESTUL XV
Stabiliţi valoarea de adevăr a fiecărui afirmaţii numerotate de la 1 la 15. Pe foaia de
concurs vei trece în dreptul fiecărui număr corespunzător afirmaţiei, una din literele A
(pentru adevărat) sau F (pentru fals) în funcţie de valoarea de adevăr a acesteia.

1. Centrul de masă al sistemului Pământ-Lună este mai aproape de Lună decât de Pământ.

2. Nicolaus Copernicus a fost un astronom polonez care a introdus sistemul heliocentric în locul
celui geocentric.

3. Dacă faza Lunii sugerează litera C, atunci ea este în creştere.

4. În conformitate cu legea a doua a lui Kepler, o planetă se mişcă mai repede la afeliu.

5. legea lui Galilei este o regulă empirică ce stabileşte distanţele planetelor faţă de Soare.

6. Umbra unui băţ înfipt vertical în pământ are lungime maximă la amiază.

7. Toate planetele cu excepţia lui Venus se rotesc în aceeaşi direcţie.

8. Şi asteroizii au sateliţi.

9. Distribuţia stelelor din Galaxie dovedeşte o aglomerare în jurul planului ecuatorial ceresc.

69
10. Echilibrul termic al unei stele este caracterizat de egalitatea dintre energia generală în interiorul
stelei şi energia radiată înspre exterior din miezul acesteia.

11. Echilibrul hidrostatic al unei stele exprimat prin echilibrul forţei gravtaţionale şi cea datorată
presiunii gazului în orice punct în interiorul acestuia.

12. Piticele brune sunt ,,stele’’ cu masa prea mică pentru a iniţia arderea hidrogenului şi care
radiază energie doar prin contracţie gravitaţională.

13. Strălucirea unei stele percepută de ochiul uman este direct proporţională cu intensitatea
energetică a stelei, indiferent de lungimea de undă a radiaţiei emise de stea în domeniul vizibil.

14. Deplasarea ,,spre roşu’’ a spectrului radiaţiei emise de quasari indică faptul că sunt la distanţă
constantă de Pământ.

15. inversul constantei Hubble are dimensiune de timp.

Răspuns. 1-Fals; 2-adevărat; 3-Fals; 4-Fals; 5-Fals; 6-fals; 7-Adevărat; 8-adevărat; 9-Adevărat;
10-Adevărat; 11-Adevăratr; 12-Adevărat; 13-fals; 14-Fals; 15-Adevărat.

PROBA OBSERVAŢIONALĂ(J+S Faza naţională 2009)

Figura reprezintă harta cerului de la Călimăneşti în 14 aprilie 2009 ora 23, timp local.

70
Cerinţe:
Problema 1
Identificaţi şi notaţi pe marginea foii punctele cardinale.

Problema 2
Trasaţi pe hartă ecliptica si ecuatorul ceresc.

Problema 3
Identificaţi planetele care se văd pe hartă.

Problema 4
Desenaţi pe hartă minim 12 constelaţii care sunt în totalitate prezente şi pe care le-aţi
identificat.

Problema 5
Identificaţi următorele stele pe hartă precizând care sunt duble şi care sunt multiple: Izar,
Castor, Algieba, Cor Caroli.

Problema 6
Marcaţi pe hartă poziţiile următoarelor obiecte Messier şi precizaţi natura acestora (roiuri
deschise, globulare, galaxii, nebuloase): M44, M3, M35, M51, M81, M65

Soluţie (vezi următoarea pagină)

Problema1. Pentru fiecare punct cardinal indicat corect se acordă.
Problema2. Trasarea corectă a eclipticii; Trasarea corectă a ecuatorului ceresc.
Problema3. Identificarea corectă a planetei Saturn.
Problema4. Pentru fiecare constelaţie desenată şi identificată corect se acordă punctajul
corespunzător.
Problema 5. Castor, Algieba, Cor Caroli; Stele duble: Izar, Algieba, Cor Caroli; Stea
multiplă: Castor.
Problema 6. M44, M35 - sunt roiuri deschise. M3 – este roi globular.M51, M81, M65 -
sunt galaxii.

71
72
PROBLEME REZOLVATE
1. În tabelul de mai jos sunt date 6 puncte de pe sfera cerească şi respectiv 9 constelaţii.
Asociază numărul de ordine de pe sfera cerească cu litera corespunzătoare constelaţiei în
care se află.
2.
Punctul pe sfera ceraească Constelaţia
1. Polul Nord ceresc a. Constelaţia Berenicei
2. Polul Sud ceresc b. Crucea Sudului
3. Polul Nord ecliptic c. Dragonul
4. Punctul vernal d. Octant
5. polul Nord galactic e. Orion
6. Centrul Galaxiei se află în dreapta constelaţiei f. Peştii
7 g. Săgetătorul
8 h. Ursa Mare
9 i. Ursa Mică
Etapa pe judeţ 2008(J+S)
Răspuns: 1-i; 2-d; 3-c; 4-f; 5-a; 6-g.

2. Explicaţi fenomenele astronomice numite ,,ocultaţie’’, ,,tranzit’’, ,,conjuncţie’’. Daţi câte un

exemplu concret pentru fiecare fenomen.
Etapa pe judeţ 2008(J+S)
Răspuns:
ocultaţie: Înpedicarea vizibilităţii unui obiect datorită interpunerii unui alt obiect între observator
şi primul obiect.În astronomie sunt numeroase situaţii în care se produc ocultaţii. Luna ocultează
de multe ori diverse stele. Planetele privite prin telescop ocultează unii din sateliţii lor.
Tranzit: Un fenomen de tranzit sau trecerea unui astru peste un alt astru constă în interpunerea
unui corp ceresc între observator şi un al doilea corp ceresc, în situaţia în care corpul mai apropiat
de observator are dimensiune aparentă mai mică, astfel încât acoperirea corpului mai depărtat este
parţială. De notat că termenul trecere sau tranzit se mai utilizează, tot în astronomie, pentru
trecerea la meridian a unui corp ceresc. Dacă corpul mai apropiat are dimensiune aparentă mai
mare, astfel încât acoperirea este completă, fenomenul se numeşte ocultaţie. De importanţă
deosebită sunt trecerile planetelor inferioare, Mercur şi Venus peste discul Soarelui. În cadrul unui
fenomen de tranzit, sunt importante patru momente:
 primul contact - momentul începerii tranzitului, când discurile celor doi aştri sunt tangente,
fiecare fiind în exteriorul celuilalt;
 al doilea contact - momentul în care discul astrului mai apropiat intră complet în interiorul
discului celui mai îndepărtat, cele două discuri fiind tangente, unul în interiorul celuilalt;
 al treilea contact - momentul în care discul astrului mai apropiat începe să iasă din interiorul
discului celui mai îndepărtat, cele două discuri fiind din nou tangente, unul în interiorul celuilalt;
 al patrulea contact - momentul final al tranzitului, când discurile celor doi aştri sunt din nou
tangente, fiecare fiind în exteriorul celuilalt.
3. Care este ora siderală la care steua din constelaţia Lyra atinge înălţimea de 30 0 deasupra
orizontului de latitudine . Coordonatele stelei sunt: , . Se
dau cos şi cos .
Etapa pe judeţ 2008(J+S)
Răspuns.Avem , şi pentru că , rezultă că
. Din formula trigonometrică
şi

73
 , unde este unghiul orar al stelei. Timpul
sideral=ascensiadreaptăunghiul orar, deci
şi .
4. Observă cu atenţie poza din figura 1. În figura 2 este reprezentat, schematic, modul în care se
proiectează umbra copilului din poză pe peretele casei. Cunoşti înălţimea copilului, măsurată de la
sol până în vârful degetelor de la mâini h, şi lungimile segmentelor de umbră proiectate pe sol, l1 şi
l2 . Calculează în funcţie de mărimile indicate, distanţa zenitală a Soarelui în momentul în care a
fost făcută poza.
Etapa pe judeţ 2008(S)

Figura 1

Figura 2
z
Figura 2

Răspuns
Din asemănarea triunghiurilor şi
( , ),
rezultă raportul de asemănare
   

 . În , avem tg z =  tg z = .

5. Determinaţi momentul apropierii maxime de Soare a stelei Centauri. Care vor fi, în acel
moment, paralaxa, mişcarea proprie şi magnitudinea vizuală a stelei, dacă se cunosc valorile
actuale pentru , , , .
Etapa pe judeţ 2008(S)
Rezolvare: am notat cu D – steaua, M – poziţia stelei la apropierea maximă faţă de Soare. Din

triunghiul dreptunghic v=arctg . De asemenea

Dar şi deci - paralaxa stelei în momentul apropierii

maxime faţă de Soare. Din formula lui Pogson, M fiind magnitudinea absolută a stelei, vom avea:
S

, unde m este
magnitudinea aparentă a stelei, m’ este magnitudinea M D v
aparentă a stelei în momentul aproprierii maxime faţă de
Soare.

6. În acelaşi timp în care astronoauţii de pe Lună observă o eclipsă de Soare, pe Pământ are loc:
74
 a). Tot o eclipsă de Soare;
b). O eclipsă de Lună;
c). Şi o ecliopsă de Soare şi o eclipsă de Lună;
d). Nici o eclipsă.
Etapa pe judeţ 2008(J)
Răspuns. d). –nu se observă nicio eclipsă.

7. Luna răsare în fiecare zi? Argumentează răspunsul.

Etapa pe judeţ 2008(J)
Răspuns. Nu. –ziua lunară este mai lungă decât ziua solară.

8. Dacă secera Lunii este foarte subţire şi aproape de litera “C”, atunci va mai fi vizibilă Luna
peste trei zile?
Etapa naţională 2008(J)
Răspuns. Dacă se observă o astfel de seceră a Lunii în emisfera nordică, atunci înseamnă că Luna
este ,,bătrână’’, iar peste câteva zile va fi Lună Nouă. În acest caz, satelitul nostru natural nu va fi
vizibil peste trei zile. Totuşi, în momentul Lunii Noi se produce o eclipsă de Soare, atunci discul
Lunii se va vedea proiectat pe discul Soarelui. Dacă secera Lunii se vede din emisfera sudică,
atunci aceasta este o Lună ,,tânără’’, iar peste trei zile secera va fi mai groasă, deci Luna va fi şi
mai bine vizibilă pe cerul de seară.
9. Presupunem că azi Luna este în primul pătrar şi ocultează steaua Aldebaran (alpha Tauri). În
ce anotimp al anului ne găsim?
Răspuns. Steaua Aldebaran se găseşte în constelaţia Taurul, nu departe de ecliptică. Soarele trece
prin această zonă a cerului la sfârşitul lui mai-începutul lui iunie. Luna aflată în primul pătrar este
situată la 90o est de Soare şi se găseşte, de fapt, în acel loc de pe cer în care se află Soarele peste
trei luni. Prin urmare, acum este sfârştul lui februarie-începutul lui martie.
10. În a doua jumătate a lui martie planeta Mercur se găseşte aproape de ecliptică, la 10º est de
Soare. La ce latitudine este mai uşor de observat planeta cu ochiul liber sau cu binoclul?
Etapa naţională 2008(J)
Răspuns. Mercur se află la elongaţie estică, de aceea el se poate vedea seara devreme înainte de
apusul Soarelui sau imediat după apus. Este evident că pentru unghiul de separare între planetă şi
Soare dat, el poate fi văzut cel mai uşor din acel punct de pe Pănânt în care ecliptica este
perpendiculară pe orizont şi trece prin Zenit. Întrucât fenomenul se produce seara, în a doua
jumătate a lui martie, Soarele care apune se află, pe de o parte aproape de orizontul matematic, de
de altă parte aproape de punctul echinocţiului de primăvară. La Zenit va fi, atunci, punctul
solstiţiului de vară aflat la 90o înspre Est faţă de punctul vernal, prin urmare trebuie să fim la
tropicul de Nord, care are latitudinea N.

11. Între 8 şi 10 mai 2000 s-au aflat în conjuncţie cu Soarele trei planete strălucitoare: Mercur,
Jupiter şi Saturn. În ce constelaţie s-a putut produce acest fenomen? S-a putut observa şi, dacă da,
în ce moment al zilei?
Etapa naţională 2008(J)
Răspuns. În această perioadă toate planetele se aflau, împreună cu Soarele, în constelaţia
Berbecul. Ele răsar şi apun împreună cu Soarele, de aceea se află deasupra orizontului în timpul
zilei, ca atare nu sunt vizibile. Singura posibilitate de a le vedea este cazul unei eclipse de Soare,
dar o astfel de eclipsă nu a avut loc în perioada menţionată.
12. La 16 iulie 2000 s-a produs o eclipsă totală de Lună, în care Luna, aflată aproape de apogeul
orbitei sale, a trecut, practic, prin centrul orbitei terestre. Va fi aproape de maximul teoretic
valoarea fazei maxime a eclipsei? Dar valoarea duratei fazei de totalitate?
Etapa naţională 2008(J)

75
Răspuns. Pe măsura îndepărtării de Pământ, diametrul umbrei planetei noastre scade şi în mod
corespunzător scade şi raportul dintre acest diametru şi diametrul Lunii. De aceea, cea mai mare
fază va corespunde acelor eclipse centrale pentru care satelitul nostru este mai aproape de perigeul
său, şi nu de apogeul orbitei, ceea ce înseamnă că faza elipsei din 16 iulie 2000 a fost mai mică
decât cea maximă. Durata fazei maxime (1h47min), în schimb, se atinge atunci când Luna se
apropie de apogeu, pentru că la apogeu viteza de mişcare a Lunii este cu aproape 15% mai mică
decât la perigeu, iar dimensiunea spaţială a umbrei cu 5% mai mică.

13. În anul 2004 au fost cinci duminici în luna februarie. În ce an se va întâmpla pentru prima dată
după 2004 să fie cinci duminici în februarie? În ce an s-a întâmplat ultima dată înainte de 2004 să
fie cinci duminici în februarie?
Etapa naţională 2008(J)
Răspuns. Anul 2004 a fost an bisect, deci luna februarie a avut 29 zile. Dacă au fost cinci
duminici, înseamnă că 1 februarie a fost într-o zi de duminică. Un an bisect are 366 de zile, adică
52 de săptămâni şi două zile. Asta înseamnă că în 2004, 1 februarie a fost într-o duminică, în 2005
1 februarie va fi într-o zi de marţi. În 2006, an obişnuit cu 365 de zile, 52 de săptămâni şi o zi, 1
februarie va fi într-o zi de miercuri. Folosind acelaşi raţionament ajungem la primul an bisect în
care luna februarie începe într-o duminică în 2032. Pentru a afla când s-a întâmplat pentru ultima
dată acest lucru folosim un raţionament analog cu cel de mai sus, doar că atunci când se merge în
trecut, între 1 februarie dintr-un an bisect şi anul dinaintea lui trec 365 de zile, deci 1 februarie
2003 a fost într-o sâmbătă, dar între 1 februarie dintr-un an dinaintea uni an bisect şi un an bisect
trec 366 de zile. Astfel între 1 februarie 2001 şi 1 februarie 2000 au trecut 366 de zile. Anul căutat
este 1976.

14. Ce durează mai mult: cea mai lungă zi sau perioada dintre răsăritul şi apusul Lunii?
Etapa naţională 2008(S)
Răspuns. Intervalul de timp dintre răsăritul şi apusul Lunii. Aceasta se explică atât prin faptul că
luna se mişcă pe orbită în sensul invers mişcării diurne, cât şi prin faptul că Luna de regulă are
declinaţie mai mare decât Soarele, întrucât orbita sa este înclinată faţă de ecliptică.

15. La 16 iulie 2000 s-a produs o eclipsă totală de Lună, în care Luna, aflată aproape de apogeul
orbitei sale, a trecut, practic, prin centrul orbitei terestre. Va fi aproape de maximul teoretic
valoarea fazei maxime a eclipsei? Dar valoarea duratei fazei de totalitate?
Etapa naţională 2008(S)
Răspuns. Pe măsura îndepărtării de Pământ, diametrul umbrei planetei noastre scade şi în mod
corespunzător, scade şi raportul dintre acest diametru şi diametrul Lunii. De aceea, cea mai mare
fază va corespunde acelor eclipse centrale pentru care satelitul nostru este mai aproape de perigeul
său şi nu de apogeul orbitei, ceea ce înseamnă că faza elipsei din 16 iulie 2000 a fost mai mică
decât cea maximală. Durata fazei maxime (1h47min) se atinge atunci când Luna se apropie de
apogeu, pentru că la apogeu viteza de mişcare a Lunii este aproape 15% mai mică decât la perigeu,
iar dimensiunea spaţială a umbrei cu 5% mai mică.

16. În anul 2088 vor fi cinci duminici în luna februarie. În ce an se va întâmpla pentru prima dată
după 2088 să fie cinci duminici în februarie? În ce an s-a întâmplat ultima dată înainte de 2088 să
fie cinci duminici în februarie?
Etapa naţională 2008(S)
Răspuns. Anul 2008 este bisect, deci luna februarie are 29 de zile. Dacă au fost cinci duminici
înseamnă că 1 februarie a fost într-o zi de duminică. Un an bisect are 366 zile, adică 52 de
săptămâni şi două zile. Asta înseamnă că în 2088, 1 februarie va fi într-o duminică, în 2089, 1
februarie va fi într-o zi de marţi. În 2090, după un an obişnuit cu 365 de zile, 52 de săptămâni şi o
zi, 1 februarie va fi într-o zi de miercuri. Folosind acelaşi raţionament şi ţinând seama că 2100 nu
este an bisect (ani de la sfârştul unui secol sunt bisecţi doar dacă se divid cu 400) ajungem la

76
concluzia că primul an bisect în care luna februarie începe într-o duminică este 2128. Pentru a afla
când s-a întâmplat pentru ultima dată acest lucru folosim un raţionament analog cu cel de mai sus,
doar că atunci când se merge în trecut, între 1 februarie dintr-un an bisect şi anul dinaintea lui trec
365 de zile, deci 1 februarie 2087 a fost într-o sâmbătă, dar între 1 februarie dintr-un an dinaintea
unuia bisect şi un an bisect trec 366 de zile. Astfel între 1 februarie 2085 şi 1 februarie 2084 au
trecut 366 de zile. Anul căutat este 2060.

17. Pentru un observator de pe suprafaţa Lunii, atât Pământul, cât şi Soarele se pot considera
puncte materiale, permanent colineare cu centrul Lunii. Datorită rotaţiei proprii a Lunii, pe
suprafaţa acesteia există alternanţa zi – noapte. Să se determine, pentru observatorul de pe
suprafaţa Lunii, durata nopţii lunare, cunoscând perioada rotaţiei proprii a Lunii, zile
terestre şi perioada rotaţiei Pământului în jurul Soarelui, zile terestre.
Etapa naţională 2008(S)
Răspuns. Datorită rotaţiei proprii, Luna îşi expune treptat spre Soare întreaga suprafaţă, astfel
încât pentru un observator de pe suprafaţa Lunii există alternanţa zi-noapte, cu o durată diferită de
aceea a alternanţei zi-noaptede pe Pământ. În figura următoare este reprezentat sistemul solar
Soare-Pământ-Lună, la momentele t0 şi respectiv t1 , atunci când, pentru observatorul aflat în repaus
pe suprafaţa Lunii, începe noaptea lunară (poziţia
A0) şi la un moment oarecare din noapte poziţia A. S
Sunt evidenţiate poziţiile Lunii în raport cu
Soarele la cele două momente considerate. In  P
intervalul de timp direcţia Soare-
Pământ-Lună s-a rotit cu unghiul , P
unde este viteza unghiulară a Pământului în 0  t
t
mişcarea sa circulară efectuată în jurul Soarelui iar A
raza vectoare a observatorului în raport cu centrul A L0 
Lunii s-a rotit cu unghiul , unde 0  
este viteza unghiulară a rotaţiei proprii a Lunii.
Unghiul cu care s-a rotit linia de separare dintre t0
cele două zone (luminată şi respectiv întunecată)
de pe suprafaţa Lunii, în acelaşi interval de timp
, este . Observatorul va ieşi din noaptea lunară, atunci când .
În aceste condiţii rezultă:

zile terestre.

18. Pilotul unei nave cosmice (considerată punct material), observă un asteriod sferic cu raza R,
atunci când, în zbor cu viteza pe direcţia centrului asteriodului, distanţa dintre navă şi
suprafaţa asteroidului este L. Imediat cosmonautul acţionează, pentru un timp extrem scurt
(neglijabil), unul din motoarele cu reacţie, existent pe una din părţile laterale ale navei, care
realizează o variaţie a vitezei navei, al cărei modul, este limitat de puterea motorului.
Să se stabilească orientarea optimă ce trebuie să i se asigure vectorului şi să se determine
astfel încât, realizându-se această orientare optimă, să poată fi evitată coliziunea navei cu
asteroidul. Viteza asteroidului este neglijabilă faţă de viteza navei.
Etapa naţională 2008(S)
Răspuns. Vezi figura. Pentru evitarea coliziunii trebuie ca orientarea vectorului viteză al navei să
fie schimbată, astfel încât unghiul dintre noua sa direcţie şi direcţia sa iniţială să fie superior
unghiului (notat în figură), pentru care avem: . Orientarea optimă a corecţiei

77
 , la o valoare dată a
lui este aceea care asteroid
face ca direcţia vectorului v0 L R v0
viteză finală, să fie
maxim derivată faţă de  900 
direcţia vectorului viteză
R v
iniţială, . Aceasta se  v
întâmplă atunci când
direcţia corecţiei este perpendicură pe direcţia vitezei finale v , de unde rezultă că

. Pentru evitarea coliziunii este necesar să avem

19. Pentru două stele A şi B maximul de intensitate a radiaţiei lor s-a găsit la lungimile de undă de
6500 Angströmi, respectiv 4000 Angströmi. Ştiind că raza stelei A este de două ori raza stelei B
găsiţi diferenţa dintre magnitudinile lor absolute.
Etapa naţională 2008(S)
Răspuns. Pentru a afla diferenţa dintre magnitudinile absolute ale stelelor folosim relaţia lui
Pogson . Raportul luminozităţii stelelor se găseşte din relaţia
dintre luminozitatea, raza şi temperatura lor: , unde este constanta lui Stefan.
Temperatura efectivă a stelelor se află din legea lui Wien (produsul dintre lungimea de undă la
care se atinge maximul de radiaţie al stelei şi temperatura efectivă a ei este constant), adică
raportul temperaturilor stelelor este inversul lungimilor de undă ale stelelor. Ştiind că raza stelei A

este de două ori raza stelei B, raportul luminozităţii stelelor devine prin înlocuire

se obţine diferenţa magnitudinilor de 0,6’’.

20. Distanţa dintre Jupiter şi Soare este de 5,2 u.a. şi magnitudinea sa aparentă la opoziţie este de
. Calculaţi care este magnitudinea aparentă a lui Jupiter atunci când acesta se află la
separare maximă de Soare pentru un observator aflat pe steaua α Centauri, care are paralaxa egală
cu 0.758".
Etapa naţională 2008(S)
Răspuns. Pentru a afla magnitudinea aparentă a lui Jupiter privit de un observator aflat pe steaua
Centauri folosim formula lui Pogson unde m1 este magnitudinea
căutată, iar m2 este magnitudinea dată. Strălucirea s2 se află îmărţind luminozitatea lui Jupiter la
, unde d este distanţa Pământ-Jupiter, când Jupiter este la opoziţie, adică la 4,2 u.a.
Aceeaşi formulă se foloseşte şi pentru s1 Distanţa la care se află observatorul de pe Centauri se
află folosind paralaxa stelei: , unde P este paralaxa stelei, iar d este distanţa
Pământ-stea. Pentru unghiuri mici, sinusul unghiului se aproximează cu unghiul exprimat în
radiani ( . Astfel raportul strălucirilor lui Jupiter devine egal cu pătratul

inversului raportului distanţelor. Înlocuind în formula lui Pogson găsim ’’.

21. Galaxia noastră are o rază de 30 kpc şi o grosime de 600 pc. Dacă în galaxia noastră se produc
cinci explozii de supernovă la fiecare 100 de ani, cât de des ne putem aştepta să se producă o

78
explozie într-o vecinătate de o rază 100 de parseci a Soarelui? Se consideră că stelele sunt uniform
distribuite în galaxie.
Etapa naţională 2008(S)
Răspuns. Întrucât Soarele se află aproape de planul galactic, o sferă cu raza de 100 parseci, cu
centrul în Soare, se află în întregime inclusă în galaxie. Conform datelor problemei, rata
exploziilor de supernovă în galaxia noastră este de 0,05 explozii/an. Pentru a determina raza
exploziilor de supernovă într-o sferă cu raza de 100 de parsceci, cu centrul în Soare, înmulţim
această valoare cu raportul dintre volumul acestei sfere cu volumul galaxiei şi

obţinem că raza exploziilor de supernovă în această sferă este de , adică avem cu

aproximaţie o explozie de supernovă la fiecare 8,1 milioane ani.
BARAJ
21. Se pot vedea, de pe suprafaţa Pământului, simultan Soarele şi Luna în timpul fazei de totalitate
a unei eclipse de Lună? Dar de pe Marte, se pot vedea simultan Soarele şi satelitul Phobos, când
acesta din urmă este complet scufundat în umbra planetei?
Faza naţională(baraj J) 2008
Rezolvare. Dacă observatorul situat pe suprafaţa planetei vede simultan Soarele şi Luna,
scufundată în umbra Pământului, atunci razele de lumină care vin de la Soare cad pe Lună.Datorită
refracţiei astronomice, razele de Soare care trec prin atmosfera terestră pot să ajungă (unele dintre
ele) pe suprafaţa lunii chiar şi în timpul unei eclipse totale de Lună. Pe Marte, acest fenomen nu se
poate produce, deoarece admosfera marţiană este destul de rarefiată, de aceea refracţia este
neglijabilă. De aceea, nu putem vedea simultan Soarele şi Phobos dacă Phobos este în conul de
umbă al planetei.

22. Vor putea posibilii viitori locuitori ai Lunii să observe coroana Soarelui în timpul eclipselor de
Soare? Dar în alte condiţii (specificaţi care)?
Faza naţională(baraj J) 2008
Rezolvare. Discul Pământului, văzut de pe Lună este mult mai mare decât discul Soarelui, iar
coroana solară se poate observa doarpentru câteva clipe la începutul şi la sfârşitul fazei de totalitate
a eclipsei. În plus, în atmosfera terestră lumina Soarelui este împrăştiată, în consecinţă, în timpul în
care Pământul acoperă Soarele, coroana solară este obturată de lumina solară difuzată în atmosfera
terestră. Coroana solară este mult mai uşor de observat de pe Lună la răsăritul sau apusul Soarelui
sau de fiecare dată când Soarele este ascuns în spatele unui obiect, de exemplu: un munte de pe
Lună. Deoarece Luna nu are atmosferă, difuzia luminii solare nu există.
23. Distanţa medie de la Lună la Pământ este de 384.400 km, iar de la satelitul Io până la planeta
Jupiter este de 421600 km. Ştiind că masa lui Jupiter este de aproximativ 318 ori mai mare decât
masa Pământului stabiliţi pentru care dintre sateliţi perioada de revoluţie este mai mare? Masa
Lunii este 7,35.1022 kg, masa lui Io 8,95.1022 kg, iar masa Pământului 5,97.1024 kg.
Faza naţională(baraj J) 2008
Rezolvare. Masele Pământului şi a Lunii, respectiv a lui Jupiter şi a lui Io sunt comparabile, de
aceea pentru a calcula perioada de mişcare a Lunii şi a lui Io utilizăm legea a III-a a Lui Kepler

generalizată: , unde T este perioada de mişcare, a este semiaxa mare a

mişcării, iar M1 şi M2 masele celor două corpuri. Deoarece masa lui Jupiter este 318 mai mare decât
masa Pământului, perioada de revoluţie T a lui Io trebuie să fie mult mai mică decât perioada de
revoluţie a Lunii, deşi raza orbitei lui Io este mai mare (masa satelitului este mult mai mică decât
masa planetei). Înlocuind datele numerice date se obţine că Io paecurge o revoluţie completă în
jurul lui Jupiter decât perioada orbitală a lunii de 1,77 zile, în timp Luna are nevoie pentru a
efectua o revoluţie în jurul Pământului de 27,23 de zile.
79
24. Un felinar obişnuit este vizibil cu ochiul liber de la o distanţă de 20 km. Se poate vedea cu
ochiul liber de pe Lună un oraş de pe Pământ, iluminat cu 100.000 de felinare? Dar cu un telescop
cu un diametru de 6 cm? Vom presupune că Luna se află la o distanţă de aproximativ 400.000 de
km de Pământ şi că diametrul pupilei nocturne a ochiului uman este de aproximativ 6 mm.
Rezolvare. Luna se află faţă de Pământ la o distanţă de aproximativ 20000 de ori mai mare decât
limita de vizibilitate a unui felinar (20km). Pentru un observator de pe Lună un felinar este de
400000000 ori mai puţin luminos decât limita sa de vizibilitate. De aceea, chiar un grup de 100000
de felinare este de 4000 ori mai puţin luminos decât ar trebui să fie ca să fie vizibil de pe Lună cu
ochiul lber.

SENIORI BARAJ Faza Naşională 2008

25. La 1 ianuarie, la ora 0k, timp universal, a avut loc o eclipsă totală de Soare, în 5 ianuarie, la ora
0k s-a produs o ocultaţie a lui Venus de către Lună, iar în 6 ianuarie, la ora 0 k s-a produs o
ocultaţie a lui Jupiter de către Lună. Ce alt fenomen astronomic s-a mai produs în luna ianuarie şi
în ce zi? Perioada orbitală a Lunii este 27,322 zile, iar ale planetelor Venus şi Jupiter sunt 0,62,
respectiv 11,86 ani tereştri.
Rezolvare. 1. Se ţine cont de faptul că Luna se mişcă de-a lungul eclipticii cu o viteză între 11.5º
şi 14.5º pe zi, în funcţie de distanţa faţă de Pământ. La patru zile după Luna Nouă şi eclipsa de
Soare, Luna a trecut pe cer prin faţa lui Venus, care se găsea aproape de momentul celei mai mari
elongaţii vestice (distanţa ei faţă de Soare nu poate fi mai mare de 47º). În acest timp, Venus, ca şi
Soarele, se mişcă de-a lungul eclipticii, înspre est, cu o viteză de aproximativ 1º pe zi. După încă o
zi, s-a produs ocultaţia lui Jupiter de către Lună, prin urmare, la 5 ianuarie el se găsea la
aproximativ 13º la est de Venus. Viteza de deplasare a lui Jupiter pe ecliptică, în perioada în care
este vizibil seara, este de aproximativ 0.2º pe zi, prin urmare, Venus, care se deplasează în acelaşi
sens, dar cu o viteză de 0.8º pe zi o ajunge din urmă după 16 zile, la 21 ianuarie, când va avea loc o
conjuncţie a celor două planete.

26. Distanţa dintre steaua Barnard şi Soare descreşte cu 117km/s. Magnitudinea vizuală aoarentă a
stelei la acest moment este m = 9,64, iar paralaxa este . După câţi ani steaua va fi
vizibilă cu ochiul liber? (magnitudinea aparentă limită pentru ochiul liber este de 6’’’,0)
Rezolvare. Să considerăm mărimile actuale ale
magnitudinii aparente, distanţa până stea măsurată în kilometri şi T P
respectiv paralaxa. Fie ărimile la momentul cerut, ale
magnitudinei aparente, distanţa măsurată în kilometri şi respectiv
paralaxa. Vom calcula: , . S

Din , rezultă că . Paralaxa unei stele se

determină din , unde km este raza medie a orbitei terestre în raport

cu Soarele. Considerând geometric că (exprimare în radiani, 1rad=570=206265’-calcul

aproximativ).

Obţinem , . Avem ani.

27. Calculaţi faza unei planete superioare în funcţie de distanţa acesteia faţă de Pământ şi Soare şi
unghiul Soare- Pământ-planetă. În ce configuraţie este faza maximă şi care este valoarea acesteia
pentru Marte, Jupiter şi Saturn (vezi desenul)
Faza judeţeană(S+J) 2009
Rezolvare. Se aplică teorema sinusurilor în triunghiul , de unde rezultă că
80
  .
Valoarea maximă a unghiului p se obţine în quadratură, când unghiul . Avem
, , .

28. Resturile unei supernove sunt în expansiune cu o viteză de 1000km/s. Distanţa faţă de aceste
resturi este de 10000 parseci. Calculaţi diametrul unghiular al acestei supernove peste un an.
Rezolvare. Pentru calcularea diametrului unghiular în secunde de arc vom folosi formula:
, unde D este diametrul real, iar d este distanţa până la obiect. Diametrul real D îl
vom afla din viteză şi timp, fiind de fapt distanţa până la care ajung marginile suparnovei aflată în
expansiune la momentul cerut (timpul 1 an):

Deci, diametrul unghiular după un an este .

29. Să se determine perioada de rotaţie a unei planete X, pe o orbită circulară în jurul Soarelui,
ştiind că magnitudinea aparentă a Soarelui privit de pe planeta X este egală cu magnitudinea
aparentă a Lunii, în faza în jurul soarelui. Se cunosc: magnitudinile aparente ale Lunii, respectiv
ale Soarelui privite de pe Pământ m1,P=12,7, mS,P=26,8, perioada de rotaţie a Pământului în jurul
soarelui TP=1 an terestru.
Faza Naţională (S) 2007
Rezolvare. Plecând de pe Pământ spre planeta X, creşterea aparentă a magnitudinii aparente a
Soarelui pentru un observator este:
. Rezultă că observatorul s-a depărtat de Soare astfel

încât: ; . Din legea a III-a a lui Kepler,

rezultă ; . Înlocuind în relaţia precedentî se obţine:

.
Supernova este o stea variabilă din clasa novelor, dar având o strălucire de sute de ori
mai mare. Evoluţia tuturor stelelor masive a căror masă depăşeşte 8-10 mase solare se încheie
printr-un fenomen ce constă în explozia şi spulberarea lor. Luminozitatea unei supernove este de
aproximativ 10 miliarde de ori mai mare ca cea a Soarelui, iar durata maximă de strălucire este
de câteva zeci de zile. Dimensiunile exploziei sunt de 15-75 ori diametrul Soarelui. Învelişul stelei
de aproximativ 1030 g este expulzat cu o viteză de 300-1.500 km /s.

30. Un astronom care urmăreşte activitatea solară, constată că pe fotosferă a apărut la un moment
dat o pată de dimensiunile Pământului (R = 6 371 km). Poate fi observată cu ochiul liber (printr-
un filtru), aceasta pată? Se va ţine cont de faptul că ochiul poate distinge doar obiecte văzute sub
un unghi de cel puţin 2′ − 3′.
Rezolvare. Diametrul Pământului D = 12 742 km , iar distanţa medie de la Pământ la Soare d =
149 600 000 km. Determinăm diametrul unghiular al petei de pe Soare:
tgα = D/d = 12 742 km/149 600 000 km = 0,000085, rezultă că
α = arctg 0,000085 = 0,00487° ≈ 0,29′ (pata nu ar putea fi observată cu ochiul liber).

81
31. Cea mai mare lună a lui Saturn, Titan, orbitează planeta la fiecare 16 de zile. Raza orbitei lui
Titan (distanţa medie de la centrul planetei Saturn) este de 1,2·106 km. Utilizaţi aceste informaţii
pentru a calcula masa lui Saturn, MS. (Se poate presupune că masa lui Titan este <<MS.)
Rezolvare. Notăm cu G constanta atracţiei universale, R raza orbitei lui Titan, T perioada de
revoluţie a lui Titan. Utilizăm egalitatea dintre acceleraţia gravitaţională şi acceleraţia centripetă:
a grav = a centrip; a grav = GMS/R2; a centrip = v2/R; v = 2R/T 
a centrip=[(2R/T)]2·(1/R)  GMS/R2 = [(2R/T)]2·(1/R).
Din legea a III-a a lui Kepler se obţine: M s = 42R3/(G·T2) şi
M s=2 (1,2·106km)3)/(6,672·1011Nm2/kg2)·(16·86.400s)2=5,15·1026kg.

32. Să presupunem că un bogat sistem planetar este descoperit în jurul altei stele. Se consideră că
toate planetele din acest sistem au aceeaşi densitate ρ, egală cu a Pământului. Cu toate acestea, să
presupunem că mai multe planete, în acest sistem au razele R de câteva ori mai mici decât raza
Pământului sau de câteva ori mai mare. Calculaţi acceleraţia gravitaţională la suprafaţa acestor
planete, g(R).
Rezolvare. Notăm cu G constanta atracţiei universale, R raza unei planete oarecare, MP masa
corespunzătoare acelei planete.
g(R) = a grav = G·MP/R2 Mp = (4/3)·R3 ρ
g(R) =(4/3)·G·R3 ρ/R2 g(R) =(4/3)‫·ח‬G·R·ρ

33. Perioada de revoluţie a unei stele duble este de 100 de ani. Distanţele stelelor la centrul de
masă se află în raportul 1:4. Ştiind că semiaxa mare a orbitei aparente este 2” şi paralaxa 0,05”,
determinaţi masa fiecărei stele în parte (în mase solare).
Rezolvare
Din legea a III-a generalizată a lui Kepler, rezultă
T2 ·(m1 + m2)/A3 = 1, m1 + m2 = A3 / T2

În raport cu centrul de masă .

Rezultă: 5m2 = A3 / T2  m2 = A3 / (T2·5)

Notând cu a semiaxa mare a orbitei aparente şi cu p paralaxa (exprimate în secunde de
arc), se obţine (în Unităţi Astronomice):
A = a/p  A = 2”/ 0,05” = 40 UA
prin urmare: m2 = 403 / (1002 ·5) =1,28 M☼; m1 = 4·1,28 = 5,12 M☼.
34. Calculaţi timpul necesar ca un foton să ajungă din centrul Soarelui în fotosferă şi comparaţi cu
valoarea ,,zborului liber’’, intervalul de timp în care fotonul ar putea zbura în linie dreaptă, de la
centru la suprafaţă. Se va aproxima raza Soarelui la 700.000 km.
Rezolvare. Calea liberă în Soare pentru un foton: 1mm.
Rezultă: t=l/c=103m/(3·108m/s)=3·1012sn=(L/l)2 = (7·108 m / 10-3 m)2 = 5·1023
T = t · n = (3·10-12 s) · (5·1023) = 1,5·1012 s = 50.000 ani
Comparativ, fotonul care călătoreşte la viteza luminii, fără coliziuni (acest lucru este ca la
deplasarea particulei neutrino): timp = distanţă/viteză = 700.000 km/(3·105 km/s) = 2,3 secunde!

35. Astronomii observă producerea erupţiei unei supernove într-o galaxie care se îndepărtează de
noi şi apreciază că la maximul de strălucire supernova are magnitudinea aparentă m = +18
magnitudinea absolută M = 13,5. Se va considera H=75 km/ (s·Mpc). Determinaţi:
a). luminozitatea stelei;
b). distanţa până la supernovă;
c). viteza de îndepărtare a galaxiei
Rezolvare. a) Conform definiţiei luminozităţii L = 2,5125M sau lg L = 0,4 (5M).
Rezultă: lg L = 0,4 [5  (13,5)] = 7,4 → L = 2,5 107 W

82
b) Din relaţia de legătură dintre magnitudinea absolută M şi distanţa D M = m + 5 – 5 lg D, se
obţine: lg D = (m + 5  M)/5; lg D = [18 + 5  (13,5)]/5 = 7,3  D = 2 ·107pc
c) Utilizând legea lui Hubble v = H·D, rezultă: v = 75 km/ (s·Mpc)2107pc =1500 km/s.

36. Aşa-numitul radio-interferometru VLBA are 10 unităţi localizate în Statele Unite ale Americii,
din Hawaii până în Insulele Virgine. În cazul în care VLBA este utilizat pentru a obţine imaginea
unor radiosurse la o lungime de undă de 3,6 cm, ce rezoluţie unghiulară trebuie atinsă?
Se va considera că distanţa dintre Hawaii şi Insulele Virgine este de aproximativ 8000 km.
Rezolvare. θRez=λ/D; θRez=(3,6cm/8.000km)= 4,5·10-9rad; θRez= 0,0009”.

37. Utilizând legea Stefan-Boltzmann, determinaţi temperatura unei pete solare, ştiind că
strălucirea ei este de 10 ori mai slabă decât strălucirea fotosferei. Se va considera ca temperatura
fotosferei este 5777 K.
Rezolvare. Din legea Stefan-Boltzmann H= σ·T4, rezultă: Hf / H p = 10 
 σ·Tf4/σ·Tp4 =10 Tp = T f / 101/4 = 5.777 K/ 1,778 = 3.249,156 K

38. Cât timp îi trebuie Soarelui pentru a transforma o masă de hidrogen egală cu a Pământului în
heliu? Soarele transformă hidrogenul în heliu cu o rată de 600 de milioane de tone pe secundă.
Utilizaţi conversia 1 tonă hidrogen = 900 kg heliu.
Rezolvare. Masa Pământului este de 6,01024 kg. Calculăm conversia acestei mase:
(6108 tone/s)·(900 kg/1 tonă) = 5,4·1011kg/s.
În cazul masei Pământului rezultă
(6,01024 kg)/(5,41011 kg/s) = (1,111013 s) = 350 000 ani.

39. Corpul omenesc are o serie de segmente care pot fi folosite la determinarea unghiurilor între
diferite obiecte pe bolta cerească. Pentru a reuşi bine la proba practică observaţională încercaţi să
aproximaţi, făcând mai multe exerciţii.

fig a fig b fig c

fig. 1 fig.2
Deschiderea unghiulară a palmei complet deschise este de aproximativ 18 o iar a degetului
arătător este de aproximativ 1o (figura1a).
Deschiderea unghiulară dintre primul şi ultimul os (metacarpian) al pumnului este de
aproximativ 10o, cu pumnul inchis şi bratul intinis (figura1b).
Arătatorul are trei falange. Deschiderile unghiulare ale celor trei falange când braţul este
întins sunt aproximativ de 3o, 4o şi 5o (figura1c).
a) Deoarece există variaţii individuale, fiecare elev va face o calibrare personală. În acest
scop măsuraţi un reper terestru de o lungime cunoscută şi deplasaţi-vă mai aprope sau mai departe
de el astfel încât să aveţi deschiderea unghiulară dorită. Folosind relaţiile trigonometrice
determinaţi unghiul
b) Determinaţi şi puneţi într-un tabel deschiderile unghiulare (aproximative) măsurate (în
felul indicat mai sus), ale principalelor stele din constelaţia Carului Mare (Ursa Major) şi
prezentate în figura 2.

83
Rezolvare. a). Vizăm un reper terestru cu o lungine cunoscută(L) şi aprpoiindu-ne sau depărtându-
nă de el, îl privim folosind una din variantele propuse în figurile de mai sus. Cunoscând distanţa
până la reperul folosit D, utilizând formula: , care se va folosi în cazurile care vizează
corpurile cereşti. În cazul fig. 2, deschiderea unghiulară între cele două stele ale ,,osiei" din spate a
carului mare ( şi ) este de aproximativ 50. La fel se va face şi pentru celelalte perchi de stele
alese din constelaţie, privind la bolta cerească.
Notaţii: UMa - Ursa Major (Carul Mare); UMi- Ursa Minor (Carul Mic)
Distanţele unghiulare (în grade):
Merak (beta UMa) - Phecda (gamma UMa) 8
Merak (beta UMa) - Megrez (delta UMa) 10
Phecda (gamma UMa) - Megrez (delta UMa) 4.5
Merak (beta UMa) - Alkaid (eta UMa) 25.5
Phecda (gamma UMa) - Alkaid (eta UMa) 18
Polaris (alpha UMi) - Merak (beta UMa) 34
Polaris (alpha UMi) - Phecda (gamma UMa) 37
Polaris (alpha UMi) - Alkaid (eta UMa) 1,5

40. Fazele lui Venus

fig. 3 fig. 4
În figura 3 se prezintă Soarele, Pămntul cu traiectoria lui aproximativ circulară şi
traiectoria lui Venus considerată tot aproximativ circulară. Cele trei imagini, a), b) şi c) sunt trei
imagini ale lui Venus văzute prin telescop. Vă propunem sa aşezaţi (să desenaţi) discul planetei
Venus (din colţul din dreapta jos) pe poziţile corespunzatoare pe traiectoria lui astfel încât de pe
Pământ să se vadă că în imaginile a), b) şi c). De asemenea, haşuraţi porţiunea din planeta Venus
care este în umbră, la acea poziţie.
Rezolvare. Vezi fig. 4. Imaginea corectă este ce din figura de mai jos. Trebuie să se ţină seama de
poziţiile respective faţă de Soare şi de Pământ, respectiv de partea iluminată de Soare, de unghiul
sub care se vede de pe Pământ (care este în poziţia indicată) dar şi de faptul că telescopul
inversează imaginile.

41. Observând cerul în 18 noiembrie ora 4am, un astronom amator observă un meteor din curentul
Leonide, având o viteză unghiulară de  =0,0009, aflat la distanţa r=80500km de observator şi
distanţa unghiulară  = 14,2 faţă de radiant. Determinaţi viteza liniară a meteorului.

84
Răspuns. O- observatorul; OA direcţia înspre radiant care este paralelă cu -viteza
meteoritului. În triunghiul OLM, rezultă din teorema sinusurilor că . Pentru că la

valori foarte mici sin se poate aproxima cu , se obţine din relaţia precedentă: .

42. Recunoaşteţi constelaţiile de mai jos (bolta cerească vazută spre vest) şi alegeţi din lista de mai
jos denumirea corespunzătoare

Numele latin Numele românesc Numele latin Numele

românesc
Andromeda
Cameleopardis Andromeda
Girafa Leo
Orion Leul
Orion
Auriga
Cassiopeia Vizitiul
Cassiopeia Leo Minor
Perseus Leul Mic
Perseu
Aries Major
Canis BerbeculMare
Cainele Lynx
Sepens Linxul
Sarpele
BootesMinor
Canis Boarul Mic
Cainele Lepus
Sagittarius Iepurele
Sagetatorul
Cancer
Draco Racul
Dragonul Monoceros
Ursa Major Licornul
Ursa Mare
Gemini Gemenii Ursa Minor Ursa Mica
Hercules Hercules Taurus Taurul
Hydra Hidra Triangulus Triunghiul
Lacerta Soparla Virgo Fecioara
Răspuns. 1=Câinele Mare; 2= Câinele Mic; 3= Licornul; 4= Iepurele; 5=Orion; 6=Gemenii;
7=Vizitiul; 8=Taurul; 9=Berbec; 10=Triunghi; 11=Perseu; 12=Girafa.
43. Din cauza interacţiunii marece dintre Pământ şi Lună, Luna se îndepărtează de Pământ cu 3
cm/an. Peste câţi ani de pe Pământ nu vom mai putea observa eclipse totale de Soare? Se dau raza
Lunii =1738 km, raza Soarelui=696000km, semiaxele mari ale orbitelor: pentru Lună =384400km,
pentru Pământ=149,6106km. Distanţa de la Pământ la Lună variază în timpul mişcării între
aproximativ 363000 km şi 405500km, iar excentricitatea orbitei eliptice a Pământului în jurul
Soarelui este .
Rezolvare. O eclipsă de Soare este posibilă dacă privind dintr-un punct de pe Terra spre Soare,
acesta nu este vizibil datorită discului Lunii care se interpune între Pământ şi Soare. O acoperire
totală a discului Soarelui de către discul Lunii se întâmplă dacă unghiul sub care se vede discul
aparent al Soarelui este mai mic sau egal cu unghiul sub care se vede, din acelaşi punct discul
aparent al Lunii ca în figura de mai sus.

RS
RL
 rmax PS

rmax PL S
P
L

Atunci, când Luna se va fi depărtat de Pământ până la limita impusă, unghiul sub care se va
vedea atunci diametrul aparent al Lunii, privind dintr-un punct de pe suprafaţa Pământului, va fi
maxim când mişcarea pe orbita eliptică în jurul Pământului, Luna va fi cel mai aproape de Pământ,
adică ea se va afla la perigeul orbitei sale, deci la distanţa minimă faţă de Pământ, , iar
Pământul se va afla la distanţa maximă faţă de Soare, , în punctul corespunzător
apheliuluiorbitei sale. Rezultă că

85
 ; ;

Distanţa minimă a Lunii faţă de Pământ creşte cu 3 cm/an. Ca urmare, se va ajunge la situaţia
limită cerută din enunţul problemei după un timp
milioane de ami.
44. În tabelul de mai jos ai 7 tipuri de radiaţie şi proprietăţi asociate lor. Asociază numărul de
ordine al radiaţiei, cu litera corespunzătoare proprietăţii ce o caracterizează.

Tip radiaţie Proprietăţi

1. Radiaţiile Gamma a. Au cea mai mare energie
2. Radiaţiile X b. Au cea mai mare lungime de undă
3. Ultraviolet c. Este percepută de ochiul uman
4. Lumina vizibilă d. Adesea este folosită pentru a găti
5. Infraroşu e. Nu este percepută de ochiul uman dar determină
încălzirea corpurilor
6. Microunde f. Ne ajută să vedem oasele fracturate
7. Undele radio pe care le prinzi cu g. Poate produce bronzarea
ajutorul radioului pe scala UI, sau UM

Răspuns. 1 corespunde la a; 2 corespunde la f; 3 corespunde la g; 4 corespunde la c; 5

corespunde la e; 6 corespunde la a.

45. Observând cerul în 18 noiembrie ora 4am, un astronom amator observă un meteor din curentul
Leonide, având o viteză unghiulară de  =0,0009, aflat la distanţa r=80500km de observator şi
distanţa unghiulară  = 14,2 faţă de radiant. Determinaţi viteza liniară a meteorului.
Răspuns
O- observatorul; OA direcţia înspre radiant care este paralelă cu -viteza meteoritului. În
triunghiul OLM, rezultă din teorema sinusurilor că . Pentru că la valori foarte mici

sin se poate aproxima cu , se obţine din relaţia precedentă: .

46. Care este intervalul de timp, exprimat în zile solare

marţiene, între două culminaţii consecutive ale lui L v
Phobos observate de pe Marte? Perioada de rotaţie a lui
 M
Marte în jurul propriei axe este de 24h34m (solare
medii). Perioada siderală a lui Phobos este de 7h39m
(solare medii). 
Răspuns. Perioada de revoluţie a lui Phobos exprimată
în zile marţiene este . Mişcarea

diurnă aparentă a lui Phobos:
A

86

O
 , intervalul de timp între două treceri superioare

consecutive: , de unde se obţine t=10h55m.

47. Atunci când distanţa unghiulară dintre Soare şi Lună este de 45 o cum apreciază un observator
terestru imaginea Lunii proiectată pe sfera cerească.
a). Un disc circular cu o margine îngustă, în formă de seceră, luminată, iar restul discului
este întunecat;
b). Un disc cu o margine îngustă, în formă de seceră, întunecată, iar restul discului este
luminat;
c). Un disc circular cu o jumătate luminată şi cu calaltă jumătate întunecată. Justifică
răspunsul corect.
Răspuns. Răspunsul corect este a).

48. În data de 23 septembrie la amiază, 1h00m00s lungimea umbrei unui

stâlp vertical este egală cu lungimea sa. Determinaţi latitudinea locului. z
Răspuns. ; la trecerea la meridianul superior: l
.
Concluzie. Mişcarea este ciclică. Următoarea întâlnire a sateliţilor este pe
l
data de 21 Ianuarie 2006 + 3,838332196 ani = 23 noiembrie
2009.

Deci sateliţii se apropie de Saturn cu 17,1 m odată la 3,83833 P S

ani. 450

49. Magnitudinea aparentă a stelei Vega este m 1=0,003. Ce

magnitudine aparentă va avea steaua dacă s-ar afla la o
distanţă de 1000 de ori mai mare faţă de Pământ.
Răspuns. Problema se referă la relaţia lui Pogson. Avem:

50. Când aveţi o viteză mai mare faţă de Soare: ziua, sau noaptea?
Răspuns. Când vă odihniţi întinşi în pat, sunteţi în repaus. Cu toate acestea, sunteţi în repaus doar
relativ faţă de Pământ, pentru că vă mişcaţi odată cu întreg Pământul în jurul Soarelui şi totodată în
jurul axei Pământului. Întrebarea care se pune este când aveţi o viteză mai mare faţă de Soare:
ziua, sau noaptea?
Când aveţi viteză mai mare prin Univers: ziua sau noaptea?
Trebuie precizat că întrebarea este corectă numai dacă se referă la viteza omului în jurul Soarelui,
dar nu şi prin Univers. Trebuie precizat un sistem de referinţă, căci nu există un sistem de referinţă
absolut în Univers. Privit de sus, Pământul se învârte în jurul Soarelui în sens trigonometric cu
aproximativ 30 de km/s, iar în jurul propriei axe tot în sens trigonometric (pentru o persoana de la
ecuator cu o viteză de aproximativ 0,5 km/s). De aceea, se vor compue două viteze, prima cu mult
mai mare decât a doua. A doua este mică, dar există. Astfel, noaptea, persoana de la ecuator este
pe partea opusa Soarelui şi atunci cele două viteze sunt în aceeaşi direcţie şi în acelaşi sens şi se
adună cu o rezultană de 30,5 km/s. În schimb ziua, vitezele sunt în aceeaşi direcţie dar în sensuri
opuse, deci rezultanta va fi 29.5 km/s. La ecuator, există aşadar o diferenţă de 1 km/s între noapte
şi zi. Cu cât urcaţi în latitudine, cu atât această diferenţă este mai mică, iar când ajungeţi la poli,
această diferenţă este zero.

87
51. În momentul trecerii la nodul său descendent, planeta Mercur are următoarele coordonatele
heliocentrice raportate la ecliptică: , , . La acelaşi
moment, coordonatele geocentrice ale Soarelui sunt: , ,
. Să se calculeze coordonalele geocentrice ale lui Mercur.
Răspuns.
z Observând figura, avem: TP=r’, TS=r0,
SP=r. Translaţia reperului ne dă:

, ,
(Terra)T
y
x’, y’
 x0, y0
, z  z  z'  0 ;
0

' P(planetă)
0 x, y ,
 x
S(Soare) Efectuând calculele se obţine:

n n n

n n co n
n
n n n

52. Azimutele punctelor de răsărit şi

de apus ale Soarelui într-un loc dat P
variază, în cursul anului între două 0
limite A’ şi A’’. Se cer aceste limite. H’90  A’’ 90 0  
Răspuns.
Limitele A’ şi A’’ sunt atinse de
S’
90 0 A’ 
solstiţii, când distanţa polară a Z
Soarelui este:
0
la solstiţiul de iarnă şi 90  
la solstiţiul de vară. E’ E
În triunghurile PZS’ şi PZS’’ vom
avea:  900
(1)
'
şi dacă punem S’ H
,
vom avea din (1) pentru:
a). Iarna: , deci A’ =a pentru apus, A’ =  a pentru răsărit.
88
 b). Vara: , deci A’ = 1800 a pentru apus, A’’= 1800 a pentru răsărit.
De asemenea, vom avea pentru apus , iar pentru răsărit

, ceea ce înseamnă că limitele punctului de apus sunt simetric aşezate faţă de

punctul cardinal de Vest, iar cele de răsărit faţă de punctul cardinal de Est.

53. Lungimea arcului AB de pe paralela globului

pământesc la latitudinea este l. Să se afle
lungimea L a arcului de ecuator cuprins între
meridianele care trec prin punctele A şi B: r O’
B
a). A
b).
Răspuns. R 
C O
Lungimea liniară a unui arc de cerc mare este:
, unde R este raza cercului mare;

Lungimea liniară a unui arc de cerc mic este:
, unde r este raza cercului mic.
Din triunghiul BO’O, vom avea .
Deci  .

a). km; b). km

54. Să presupunem că Pământul este sferic. Să

se calculeze în metri, lungimea unui arc cu P
măsura de , măsurat pe paralelul de
45 .
0

Răspuns r C
Notîm cu R raza Pământului şi cu r raza 
paralelului la latitudinea .
Din figură vom avea . Lungimea
arcului de n pe paralelul de latitudine
0
este E’
R
O  E
dat de

.
În acest caz avem n0= =9684’’ şi
P’
deci
P Greenwich.
m.
L2 L1
55. Care este distanţa dintre două locuri A ( 90 0 90 0  1
Nord) şi B ( Nord), B( x A(
când longitudinile lor geografice diferă cu 900?

89

Ecuatorul
Răspuns
Pe figură, P este Polul Nord, A şi B localităţile date. Am notat cu PGr meridianul de origine a
longitudinilor, meridianul localităţii Greenwich.
Unghiul este longitudinea a locului A, iar unghiul longitudinea a
locului B. În triunghiul APB, unghiul din P este precizat de
; ;
, unde am notat cu AB =x distanţa căutată.
Aplicând regula lui Neper, vom avea:
şi aplicând logaritmi zecimali se obţine:
Greenwich
.
P L1
sau în km x = AB L2
=5773 km, deoarece un grad al unui cerc 90 0  1
mare are lungimea de 111,18 km. D C
M1(
56. Să se găsească distanţa D pe un arc de M2(
cerc mare care uneşte două puncte M1 şi M2
dacă diferenţa de longitudini este
, latitudinea locului M2
este Nord, iar unghiul de cursă
Ecuatorul
în M1 este de 60 34’10’’.
0

Răspuns
În triunghiul sferic se cunosc
măsurile unghiurilor din P şi din M1 şi latura PM2. Se poate aplica analogia de la teorema
sinusurilor, şi anume vom avea:

 .

Acelaşi lucru se obţine dacă din M2 ducem un arc de cerc mare p, perpendicular pe PM1. Din cele
două triunghiuri sferice dreptunghice formate se găsesc două valor ale lui p şi se egalează:
;
;

deci vom avea M’

P
M
co

D = 4082,8 mile.  
A’ O A
57. Se dă latitudinea geografică a unei localităţi.
1. Să se determine raza Pământului R în acel loc şi latitudinea geocentrică , ştiind că

raza ecuatorială a ământului este a = 6378 km, iar turtirea la pol este ( =450).

90
 2. Care este locul pe ământ pentru care este maxim şi care este valoarea acestui
maxim?
Răspuns. Fie triunghiul APA’ o secţiune meridiană a elipsoidului Pământului şi M localitatea dată.
este latitudinea geografică (unghiul format de verticala locului MN cu ecuatorul);
este MOA latitudinea geocentrică;
R este raza geocentrică a locului;
= M’OA latitudinea excentrică ( M’ fiind locul de pe cercul principal care se
proiectează în M pwe elipsă;

excentricitatea secţiunii eliptice a Pământului.

Raza geocentrică este dată de formula sau ţinând seama că

, rezultă că .

Dar , iar R poate fi exprimat în funcţie de şi avem

Latitudinea geometrică este dată de

Numeric: km.

Unghiul fiind foarte mic şi pozitiv,rămâne totdeauna cuprins între 0 0 şi . Unui maxim

al său îi corespunde un maxim al funcţiei :

şi diferenţiala este .

Pentru maxim sau . Semnul + corespunde latitudinilor borea;e, iar +

latitudinilor aurstrale (pntru latitudini australe este maxim în valoare absolută). Numeric:

91
58. Proba teoretică – juniori
Notă generală: este posibil ca nu toate problemele să aibă întrebări corecte. Unele întrebări
(poate chiar întrebarea principală a problemei, sau unul dintre subpuncte) pot să nu aibă sens
real. În acest caz trebuie să scrieţi în răspunsul dvs. (în engleză sau rusă) «situation is impossible
– cиtyaция нeвoзможнa». Desigur, acest răspuns trebuie explicat logic sau prin calcule. Date
din tabelul cu valorile mărimilor fizice ale planetelor pot fi folosite în rezolvarea oricărei
probleme.
Atolul: pe ecuatorul terestru se află un atol, de unde de pe cel
mai înalt punct al său Steaua Polară apare ca circumpolară.
Atenuarea luminii în atmosferă poate fi neglijată. Alte efecte pot fi
luate în considerare. Găsiţi înălţimea acestui atol.
Pisica absolut neagră: probabil aţi observat că aici se află un
grup de pisici locuind în Grignano, la dreapta de hotelul oferit spre
cazare de ICTP, printre care se află 4 pisici care arată ca şi cum ar fi
absolut negre. Estimaţi magnitudinea bolometrică absolută M abc a
unei pisici absolut negre (abc) considerată a fi un corp absolut negru.
Marea opoziţie: Ştiţi că există o mare opoziţie a lui Marte pentru
cetăţenii Pământului. Magnitudinea lui Marte în timpul marii opoziţii
din 27 august 2003 a fost –2,9m. Dar sunt de asemenea
mari opoziţii ale lui Venus pentru cetăţenii unor
planete. Pe care planetă este posibil acest lucru? Găsiţi
magnitudinea aparentă a lui Venus la mare opoziţie
pentru fiecare planetă unde aceasta este posibilă.
Saltul ursului polar: începutul secolului XXI:
Într-un ghid despre Spitsbergen se află o frază care
spune: „un urs polar poate sări 8 m fără avertizare”.
Mijlocul secolului XXVI: pentru a popula zonele
îndepărtate ale sistemului solar, biologii planifică trimiterea de urşi polari din Spitsbergen pe un
asteroid îngheţat din centura Kuiper. Totuşi, fizicienii au avertizat că pe unii asteroizi urşi ar putea,
prin saltul lor, deveni corpuri independente ale centurii Kuiper. Estimaţi ce dimensiune (diametru)
poate avea un astfel de asteroid (unde este posibil să plasezi confortabil urşii din punctul de vedere
al fizicienilor). Puteţi da răspunsul sub forma unei inegalităţi.
Teoria alternativă: teoria expansiunii Universului este cea mai populară şi mai credibilă
dintre modelele cosmologice moderne. Se spune că cel puţin 80% dintre astrofizicieni urmează
această teorie fără nici o ezitare. Totuşi unele teorii alternative există de asemenea. Una dintre
aceste teorii propune că Universul este stabil şi că îndepărtarea spre roşu cosmologică nu apare pe
baza efectului Doppler ci prin „îmbătrânirea fotonilor” adică energia fiecărui foton devine mai
mică după legea , unde E0 este energia iniţială a fotonului la apariţia sa, t este timpul
de viaţă din momentul apariţiei fotonului, iar T0 este aşa numita perioadă de înjumătăţire a
fotonului, analog timpului de înjumătăţire din fizica nucleară. Estimaţi valoarea acestei perioade de
înjumătăţire T0 (în ani) din teoria „îmbătrânirii fotonilor” ce corespunde unei valori a constantei
Hubble H0=70km/s/Mpc din modelul expansiunii Universului.

59. Proba teoretică–seniori (aceleaşi imagini pentru pisica absolut neagră şi saltul ursului)

92
 Temperatura nucleului stelar: Putem considera că nucleul solar constă într-un amestec de
hidrogen şi heliu complet ionizat, partea de heliu fiind α = 0,08 (asta înseamnă că raportul
hidrogen-heliu este 92% : 8%). Temperatura în centrul nucleului solar este de 15 milioane grade,
iar densitatea 150g/cm3. Să presupunem că există o stea de carbon (100% carbon complet ionizat)
cu aceeaşi parametri (aceeaşi temperatură şi presiune în centrul nucleului şi aceeaşi masă). Găsiţi
temperatura în centrul nucleului acestei stele de carbon. Numerele atomice şi de masă ale
hidrogenului, heliului şi carbonului sunt: ZH=1, AH=1, ZHe=2, AHe=4, ZC=6, AC=12. Se poate
presupune că gazul din nucleu este unul ideal.
Pisica absolut neagră: probabil aţi observat că aici se află un grup de pisici locuind în
Grignano, la dreapta de hotelul oferit spre cazare de ICTP, printre care se află 4 care arată ca şi
cum ar fi absolut negre. Estimaţi magnitudinea bolometrică absolută M abc a unei pisici absolut
negre (abc) considerată a fi un corp absolut negru.
Marea opoziţie: Ştiţi că există o mare opoziţie a lui Marte pentru Terra. Magnitudinea lui Marte în
timpul marii opoziţii din 27 august 2003 a fost –2,9 m. Dar sunt de asemenea mari opoziţii ale lui
Venus pentru cetăţenii unor planete. Pe care planetă este posibil acest lucru? Găsiţi magnitudinea
aparentă a lui Venus la mare opoziţie pentru fiecare planetă unde aceasta este posibilă.
Saltul ursului polar: începutul secolului XXI: Într-un ghid despre Spitsbergen se află o frază
care spune: „un urs polar poate sări 8 m fără avertizare”.
Mijlocul secolului XXVI: pentru a popula zonele îndepărtate ale sistemului solar, biologii planifică
trimiterea de urşi polari din Spitsbergen pe un asteroid îngheţat din centura Kuiper. Totuşi,
fizicienii au avertizat că pe unii asteroizi urşi ar putea, prin saltul lor, deveni corpuri independente
ale centurii Kuiper. Estimaţi ce dimensiune (diametru) poate avea un astfel de asteroid (unde este
posibil să plasezi confortabil urşii din punctul de vedere al fizicienilor).

Teoria alternativă: teoria expansiunii Universului este cea mai populară şi mai credibilă
dintre modelele cosmologice moderne. Se spune că cel puţin 80% dintre astrofizicieni urmează
această teorie fără nici o ezitare. Totuşi unele teorii alternative există de asemenea. Una dintre
aceste teorii propune că Universul este stabil şi că îndepărtarea spre roşu cosmologică nu apare pe
baza efectului Doppler ci prin „îmbătrânirea fotonilor” adică energia fiecărui foton devine mai
mică după legea , unde E0 este energia iniţială a fotonului la apariţia sa, t timpul de
viaţă al fotonului din momentul apariţiei, iar T0 este aşa numita perioadă de înjumătăţire a
fotonului, analog timpului de înjumătăţire din fizica nucleară. Estimaţi valoarea acestei perioade de
înjumătăţire T0 (în ani) din teoria „îmbătrânirii fotonilor” ce corespunde observaţiilor astronomice.

Rezolvarea probei teoretice – juniori şi seniori

Notă pentru juriu şi team-leaderi: rezolvările nu sunt complet detaliate; team-leaderii vor trebui
să dea explicaţii mai detaliate elevilor. Dar soluţia corectă în foile elevilor (suficientă pentru 8
puncte) poate fi mai scurtă.
Rezolvare 58. Juniori (Atolul): Pe ecuator unde latitudinea este φ = 0º, culminaţia inferioară a
stelei polare este la înălţimea h = φ+δ90º = 44’9”. Refracţia face orizontul mai jos cu 35’. Aşa
că dacă ţinem seama de refracţie, pe ecuator la nivelul mării steaua polară poate fi sub orizont cu
doar 9’. Pentru ca steaua polară să apară circumpolară de pe cel mai înalt punct al atolului trebuie
ca înălţimea acestuia să fie astfel încât orizontul să fie mai jos cu 9’ decât la nivelul mării.
Coborârea orizontului fizic depinde de înălţimea observatorului conform formulei

; (în radiani); (cu

Δα în radiani).
Pentru Δα=9’≈0,0026 radiani vom obţine h = 22 m
Rezolvare 59. Seniori (Temperatura nucleului stelar): Gazul din nucleul stelar constă în ioni
(din atomi complet ionizaţi) şi electroni. Numărul protonilor fiecărui atom este egal cu numărul
electronilor. Cum toţi atomii din nucleul stelar sunt complet ionizaţi, numărul electronilor liberi
93
corespunde numărului protonilor din nucleul atomic care este Z. Dacă n H, nHe, nC sunt
concentraţiile ionilor de hidrogen, heliu şi carbon, atunci concentraţiile corespunzătoare ale
electronilor sunt nH∙ZH, nHe∙ZHe, nC∙ZC. Presiunea totală a gazului din stele este egală cu suma
presiunii gazului de ioni pi şi a presiunii gazului de electroni pe: p= pi + pe Conform formulei
presiunii gazului ideal pi=nikT şi pe=nekT , unde ni şi ne sunt concentraţiile ionilor, respectiv
electronilor. Presiunea totală este p=(ni+ne)kT. Ecuaţiile pentru presiunea totală din stele. Pentru
Soare:
pS=(nH+ZHnH+nHe+ZHenHe)kTS=(2∙nH+3nHe)kTS=(2(1α)∙nS+3αnS)kTS=(2+α)nSkTS,
pentru α=0,08, pS=2,08∙nS∙k∙TS. Pentru steaua din carbon pC=(nC+ZC∙nC)k∙TC =7∙nC∙k∙TC
Cum din condiţiile problemei pS= pC vom avea 7∙k∙nC∙TC=2,08∙nS∙k∙TS, de unde
TC=0,297∙(nS/nC)∙TS. Mai departe trebuie să găsim o relaţie între concentraţiile ionilor din nucleul
solar şi din cel al stelei de carbon n C şi nS. Cum toată masa atomului se află practic în nucleu
densitatea nucleului stelar este egală cu concentraţia ionilor înmulţită cu masa ionilor care este
proporţională cu masa atomică a elementelor. Cum densităţile nucleelor celor 2 stele sunt egale
putem scrie
AH∙nH+AHe∙nHe=AC∙nC sau AH(1-α)∙nS+AHe∙α∙nS=AC∙nC sau (0,9∙1+0,1∙4)∙nS=12∙nC
adică
1,3∙nS=12∙nC de unde nS/nC=9,23.
Atunci TC=0,297∙9,23∙TS=2,74∙TS=2,74∙1,5∙107K=4,1∙107K.
Atunci când vorbim de milioane de grade, mai ales ca o estimare, nu contează dacă
temperatura este dată în grade Celsius sau grade Kelvin.
Răspuns: temperatura unei stele de carbon este de aproximativ 40 milioane grade.

2. Juniori + Seniori: Statistic o pisică medie trăind în Grignano cântăreşte aproximativ 4 kg şi

dacă o considerăm un corp absolut negru radiază în special în partea IR a spectrului. Pentru
simplitate vom compara pisica cu Soarele a cărui magnitudine absolută bolometrică este +4,8 m.
Să considerăm suprafaţa unei pisici de 4 kg ca fiind s=15dm 2=1,5∙10-1m2 ceea ce e mult mai
puţin decât suprafaţa Soarelui S=4π∙R2=π∙D2=6,1∙1018m2 dacă luăm pentru diametrul Soarelui
valoarea D=1392000km. Atunci s/S≈2,5∙10-20. De asemenea temperatura suprafeţei pisicii t=310K
este mult mai mică decât cea a Soarelui T=5780K. Astfel că vom avea t/T=5,4∙10-2 şi atunci
(t/T)4=8,3∙10-6. Cum puterea radiaţiei este proporţională cu S∙T4 vom obţine că raportul puterilor
radiaţiilor emise de pisică şi Soare este w/L=(s/S)∙(t/T)4≈2∙10-25 adică pisica radiază de 5∙1024 ori
mai puţină energie ca Soarele. Trecând la magnitudini asta înseamnă o diferenţă ΔM=5m/2∙lg(L/w)
=5m/2∙lg(5∙1024)≈+61m,7. Atunci magnitudinea absolută bolometrică a pisicii este M abc=MS+
ΔM=+4,8m+61m,7=+66m,5.

3. Juniori + Seniori: Opoziţiile (incluzând marile opoziţii) unei planete pot fi numai pentru un
observator de pe o planetă interioară. Există o singură planetă interioară lui Venus şi acesta este
Mercur. Deci orice opoziţie a lui Venus poate fi observată numai de pe Mercur. Fluxul de la Marte
spre Pământ este proporţional cu diametrul lui Marte şi cu albedoul acesteia şi invers proporţional
cu distanţele la care se află Marte de Soare şi Pământ: F M~αMa∙DMa2∙(1/RSMa)2∙(1/REMa)2 unde D este
diametrul corpului , R sunt distanţe iar indicii Ma, Me, V, S, E se refera la Marte, Mercur, Venus,
Soare şi Pământ , iar α este albedoul. Fluxul de la Venus la Mercur este proporţional cu diametrul
lui Venus şi cu albedoul acesteia şi invers proporţional cu distanţele la care se află Venus de Soare
şi Mercur: FV~αV∙DV2∙(1/RSV)2∙(1/RVMe)2.
Ce înseamnă marea opoziţie? O mare opoziţie se întâmplă atunci când distanţa de la
observator până la planeta aflată în opoziţie este mai mică decât distanţa medie din cazul unei
opoziţii obişnuite. Pentru Marte văzut de pe Pământ este situaţia când Marte se află la opoziţie
atunci când se află la periheliul orbitei sale ştiind că excentricitatea lui Marte este mai mare decât a
Pământului. Pentru Venus văzut de pe Mercur situaţia este inversă, excentricitatea lui Mercur
(planeta observatorului) fiind mai mare decât cea a lui Venus (planeta observată). Aşa că marea
opoziţie a lui Venus apare când Mercur se află la afeliul orbitei sale. De aceea când comparăm

94
magnitudinile (prin intermediul fluxurilor) pentru aceste 2 mari opoziţii vom folosi valorile R Sma =
aMa(1eMa) şi RSme = aMe(1+eMe) pentru poziţiile lui Marte şi Mercur iar pentru Venus şi Pământ R SV
= aV şi RSE = aE putând considera orbitele lui Venus şi a Pământului circulare.
Atunci raportul fluxurilor este

luând valorile din tabelul cu datele pentru planetele sistemului solar vom avea

Adică Venus văzut de pe Mercur la mare opoziţie este mai strălucitor decât Marte văzut de
pe Pământ la mare opoziţie de 134 ori, ceea ce înseamnă o diferenţă de magnitudini:
Δm=2m,5∙lg(FV/FM)= 2m,5∙lg(134)= 5m,3. Magnitudinea cerută va fi atunci m= 2m,9+ Δm=-
8m,2. Bineînţeles nu este singura rezolvare corectă a problemei.
4 Juniori + Seniori (saltul ursului): Deci ursul face un salt şi zboară. În Spitsbergen (care este pe
Pământ) lungimea saltului este egală cu 8 m care rezultă din L=Voriz∙t cu t=2∙Vvert/g de unde
L=2∙Voriz∙Vvert/g ; dar Voriz=V0∙cosα iar Vvert=V0∙sinα unde V0 este viteza iniţială de salt a ursului, iar g
este acceleraţia gravitaţională în acel loc de pe suprafaţa Pământului. Obţinem atunci
L=V02∙2∙sinα∙cosα/g=V02∙sin(2α)/g, care este maximă pentru unghiul α=45º când se obţine L=V02/g.
Cum L=8m iar g≈10N/kg se obţine V0=(L∙g)1/2≈9m/s.
Dacă această viteză este mai mare decât a doua viteză cosmică pentru acel asteroid, ursul
va decola şi va deveni sigur un obiect independent al centurii Kuiper. A doua viteză cosmică poate
fi folosită pentru soluţie, dar şi prima viteză cosmică poate fi folosită chiar mai bine întrucât ursul
nu se va simţi deloc confortabil orbitând în jurul asteroidului îngheţat pentru mai multe ore.
Relaţia dintre prima viteză cosmică şi dimensiunea/densitatea asteroidului este:

de unde

şi atunci . De aici rezultă .

Ţinând cont că planul este de a trimite urşi pe asteroizi din gheaţă densitatea din relaţia de
mai sus este ρ = 900kg/m3. Acum dacă punem condiţia ca viteza iniţială a ursului să fie prima
viteză cosmică pentru acel asteroid vom avea VI = 9m/s şi cu aceste date vom obţine un diametrul
minim pentru asteroid: Dmin ≈ 35km.

. Aşa dar, din punctul de vedere al fizicienilor

este posibil să plasezi urşi polari pe un asteroid din gheaţă cu diametrul mai mare de 35 km.

Răspuns: .

5. Juniori + Seniori (teoria alternativă)

Metoda simplificată directă
Energia fiecărui foton devine mai mică conform legii E=E0∙2t/T0 , ceea ce înseamnă că după un
timp t=T0 energia devine mai mică cu un factor 2 : Et=E0/2 adică hνt=hν0/2 adică hc/λt=(hc/λ0)/2
deci λt=2λ0 . Teoria expansiunii Universului explică în termenii efectului Doppler prin faptul că
sursa fotonului se îndepărtează de noi cu viteza v. Sunt 2 căi de prezentare a soluţiei: efect Doppler
clasic şi respectiv relativist. Varianta relativistă e mai bună, dar nu toţi elevii cunosc formula care
95
provine din teoria specială a relativităţii (se va acorda 1 punct diferenţă pentru seniorii care
folosesc varianta relativistă, dar nu se va face nici o diferenţă în cazul juniorilor).
Conform efectului Doppler clasic λt=2λ0= λ0(1+v/c) de unde rezultă v=c sau z=1
Din legea lui Hubble v=H∙R se obţine R=v/H. Dar cum v=c vom avea R=c/H.

Cum timpul scurs de la emisia fotonului este t=R/c vom avea .

Adică .

În teoria expansiunii această perioadă este egală cu vârsta cosmologică a Universului.

Conform efectului Doppler relativist îndepărtarea spre roşu este de asemenea z=1 dar

de unde sau 

 sau de unde se obţine v/c=0,6.

Atunci din legea lui Hubble v=H∙R se obţine R=v/H. Cum v = 0,6c vom avea R=0,6c/H

Timpul scurs de la emisia fotonului este , iar vârsta cosmologică a

Universului este ani.

Răspuns
În ambele variante parametrul aşa numit perioada de înjumătăţire a fotonului este aproximativ
1010 ani care este de ordinul vârstei cosmologice a Universului conform teoriei expansiunii
Universului.
Soluţia cu derivate.
Metoda este mai precisă decât cea directă prezentată mai sus, dar nu toţi elevii posedă aparatul
matematic necesar. Pentru valori mici (Δλ«λ0) dacă derivăm relaţia , obţinem

, adică .

Folosind un timp t mic în comparaţie cu T0 putem scrie .

Dar adică . Conform legii lui Hubble v=H∙R vom avea

. Timpul care a trecut de la emisia fotonului este aşa că în final vom avea.

Se obţine , care este

în acord cu vârsta cosmologică a Universului din teoria expansiunii Universului.

96
Răspuns: parametrul aşa numit ca perioadă de înjumătăţire a fotonului este aproximativ 10 10 ani
care este de ordinul vârstei cosmologice a Universului conform teoriei expansiunii Universului.

97