VII-1

Studiul resorturilor
Notă: Rezolvările au considerat drept valoare aproximativă a constantei gravitaţionale g valoarea
10m/s2 .

A Determinarea Fe1a = mg = 25N 0.5p

Determinarea Fe2a = mg = 25N 0.5p
Determinarea şi/sau utilizarea kech1 = 4k1 = 160N/m. 0.75p
Determinarea şi/sau utilizarea kech2 = 3k2 = 180N/m 0.75p
Determinarea ∆l1a = kFech1
e1a
= 0.15625m 0.75p
Fe2a ∼
Determinarea ∆l2a = kech2 = 0.14m 0.75p
Determinarea ∆ltotal a = ∆l1a + ∆l2a ∼ = 0.30m 1p
Au fost punctate corespunzător şi rezolvările ce au folosit o grupare echivalentă
serie, precum şi rezolvările corecte pe baza echilibrului de forţe.

B Determinarea Fe1b = (m + 2m0 )g = 25N 0.5p

Determinarea Fe2b = (m + m0 )g = 20N 0.5p
Determinarea şi/sau utilizarea kech1 = 4k1 = 160N/m 0.75p
Determinarea şi/sau utilizarea kech2 = 3k2 = 180N/m 0.75p
Determinarea ∆l1b = kFech1
e1b
= 0.15625m 1.25p
Fe2b ∼
Determinarea ∆l2b = kech2 = 0.11m 1.25
Determinarea ∆ltotal b = ∆l1b + ∆l2b ∼= 0.27m 1
Compararea celor două rezultate şi identificarea ∆ltotal a > ∆ltotal b 1
Au fost punctate corespunzător şi rezolvările corecte pe baza echilibrului de forţe.

C Determinarea şi/sau utilizarea kech1 = 2k1 + k2 = 140N/m 0.75p

Determinarea şi/sau utilizarea kech2 = 2k1 + 2k2 = 200N/m 0.75p
Cazul 1
Determinarea Fe1a = mg = 25N 0.25p
Determinarea Fe2a = mg = 25N 0.25p
Determinarea ∆l1b = kFech1
e1b
= 0.18m 0.75p
Fe2a ∼
Determinarea ∆l2a = kech2 = 0.125m 0.75p
Determinarea ∆ltotal a = ∆l1a + ∆l2a ∼= 0.305m 1.25
Cazul 2
Determinarea Fe1b = (m + 2m0 )g = 25N 0.25p
Determinarea Fe2b = (m + m0 )g = 20N 0.25p
Determinarea ∆l1b = kFech1
e1b
= 0.18m 0.75p
Fe2b ∼
Determinarea ∆l2b = kech2 = 0.1m 0.75p
Determinarea ∆ltotal b = ∆l1b + ∆l2b ∼= 0.29m 1.25p
Au fost punctate corespunzător şi rezolvările ce au folosit o grupare echivalentă
serie (pentru cazul 1), precum şi rezolvările corecte pe baza echilibrului de forţe
(pentru ambele cazuri).
 VII-2
D Determinarea şi/sau utilizarea noii constante de elasticitate a jumătăţii resortului, 1.5p
knou = 2k1 = 80N/m
Determinarea Fe sus = (m3 + m2 )g = 6N 0.5
Determinarea Fe jos = m2 g = 4N 0.5p
Determinarea ∆lsus = Fkenou
sus
= 0.075m 2p
Fe jos
Determinarea ∆l jos = knou = 0.05m 2p

Analiza şi explicarea fenomenului ce se observă ı̂n jumătatea de sus a resortului:

Faţă de o stare complet nedeformată, jumătatea de sus se alungeşte cu 0.075m. 1p
SAU
Faţă de resortul deja deformat de masa m2 , ı̂n urma ataşării masei m3 , jumătatea
de sus se alungeşte cu 0.025m.

Analiza şi explicarea fenomenului ce se observă ı̂n jumătatea de jos a resortului:

Faţă de o stare complet nedeformată, jumătatea de jos se alungeşte cu 0.05m. 1p
SAU
Faţă de resortul deja deformat de masa m2 , ı̂n urma ataşării masei m3 , jumătatea
de jos rămâne nedeformată.
Determinarea lungimii finale totale a resortului L f = L0 + ∆lsus + ∆l jos = 0.525m 1.5p

Problema poate fi rezolvată corect ı̂n modul explicat mai sus, considerând două
resorturi de constante 2k1 ce aduc propriile contribuţii la lungimea finală totală,
precum şi considerând un resort deja deformat de masa m2 la care ataşăm o masă
adiţională la mijlocul acestuia. Ambele soluţii sunt corecte şi au primit punctaj
maxim.
Determinarea unei alungiri totale a fost punctată cu 1p.

Barem propus de:

Sandu Andrei
 VII-1
II. Stabilitate si Dinamica - Solut, ie [30 p]
A Stari de echilibru [7 p]

Figura 1: Toate fortele ce pot actiona asupra corpurilor. →

−
n1 si →
−
n2 sunt optionale, existenta lor
depinzand de anumite conditii de rotatie.

A.1 Punctajul acordat este proportional cu numarul de forte reprezentate corect, sau 2.0 p
reprezentate intr-un mod echivalent cu cel din figura 1.
A.2 Punctajul acordat este proportional cu numarul de relatii echivalente cu cele de jos, 2.0 p
fie ele vectoriale sau scalare. Formulele incorecte pot fi punctate partial, in functie
de gravitatea erorilor comise.
mg = N cos α + Ff sin α (1)
N sin α = Ff cos α (2)
N cos α + Ff sin α + Mg = N (3)0

Aceste relatii au fost obtinute prin descompunerea fortelor pe doua directii si

folosirea conditiilor de echilibru mecanic de translatie.
A.3 Pana este blocata din a se misca pe verticala de suporti, deci echilibrul ei poate 3.0 p
”ceda” doar pe verticala. Similar, planul este in echilibru pe verticala datorita
suprafetei orizontale pe care se sprijina, dar echilibrul sau pe orizontala trebuie
analizat. Cum aceasta este determinat de relatia (2) de la A.2 si de Ff ≤ µ1 N, putem
spune:
N sin α ≤ µ1 N cos α ⇔ tan α ≤ µ1
Se observa usor ca in cazul limita avem egalitate, deci tan α = µ1 .
Orice solutie ce ajunge la acest rezultat prin folosirea unor conditii de echilibru
primeste punctaj maxim. Alte rezultate sunt punctate in functie de corectitudinea
rationamentelor facute, penalizarile pentru erori de calcul fiind cel mult in valoare
de 1p.
 VII-2
B Alte stari de echilibru [8 p]

Figura 2: Toate fortele ce pot actiona asupra corpurilor. Existenta lui →

−
n1 este obligatorie si cea a lui
→
−
n2 depinde de anumite conditii de rotatie, deci este optionala.

B.1 Punctajul acordat este proportional cu numarul de forte reprezentate corect, sau 2.0 p
reprezentate intr-un mod echivalent cu cel din figura 2.
B.2 Punctajul acordat este proportional cu numarul de relatii echivalente cu cele de jos, 2.0 p
fie ele vectoriale sau scalare. Formulele incorecte pot fi punctate partial, in functie
de gravitatea erorilor comise.
mg = N cos α (1)
N sin α = Ff (2)
N cos α + Mg = N (3)0

Aceste relatii au fost obtinute prin descompunerea fortelor pe doua directii si

folosirea conditiilor de echilibru mecanic de translatie.
B.3 Limitarile impuse de sistem sunt similare cu cele de la A.3, factorul care va decide 4.0 p
existenta starilor de echilibru in acest caz fiind forta de frecare Ff .
Folosim relatiile de la B.2. Din (1) si (3) se obtine N 0 = mg + Mg si din (1) si
(2) mg tan α = Ff . Pentru ca Ff este determinata de N 0 , la echilibru avem relatia
Ff ≤ µ2 N 0 . Combinand cele 3 relatii, se obtine mg tan α ≤ µ2 (m + M)g, ce se poate
2M
prelucra usor in m ≤ tanµα−µ 2
. Pentru ca tan α > µ2 , fractia este determinata si
stric pozitiva. In acest caz, se observa usor ca exista o masa m maxima ce permite
2M
echilibrul si valoarea ei este m = tanµα−µ 2
.
Orice solutie ce ajunge la acest rezultat prin folosirea unor conditii de echilibru
primeste punctaj maxim. Alte rezultate sunt punctate in functie de corectitudinea
rationamentelor facute, penalizarile pentru erori de calcul fiind cel mult in valoare
de 1.5p.
 VII-3
C Viteze la alunecare [5 p]

Figura 3: Vitezele descompuse exact asa cum sugera indiciul oferit. Vitezele nu sunt reprezentate
la scara.

C.1 Descompunem vitezele asa cum indica figura. v1⊥ si v2⊥ reprezinta valorile com- 5.0 p
ponentelor perpendiculare pe suprafata de contact. Se poate arata usor din descom-
punere ca:
v1⊥ = v1 cos α
v2⊥ = v2 sin α
Daca v1⊥ < v2⊥ , suprafata planului se departeaza de suprafata penei mai rapid decat
aceasta se apropie, situatie in care corpurile pierd contactul. Daca v1⊥ > v2⊥ pana
”va intra” in planul inclinat. Singurul caz in care corpurile mentin contactul este cel
in care avem egalitate intre componente, deci v1⊥ = v2⊥ . Folosind descompunerile
de mai sus, se ajunge usor la:
v2 = tanv1α
Orice solutie ce ajunge la un rezultat echivalent folosind rationamente corecte
primeste punctaj maxim. Pentru rezolvari incomplete, analizarea relatiei dintre
componentele vitezei poate primi cel mult 3 puncte.
 VII-4
D Starea finala [10 p]

Figura 4: Fata de figura initiala, v reprezinta viteza verticala a penei in momentul desprinderii
→
−
de plan si x proiectia distantei parcursa de punctele de aplicatie ale lui N pe directia normalei la
suprafata.

D.1 Pentru ca nu exista frecari, putem conserva energia mecanica a sistemului de la o 5.0 p
stare la alta.
E pg + Ec = ct. ⇔ ∆E pg + ∆Ec = 0
Pentru ca energia potential gravitationala variaza doar datorita caderii penei pe o
inaltime h, putem spune ca ∆E pg = −mgh. Similar, sistemul fiind initial in repaus,
variatia energiei cinetice va fi egala chiar cu energia cinetica in starea finala, adica
2 2
∆Ec = m v2 + M V2 . Pentru ca in starea finala corpurile inca sunt in contact putem
aplica rezultatul de la C.1 pentru a gasi o relatie intre v si V . Mai precis, v = V tan α.
Combinand toate aceste rezultate,qobtinem:
2 2
mgh = m (V tan2 α) + M V2 ⇔ V = m tan2m 2 α+M gh
→
−
D.2 Transferul de energie de la pana la plan se face prin intermediul lui N . Din acest 5.0 p
motiv, energia cinetica a planului va fi egala cu lucrul mecanic efectuat de normala.
Pentru ca deplasarea punctelor de aplicatie ale normalei pe directia acesteia este
x = h cos α, lucrul normalei va avea valoarea LN = Nh cos α. Folosind valoarea lui
2
V de la D.1 pentru energia cinetica M V2 :
mMgh mg M
Nh cos α = m tan 2 α+M ⇔ N = cos α m tan2 α+M

Subiect propus de:

Ionel Chiosa - Scoala Generala Nr.1 Onesti
 VII-III
Rulou Zebră Dublu - Barem
A.1 3.0p
vA
vB = = 0.5cm/s
2

A.2 Putem exprima durata unei rotat, ii complete in două moduri: 1.5p
2πR
∆trot =
vA

1.5p
2πr
∆trot =
v f ir

Obt, inem 0.5p

r
v f ir = vA
R

0.5p
v f ir = 0.8 cm/s
B.1 q 1.0p
d0 = (∆y0 )2 + R2

q 0.5p
⇒ ∆y0 = d02 − R2

vA
Viteza relativa a lui A fata de B este 2, deci 1.5p
vA
∆y(t) = ∆y0 − t
2

q 1.0p
d(t) = (∆y(t))2 + R2

s 1.5p
v2A 2
q
⇒ d(t) = t − vA d02 − R2 t + d02
4

0.5p
v2
a = A = 2.5 · 10−5 m2 /s2
4

q 0.5p
b = −vA d02 − R2 ≈ −8.66 · 10−4 m2 /s

0.5p
c = d02 = 10−2 m2

B.2 Formula nu mai este valabilă ı̂ncepând din momentul ı̂n care punctul A atinge 1.0p
scripetele inferior, adică când ∆y = 0.
q 1.5p
2
2 d0 − R 2
⇒ ∆t =
vA

0.5p
⇒ ∆t ≈ 17.32 s

C.1 2.0p
αmin = 50%

1.0p
αmax = 100%
C.2 O fract, iune de 25% din dunga opacă din partea dreaptă se va suprapune cu dunga 4.0p
transparentă din partea stangă.
Astfel, lungimea zonei opace dintr-o celulă elementară este Lopac = l + 4l = 54 l
5
Lopac l 5
α= = 4 = = 62.5%
L 2l 8

C.3 6.0p

Barem propus de:

Stefan Dolteanu - Duke University